Drumuri si I-Pod-uri – Corporatista Pitzi

de

Probabil din cauza poluarii si-a incalzirii globale, Bucurestii au dezvoltat mutanti sociali. Strada e impicatita de specii bizare, iar din exemplarele bipede, cu tesut cornos pictat, se dezvolta tulpini foarte rezistente la epilatul inghinal, dar deloc rezistente la stres. Fapt care le face dependente de Diazepam si, implicit, de doctorii ravisant mituibili, intru perpetuarea retetelor si administrarea nevrozelor.

O specie careia i-ar sta bine sa fie protejata de lege (dar nu e, fiindca are prea multe exemplare si-ar fi un nonsens sa se interzica lichidarea lor) e cea a corporatistelor pitzi. Femele cu penaj ferchezuit, intr-atat de aliniate la moda, incat par un card de uniforme sindicale ale socialismului francez, treiera piatetele aglomerate. Le vezi cum inghesuie lobul urechii intr-un BlackBerry si mana-n geanta marsupiala, cu grumazul infasurat in fire ciudate – desi, printr-o ironie a soartei, am ajuns in epoca wireless.

Celularele lor nu mai sunt ce-au fost, nu le mai crapa acumulatoarele inainte de a auzi “te iubesc”-ul sau marirea de leafa, in schimb concubineaza ostil cu MP3 player-ele indesate-n buzunarele rigide. Corporatista eliberata de jugul casniciei – si implicit de obligatia morala de-a efectua vreun copil si de a-si ofensa astfel abdomenul plat – face networking si cauta acel job sublim care sa-i permita sa foloseasca engleza ca fita, nu ca limba cat de cat straina. Dudui care habar n-au ce inseamna “potato” si “tomato” au capacitatea de a vorbi un dialect corporatist complex si ridicol, gen: sa vad ce feedback am dupa lunch-ul de azi, poate cancelez team-building-ul de sambata, ca am solutii de back-up.

Sindromul corporatist se manifesta cu precadere in jurul varstei de 30 de ani, cand femeia e nevoita in sfarsit sa admita ca tineretea tine pana la 45 si sa se consoleze ca pitipoanca de 22, pila CEO-ului, e proasta de bubuie.

Carierista pitzi este, in noua cazuri din zece, absolventa (cu sau fara licenta izbutita) de ASE. Se accepta romano-americanele recunoscute de stat, dar e important ca lucrarea de diploma – inceputa, terminata sau doar planuita – sa bata campii in Finante-Banci. N-avem in tara finante si banci cate materii viermuiesc in orarul de la Finante-Banci, dar asta e problema ziarelor, a televiziunilor si-a firmelor de telefonie mobila, obligate sa angajeze tot surplusul de absolventi de la facultatile in trend.          

Corporatista pitzi nu are probleme existentiale, fiindca programul nu-i permite. Singura ei convulsie metafizica e legata de aderenta lentilei de contact la delicatul ei ochi belit savant peste realitatile patriei. Daca nu poti participa la o conversatie despre maclavaisul austriac in care pastrezi lenila de contact acasa, esti exclusa discret din cercurile preocupate de beauty si abonate la spa-uri, unde merg in pauza de brunch, deoarece oricum ele sustin ca nu mananca. O corporatista pitzi are, obligatoriu, masina in leasing, abonament la gym si programare la masaj.    

Ai zice ca sunt femei de succes, cu salariu convertit perpetuu la rata euro, mai flexibil ca barilul de petrol. Dar nu stiu cum se face ca majoritatea individelor din generatia corporeisan au probleme cu banii. Pana acum un an, aveau probleme sa obtina un mastercard civilizat. Cu o adeverinta de salariu carcalita cu talent, au obtinut un credit magnetic de vreo 3000 de euro, insa numai pantoful multinational costa vreo 500, asa ca limita de avarie a fost atinsa in timp record. De la acest moment, corporatista de carton are nevoie de un corporatist adevarat, capabil sa imprumute el banca, nu invers. E cautat carieristul veritabil, cu performanta financiara dolofana, dar si cu o chelie care sa certifice faptul ca nu-i vor curge balele prea curand dupa alta femeie. El va fi momit cu cariera fulminanta a corporatistei. Tipa o va face pe independenta si va improsca termeni letali: ea face management, marketing si PR. A obtinut un internship colosal, dar nu stie bine ce-i ala si imediat sustine ca are salariu de 2000 de euro. Corporatistul veritabil miroase minciuna, dar e imun la fandoseli, e prea excitat de fundul titrat al candidatei la postul de intretinuta.

Cu un full-time job remarcabil, obtinut cu un part-time blow-job memorabil, corporatista Pitzi strabate frumos. Intr-un final, obtine bucata ei de masa, poreclita imediat office, pe un perete moale de “cubicle” infige o piuneza in poza cu pisica ei si-n poza cu catelul verisoara-sii, iar pe desktop tranteste un wallpaper cu un palmier din Caraibe. Dar din cauza vaporasului colorat de pe dunga orizontului, suprapus pe icon-uri, ea nu vede folderul cu “to do list”, iar cariera ei corporatista sucomba in strigatul ultimativ al unui boss dezlantuit. Si cum orice sut in fund e un pas inainte, concediata se marita cu un miliardar generos, ca sa nu imbatraneasca singura, sa n-aiba cine sa-i dea o cana cu apa si-o seringa cu botox.

 

 

       

 

   

    

 

 

 

Tag-uri:
· · ·
Categorii:
Life

Comentarii

  • Aici sunt de acord cu Iulina!(care-mi pare tot un soi de nepoata din ginta Iulia) Cand ai colege ‘Pitzi’ e bine sa privesti atent(a) in jur sa te prinzi cu cine se culca din ‘corporeishan’ : )).Apoi vezi care-i locul tau in organigrama versus patricianu’ corespunzator. Si mai vezi si cum poti sa i-o tragi, tot corporatist, pe target, CC-uri plus BCC-uri, plus alte P&L-uri; suna perversionist, dar indicabil, credeti-ma, desi tocmai am folsit doua cuvinte compuse ad-hoc..

    Una ianuarie 10, 2012 10:02 am Răspunde
  • pitzi de la corporatie e produsul corporatiei.De cele mai multe ori sunt frustratele.Uratele devenite frumoase pt ca-si permit tratamente si sedinte la stilisti adevarati. Mai putin uratele dar care nu au fost foarte destepte si nici cine stie ce populare in scoala. Parasitele sau divortatele care vor sa demonstreze printr-un job bine platit ca au reusit mai mult fara ex-ul.O FEMEIE fericita nu devine pitzi chiar daca e o corporatista de succes. Da,si ea poate fi recunoscuta dupa pasul grabit si preocupat, dupa dira de parfum bun asortata cu neglijenta studiata a hainelor care nu se calca si obligatoriu cu geanta gigantica in care incape toata sufrageria.Numai ca aceea nu are prezervative pentru urgente neprevazute ci ceva mai multe batiste de unica folossa, o jucarica, mai multe numere de telefon, e sunata in plus de o soacra cumsecade (exista)si obiectiva, sotul o asteapta si o ora in poarta firmei in masina, nu e gelos ca sotia pleaca in delegatii sau la conferinte. E!Sa o fereasca Dzeu pe aceasta din urma sa aiba colega cu sanse de ai deveni sefa din categira Pitzi!!

    iulina ianuarie 9, 2012 8:42 pm Răspunde
  • al sadam, bine-ar fi sa le divinizati, asta ar intra in categoria pana ‘ne-am distrat pana la moarte’: )).
    Doamna Buciuta, va multumesc pentru binecuvantare, ma simt prinsa in mrejele vitregite de ‘feedback’.

    Una ianuarie 9, 2012 12:20 am Răspunde
  • Pe de alta parte, lasand sau ignorand delirul pe latura psihologiei (de fapt a psihiatriei) a Iuliei, articolul este destul de real cu insertiuni de mici rautati.
    Cum mama dracului sa stea o femeie cu marar inghinal? Ar mirosi a…marar dupa numai o zi de corporatie, nu?
    In plus pizti de la corporatie ca si udrea de la turism, este o alta specie de femeie pe care trebuie sa o ai pe birou sau sub birou. O specie noua destul de cautata si ocrotita. Daca radem de ele si le criticam nu inseamna ca le si gonim daca sunt in preajma. Elel isi fac treaba, noi la fel…asta-i viata de societate…

    al sadam al mubarak ianuarie 9, 2012 12:09 am Răspunde
  • Eu recunosc. Sunt un pic invidioasa. As vrea sa pot sa fiu, dar nu sunt. Dar mai e ceva, Iulia: sunt sigura ca nu toate fetele care lucreaza in corporatii sunt asa. E o generalizare cu umor. Asa cum se fac tot felul de descrieri hazlii ale medicilor imprastiati si afemeiati, ale avocatilor lipsiti de scrupule, ale minerilor, ale soferilor…
    Sunt sigura ca Una e cu mult mai draguta si mai desteapta decat Pitzi din articol- ca dovada ca nu s-a suparat. Bravo, Una!

    Alice Nastase Buciuta ianuarie 8, 2012 5:38 pm Răspunde
  • Eu sunt corporatista si mandra-n toate cele: )))

    Una ianuarie 8, 2012 3:53 pm Răspunde
  • Eu nu sunt corporatista si nici nu-mi doresc sa fiu, dar cred ca rautatea, misto-ul si stereotipizarea unor categorii social-demografice nu reprezinta decat o forma de aroganta si de superioritate care, dupa cum stim de la Freud, deriva dintr-un complex de inferioritae. Inainte de a-i judeca atat de aspru pe ceilalti, poate ar trebui sa ne gandim: eu sunt perfecta? daca mi s-ar oferi ocazia sa lucrez pe 2000 de euro oare nu mi-as face si eu abonament la masaj? oare nu-mi doresc si eu un barbat cu bani? oare nu sunt un pic, dar un pic, invidioasa pe aceste femei? etc.

    Iulia ianuarie 8, 2012 12:56 pm Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *