fbpx

Din lumea celor care nu cuvanta, dar iubesc

de

Uitam ca avem de invatat din felul nemarginit de a iubi al animalelor. Uitam, de multe ori, sa cautam intelesuri profunde in randuiala, aparent simpla, a naturii.  Se spune ca dragalasenia puilor, de orice regn, nu-i doar o toana, un semn de bunavointa estetica a naturii. Frumusetea vietatilor abia nascute nu se subordoneaza, simplist, principiului conform caruia tot ce-i mic e dragut. Ci este o forma inteligenta de a spori sansele de supravietuire a oricarei specii.

Oricat de cruda sau infometata ar fi fiara adulta, s-ar putea sa ezite sa-si caste botul sangeros in fata unui cocolos pufos, vesel si neajutorat. Oricat de nemilos ar fi omul cu suflet de fiara, pregatit sa ucida animalele care nu-i mai sunt de folos, s-ar putea sa aiba o tresarire de bunatate in clipa in care fapturile cu suflet nevinovat l-ar privi, naiv, cu ochi bucurosi de intalnire.

 

Doua profiluri

de Nina Cassian

 

… Asa alearga si caii, alaturi,

fara sa se priveasca,

dar se aud respirand.

 

Nu era nimeni in jur,

Nici un mester de vechi orologii

care sa le rasuceasca-ncet capetele

unul spre celalalt

pana cand sunetul simplu bate

ORA DRAGOSTEI.

 

… Zburau alaturi, fara sa se priveasca,

prin aur si vint…

prin aur si vint…

… dar se-auzeau respirand.

 

 

 

Schita

de Nina Cassian

 

Plaja misca din mustati,

Iarba seaca-mi joaca feste.

Bate vantul peste-aceste

Vesele singuratati.

 

Cainele portocaliu

Sta sub cortul foarte mare

si priveste catre mare.

Cum il cheama? Nu mai stiu.

 

Poate Cronos, poate Hades,

Poate chiar Memento mori…

… dar n-ataca trecatorii,

cata vreme cumsecade-s.

 

De aceea-n groapa stramta,

m-am ascuns, prevazatoare;

vantul sa nu ma-mpresoare,

cainele sa nu ma simta…

 

 

Poem dublu

de Nina Cassian

 

Oglindindu-ma in fum

– seara buna, ariciule! –

o perfecta luna-acum

– ce mai faci, mascariciule? –

ma desfigureaza brusc

– rat subtire si perie –

si pe pagina ma usc

– toata lumea se sperie –

si de singura ce sint

– animal, fuga stranie –

ma fac una la pamant

– paru-ti galben, Uranie! –

si de singura ce nu-s

– ce de fosnete, viciule! –

luna ma accepta sus

– noapte buna, ariciule!

 

 

 

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Categorii:
Reportaj

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.