Andrei Dimitriu, directorul Filarmonicii „George Enescu”, a acceptat sa vorbeasca, pentru Revista Tango, despre fotoliul sau de manager, despre parti-pris-urile politice care i-au fracturat unele pozitii de pana acum, si despre strategia pe care vrea sa o implementeze in mandatul sau. Apoi, ne-a marturisit cum este dincolo de serviciu, alaturi de familia frumoasa pe care o are.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Cum ati gasit Filarmonica „George Enescu” atunci cand a inceput mandatul dvs.? Ce ati hotarat sa pastrati din tendintele celuilalt management? Ce ati schimbat? Cum a fost intalnirea dvs cu aceasta institutie?
ANDREI DIMITRIU: Voi evita sa fac aprecieri si speculatii pe seama situatiei anterioare venirii mele aici, pe care nici nu am dorit s-o cunosc in detaliu. As dori insa, cu onestitate, sa formulez cateva enunturi. Eu am ajuns la Filarmonica „George Enescu” ca urmare a unui concurs nefericit de imprejurari, la care nu am contribuit cu absolut nimic. Mai explicit, nu am facut absolut nici o „lucratura” ca sa ajung intr-o pozitie atat de onoranta. Totusi acum, dupa cativa ani, pot spuneca acel concurs nefericit de imprejurari, pentru institutie, a fost o ocazie fericita pentru mine… Este bine ca memoria publica sa uite acel moment, o disputa prost gestionata de minister, intre conducerea institutiei si muzicieni. Marturisesc ca, pentru a ajunge aici, mi-au trebuit: timp de gandire (cam 4 luni), curaj si, la fel de important, sprijinul si increderea unor muzicieni si intelectuali consacrati. Filarmonica este o institutie prestigioasa, este prima in elita institutiilor muzicale romanesti. Aspira – si in mod obligatoriu ar trebui sa aiba o certa situare –, la un loc onorabil in ierarhia orchestrelor simfonice din Europa. Tocmai de aceea, cel careajunge pe scaunul de director general are obligatii imperative fata de institutie dar, in aceeasi masura, si fata de cultura romaneasca. Prioritatile absolute ale conducatoruluiinstitutiei trebuie sa fie interesele muzicienilor, prestigiul si valoarea actului lor artistic. Prin extensie, acestea sunt si prioritati ale institutiei. Ca o consecinta, interesele personale, sub toate aspectele, devin preocupari secundare. Cand am venit in Filarmonica, situatia era usor confuza, dar nu datorita calitatii managementului. In istoria institutiei, mandatul maestrului Mandeal este unul lung, cu multe si consistente merite. Maestrul Cristian Mandeal este unul dintre marii dirijori ai Romaniei, tin sa subliniez, un valoros intelectual. O personalitate care a marcat istoria Filarmonicii vreme de aproape 20 de ani. Merita nu doar apreciere si recunostinta, dar si un respect constant si nefariseic. In conjunctura de atunci insa, lucrurile involuasera periculos si se impunea dezamorsarea crizei. Eu sunt pe acest fotoliu gratie propunerii pe care insusi maestrul Mandeal a formulat-o in cererea sa de demisie. Inteleg ca domnia sa s-a consultat cu prieteni muzicieni si a primit si acordul lor. Probabil, s-a avut in vedere experienta si gestiunea mandatului meu la Radiodifuziune. La Radio exista un departament muzical mult mai dezvoltat, cu formatii muzicale dintre care amintesc cele doua orchestre simfonice, canalul muzical, redactia de specialitate.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Aveati o prietenie cu maestrul Cristian Mandeal? De ce v-a propus pe dvs?
ANDREI DIMITRIU: In mod cert nu cred ca gestul sau a fost facut din prietenie. De altfel, nu pot spune ca exista o astfel de relatie intre noi. As fi fost onorat, daca ar fi fost adevarat. Sigur ca ne cunosteam, il respectam si ii admiram prestatia artistica. Dar, pe de alta parte, nu elementele subiective trebuie sa primeze in propunerea pentru desemnarea unei persoane intr-o astfel de demnitate. Ar fi o imensa eroare.Propunerea m-a luat prin surprindere. Nici nu mi-a facut-o direct, ci prin intermediari. Mi s-a propus pe la sfarsitul lunii noiembrie 2009, telefonic. Am avut nevoie de timp sa ma gandesc, sa evaluez, sa ma consult, pana in martie 2010. Am reflectat, in tot acest timp, daca am detasarea de a-mi aprecia corect abilitatile necesare pentru a rezolva problemele cu care se confrunta institutia. Evident, erau asteptari in lumea muzicala, a melomanilor, in mediul intelectual. Probabil erau si indoieli legate de posibilitatea de a ma achita de responsabilitatile impuse de situatia delicata din acel moment. Eram constient de toate astea si intelegeam dificultatea misiunii pe care mi-as fi asumat-o.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Aveati semnale ca artistii Filarmonicii va doresc, ca oamenii de aici v-ar primi?
ANDREI DIMITRIU: De la muzicienii Filarmonicii n-aveam niciun semnal, de niciun fel. Fosti colegi din Radio imi spuneau ca unii filarmonisti au cerut referinte despre mine. Ma asigurau ca aveam bune referinte… Dar in acest interval am fost contactat de numerosi prieteni, cunoscuti, majoritatea din lumea muzicala, care ma consiliau sa accept. Cumpanind cu atentie toate acestea, am considerat ca echilibrul meu, onestitatea si diplomatia, performantele profesionale dovedite in manageriatele anterioare, la Radio si ca secretar de stat, ar fi in masura sa ofere o solutie pentru a depasi criza. Eram familiarizat cu aceasta lume, aveam o imagine necontroversata, indraznesc sa spun, suficient de buna pentru a fi avut in vedere. Cred ca aceste lucruri au cantarit hotarator in desemnarea mea. Sunt nume mari din lumea muzicala, elita cea mai rafinata, care au fost si sunt alaturi de mine si le sunt extrem de recunoscator. Fara increderea si sustinerea lor, n-as fi acceptat sa fiu directorul general al Filarmonicii. Altii s-au alaturat ulterior, dupa primul an de directorat.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Si ce v-a facut sa decideti? Care a fost momentul in care ati spus „da”? Ce a contat?
ANDREI DIMITRIU: Am sa evoc doar doua nume care au tinut sa accept; astazi amandoi sunt trecuti la Domnul… Reputatul violonist si pedagog Stefan Gheorghiu, un mare aristocrat, si, am primit incuviintarea sa spun, generosul meu prieten, pianistul si rarisimul caracter Dan Mizrahy, detinutul politic… Ultima intalnire cu maestrul Dan Mizrahy a cantarit semnificativ in decizia mea. Sigur trebuie sa evoc sustinerea maestrilor Horia Andreescu – de altfel, e cel care mi-a propus explicit, Valentin si Roxana Gheorghiu, Dan Grigore, Mariana Nicolesco, Iarion Ionescu-Galati. Mi-e teama ca am uitat numele altor muzicieni si imi cer iertare. A fost importanta si intalnirea cu maestrul Cristian Mandeal, care m-a incurajat si mi-a oferit generos sfaturile sale practice, intelepte pentru acest inceput de drum. Si mai evoc cu smerenie, coplesit atunci, ca si acum, de emotie, vizita cu care m-a „sfintit” maestrul Pascal Bentoiu, imediat dupa „hirotonisirea” oficiala. Semnificatia gestului domniei sale, acest nobil autentic de „esenta tare”, olimpianul si reperul artistic si moral – si subliniez, moral –, cel mai des invocat, este cu atat mai onorant, daca il asezam in contextul momentului. Sunt multi cei care inteleg de ce m-am simtit atat de onorat de vizita maestrului. Dintre prieteni amintesc doar pe Irina Cajal si Valentin Hossu-Longin. Dar lista e lunga…Tuturor gratitudinea mea!
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Faptul ca domnul Mandeal s-a confruntat cu acele probleme din partea artistilor, pe care -multa lume recunoaste acest lucru – i-a ajutat, a ridicat aceasta orchestra si tot ei au fost aceia care s-au intors impotriva domniei sale, nu v-a facut sa va intrebati daca veti trai vreodata un episod asemanator? Ca va exista si fata de dvs aceasta revolutie? Nu va temeti de oameni?
ANDREI DIMITRIU: Nu ma tem, sper si doresc sa am o buna colaborare cu colegii din Filarmonica. Este vorba de risc si mi l-am asumat. Eu am un exercitiu suficient pentru situatii de acest gen. In timpul lui Ceausescu am fost destituit pentru un articol consacrat lui Constantin Noica si am ajuns muncitor in Chitila. Mai tarziu am avut un conflict cu un prim-ministru al Romaniei pentru o declaratie politica pe care o cred valabila, si am fost destituit. De la Radio am fost destituit, desi administratia mea a fost recunoscuta ca una de buna performanta. Si evident, demiterea n-a fost din motive profesionale… E de notorietate cazul.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Sirul acesta al destituirilor, de ce este, totusi? Cred ca nu vi-l doriti…
ANDREI DIMITRIU: Sigur ca nu mi-l doresc, dar sunt cateva lucruri la care nu voi renunta niciodata: la onoare, la valorile morale, la corectitudine, la demnitate si – ceea ce eu apreciez mult – la atitudinea de caracter.
Prin ianuarie 2001, un inalt ierarh m-a vizitat la Radio, presupun cu intentie buna, si mi-a spus „Intrati in PSD si ramaneti etern la Radio!”. Se schimbase regimul politic. Am refuzat ferm si elegant, dar m-am simtit ofensat… Stiam urmarea: demiterea. S-a petrecut, dar dupa un an! In acel an, solidaritatea colegilor Radio – inclusiv a muzicienilor care au intrat in greva japoneza – si a elitei intelectuale romanesti au amanat „executia”. Nu sunt dispus la niciun fel de compromisuri si nu sunt „sensibil” la amenintari, santaje, alte „tentatii” dezonorante.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Unii s-ar intreba daca sunteti, cumva, „omul lui Mandeal”. Pentru ca faptul ca v-a lasat aici, la Filarmonica, ar fi ca si cum sa nu rupa contactul cu lumea aceasta.
ANDREI DIMITRIU: Nu, maestrul Mandeal, in mod cert, nu a gandit asa. Cred ca a gandit foarte bine. Sunt cateva lucruri care trebuie spuse, din perspectiva experientei mele ca manager in fruntea a doua mari institutii de cultura. Este obligatoriu ca manageriatul sa nu fie suspectat de parti-pris-uri si sa nu fie tentat de promovarea propriilor interese. Seful institutiei nu trebuie sa fie un producator de act cultural, compozitor, dirijor, scriitor, artist plastic… In clipa in care decizia institutiei apartine unor astfel de persoane, cu interese personale, chiar daca-si „ingheata” apetitul pentru autopromovare, acele persoane vor fi suspectate pentru asa ceva. Institutiile de cultura trebuie conduse de „consumatori calificati de cultura”, cum le spun eu. Adica oameni cu pregatire intelectuala, frenetici admiratori ai culturii de performanta. Iar evenimentele de tinuta trebuie sa se consume in spatiul aerisit al elitei intelectuale. Eu nu mi-am propus si nici nu-mi propun ca in Ateneul Roman sa intre oricine trece pe strada, fara instructie si fara educatia necesara. Si refuz categoric ca Ateneul, acest Panteon al spiritualitatii nationale sa devina „locanta” pentru mondenitati frivole, folclor de mahala sau alte produse subculturale. Ar fi o ofensa de nepermis fata de elita autentica si cultura acestui popor. Consider Ateneul Roman un sanctuar care trebuie respectat.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Sau sa capete culoare politica?
ANDREI DIMITRIU: Aceasta ar fi o alta eroare culpabila si uriasa. Daca sunt cateva domenii de interes strategic, pana la urma, cultura este unul dintre ele. Cultura, educatia, cercetarea, invatamantul, lumea stiintifica nu trebuie sa fie in nici un fel marcate de gest si interes politic, sau de comandamente politice. In aceste domenii trebuie lasate sa opereze competenta, profesionalismul, bunul gust si bunul simt, dupa criterii axiologice valabile in lumea civilizata. Poate nu-i inutila precizarea: modelul crestin.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Stim ca si in lumea politica exista simpatii si antipatii… va simpatizeaza vreun partid politic? Nu va intreb daca dvs simpatizati vreo formatiune…
ANDREI DIMITRIU: Eu ma iluzionez si cred ca ma simpatizeaza toate partidele politice.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Nu pot sa nu mai fac inca o comparatie intre dvs si domnul Mandeal. Daca dumnealui s-a lovit de gestul artistilor, atunci cand acestia au spus ca nu-l mai vor, la Radio, in cazul dvs, cand s-a pus problema demiterii, a fost invers. Artistii au urcat pe scena purtand banderola alba, semnul grevei japoneze, pentru ca va doreau acolo pe dvs. Iata ca, desi ati spus ca nu pactizati cu niciun partid, ati fost demis din motive politice. Pe cine ati incurcat? Cine v-a dorit locul?
ANDREI DIMITRIU: Cred ca institutia Radioului Public m-a dorit pentru echilibrul, probitatea si seriozitatea pe care le-am probat. Am primit atunci – in 2001 – scrisori in care toti liderii politici, de la stanga la dreapta, au apreciat echidistanta si echilibrul emisiunilor politice si electorale radio. Exista o tentatie a liderului politic de a-si subordona mijloacele din media care pot influenta opinia publica, sau prin care pot transmite un mesaj. Am refuzat sa devin membrul altui partid, eu fiind membru PNTCD din 1991. Nu am iesit din acest partid, chiar daca e astazi nesemnificativ. Din pacate… Spre lauda domnului ministru Kelemen, atunci cand am fost numit la Filarmonica, am pus aceasta conditie, sa nu mi se ceara sa intru in alt partid politic. Si el a fost de acord. In Romania mai este o problema extrem de importanta: noi suntem o cultura periferica, provinciala, care trebuie sustinuta de o strategie nationala, inteligenta, care sa conserve identitatea noastra culturala in ceea ce are ea bun, ce poate fi transmis lumii civilizate. Lumea politica trebuie sa inteleaga cat de importanta este cultura pentru ca un popor sa fie respectat, si s-o sustina permanent si cu forta. Constat cu surpriza, insa, ca multa parte din media, face loc la ceea ce aduce rating, la produse subculturale. E perdant pentru viitorul unei tari ca Romania.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Cum va intelegeti cu actualul ministru al Culturii?
ANDREI DIMITRIU: Cred ca bine. Ca prestatie, il cunosc cam de 10 ani, cand era decan la Universitate, un intelectual autentic. Numai ca ar trebui sa aiba si posibilitatile de a-si implementa ideile de politica culturala.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Din tot ce spuneti reiese ca sunteti in acest domeniu si il cunoasteti atat de bine. Vizati Ministerul Culturii?
ANDREI DIMITRIU: Nu, in niciun caz.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Am mai auzit, in acest univers artistic, cum ca aveti o misiune foarte grea, aceea de a pastra nivelul acestei orchestre, pentru ca, in acelasi timp, domnul Cristian Mandeal va face concurenta cu Orchestra de Tineret. Spuneti-mi care este strategia dumneavoastra pentru ca Filarmonica sa straluceasca in continuare, sa nu aiba rivali, iar dvs sa demonstrati ca sunteti un manager eficient.
ANDREI DIMITRIU: Concurenta este regula economiei de piata! Realitatea de azi. Si cultura intra in aceeasi regula. Nu poti sa suspenzi, din motive obscure, o concurenta. Orchestra de Tineret este o orchestra care, in mod cert, promite, este o orchestra tanara de performanta, cu realizari omologate si in afara tarii. Dar, de departe, Filarmonica „George Enescu”, prin orchestra si corul sau, are cel mai inalt nivel ca performanta artistica. In lumea noastra exista, in general, o tentatie de a demola vecinul. Se face cu gratie si insistenta. Din pacate, dezamagitor pentru noi, consumatorii de cultura. Este o realitate pe care, imi pare rau, trebuie sa o remarc, perdanta pentru toti. Este periculos pentru o tara destul de mica, pentru instinctul ei de a se conserva. Filarmonica este de departe cea mai buna formatie muzicala, simfonica din Romania. O spun specialistii. Sigur ca exista un risc ca, in absenta unui comandant de calibru, nava sa o ia razna. Dar, absenta dirijorului Mandeal am suplinit-o, cred, suficient de bine si de inspirat, aducand aici trei dirijori romani de mare calibru care erau asteptati, dirijori cu mari performante internationale: Horia Andreescu, cu remarcabila sa carte de vizita, Christian Badea, probabil cel mai solicitat dirijor international, caruia este greu sa-i contesti performantele, sau mai tanarul dirijor de mare talent, Camil Marinescu, unul dintre elevii preferati ai maestrului Mandeal. Atasez acestui grup si pe Ilarion Ionescu Galati, un dirijor de mare performanta si un exceptional pedagog. Cu acesti dirijori se acopera peste 60% din programul unei stagiuni. Calitatea dirijorului este esentiala. Sigur ca intervin probleme de comunicare intre dirijor si orchestra, de fapt, aici este partea delicata: abilitatea de comunicare a dirijorului il face simpatic sau nu. Ca artisti, dirijorii pe care i-am amintit, nu pot fi contestati de nimeni, deci nici de orchestra. La unii, comunicarea poate fi o problema. Cred ca, in acest mod, se raspunde la teama melomanilor din Romania. Salile sunt din nou pline. Notorietatea dar si autoritatea artistica a dirijorilor permite ca orchestra sa fie antrenata performant.. Pentru orchestra, antrenorul este dirijorul si concert-maestrul. Ca proiect, cred ca ar fi mai logic, si fac public acest lucru, ca aceasta Orchestra de Tineret, creatia unui foarte bun prieten al meu, maestrul Marin Cazacu, sa fie asociata cu Filarmonica, in maniera orchestrelor germane. Creatia artistica a orchestrei se datoreaza, fara indoiala, maestrului Mandeal, un mare formator de orchestre. Daca orgoliile, ambitiile si neintelegerea adevaratelor interese ale culturii romanesti vor prima, este in pericol proiectul. Eu asa imi imaginez, ca aceasta Orchestra de Tineret, va fi ca o Academie de Muzica a Filarmonicii, sau o alta formula, ca titulatura, cu un anume grad de autonomie. Sa aiba, in continuare, conducerea artistica infaptuita de maestrul Mandeal si sa i se aloce sala Auditorium pentru repetitii.
ANDREI DIMITRIU: Voi evita sa fac aprecieri si speculatii pe seama situatiei anterioare venirii mele aici, pe care nici nu am dorit s-o cunosc in detaliu. As dori insa, cu onestitate, sa formulez cateva enunturi. Eu am ajuns la Filarmonica „George Enescu” ca urmare a unui concurs nefericit de imprejurari, la care nu am contribuit cu absolut nimic. Mai explicit, nu am facut absolut nici o „lucratura” ca sa ajung intr-o pozitie atat de onoranta. Totusi acum, dupa cativa ani, pot spuneca acel concurs nefericit de imprejurari, pentru institutie, a fost o ocazie fericita pentru mine… Este bine ca memoria publica sa uite acel moment, o disputa prost gestionata de minister, intre conducerea institutiei si muzicieni. Marturisesc ca, pentru a ajunge aici, mi-au trebuit: timp de gandire (cam 4 luni), curaj si, la fel de important, sprijinul si increderea unor muzicieni si intelectuali consacrati. Filarmonica este o institutie prestigioasa, este prima in elita institutiilor muzicale romanesti. Aspira – si in mod obligatoriu ar trebui sa aiba o certa situare –, la un loc onorabil in ierarhia orchestrelor simfonice din Europa. Tocmai de aceea, cel careajunge pe scaunul de director general are obligatii imperative fata de institutie dar, in aceeasi masura, si fata de cultura romaneasca. Prioritatile absolute ale conducatoruluiinstitutiei trebuie sa fie interesele muzicienilor, prestigiul si valoarea actului lor artistic. Prin extensie, acestea sunt si prioritati ale institutiei. Ca o consecinta, interesele personale, sub toate aspectele, devin preocupari secundare. Cand am venit in Filarmonica, situatia era usor confuza, dar nu datorita calitatii managementului. In istoria institutiei, mandatul maestrului Mandeal este unul lung, cu multe si consistente merite. Maestrul Cristian Mandeal este unul dintre marii dirijori ai Romaniei, tin sa subliniez, un valoros intelectual. O personalitate care a marcat istoria Filarmonicii vreme de aproape 20 de ani. Merita nu doar apreciere si recunostinta, dar si un respect constant si nefariseic. In conjunctura de atunci insa, lucrurile involuasera periculos si se impunea dezamorsarea crizei. Eu sunt pe acest fotoliu gratie propunerii pe care insusi maestrul Mandeal a formulat-o in cererea sa de demisie. Inteleg ca domnia sa s-a consultat cu prieteni muzicieni si a primit si acordul lor. Probabil, s-a avut in vedere experienta si gestiunea mandatului meu la Radiodifuziune. La Radio exista un departament muzical mult mai dezvoltat, cu formatii muzicale dintre care amintesc cele doua orchestre simfonice, canalul muzical, redactia de specialitate.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Aveati o prietenie cu maestrul Cristian Mandeal? De ce v-a propus pe dvs?
ANDREI DIMITRIU: In mod cert nu cred ca gestul sau a fost facut din prietenie. De altfel, nu pot spune ca exista o astfel de relatie intre noi. As fi fost onorat, daca ar fi fost adevarat. Sigur ca ne cunosteam, il respectam si ii admiram prestatia artistica. Dar, pe de alta parte, nu elementele subiective trebuie sa primeze in propunerea pentru desemnarea unei persoane intr-o astfel de demnitate. Ar fi o imensa eroare.Propunerea m-a luat prin surprindere. Nici nu mi-a facut-o direct, ci prin intermediari. Mi s-a propus pe la sfarsitul lunii noiembrie 2009, telefonic. Am avut nevoie de timp sa ma gandesc, sa evaluez, sa ma consult, pana in martie 2010. Am reflectat, in tot acest timp, daca am detasarea de a-mi aprecia corect abilitatile necesare pentru a rezolva problemele cu care se confrunta institutia. Evident, erau asteptari in lumea muzicala, a melomanilor, in mediul intelectual. Probabil erau si indoieli legate de posibilitatea de a ma achita de responsabilitatile impuse de situatia delicata din acel moment. Eram constient de toate astea si intelegeam dificultatea misiunii pe care mi-as fi asumat-o.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Aveati semnale ca artistii Filarmonicii va doresc, ca oamenii de aici v-ar primi?
ANDREI DIMITRIU: De la muzicienii Filarmonicii n-aveam niciun semnal, de niciun fel. Fosti colegi din Radio imi spuneau ca unii filarmonisti au cerut referinte despre mine. Ma asigurau ca aveam bune referinte… Dar in acest interval am fost contactat de numerosi prieteni, cunoscuti, majoritatea din lumea muzicala, care ma consiliau sa accept. Cumpanind cu atentie toate acestea, am considerat ca echilibrul meu, onestitatea si diplomatia, performantele profesionale dovedite in manageriatele anterioare, la Radio si ca secretar de stat, ar fi in masura sa ofere o solutie pentru a depasi criza. Eram familiarizat cu aceasta lume, aveam o imagine necontroversata, indraznesc sa spun, suficient de buna pentru a fi avut in vedere. Cred ca aceste lucruri au cantarit hotarator in desemnarea mea. Sunt nume mari din lumea muzicala, elita cea mai rafinata, care au fost si sunt alaturi de mine si le sunt extrem de recunoscator. Fara increderea si sustinerea lor, n-as fi acceptat sa fiu directorul general al Filarmonicii. Altii s-au alaturat ulterior, dupa primul an de directorat.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Si ce v-a facut sa decideti? Care a fost momentul in care ati spus „da”? Ce a contat?
ANDREI DIMITRIU: Am sa evoc doar doua nume care au tinut sa accept; astazi amandoi sunt trecuti la Domnul… Reputatul violonist si pedagog Stefan Gheorghiu, un mare aristocrat, si, am primit incuviintarea sa spun, generosul meu prieten, pianistul si rarisimul caracter Dan Mizrahy, detinutul politic… Ultima intalnire cu maestrul Dan Mizrahy a cantarit semnificativ in decizia mea. Sigur trebuie sa evoc sustinerea maestrilor Horia Andreescu – de altfel, e cel care mi-a propus explicit, Valentin si Roxana Gheorghiu, Dan Grigore, Mariana Nicolesco, Iarion Ionescu-Galati. Mi-e teama ca am uitat numele altor muzicieni si imi cer iertare. A fost importanta si intalnirea cu maestrul Cristian Mandeal, care m-a incurajat si mi-a oferit generos sfaturile sale practice, intelepte pentru acest inceput de drum. Si mai evoc cu smerenie, coplesit atunci, ca si acum, de emotie, vizita cu care m-a „sfintit” maestrul Pascal Bentoiu, imediat dupa „hirotonisirea” oficiala. Semnificatia gestului domniei sale, acest nobil autentic de „esenta tare”, olimpianul si reperul artistic si moral – si subliniez, moral –, cel mai des invocat, este cu atat mai onorant, daca il asezam in contextul momentului. Sunt multi cei care inteleg de ce m-am simtit atat de onorat de vizita maestrului. Dintre prieteni amintesc doar pe Irina Cajal si Valentin Hossu-Longin. Dar lista e lunga…Tuturor gratitudinea mea!
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Faptul ca domnul Mandeal s-a confruntat cu acele probleme din partea artistilor, pe care -multa lume recunoaste acest lucru – i-a ajutat, a ridicat aceasta orchestra si tot ei au fost aceia care s-au intors impotriva domniei sale, nu v-a facut sa va intrebati daca veti trai vreodata un episod asemanator? Ca va exista si fata de dvs aceasta revolutie? Nu va temeti de oameni?
ANDREI DIMITRIU: Nu ma tem, sper si doresc sa am o buna colaborare cu colegii din Filarmonica. Este vorba de risc si mi l-am asumat. Eu am un exercitiu suficient pentru situatii de acest gen. In timpul lui Ceausescu am fost destituit pentru un articol consacrat lui Constantin Noica si am ajuns muncitor in Chitila. Mai tarziu am avut un conflict cu un prim-ministru al Romaniei pentru o declaratie politica pe care o cred valabila, si am fost destituit. De la Radio am fost destituit, desi administratia mea a fost recunoscuta ca una de buna performanta. Si evident, demiterea n-a fost din motive profesionale… E de notorietate cazul.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Sirul acesta al destituirilor, de ce este, totusi? Cred ca nu vi-l doriti…
ANDREI DIMITRIU: Sigur ca nu mi-l doresc, dar sunt cateva lucruri la care nu voi renunta niciodata: la onoare, la valorile morale, la corectitudine, la demnitate si – ceea ce eu apreciez mult – la atitudinea de caracter.
Prin ianuarie 2001, un inalt ierarh m-a vizitat la Radio, presupun cu intentie buna, si mi-a spus „Intrati in PSD si ramaneti etern la Radio!”. Se schimbase regimul politic. Am refuzat ferm si elegant, dar m-am simtit ofensat… Stiam urmarea: demiterea. S-a petrecut, dar dupa un an! In acel an, solidaritatea colegilor Radio – inclusiv a muzicienilor care au intrat in greva japoneza – si a elitei intelectuale romanesti au amanat „executia”. Nu sunt dispus la niciun fel de compromisuri si nu sunt „sensibil” la amenintari, santaje, alte „tentatii” dezonorante.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Unii s-ar intreba daca sunteti, cumva, „omul lui Mandeal”. Pentru ca faptul ca v-a lasat aici, la Filarmonica, ar fi ca si cum sa nu rupa contactul cu lumea aceasta.
ANDREI DIMITRIU: Nu, maestrul Mandeal, in mod cert, nu a gandit asa. Cred ca a gandit foarte bine. Sunt cateva lucruri care trebuie spuse, din perspectiva experientei mele ca manager in fruntea a doua mari institutii de cultura. Este obligatoriu ca manageriatul sa nu fie suspectat de parti-pris-uri si sa nu fie tentat de promovarea propriilor interese. Seful institutiei nu trebuie sa fie un producator de act cultural, compozitor, dirijor, scriitor, artist plastic… In clipa in care decizia institutiei apartine unor astfel de persoane, cu interese personale, chiar daca-si „ingheata” apetitul pentru autopromovare, acele persoane vor fi suspectate pentru asa ceva. Institutiile de cultura trebuie conduse de „consumatori calificati de cultura”, cum le spun eu. Adica oameni cu pregatire intelectuala, frenetici admiratori ai culturii de performanta. Iar evenimentele de tinuta trebuie sa se consume in spatiul aerisit al elitei intelectuale. Eu nu mi-am propus si nici nu-mi propun ca in Ateneul Roman sa intre oricine trece pe strada, fara instructie si fara educatia necesara. Si refuz categoric ca Ateneul, acest Panteon al spiritualitatii nationale sa devina „locanta” pentru mondenitati frivole, folclor de mahala sau alte produse subculturale. Ar fi o ofensa de nepermis fata de elita autentica si cultura acestui popor. Consider Ateneul Roman un sanctuar care trebuie respectat.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Sau sa capete culoare politica?
ANDREI DIMITRIU: Aceasta ar fi o alta eroare culpabila si uriasa. Daca sunt cateva domenii de interes strategic, pana la urma, cultura este unul dintre ele. Cultura, educatia, cercetarea, invatamantul, lumea stiintifica nu trebuie sa fie in nici un fel marcate de gest si interes politic, sau de comandamente politice. In aceste domenii trebuie lasate sa opereze competenta, profesionalismul, bunul gust si bunul simt, dupa criterii axiologice valabile in lumea civilizata. Poate nu-i inutila precizarea: modelul crestin.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Stim ca si in lumea politica exista simpatii si antipatii… va simpatizeaza vreun partid politic? Nu va intreb daca dvs simpatizati vreo formatiune…
ANDREI DIMITRIU: Eu ma iluzionez si cred ca ma simpatizeaza toate partidele politice.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Nu pot sa nu mai fac inca o comparatie intre dvs si domnul Mandeal. Daca dumnealui s-a lovit de gestul artistilor, atunci cand acestia au spus ca nu-l mai vor, la Radio, in cazul dvs, cand s-a pus problema demiterii, a fost invers. Artistii au urcat pe scena purtand banderola alba, semnul grevei japoneze, pentru ca va doreau acolo pe dvs. Iata ca, desi ati spus ca nu pactizati cu niciun partid, ati fost demis din motive politice. Pe cine ati incurcat? Cine v-a dorit locul?
ANDREI DIMITRIU: Cred ca institutia Radioului Public m-a dorit pentru echilibrul, probitatea si seriozitatea pe care le-am probat. Am primit atunci – in 2001 – scrisori in care toti liderii politici, de la stanga la dreapta, au apreciat echidistanta si echilibrul emisiunilor politice si electorale radio. Exista o tentatie a liderului politic de a-si subordona mijloacele din media care pot influenta opinia publica, sau prin care pot transmite un mesaj. Am refuzat sa devin membrul altui partid, eu fiind membru PNTCD din 1991. Nu am iesit din acest partid, chiar daca e astazi nesemnificativ. Din pacate… Spre lauda domnului ministru Kelemen, atunci cand am fost numit la Filarmonica, am pus aceasta conditie, sa nu mi se ceara sa intru in alt partid politic. Si el a fost de acord. In Romania mai este o problema extrem de importanta: noi suntem o cultura periferica, provinciala, care trebuie sustinuta de o strategie nationala, inteligenta, care sa conserve identitatea noastra culturala in ceea ce are ea bun, ce poate fi transmis lumii civilizate. Lumea politica trebuie sa inteleaga cat de importanta este cultura pentru ca un popor sa fie respectat, si s-o sustina permanent si cu forta. Constat cu surpriza, insa, ca multa parte din media, face loc la ceea ce aduce rating, la produse subculturale. E perdant pentru viitorul unei tari ca Romania.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Cum va intelegeti cu actualul ministru al Culturii?
ANDREI DIMITRIU: Cred ca bine. Ca prestatie, il cunosc cam de 10 ani, cand era decan la Universitate, un intelectual autentic. Numai ca ar trebui sa aiba si posibilitatile de a-si implementa ideile de politica culturala.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Din tot ce spuneti reiese ca sunteti in acest domeniu si il cunoasteti atat de bine. Vizati Ministerul Culturii?
ANDREI DIMITRIU: Nu, in niciun caz.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Am mai auzit, in acest univers artistic, cum ca aveti o misiune foarte grea, aceea de a pastra nivelul acestei orchestre, pentru ca, in acelasi timp, domnul Cristian Mandeal va face concurenta cu Orchestra de Tineret. Spuneti-mi care este strategia dumneavoastra pentru ca Filarmonica sa straluceasca in continuare, sa nu aiba rivali, iar dvs sa demonstrati ca sunteti un manager eficient.
ANDREI DIMITRIU: Concurenta este regula economiei de piata! Realitatea de azi. Si cultura intra in aceeasi regula. Nu poti sa suspenzi, din motive obscure, o concurenta. Orchestra de Tineret este o orchestra care, in mod cert, promite, este o orchestra tanara de performanta, cu realizari omologate si in afara tarii. Dar, de departe, Filarmonica „George Enescu”, prin orchestra si corul sau, are cel mai inalt nivel ca performanta artistica. In lumea noastra exista, in general, o tentatie de a demola vecinul. Se face cu gratie si insistenta. Din pacate, dezamagitor pentru noi, consumatorii de cultura. Este o realitate pe care, imi pare rau, trebuie sa o remarc, perdanta pentru toti. Este periculos pentru o tara destul de mica, pentru instinctul ei de a se conserva. Filarmonica este de departe cea mai buna formatie muzicala, simfonica din Romania. O spun specialistii. Sigur ca exista un risc ca, in absenta unui comandant de calibru, nava sa o ia razna. Dar, absenta dirijorului Mandeal am suplinit-o, cred, suficient de bine si de inspirat, aducand aici trei dirijori romani de mare calibru care erau asteptati, dirijori cu mari performante internationale: Horia Andreescu, cu remarcabila sa carte de vizita, Christian Badea, probabil cel mai solicitat dirijor international, caruia este greu sa-i contesti performantele, sau mai tanarul dirijor de mare talent, Camil Marinescu, unul dintre elevii preferati ai maestrului Mandeal. Atasez acestui grup si pe Ilarion Ionescu Galati, un dirijor de mare performanta si un exceptional pedagog. Cu acesti dirijori se acopera peste 60% din programul unei stagiuni. Calitatea dirijorului este esentiala. Sigur ca intervin probleme de comunicare intre dirijor si orchestra, de fapt, aici este partea delicata: abilitatea de comunicare a dirijorului il face simpatic sau nu. Ca artisti, dirijorii pe care i-am amintit, nu pot fi contestati de nimeni, deci nici de orchestra. La unii, comunicarea poate fi o problema. Cred ca, in acest mod, se raspunde la teama melomanilor din Romania. Salile sunt din nou pline. Notorietatea dar si autoritatea artistica a dirijorilor permite ca orchestra sa fie antrenata performant.. Pentru orchestra, antrenorul este dirijorul si concert-maestrul. Ca proiect, cred ca ar fi mai logic, si fac public acest lucru, ca aceasta Orchestra de Tineret, creatia unui foarte bun prieten al meu, maestrul Marin Cazacu, sa fie asociata cu Filarmonica, in maniera orchestrelor germane. Creatia artistica a orchestrei se datoreaza, fara indoiala, maestrului Mandeal, un mare formator de orchestre. Daca orgoliile, ambitiile si neintelegerea adevaratelor interese ale culturii romanesti vor prima, este in pericol proiectul. Eu asa imi imaginez, ca aceasta Orchestra de Tineret, va fi ca o Academie de Muzica a Filarmonicii, sau o alta formula, ca titulatura, cu un anume grad de autonomie. Sa aiba, in continuare, conducerea artistica infaptuita de maestrul Mandeal si sa i se aloce sala Auditorium pentru repetitii.
„Nu cred ca Romania, astazi, este in masura sa sustina, la buget, doua orchestre simfonice mari”
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Credeti ca dl Mandeal va mai putea veni aici, in aceasta cladire?
ANDREI DIMITRIU: Da, in aceasta varianta. Oricum, concerte ale Orchestrei de Tineret au loc si vor avea loc la Ateneu. Aceasta este o chestiune de amanunt si neesentiala. Eu asa vad Orchestra de Tineret: o pepiniera de cadre, din care, pe masura ce artisti din orchestra Filarmonicii se pensioneaza, pleaca, sa ii preluam, lucru pe care si acum il facem, in sistem de colaboratori. Cred ca exista aceasta buna intelegere, si sper sa continue. Nu cred ca Romania, astazi, este in masura sa sustina, la buget, doua orchestre simfonice mari, de tip A, european. Nu cred ca sunt resurse. Tara trebuie reprezentata onorabil. Noi, in zona aceasta balcanica, avem un „talent” imens de a ne autodistruge. Primeaza orgoliile, micile vanitati, rautatile, invidiile, comportamentele publice si decizionale pornite dintr-un complex, care elimina performanta pana la urma. Nu se are in vedere un interes care transcende si omului si orchestrei si colectivitatii si se opreste la nivel national.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Apropo de buget: ca manager, va ajung banii pe care ii aveti pentru salariile artistilor, pentru cei din orchestra si din cor? Asa cum vorbeam si cu domnul Mihai Constantinescu, directorul executiv al Festivalului „G.Enescu”si cu pianistul Dan Grigore, in Romania, artistii care participa la evenimente culturale majore nu sunt platiti cu onorariile care sunt date celor din strainatate. Mai mult decat atat, participarea orchestrelor de stat din Romania, in Festivalul „G.Enescu”, nu este considerat un eveniment in plus, ci se trece la sarcinile de serviciu. Considerati ca este normal , cand se canta aceleasi partituri, sa fie discrepanta atat de mare intre onorarii? Va luptati pentru artistii dvs?
ANDREI DIMITRIU: Da. Trebuie sa invoc un moment nefericit, pe care l-am descoperit cand am venit aici. Cand s-au taiat salariile celor din orchestra cu aproape 50%, s-a aplatizat nivelul de salarizare de la Filarmonica din Botosani la cea din Bucuresti. Marea performanta trebuie platita „regeste”.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Cand acest lucru?
ANDREI DIMITRIU: Cred ca in guvernarea PNL-PSD. Este o problema de comoditate mentala. Trebuie sa fim bine intelesi: nivelul, chiar al unui tutist (instrumentist) din orchestra Filarmonicii din Bucuresti, trebuie sa fie deasupra nivelului concert-maestrului de la Botosani. Si mi-e teama ca, opereaza nostalgiile comode ale populismului comunist… Fara suparare…
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Dar salariile cum sunt?
ANDREI DIMITRIU: Exista doua subordonari, Consiliul Local si Ministerul Culturii. Institutiile de calibru, gen Opera, Opereta, Teatrul National s.a. sunt in „parohia” Ministerului Culturii, finantate de la bugetul de stat. Exista o grila de salarizare la nivel national si asta este problema numarul unu.. Dizarmoniile aici se sesizeaza.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Deci, salariile sunt la fel in Bucuresti si provincie…
ANDREI DIMITRIU: Salariile sunt la fel. Ar trebui, si am facut mai multe demersuri, sa se revina la legea anterioara, inainte de aceasta amendare cu 50%, pentru institutiile de cultura reprezentative. Oamenii trebuie motivati. Exista o hemoragie de valori culturale, stiintifice, in ultimii 15-20 de ani catre strainatate. Este foarte grav pentru ca, un popor fara elita, care inseamna creierul unei natiuni, este un popor in haos si usor de manipulat. Or, vrei sa ai o orchestra foarte buna aici, cu un concert-maestru avand cat ultimul tutist / instrumentist nu de la Berlin sau Viena, ci dintr-o orchestra de mana a 14-a din Austria. E practic imposibil… Oricat de patriot ai fi in simtiri, facturile nu te vor intelege… Nu e normal. Noi, avem muzicieni de mare valoare. Avem cel putin 8 concert-maestrii in marile orchestre europene, care primesc cat primesc eu cu directorul artistic, contabila-sefa si inca vreo 10 oameni impreuna, pe luna. E adevarat ca este o problema: i se ofera aceasta sansa de a fi platit foarte bine, dar este obligatoriu pentru artist sa inteleaga ca trebuie sa se consacre exclusiv artei. La noi, pentru ca au bani putini, artistii fac tot felul de suse, concerte de mana a 14-a, lucruri care sunt greu de inteles in Occident. Dar nu ai incotro pentru ca oamenii au facturi de platit… Aici este si un revers: calitatea artistica e afectata.. De aceea, spun ca este obligatoriu ca autoritatile romane sa aiba in vedere, plecand de la ideea ca stiinta, cultura, invatamantul, sunt domenii de interes strategic, la care Romania poate avea acces pentru ca are valori, sa sustina aceste domenii. Aceasta elita poate sa reprezinte Romania cu demnitate.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Da, se pare ca si la acest Festival „G.Enescu” va fi acelasi lucru…
ANDREI DIMITRIU: Este o problema bugetara delicata, Romania are dificultati financiare, ca si intreaga Europa. Este o criza mai estompata, dar ea exista inca. Cei care sunt in spatiul finantelor trebuie sa fie foarte prudenti. Sunt domenii care ar trebui sa aiba prioritate. In afara de infrastructura, de politica integrata a Romaniei in spatiul european, sunt elemente care pot fi sustinute chiar cu fonduri europene., inclusiv domeniul cultural. Prioritatile trebuie marcate public de catre persoanele politice. O problema in Romania este si sponsorizarea.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Si impresariatul artistic.
ANDREI DIMITRIU: Da, nu avem impresari si nu avem sponsori. Cei cativa sunt cu totul insuficienti.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Stiti ca……. s-au facut Prietenii Operei?
ANDREI DIMITRIU: Ma indoiesc ca se rezolva ceva cu Prietenii Operei. Nu exista acest exercitiu al mecenatului in Romania, din nefericire. Nu vreau sa fiu rautacios, aproape toti imbogatitii nu au apetit pentru cultura, pentru performanta rafinata.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Dar, au existat oameni care sa-si ofere serviciile de sponsorizare pentru ca va cunosteau pe dvs si au vrut sa va sustina?
ANDREI DIMITRIU: Am obtinut, in primul an cand am venit aici, in 2010, 5-6 sponsorizari, finantari consistente. In anul 2011, de 10 ori mai mult, sume mici, de la 29 de mii la 200 de mii de euro, iar in 2012 am coborat cam la 100 de mii de euro. Va imaginati aceste sume pentru prima institutie muzicala a Romaniei!
TANGO / MAREA DRAGOSTE: „Dati un leu pentru Ateneu”… ca odinioara… Spuneati ceva si despre atitudinea pe care o au artistii. Orchestrele din Romania aveau obisnuinta ca, atunci cand pleacau in strainatate, desi cazati la hoteluri cat de cat scumpe, sa nu-si permita sa iasa din banii de diurna, mai mult decat atat, pleaca de acasa cu conserve…
ANDREI DIMITRIU: Confirm in buna parte. O modestie…din necesitate.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Eu cred ca este deja o umilinta!
ANDREI DIMITRIU: Da, in aceasta varianta. Oricum, concerte ale Orchestrei de Tineret au loc si vor avea loc la Ateneu. Aceasta este o chestiune de amanunt si neesentiala. Eu asa vad Orchestra de Tineret: o pepiniera de cadre, din care, pe masura ce artisti din orchestra Filarmonicii se pensioneaza, pleaca, sa ii preluam, lucru pe care si acum il facem, in sistem de colaboratori. Cred ca exista aceasta buna intelegere, si sper sa continue. Nu cred ca Romania, astazi, este in masura sa sustina, la buget, doua orchestre simfonice mari, de tip A, european. Nu cred ca sunt resurse. Tara trebuie reprezentata onorabil. Noi, in zona aceasta balcanica, avem un „talent” imens de a ne autodistruge. Primeaza orgoliile, micile vanitati, rautatile, invidiile, comportamentele publice si decizionale pornite dintr-un complex, care elimina performanta pana la urma. Nu se are in vedere un interes care transcende si omului si orchestrei si colectivitatii si se opreste la nivel national.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Apropo de buget: ca manager, va ajung banii pe care ii aveti pentru salariile artistilor, pentru cei din orchestra si din cor? Asa cum vorbeam si cu domnul Mihai Constantinescu, directorul executiv al Festivalului „G.Enescu”si cu pianistul Dan Grigore, in Romania, artistii care participa la evenimente culturale majore nu sunt platiti cu onorariile care sunt date celor din strainatate. Mai mult decat atat, participarea orchestrelor de stat din Romania, in Festivalul „G.Enescu”, nu este considerat un eveniment in plus, ci se trece la sarcinile de serviciu. Considerati ca este normal , cand se canta aceleasi partituri, sa fie discrepanta atat de mare intre onorarii? Va luptati pentru artistii dvs?
ANDREI DIMITRIU: Da. Trebuie sa invoc un moment nefericit, pe care l-am descoperit cand am venit aici. Cand s-au taiat salariile celor din orchestra cu aproape 50%, s-a aplatizat nivelul de salarizare de la Filarmonica din Botosani la cea din Bucuresti. Marea performanta trebuie platita „regeste”.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Cand acest lucru?
ANDREI DIMITRIU: Cred ca in guvernarea PNL-PSD. Este o problema de comoditate mentala. Trebuie sa fim bine intelesi: nivelul, chiar al unui tutist (instrumentist) din orchestra Filarmonicii din Bucuresti, trebuie sa fie deasupra nivelului concert-maestrului de la Botosani. Si mi-e teama ca, opereaza nostalgiile comode ale populismului comunist… Fara suparare…
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Dar salariile cum sunt?
ANDREI DIMITRIU: Exista doua subordonari, Consiliul Local si Ministerul Culturii. Institutiile de calibru, gen Opera, Opereta, Teatrul National s.a. sunt in „parohia” Ministerului Culturii, finantate de la bugetul de stat. Exista o grila de salarizare la nivel national si asta este problema numarul unu.. Dizarmoniile aici se sesizeaza.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Deci, salariile sunt la fel in Bucuresti si provincie…
ANDREI DIMITRIU: Salariile sunt la fel. Ar trebui, si am facut mai multe demersuri, sa se revina la legea anterioara, inainte de aceasta amendare cu 50%, pentru institutiile de cultura reprezentative. Oamenii trebuie motivati. Exista o hemoragie de valori culturale, stiintifice, in ultimii 15-20 de ani catre strainatate. Este foarte grav pentru ca, un popor fara elita, care inseamna creierul unei natiuni, este un popor in haos si usor de manipulat. Or, vrei sa ai o orchestra foarte buna aici, cu un concert-maestru avand cat ultimul tutist / instrumentist nu de la Berlin sau Viena, ci dintr-o orchestra de mana a 14-a din Austria. E practic imposibil… Oricat de patriot ai fi in simtiri, facturile nu te vor intelege… Nu e normal. Noi, avem muzicieni de mare valoare. Avem cel putin 8 concert-maestrii in marile orchestre europene, care primesc cat primesc eu cu directorul artistic, contabila-sefa si inca vreo 10 oameni impreuna, pe luna. E adevarat ca este o problema: i se ofera aceasta sansa de a fi platit foarte bine, dar este obligatoriu pentru artist sa inteleaga ca trebuie sa se consacre exclusiv artei. La noi, pentru ca au bani putini, artistii fac tot felul de suse, concerte de mana a 14-a, lucruri care sunt greu de inteles in Occident. Dar nu ai incotro pentru ca oamenii au facturi de platit… Aici este si un revers: calitatea artistica e afectata.. De aceea, spun ca este obligatoriu ca autoritatile romane sa aiba in vedere, plecand de la ideea ca stiinta, cultura, invatamantul, sunt domenii de interes strategic, la care Romania poate avea acces pentru ca are valori, sa sustina aceste domenii. Aceasta elita poate sa reprezinte Romania cu demnitate.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Da, se pare ca si la acest Festival „G.Enescu” va fi acelasi lucru…
ANDREI DIMITRIU: Este o problema bugetara delicata, Romania are dificultati financiare, ca si intreaga Europa. Este o criza mai estompata, dar ea exista inca. Cei care sunt in spatiul finantelor trebuie sa fie foarte prudenti. Sunt domenii care ar trebui sa aiba prioritate. In afara de infrastructura, de politica integrata a Romaniei in spatiul european, sunt elemente care pot fi sustinute chiar cu fonduri europene., inclusiv domeniul cultural. Prioritatile trebuie marcate public de catre persoanele politice. O problema in Romania este si sponsorizarea.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Si impresariatul artistic.
ANDREI DIMITRIU: Da, nu avem impresari si nu avem sponsori. Cei cativa sunt cu totul insuficienti.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Stiti ca……. s-au facut Prietenii Operei?
ANDREI DIMITRIU: Ma indoiesc ca se rezolva ceva cu Prietenii Operei. Nu exista acest exercitiu al mecenatului in Romania, din nefericire. Nu vreau sa fiu rautacios, aproape toti imbogatitii nu au apetit pentru cultura, pentru performanta rafinata.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Dar, au existat oameni care sa-si ofere serviciile de sponsorizare pentru ca va cunosteau pe dvs si au vrut sa va sustina?
ANDREI DIMITRIU: Am obtinut, in primul an cand am venit aici, in 2010, 5-6 sponsorizari, finantari consistente. In anul 2011, de 10 ori mai mult, sume mici, de la 29 de mii la 200 de mii de euro, iar in 2012 am coborat cam la 100 de mii de euro. Va imaginati aceste sume pentru prima institutie muzicala a Romaniei!
TANGO / MAREA DRAGOSTE: „Dati un leu pentru Ateneu”… ca odinioara… Spuneati ceva si despre atitudinea pe care o au artistii. Orchestrele din Romania aveau obisnuinta ca, atunci cand pleacau in strainatate, desi cazati la hoteluri cat de cat scumpe, sa nu-si permita sa iasa din banii de diurna, mai mult decat atat, pleaca de acasa cu conserve…
ANDREI DIMITRIU: Confirm in buna parte. O modestie…din necesitate.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Eu cred ca este deja o umilinta!
ANDREI DIMITRIU: Da. Eu am fost in cateva turnee cu orchestra, nu o sa ma mai duc. Intr-unul m-am dus daca vreti, ca intr-o „documentare” absolut necesara unui bun manager. Si vreau sa spun ca, fata de bugetele altor orchestre, bugetul solicitat de colegii mei din Filarmonica este un buget modest. Din cauza absentei banilor, va fi compromis un concert pe care l-am dorit foarte mult, in martie, anul acesta, la Chisinau, la 95 de ani de la Unire. Nu am gasit sponsori pentru costul drumului. Un concert in China pare a fi compromis, in toamna, din aceleasi motive.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Si apoi, toata lumea muzicala stie ca romanii se duc pe sume destul de mici si asta ne afecteaza imaginea. Mai mult decat atat, observ ca Opera Nationala din Bucuresti nici nu mai are turnee, nimeni nu ne mai felicita actul artistic.
ANDREI DIMITRIU: Da. Nu o sa intru in comentariu despre Opera Romana. Am fost recent la un spectacol foarte reusit, „O scrisoare pierduta” al lui Dan Dediu, foarte inspirat.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Toata lumea lauda spectacolul…
ANDREI DIMITRIU: Foarte inspirat, partitura exceptionala. Revenind, trebuie lucrat imperativ la salarii, pentru a realiza o stabilitate si a motiva daruirea artistilor. Guvernul este dator vreo 3 milioane 600 de mii de lei orchestrei, in procese castigate definitiv. Noi am inundat Ministerul cu adrese in care solicitam aceste drepturi. Am informatii de ultima ora ca suma este prevazuta in bugetul pe 2013. E foarte bine. Este foarte important ca, cei care creeaza, in primul rind oamenii de stiinta care au formula neuronica atat de perfecta pentru lucruri de care profitam noi ceilalti, sa fie scutiti de obligatii care tin de subzistenta fiecaruia. Artistii sunt in aceeasi situatie.. ei trebuie sa aiba un venit suficient, pentru o existenta decenta.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Care mai este menirea creatiei?
ANDREI DIMITRIU: Creatia este vocatie, har si multa munca. Si sacrificii… De aceea nu e la indemana oricui. Ar trebui respectata, sprijinita, venerata. Iresponsabil, de multe ori, e sabotata
TANGO / MAREA DRAGOSTE: spuneti-ne ce este de vazut, de aplaudat la Filarmonica.
ANDREI DIMITRIU: La inceputul lunii martie sunt doua concerte sub bagheta lui Christian Badea si Horia Andreescu. Incheiem luna martie cu un concert dirijat si dedicat maestrului Sabin Pautza, la 70 de ani. Sunt de retinut, in proiectul managerial pe care l-am propus, conferintele. Revenirea acestei traditii intr-o formula noua, formula de conferinta-dialog. Pana acum au avut loc 7 conferinte, cu laureati ai premiului Nobel, cu personalitati de anvergura europeana, din afara Romaniei. Ideea este ca partenerul roman trebuie sa fie un intelectual de calibru, egal cu invitatul de onoare, de exceptie, este foarte buna. In 15 aprilie, Basarab Nicolescu, academicianul cunoscut pentru preocuparile de multidisciplinaritate, are o conferinta, aici, la Bucuresti. Partener este Adrian Cioroianu, decanul Facultatii de Istorie. Public a fost la toate conferintele si sper ca si aceasta se va bucura de succes. Nu am avut locuri cate solicitari au fost.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Dintr-o inertie a oamenilor care sunt obisnuiti sa vina, sau dint dragoste pentru arta?
ANDREI DIMITRIU: Candva, am avut indoieli, dar exista, in Romania, o foame pentru performanta intelectuala, la o categorie inca suficienta, dispusa sa ia parte si sa inteleaga o astfel de dezbatere. Este un lucru pozitiv. Si, cel mai important lucru este ca, la astfel de conferinte, prezenta tineretului este infinit mai buna decat la concertele simfonice. Mai vreau sa anunt un eveniment, pe 15 mai, un complex de evenimente legate de cei 20 de ani ai Memorialului de la Sighet, marea opera a Anei Blandiana si a lui Romulus Rusan. Va fi un concert si o expozitie de fotografii, expozitie vernisata si la Bruxelles, anul trecut. Vara, exista stagiunea estivala deschisa de orchestra noastra, a Filarmonicii, in concert cu maestrul Valentin Gheorghiu. Cel putin acesta este proiectul azi…
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Am cunoscut managerul, se cuvine sa cunoastem si Omul… Faptul ca fratele dvs. geaman si-a construit o cariera in atentia romanilor, v-a intarit relatia cu acesta sau dimpotriva?
ANDREI DIMITRIU: Relatia noastra cordiala, corecta, de devotament si de incredere, am verificat-o, am consolidat-o vreme de cateva decenii, in toate imprejurarile. Pot concluziona: o relatie model. O spun prietenii si toti cei care ne cunosc.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: In timp ce in viata profesionala ati avut atatea reusite, ce s-a intamplat in planul personal? Cum arata familia dvs., cum v-ati cunoscut sotia?
ANDREI DIMITRIU: Si familia imediata e un model de afectiune, solidaritate, intelepciune si generozitate. Multe datorez sotiei mele, medic, echilibrata, tonica, inteleapta, oferind iubirea ziditoare si necapricioasa. Avem o fata, care poarta numele bunicii ei, Smaranda, singura muziciana – a fost profesoara de vioara la Roman – absolventa de studii economice in tara si de stiinte sociale la Nürenberg, administrator la o firma germana. Totdeauna am inclus in familia imediata si familia fratelui meu, Sorin. Raman valabile in intregime judecatile enuntate anterior si la familia „extinsa”…
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Care este secretul pentru echilibrul dintre profesie si familie ?
ANDREI DIMITRIU: Sa ai capacitatea sa evaluezi corect prioritatile tinand seama de conjuncturi, dar si de interesele reale ale familiei solide si ale institutiei functionand optim. Fara sa faci compromisuri sau sa renunti la principii. Cele esentiale…, dar aceasta adaugire este o capcana. Cere prudenta, intelepciune si moralitatea in sange. Altfel…
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Cele doua planuri – profesia si familia – alterneaza in importanta in diferite etape ale vietii sau procentul de dedicatie pentru fiecare ramane acelasi ?
ANDREI DIMITRIU: E riscant de formulat o reteta… Oricum nu sacrific familia pentru institutie si nici invers… Exista totdeauna solutii de echilibru intre cele doua interese si consider ca le-am gasit. Banuiesc ca raspunsul meu va starni comentarii rautacioase… Ipocrizia si impostura circula nestingherite.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Sunteti un om sensibil sau rational… in iubire ?
ANDREI DIMITRIU: Daca imi permiteti as raspunde asa: un cartezian sensibil.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Ce va reprosati ca… nu ati facut in planul personal ? Poate ati renuntat la concedii, la zile libere…
ANDREI DIMITRIU: Sunt multe lucruri pe care mi le pot reprosa… O si fac de multe ori. Dar public, parca e jenant sa te expui cu toate frustrarile…
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Cum obisnuiti sa va organizati vacantele – in Romania sau in strainatate?
ANDREI DIMITRIU: Obisnuit, vacantele le facem cu prietenii, dar de cele mai multe ori cu familia fratelui meu. De cele mai multe ori in Romania. De doi ani, vara, facem un periplu in zona bisericilor fortificate sasesti. Semne de civilizatie europeana…
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Care este cel mai emotionant gest pe care l-a facut familia pentru dvs.?
ANDREI DIMITRIU: Solidaritatea si tandretea calda, ocrotitoare cu care am fost inconjurat in momentele mele cele mai triste. Au existat astfel de momente. Familia este esentiala in viata noastra. S-ar parea ca generatiile mai tinere neglijeaza sau ignora acest adevar.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Ce tine o familie unita ? Dragostea sau siguranta materiala?
ANDREI DIMITRIU: Afectiunea sincera, totala – nu prioritar hormonala – valorile impartasite, caracterele puternice, adevarate, intelepciunea. Oamenii slabi, mintile „subtiri”, sunt sclavii prabusiti ai opulentei de prost gust, arogantei marlanesti, al „sclipiciului” insolent. Lipsa educatiei, ignorarea valorilor crestine… Teme de meditat.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Si apoi, toata lumea muzicala stie ca romanii se duc pe sume destul de mici si asta ne afecteaza imaginea. Mai mult decat atat, observ ca Opera Nationala din Bucuresti nici nu mai are turnee, nimeni nu ne mai felicita actul artistic.
ANDREI DIMITRIU: Da. Nu o sa intru in comentariu despre Opera Romana. Am fost recent la un spectacol foarte reusit, „O scrisoare pierduta” al lui Dan Dediu, foarte inspirat.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Toata lumea lauda spectacolul…
ANDREI DIMITRIU: Foarte inspirat, partitura exceptionala. Revenind, trebuie lucrat imperativ la salarii, pentru a realiza o stabilitate si a motiva daruirea artistilor. Guvernul este dator vreo 3 milioane 600 de mii de lei orchestrei, in procese castigate definitiv. Noi am inundat Ministerul cu adrese in care solicitam aceste drepturi. Am informatii de ultima ora ca suma este prevazuta in bugetul pe 2013. E foarte bine. Este foarte important ca, cei care creeaza, in primul rind oamenii de stiinta care au formula neuronica atat de perfecta pentru lucruri de care profitam noi ceilalti, sa fie scutiti de obligatii care tin de subzistenta fiecaruia. Artistii sunt in aceeasi situatie.. ei trebuie sa aiba un venit suficient, pentru o existenta decenta.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Care mai este menirea creatiei?
ANDREI DIMITRIU: Creatia este vocatie, har si multa munca. Si sacrificii… De aceea nu e la indemana oricui. Ar trebui respectata, sprijinita, venerata. Iresponsabil, de multe ori, e sabotata
TANGO / MAREA DRAGOSTE: spuneti-ne ce este de vazut, de aplaudat la Filarmonica.
ANDREI DIMITRIU: La inceputul lunii martie sunt doua concerte sub bagheta lui Christian Badea si Horia Andreescu. Incheiem luna martie cu un concert dirijat si dedicat maestrului Sabin Pautza, la 70 de ani. Sunt de retinut, in proiectul managerial pe care l-am propus, conferintele. Revenirea acestei traditii intr-o formula noua, formula de conferinta-dialog. Pana acum au avut loc 7 conferinte, cu laureati ai premiului Nobel, cu personalitati de anvergura europeana, din afara Romaniei. Ideea este ca partenerul roman trebuie sa fie un intelectual de calibru, egal cu invitatul de onoare, de exceptie, este foarte buna. In 15 aprilie, Basarab Nicolescu, academicianul cunoscut pentru preocuparile de multidisciplinaritate, are o conferinta, aici, la Bucuresti. Partener este Adrian Cioroianu, decanul Facultatii de Istorie. Public a fost la toate conferintele si sper ca si aceasta se va bucura de succes. Nu am avut locuri cate solicitari au fost.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Dintr-o inertie a oamenilor care sunt obisnuiti sa vina, sau dint dragoste pentru arta?
ANDREI DIMITRIU: Candva, am avut indoieli, dar exista, in Romania, o foame pentru performanta intelectuala, la o categorie inca suficienta, dispusa sa ia parte si sa inteleaga o astfel de dezbatere. Este un lucru pozitiv. Si, cel mai important lucru este ca, la astfel de conferinte, prezenta tineretului este infinit mai buna decat la concertele simfonice. Mai vreau sa anunt un eveniment, pe 15 mai, un complex de evenimente legate de cei 20 de ani ai Memorialului de la Sighet, marea opera a Anei Blandiana si a lui Romulus Rusan. Va fi un concert si o expozitie de fotografii, expozitie vernisata si la Bruxelles, anul trecut. Vara, exista stagiunea estivala deschisa de orchestra noastra, a Filarmonicii, in concert cu maestrul Valentin Gheorghiu. Cel putin acesta este proiectul azi…
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Am cunoscut managerul, se cuvine sa cunoastem si Omul… Faptul ca fratele dvs. geaman si-a construit o cariera in atentia romanilor, v-a intarit relatia cu acesta sau dimpotriva?
ANDREI DIMITRIU: Relatia noastra cordiala, corecta, de devotament si de incredere, am verificat-o, am consolidat-o vreme de cateva decenii, in toate imprejurarile. Pot concluziona: o relatie model. O spun prietenii si toti cei care ne cunosc.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: In timp ce in viata profesionala ati avut atatea reusite, ce s-a intamplat in planul personal? Cum arata familia dvs., cum v-ati cunoscut sotia?
ANDREI DIMITRIU: Si familia imediata e un model de afectiune, solidaritate, intelepciune si generozitate. Multe datorez sotiei mele, medic, echilibrata, tonica, inteleapta, oferind iubirea ziditoare si necapricioasa. Avem o fata, care poarta numele bunicii ei, Smaranda, singura muziciana – a fost profesoara de vioara la Roman – absolventa de studii economice in tara si de stiinte sociale la Nürenberg, administrator la o firma germana. Totdeauna am inclus in familia imediata si familia fratelui meu, Sorin. Raman valabile in intregime judecatile enuntate anterior si la familia „extinsa”…
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Care este secretul pentru echilibrul dintre profesie si familie ?
ANDREI DIMITRIU: Sa ai capacitatea sa evaluezi corect prioritatile tinand seama de conjuncturi, dar si de interesele reale ale familiei solide si ale institutiei functionand optim. Fara sa faci compromisuri sau sa renunti la principii. Cele esentiale…, dar aceasta adaugire este o capcana. Cere prudenta, intelepciune si moralitatea in sange. Altfel…
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Cele doua planuri – profesia si familia – alterneaza in importanta in diferite etape ale vietii sau procentul de dedicatie pentru fiecare ramane acelasi ?
ANDREI DIMITRIU: E riscant de formulat o reteta… Oricum nu sacrific familia pentru institutie si nici invers… Exista totdeauna solutii de echilibru intre cele doua interese si consider ca le-am gasit. Banuiesc ca raspunsul meu va starni comentarii rautacioase… Ipocrizia si impostura circula nestingherite.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Sunteti un om sensibil sau rational… in iubire ?
ANDREI DIMITRIU: Daca imi permiteti as raspunde asa: un cartezian sensibil.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Ce va reprosati ca… nu ati facut in planul personal ? Poate ati renuntat la concedii, la zile libere…
ANDREI DIMITRIU: Sunt multe lucruri pe care mi le pot reprosa… O si fac de multe ori. Dar public, parca e jenant sa te expui cu toate frustrarile…
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Cum obisnuiti sa va organizati vacantele – in Romania sau in strainatate?
ANDREI DIMITRIU: Obisnuit, vacantele le facem cu prietenii, dar de cele mai multe ori cu familia fratelui meu. De cele mai multe ori in Romania. De doi ani, vara, facem un periplu in zona bisericilor fortificate sasesti. Semne de civilizatie europeana…
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Care este cel mai emotionant gest pe care l-a facut familia pentru dvs.?
ANDREI DIMITRIU: Solidaritatea si tandretea calda, ocrotitoare cu care am fost inconjurat in momentele mele cele mai triste. Au existat astfel de momente. Familia este esentiala in viata noastra. S-ar parea ca generatiile mai tinere neglijeaza sau ignora acest adevar.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Ce tine o familie unita ? Dragostea sau siguranta materiala?
ANDREI DIMITRIU: Afectiunea sincera, totala – nu prioritar hormonala – valorile impartasite, caracterele puternice, adevarate, intelepciunea. Oamenii slabi, mintile „subtiri”, sunt sclavii prabusiti ai opulentei de prost gust, arogantei marlanesti, al „sclipiciului” insolent. Lipsa educatiei, ignorarea valorilor crestine… Teme de meditat.
Categorii:
Interviuri
