E timpul pentru o zi doar a mea

de

Azi, nu am chef să-mi spui că „trebuie să…” fac de mâncare, curăţenie sau ce au chef alţii. Nu am chef să mă plâng în van că salariul este prea mic, maşina prea uzată, concediile prea modeste. Nu am chef să repet serviciu, serviciu şi iar serviciu sau facturi, facturi şi iar facturi.

Azi, nu am chef să mă plictise…(pardon, să mă uit cu interes!) la televizor. Nu am chef de ştiri inventate, de filme reluate la infinit sau de vedete cu botox în buze. Nu vreau să ştiu ce mai fac urmaşii lui Borcea sau de ce a renunţat la extensii Bianca. Nu mai vreau să aud că toate alimentele pe care le consum au E-uri și sunt cancerigene sau că vine sfârșitul lumii (ăla care a venit și anul trecut, și anul celălalt şi acum zece ani).

Azi, nu am chef sa-mi aud vecinii cum se ceartă, că „tu nu faci nimic toată ziua”, că „tu ai fost iar la aia”, și …beep, și ….beep. Nu mai vreau să aud iar și iar melodia aia care mă zgââârrrrrie pe creier. Nu vreau să mă cert cu Nea Gogu, Nea Gică sau cum l-o chema pe vecinu’ acela care ba schimbă gresia, ba pune termopane, ba foloseşte cu măiestrie bormaşina în fiecare sâmbătă dimineaţa, când somnul e mai dulce.

Azi, nu am chef să-i văd pe alții cum mimează fericirea pe facebook. Nu vreau să văd poze cu pahare pline cu vin select, oferite gratis într-un resort de cinci stele sau picioare cu manichiură impecabilă, tolănite pe nisipul fierbinte. Nu mai vreau să citesc dulcegării despre “frumoasa mea soţie”, care este mai tânără cu douăzeci de ani decât “romanticul meu soţ”, care are chelie și contul la fel de gras ca burta. Nici nu vreau să-i văd pe ceilalţi cum se lamentează că au fost părăsiţi sau înşelaţi. Azi chiar nu am chef să văd cum îşi trăiesc alţii viaţa în lumea virtuală, nu şi în realitate.

Azi, nu am chef să-i impresionez sau să-i mulţumesc pe alţii.

Azi, am un chef nebun să mă bucur de clipele ce mi se oferă. Am chef să fiu fericită. Am un chef nebun să râd în hohote. Am chef de rochia aceea pe care nu am purtat-o niciodată pentru că-i prea, prea, deși eu cred că-i foarte, foarte. Am chef să fiu egoistă, să nu mă mai critic, să nu mă controlez.

Azi, fac ce am chef eu, nu ce au chef alții! Poate că azi e timpul să fac tot ce altădată spuneam „cum ar fi fost dacă…”!

 

Tag-uri:
· · · ·
Categorii:
Dosar

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *