Home | Dr. MIHAELA LEVENTER: Bucuria unei operatii de reintinerire

Dr. MIHAELA LEVENTER: Bucuria unei operatii de reintinerire

In urma cu cateva luni a trebuit sa-mi asum responsabilitatea unei operatii de lifting facial la o pacienta fata de care aveam o singura retinere: varsta de 79 de ani. De ce isi dorea la varsta asta o operatie riscanta? "Este normal sa-ti mai doresti sa fii asa cum te stii de o viata", mi-a spus ea atunci.
 

CLICK AICI pentru a te abona gratuit la newsletter-ul bisaptamanal al revistei Tango!

Riscurile si suferinta inerenta sunt asumate, iar reusita este o gura de oxigen atit de necesara increderii in sine. Evenimentul mi-a inseninat si mie, si curajoasei paciente zilele care au urmat interventiei. In fond contam mai mult in ochii proprii decit in fata celorlalti. Mi-am amintit ca in calatoriile mele profesionale am asistat la o interventie asemanatoare la o pacienta de 90 de ani din Brazilia, care m-a uimit prin frivolitatea cererii. Am intrebat chirurgul care o opera daca merita riscul si el mi-a raspuns, fara sa se mire vreo clipa de solicitare, ca operatiile de intinerire se fac, firesc, doar celor care au chipul imbatrinit, dar cu sufletul tinar si trupul sanatos.

Prototipul femeii care solicita operatii estetice in Romania este pacienta de 35-40 de ani, care vrea sa-si refaca viata sau sa rezolve astfel problemele de cuplu. Mama si sotie prin vocatie si rutina, chiar si femeia cu o cariera de succes in afaceri este circumspecta in fata bisturiului, are o teama ancestrala si nu ia decizii radicale decit puternic motivata sentimental. Familia nu o sustine si considera de cele mai multe ori dorinta sa de pastrare a aspectului tinar drept o idee frivola, un moft care o arunca in ridicol. „Noi te iubim si asa“ este ceea ce aude cel mai des.

Uneori, pastrarea aparentelor este „toiagul“ care sprijina moralul si da incredere in sine, te face sa te recunosti cind te privesti in oglinda, te face sa mergi inainte cu siguranta in lumea aceasta atit de bazata pe imagine. Iata scrisoarea pe care am primit-o dupa o luna de la interventie, intitulata „Retrairea unei bucurii“.

O dedic tuturor doamnelor care au acest gind ascuns si care nu indraznesc sa-l marturiseasca:„Peste putin timp urma sa implinesc saptezeci si noua de ani. Nu-mi raminea decit un an pina la pragul inexorabil de optzeci, dupa care, oricit a fost de blinda natura cu tine si oricit de tinar ti-ai simti sufletul, trebuie sa accepti ca a venit vremea sa fii considerat «batrin». Un singur an! Ce as putea face ca sa-l folosesc cit mai bine?

In ultimii ani, de cite ori ma uitam in oglinda fara sa imi scot ochelarii mei de miop, ma cuprindea DEPRIMAREA. Iata ceva mai grav decit ridurile si pielea care incepuse sa se lase sub linia maxilarelor. Ceva trebuia facut.

M-am dus la citiva specialisti, sub diferite pretexte, pentru ca apoi sa le povestesc despre operatia mea estetica si sa ma interesez de posibilitatea de a o repeta. De cele mai multe ori mi s-a spus ca sunt prea batrina. Iar singurul chirurg care era dispus sa mi-o faca m-a informat ca este nevoie de anestezie totala. M-am speriat. Consideram ca ar fi insemnat sa fac citiva pasi spre adormirea din urma. Si daca nu mai putea fi oprita?

In cele din urma m-am hotarit. La ora doua, ...citeste mai departe
Citeşte mai multe despre: operatie estetica,   imbatranire,   lifting
COMENTARII:
Fii tu primul care comenteaza

Preferi sa sarbatoresti iubirea de Valentine's Day sau de Dragobete?
Voteaza

Concurs

Castigatori concurs Vitantis:

Castigatori concurs Vitantis:
castigatorii concursului organizat de revista Tango si Vitantis:

BLOGURILE TANGO

Alice Nastase

Zile de miere

Zile de miere

Am ajuns la Suceava cu un an in urma, printr-o intamplare pusa la cale de Narcisa Ciurlica. Erau lunile mele de inceput de dragoste, in care fiecare drum mi se daruia cu un milion de sensuri si de rosturi asezate de-a lungul sau, mai ceva ca o insiruire de plopi. Si dupa un drum presarat [...]

Simona Catrina

Cum am ramas fara roz

Cum am ramas fara roz

… Sau ma rog, sunt pe cale sa raman fara culoarea care-mi imbujora ideile. E inca iarna, fulgii de nea se astern pufos, pasarile calatoare habar n-am daca s-au intors (dar mi-amintesc ca era obligatoriu sa afli si sa scrii si asta in compunere), zilele sunt mai lungi, noptile sunt (din nefericire) mai scurte. Deci ce voiam sa [...]

Ionut Banuta

STIRI REMEMORATE DIN IREALITATEA DE PROXIMITATE

STIRI REMEMORATE DIN IREALITATEA DE PROXIMITATE

Cum ma chinuiam eu de zor sa vizionez (ceea ce avea sa se dovedeasca a fi) o subproductie cinematografica – vreme de vreo 3 zile fara a reusi sa ajung s-o termin din motive de plictis si terminare a rezervelor proprii de rabdare – a venit peste mine o stire care m-a… surprins? Nu, nu [...]

Alina Grozea

Cum mi-aş petrece eu sfârşitul lumii

Cum mi-aş petrece eu sfârşitul lumii

Vremea a înnebunit de tot şi eu o dată cu ea, pentru că ba ninge, viscoleşte, şi e ger de zici că se apropie Crăciunul, nu Paştele, ba iese câte-un soare nesimţit, care străpunge jaluzelele şi mă scoală cu « noaptea »-n cap, cum s-a întâmplat sâmbătă. E evident că aceste schimbări climatice bruşte nu au origini prea [...]

Anemari Necsulescu

Capra cu doi bani.

Capra cu doi bani.

De trei luni ascult cu sfinţenie, la micul dejun şi la cină, “Capra cu trei iezi” şi “Punguţa cu doi bani”. Şi nu, nu mimez, chiar ascult şi sorb fiecare cuvinţel împreună cu Emi. De fiecare dată desluşim şi reţinem noi sensuri şi replici.  Dacă stabilim ca medie că o lună are 30 de  zile şi [...]

Amalia Nita

Primul zbor

Primul zbor

Primul meu zbor cu avionul şi-a luat avânt în după-amiaza de 4 octombrie 2003. Eram atât de fascinată de călătorii, de promisiuni şi de orizonturi fără limite, încât nu pierdeam niciun prilej de a mă înfiinţa la aeroport ori de câte ori cineva cunoscut venea sau pleca prin zări. Întotdeauna întindeam gâtul să zăresc cât [...]

Delia R. Hornfeck

Problema integrarii

Problema integrarii

Dupa o saptamana de tacere nedorita revin la voi. Dar revin mahnita. Pentru ca, desi primavara si-a aratat azi prima raza, la mine inghetul vrajbei dintre noi, “cei din Est si cei din Vest” isi sulfa inca viforul. Ciudat ar spune unii, dupa atatia ani de convietuire pe pamanturi mai asa zise roditoare!! Da, chiar dupa [...]

Anda Docea

Gânduri despre bărbaţi, aşteptând primăvara

Gânduri despre bărbaţi, aşteptând primăvara

Mă mai lovesc uneori, la ceas de bilanţ sau de răscruce, de curăţenie prin gânduri sau primenit de vise, nişte constatări vrednice să fie ridicate la rangul de reguli general valabile în privinţa bărbaţilor.  Păcat că le-am depistat la 31-fără-un-pic de ani, cam târziu pentru schimbări majore. Pe de altă parte, schimbări…ca să ce? Am [...]

Revista presei

Bataia de campi e rupta din rai

Bataia de campi e rupta din rai
Cum n-am incotro, admit ca toamna se scutura si pica destule elemente, asa ca nu ma mir deloc de panseurile ramase vraiste prin revistele lunii. Ceea ce urmeaza nu e nici consternare, nici perplexitate, nici hahaiala. Am depasit stadiul cind nu-mi venea sa cred. Politica, barbatii si publicatiile glossy m-au convins ca e posibil orice. Asadar, ceea ce va spun acum e doar fructul zemos al resemnarii mele in fata zadarniciei lumii, logicii si topicii.

Reportaj

Cum se traieste cu 1 dolar pe zi

Cum se traieste cu 1 dolar pe zi
Te-ai intrebat vreodata cum ti-ar fi sa traiesti din alocatiile copiilor, cu restante enorme la intretinere si datorii esalonate pana-n ziua de apoi? Cum ti s-ar parea traiul de zi cu zi daca ai avea baia la comun si apa curenta doar in visurile curate?
Hosting asigurat de
ITAssist