In 2010 lucram in publicitate. Eram copywriter si deja, dupa numai trei ani in bransa, traiam iluzia propriei importante. Credeam, ca aproape orice publicitar, ca jobul meu este cel mai stresant dintre toate joburile de pe pamant, credeam ca ma lafai pe insasi culmea vietii mele, aveam iluzia ca toti si toate se invart in jurul meu si ca stropul de creativitate necesar delimitarii de ceilalti vine in rotocoale, daruit de mult iubitele mele tigari.
Fiecare brainstorming era inecat in fum de tigara, pentru ca fiecare idee costa cel putin doua, trei tigari fumate. Si era un pret pe care-l plateam cu zambetul pe buze. Da, eram fumatoare si pot spune chiar ca aveam o relatie de dragoste cu tigarile, pentru ca toate semnele unei mari iubiri (toxice) erau acolo: nu mai credeam de mult in mine, ii atribuiam toate victoriile mele micutei muze datatoare de inspiratie la orice ora – tigara, nu-mi putem imagina viata fara ea, nici macar nu-mi puteam imagina, ca exercitiu, cum e sa iesi la o terasa si sa nu fumezi, ma luptam cu oricine incerca sa-mi deschida ochii si singurul criteriu de alegere a prietenilor era acceptul relatiei mele cu tigara. O mare dragoste, asadar, care nu credeam si, la drept vorbind, nici nu voiam a se termina vreodata.
La vremea aceea, incepuse deja sa se vorbeasca despre o scumpire a tigarilor, fara precedent. Un pachet avea sa depaseasca pragul psihologic de 10 lei. La televizor era o stire despre cum oamenii se inghesuie la cozi prin Obor, sa cumpere tigari netimbrate de la contrabandisti si mi s-a parut extrem de nedemn felul in care, la un semn, toti se risipeau ca potarnichile, cand venea „garda”. Ma gandeam, ce prostie! Dar cand am calculat cati bani aveam sa dau eu pe tigari, odata ce noua scumpire ar fi devenit realitate, dintr-o data perspectiva unei vieti in care-mi procuram tigari „pe sestache”, la un colt de bloc, in semi-intuneric, deja parea cel putin plauzibila, daca nu cumva chiar imediata. Pentru ca eu nu fumam cand si cand. Eu nu fumam „doar la ocazii”. Eu fumam zilnic. Mult, zilnic. Mai exact, doua – trei pachete pe zi. Pana atunci, nu-mi facusem niciodata un calcul al banilor cheltuiti pe tigari. Castigam destul de bine, asa ca banii nu fusesera o problema. Pana in acea seara. Cand am constatat ca suma rezultata din calcul era mai mare decat rata lunara pentru masina pe care, de asemenea, o plateam.
Nu-i nimic, mi-am zis, o viata avem, toti avem dreptul la un viciu si oricum suma lor e mereu constanta, nu?
Cateva zile mai tarziu, un coleg fumator ne anunta cu multa mandrie, ca s-a lasat de fumat si ne indemna pe toti sa… citim o carte. „O sa va schimbe viata!”, ne tot ameninta el, ori de cate ori ne prindea pe balcon la fumat. Devenise un evanghelist habotnic al acelei metode miraculoase, care vindeca fumatorii peste noapte. Il uram.
Toti incercam sa-i deschidem ochii si sa-i aratam ca ce-a citit el nu e nimic altceva decat o mizerie motivationala, bullshit de spalat creierul naivilor. Nu acceptam ca o carte are capacitatea de a te transforma in nefumator in doar cateva ceasuri! Trebuia sa fie ceva ciudat la mijloc. In plus, de ce-ai vrea sa te lasi de fumat?! Si oricum, toata lumea stie ca singurul lucru de care ai nevoie atunci cand vrei sa te lasi de fumat e… vointa. Poti citi o biblioteca de americanisme motivationale, daca n-ai vointa, n-ai rezolvat nimic.
Asa incat, chitita sa-i demonstrez ca se afla intr-o eroare fundamentala, care avea sa-l coste propria fericire pentru tot restul vietii, i-am cerut miraculoasa carte.
Inca din primele randuri a trebuit sa fiu de acord cu lucrurile pe care Allen Carr, un englez, nicidecum american, le spunea. Iar printre primele teze argumentate si demonstrate temeinic, era cea conform careia, nu ai nevoie de vointa ca sa te lasi de fumat. Ba mai mult, vointa ingreuneaza tot procesul si este o linie expres pentru reapucare. Si desigur, ca orice fumator respectabil, m-am bucurat in sinea mea ca trebuia sa continuu sa fumez pana la finalul cartii. Trebuia! Cu fiecare pagina, simteam cum incep sa se schimbe structurile mele interioare. Incet incet, simteam cum pur si simplu mintea mi se lumineaza. Mirosea a libertate. Si perspectiva era tare frumoasa: eu, nefumatoare! Cum venea asta? Nu stiam sa fiu nefumatoare. Si totusi, undeva in mintea mea, o amintire indepartata, ingropata in naftalina celor 11 ani de fumat, amintirea vietii mele de dinainte de prima tigara incepea sa se intrezareasca. Era totusi, posibil, sa fiu nefumatoare! Mai fusesem odata si culmea, chiar asa ma nascusem!
Insa in ciuda sclipirilor revelatorii, socotelile cu viata de fumatoare nu fusesera inca pe deplin incheiate. Mai aveam de citit, iar fiara turbata nu voia sa ma scape de tot. Ma cuprinsese deodata, o teama de succes. Ce ma fac daca ma las de fumat?! Cum ma voi mai relaxa? Ce voi face cu mainile? Cum ma voi mai calma?
Din fericire pentru mine, am ignorat toate aceste frici si am indraznit a citi mai departe. Ulterior, aveam sa aflu ca multi oameni refuza sa citasca pana la capat cartea, tocmai pentru ca gheara asta a fricii de succes este mult prea puternica si domina toate acele mici licariri de speranta. N-a fost cazul meu. Am continuat sa citesc. Si am ajuns la sfarsit, stiind ca din acel moment nu mai voiam sa fumez.
Am stins ultima tigara cu scarba si cu bucurie. Eram libera!
In dimineata aceea, am plecat de acasa o fumatoare inraita. Seara, am ajuns acasa nefumatoare fericita. Sotul meu, nefumator dintotdeauna, nu m-a crezut. Ba chiar m-a anuntat ca e o chestiune de timp pana cand ma voi reapuca. Dar eu stiam ca n-o voi mai face.
A doua zi, la serviciu, colegul meu ma astepta cu un zambet pe fata. Avea mina omului intelept, trecut prin viata, care stie mai bine ca tine ce se intampla. I-am recunoscut ca m-am lasat de fumat si ca metoda era, intr-adevar, extraordinara. Merita si trebuia sa fie data mai departe.
La finalul cartii, am gasit o lista a clinicilor Allen Carr din lume, in ordine alfabetica. Din pacate, atunci cand iti doresti foarte mult sa regasesti Romania, constati ca dupa Q, vine invariabil S. Nici urma de Romania. Simteam nevoia sa stau de vorba cu cineva, care sa-mi explice cum de-a fost posibla o astfel de transfomare, voiam sa mai gasesc oameni ca mine, voiam…voiam sa multumesc.
Asa incat am scris direct la sediul central de la Londra, rugandu-i sa-mi dea un contact pentru Romania. Raspunsul a venit prompt: nu exista niciun contact pentru Romania. Insa cea mai apropiata clinica se afla in Bulgaria! Dezamagita, m-am intors la ale mele, recomandand si eu la randul meu, cartea minune tuturor prietenilor fumatori, haituindu-i cu povestea mea. Devenism si eu o evanghelista enervanta. Ma simteam neputincioasa si nu intelegeam de ce nu vor s-o citeasca! Acum stiu de ce.
Nu voi uita niciodata clipa in care m-a lovit ideea. Iar acest verb este ales cu multa grija, pentru ca asta am simtit. A fost ca si cum un fulger m-a lovit in moalele capului si mi s-a descarcat prin talpi, electrizandu-mi fiecare firicel de par: „Ce-ar fi daca as deschide eu clinica in Romania?”
Din acea clipa si pana la prima sesiune pe care am tinut-o in Bucuresti, a trecut aproape un an. Timp in care am inceput un training intensiv in Metoda Allen Carr si, pentru asta, a trebuit sa pun punct unui job foarte profitabil – copywritingul – si unei cariere in publicitate, care, desi inca la inceput, promitea, insa care nu ma bucura pe dinauntru si chiar imi punea deseori probleme de moralitate, schimband-o cu o munca nu tocmai profitabila (inca), dar care ma imbogateste in ficare zi si care, prin natura sa, are capacitatea de a schimba vieti in bine.
Cand vorbim despre beneficiile lasatului de fumat, lumea se gandeste automat la o sanatate mai buna si la mai multi bani in buzunar. Dar, daca se intelege capcana fumatului, daca se inteleg mecanismele dupa care functionam, principiile Allen Carr pot fi aplicate cu usurinta si in alte zone ale vietii, castigand claritate, luciditate in gandire, normalitate, libertate si, pe cale de consecinta, curaj – ingredientul cheie pentru a indrazni sa faci orice-ti doresti! Si iata cum deja nu mai vorbim doar despre lasatul de fumat, ci despre o schimbare a vietii mult mai profunda, sub toate aspectele fiintei tale.
Daca stii cum s-o faci si desigur, daca vrei.
P.S. Aceasta este povestea reala a singurului terapeut Allen Carr din Romania…
