Nu cred ca iubim o singura data in viata, desi mi-as fi dorit nebuneste sa fie asa. Cred in iubiri care se nasc si cresc valvataie si accept implacabil ca uneori ne moare dragostea. Stiu ca exista povesti zvarcolite care vin si se duc si apoi se intorc, mai vii, mai acute, mai pline de tipat dulce si de dor. Si stiu ca exista vorbe, amintiri, gusturi de care nu ne vom dezice niciodata. Port cu mine, pretutindeni, gust de nostalgie si parfum de ananas proaspat.
Constelatii de gusturi pe cerul gurii
Am fost fidela pana la nebunie atunci cand am iubit. Nici cu umbra gandului n-am crezut ca m-as putea pravali in imbratisari fara noima si fara iubire. Pentru otrava ispitei curioase, pentru tentatia parfumata de-a gusta amoruri nestiute am folosit la timp antidotul iubirii profunde, credincioase, indaratnice. N-am fost schimbatoare nici in celelalte bucurii ale inimii si ale trupului. Am ratacit mereu prin lume cu un volum de Nichita sub umar, cautandu-l pe cel care sa merite sa-i pot gandi: "ma voi preface orb si am sa vin cu bratul intins sa-ti mangai chipul". Am tinut mereu glasul lui Peter Gabriel la indemana, si-am rasarit si am apus la nesfarsit o data cu luna de pe fundalul imbratisarii lui, spunandu-mi, in soapta, "don’t give up". M-am refugiat adesea in lumile gandului ca in superbul Macondo nascocit de Márquez. Si la toate festinurile puse la cale in numele dragostei si al desfatarii am incercat, cu pofta, sa-mi asez pe cerul gurii constelatia gustului sublim al ananasului crud, decojit cu sfiala dintre solzii cei mari.
Povesti de iubire si miresme de fruct spintecat
Am descoperit tarziu deliciul anansului, asa cum tarziu mi-am descoperit feminitatea ascunsa intr-un trup de fecioara speriata. Si i-am iubit savoarea de la primul sarut, napraznic, iremediabil, desantat. Si pentru ca nu am masura in nimic, pentru ca n-am cunoscut nicicand profunzimile cumpatarii, iar smaltul rabdarilor mele l-am ciobit cu buna stiinta, am raspandit mirosul fructului adorat in toate cotloanele sperantelor mele, in toate amintirile demne de-a fi slefuite si oblojite mereu. Am trait dimineti indragostite, in care am amestecat bucati de ananas in omleta fierbinte, cu convingerea si evlavia cu care as fi turnat pe furis in blidul iubitului o potiune de dragoste vesnica. Am asezat platouri de argint coplesite de fructe peste pernele dragostei noastre, m-am tinut de mana cu alesul inimii mele, peste mese infofolite in matasuri chinezesti, printre carnite dulci acrisoare, ornamentate cu bucati de aur inmiresmat. In extaz am picurat suc din bucati strivite-ntre dinti pe buzele celui dorit.
***
De-a lungul si de-a latul amintirilor mele regasesc gustul intepator si dulce al ananasului, amestecat cu parfum de mari iubiri, cu ceata de lacrimi planse in nestire. Se evapora deopotriva, pe urmele mele, povesti de iubire si miresme de fruct spintecat. Dar cine sa-mi mai adulmece azi urma de ananas si tristete? Sunt tot mai putini doritori de melancolii dulci pe planeta. Iar eu, tot mai obosita, smulg solzii fructului drag, unul cate unul, intrebandu-ma: M-a iubit? Nu m-a iubit?
