Interviu de Eveline Pauna:
EVELINE PAUNA: Numele dvs. are o rezonanta aparte, parca a fost anume ales pentru a se face remarcat in gazete, pe generice…
EDWARD PASTIA: Pastia a fost initial nume de mercenar. Am un prieten de familie, fost director la Muzeul Militar, inainte de 1989, care le-a spus alor mei ca a descoperit ca stramosii nostri au venit la 1594, din Corsica si s-au angajat in armata lui Mihai Viteazul. Am intrebat de ce nu au plecat inapoi in Corsica dupa ce i-au taiat capul lui Mihai si raspunsul lui a fost „de prosti”. Si uite-asa s-au amestecat cu grecii, undeva pe la 1700, iar o veriga a familiei noastre este cea care, intre timp, a finantat construirea Teatrului din Focsani, a Ateneului din Focsani… Ei au fost militari din tata-n fiu, eu am cam stricat traditia. Nu mi-a placut haina militara, dar am tot respectul pentru Armata. Mie mi-a placut sa scriu. Nu stiu cand m-am apucat, dar din liceu am luat lucrurile in serios. Dupa aceea a trebuit sa ma fac inginer, pentru ca toata lumea facea asta. Dupa 1990, cum am auzit de primul ziar care facea angajari, am si plecat.
Marea Dragoste/revistatango.ro: 1996, Jurnalul National. Acesta a fost primul job important?
EDWARD PASTIA: Da. Inainte am fost colaborator pe la altii, am castigat un concurs la Revista 22. Mi s-au parut mult prea spirituali si prea culti pentru pregatirea mea. In 1996 a fost partea grava a carierei, cand am ajuns la „Jurnalul National”, la sugestia unui amic din facultate. Am lucrat trei luni fara niciun ban, am facut de toate. Initial mi s-a spus ca sunt „pe Biserica” si de Boboteaza am facut un reportaj care nu avea nimic spiritual in el. Era relatarea unei batalii intre enoriasi si pompierii care adusesera apa in butoaie ruginite. Redactorul adjunct de la acea vreme a vrut sa ma dea afara pentru asta, pentru ca nu eram patruns de spiritul Bobotezei. I-am replicat ca abia ma angajasem, dupa trei luni de chin si ca ar da foarte prost in ochii sefilor sa ma dea afara. Si a revenit asupra deciziei, dar m-a mutat la „economic”.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Dar la sectia „economic” va potriveati?
EDWARD PASTIA: Nu, dar imi placea atat de mult meseria asta, ca as fi facut orice. Am invatat sa scriu chiar si reportaje spiritual-religioase, numai sa-mi pun in practica pasiunea – sa scriu si sa fac imagini prin scris.
Marea Dragoste/revistatango.ro: De la Jurnalul National ati plecat spre Ziarul Politic in calitate de Redactor-sef Adjunct. Ati trimis CV-ul sau ati fost chemat?
EDWARD PASTIA: Fiind chemat. Eu n-am trimis CV-ul niciodata, nicaieri. Nici la prima angajare. La Jurnalul National m-am dus, am spus „sunt Edward Pastia si vreau sa lucrez la Jurnalul National”. Asta a fost. Ziarul Politic n-a mers pentru ca nu ne-am inteles intre noi, desi era un proiect foarte interesant.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Apoi ati revenit la Jurnalul National. Tot pe usa din fata?
EDWARD PASTIA: Da, culmea. Am vrut sa ma duc la Realitatea TV, insa cei de la Jurnalul National m-au chemat inapoi. Mi-au oferit un salariu astfel incat sa-mi pot lua casa. Chiar daca nu pe un termen foarte lung! Am ramas pana in 2002, cand am plecat la Antena. Dar la Antena, iar… la inceput nu mi-a placut. Imi aduc aminte primul stand-up. Am plans jumatate de ora cand am vazut cum vorbeam la tv.
Marea Dragoste/revistatango.ro: A urmat Saptamana Financiara.
EDWARD PASTIA: Da, iar un proiect foarte frumos, cu Gabi Firea si Radu Preda. Un proiect care a mers chiar foarte bine. In opinia mea a fost inchis oarecum nedrept, daca e sa ne luam dupa rezultatele financiare. Au mai fost si alte proiecte adiacente, site-uri. Intre timp am mai colaborat la HotNews, au fost multe altele pe langa. Insa Saptamana Financiara cred ca a fost cel mai drag proiect. Ruptura cu Trustul Intact a fost din cauza modului in care resursa umana este… respectata in Romania: oamenii nu au nicio valoare, loialitatea nu are nicio valoare, munca nu are nicio valoare. Cred ca si acum mai am geaca cu care am plecat pe 1 decembrie 2011 de la Intact, cu un mare scuipat pe spate. Pacat! Acolo am muncit 13 ani.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Exista macar gandul ca ati reveni la Intact vreodata? Pentru multi bani?
EDWARD PASTIA: Nu. As reveni la Intact in calitate de patron. Asta este visul meu, sa cumpar Intact si sa-l inchid.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Aveti bani?
EDWARD PASTIA: Voi munci…
Marea Dragoste/revistatango.ro: Sunteti un jurnalist bine platit? Ati fost intotdeauna bine platit?
EDWARD PASTIA: Nu am fost intotdeauna bine platit. Nu mi-a placut niciodata sa cer marire de salariu. As fi ipocrit sa spun ca nu mi-au placut banii sau ca nu mi-au folosit. Pana la un anumit punct, munca mea a fost totusi respectata de colegi, de sefi, de manageri. Am fost si bine platit si prost platit, am facut si vanzari, am facut si comunicare, am facut si marketing… Am facut tot ce se putea astfel incat presa scrisa sa nu esueze. Si acum consider ca e un pacat ca a fost dus in derizoriu conceptul de presa scrisa, chiar daca vorbim de on-line. On line-ul este noua presa scrisa si cred ca ar trebui sa avem mai multa grija de acest segment.
Marea Dragoste/revistatango.ro: In nebunia mediatica de astazi, pare o adevarata sinucidere sa lasi un loc de munca sigur pentru o provocare profesionala. Ati mai avea acelasi curaj acum?
EDWARD PASTIA: Cand am plecat de la Intact cu geaca de care povesteam am zis ca renunt la toate principiile care m-au animat vreodata in viata, in special in cea profesionala. Insa nu poti sa renunti la ele, poti, oarecum, sa le inabusi pe unele. Da, cred ca as pleca si as lua-o de la capat ori de cate ori ar fi nevoie sa fac ceva care imi place. A face ceva ce-ti place este esenta lucrurilor din lumea asta. Altfel, cand nu pui pasiune in ceva, deja vorbesti despre un chin, despre corvoada, sclavie…
Marea Dragoste/revistatango.ro: Ati avut disperarea perioadelor cand nu ati avut loc de munca, tocmai din pricina acestor principii?
EDWARD PASTIA: Cand am plecat de la Intact am spus asa: „prefer sa mor de foame, decat sa mai lucrez acolo”. Cum Dumnezeu vede si aude, la un moment dat era sa-mi indeplineasca dorinta, dar asta nu m-a deprimat decat pe termen foarte scurt. Nu m-am dat batut, am luat-o de la capat. Acum incerc sa-mi ridic niste site-uri, incerc sa-mi fac treaba bine ca realizator la Realitatea TV…
Marea Dragoste/revistatango.ro: Vreti sa deveniti mogul?
EDWARD PASTIA: Nu. As vrea ca presa sa fie mult deasupra nimicurilor din politica si din viata noastra imbacsita. As vrea ca ziaristii buni sa nu mai mearga suparati pe strada. Lumea sa se gandeasca la ei ca la niste oameni care, de multe ori, isi sacrifica familiile ca sa aduca informatii. Nu vreau moguli. Sunt si un pic extremist, cred ca locul mogulilor este foarte bine scris in Codul de Procedura Penala.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Sosirea la Realitatea TV a fost „o solutie” sau a fost „solutia”?
EDWARD PASTIA: „O solutie”, dar spre surprinderea mea si in pofida a tot ce se spune, cei care mai sunt aici, colectivul asa redus cum este, este foarte ok. Suntem chiar liberi sa spunem ce vrem pe post, in limita bunului simt.
Marea Dragoste/revistatango.ro: In piata media se aude ca Realitatea ar avea probleme si ca jurnalistii de aici isi cauta de lucru. Va ganditi la alte orizonturi? Acele demersuri de pe on-line exista tocmai ca o alternativa? Se scufunda nava?
EDWARD PASTIA: Nu au vreo legatura cu „nava se scufunda”. Eu as putea lucra cu „Realitatea” mult timp de acum inainte, sigur, schimband anumite conditii.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Daca Realitatea va mai exista…
EDWARD PASTIA: Sigur. Dar cred ca va mai exista. E un brand si e pacat sa-l arunci la gunoi.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Va uitati la Antena 3?
EDWARD PASTIA: La Antena 3 nu m-am mai uitat niciodata. Imi este foarte greu. Dar ii apreciez pe unii dintre oamenii care sunt acolo…
Marea Dragoste/revistatango.ro: …care au ramas cu geci ca a dvs?
EDWARD PASTIA: …Li se va intampla si lor… Ma uit, in schimb, la Antena 1. La Antena 3 nu mai pot sa ma uit. Este un proiect la care si eu am lucrat initial, am facut multe in trustul acela, am pierdut de multe ori sanatatea, ca sa ma aleg… cu ce?! Imi pare rau si nu o spun cu dorinta de razbunare. A fost o experienta prin care nu as vrea sa treaca nimeni. Poate se pot spune multe despre mine, dar sa nu-ti bati joc de munca mea si a oamenilor pe care i-am condus, cu care am lucrat. In momentul in care s-a intamplat acest lucru, nu mai exista cale de intoarcere.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Imi amintesc ca a fost o emisiune la Realitatea TV cu oamenii din spatele sticlei, cu redactori, cu reporteri, cu editori si unul dintre acesti oameni spunea ca are a va multumi pentru ca sunteti un mentor pentru tinerii care vin in redactie.
EDWARD PASTIA: Nu mi-am dorit sa fiu mentorul nimanui, insa nu m-am ferit sa ajut. La urma urmei, asta mi se pare munca de presa – o munca de echipa – trebuie sa ajuti pe oricine este ziarist, indiferent din ce trust este.
Cele mai comode interviuri sunt cele cu politicienii. Majoritatea sunt previzibili, nu au idee de ce li se intampla, poti sa-i ataci foarte usor, poti sa-i desfiintezi foarte usor, poti sa-i lauzi foarte usor, sunt tagma cea mai usor de intervievat. Mai greu de intervievat sunt oamenii de pe strada.
Marea Dragoste/revistatango.ro: S-a intamplat vreodata ca vreun om influent din Romania sa dea un telefon conducerii si sa spuna ca n-ar dori sa intre pe post sau in ziar vreun material pe care l-ati semnat?
EDWARD PASTIA: Da. Si au aparut. Dar mai mult au fost telefoane de dat afara oameni din subordine. Aici a durut cel mai tare – oameni care si-au facut treaba si eram sunati sa ii dam afara pentru ca si-au facut treaba. Niciodata nu am acceptat si niciodata nu a fost dat un om afara pe acest motiv. Am fi plecat impreuna, asa ca s-a preferat aplanarea genului acestuia de conflict. Dar politicienii sunt plini de tupeu. Cu asta se ocupa. Nu am nicio indoiala ca lucrurile sunt la fel de rele si acum ca si in trecut.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Exista un jurnalist obiectiv pana la capat? Nu cumva empatia functioneaza si in politica?
EDWARD PASTIA: De multe ori confundam incisivitatea cu agresivitatea. Nu stiu daca exista vreun jurnalist obiectiv in lumea asta. Pe Planeta! Multi dintre noi incercam. Uneori ne iese, alteori nu ne iese. Sigur, noi o data pe an, cum fac Caile Ferate Japoneze, ar trebui sa aparem la televizor si sa ne cerem scuze pentru momentele, minutele, orele de subiectivism. Exista. Cred ca marea noastra calitate, a ziaristilor, e sa recunoastem asta si sa ni se intample cat mai rar. Majoritatea jurnalistilor nu-si doresc sa fie vedete. Ne dorim ca munca noastra sa fie recunoscuta, dar atata tot. E foarte greu sa formezi un jurnalist. N-am putea asimila cu medicii chirurgi, cu pilotii. Avem aceeasi influenta asupra destinelor. Nu e intotdeauna usor sa pui capul pe perna stiind ca ai desfiintat o afacere, un om de afaceri, un politician. Trebuie sa fii convins ca ai facut pe drept toate lucrurile alea.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Imi place cum straluceste verigheta pe mana dvs. Cum sunteti acasa?
EDWARD PASTIA: Am avut norocul sa cunosc o femeie foarte tare, care m-a inteles, care m-a ajutat si fara de care eu nu as fi aici unde sunt. N-am avut niciodata probleme cand a fost vorba de program, ca asta este ceea ce ne doare pe noi jurnalistii cel mai tare.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Sotia lucreaza tot in media?
A lucrat, acum nu. Acum se ocupa cu site-urile de care povesteam. Chiar e cu totul altfel!
Marea Dragoste/revistatango.ro: Cum v-ati cunoscut?
EDWARD PASTIA: La o petrecere. Ne-am cunoscut pe 26 martie, iar pe 1 mai am cerut-o de sotie. Am vrut sa ne casatorim de ziua ei, pe 11 septembrie, dar nu am avut bani si atunci nu se facea credit cu buletinul. Si a trebuit sa asteptam ziua de salariu a tatalui meu. Se intampla in 1994. Nu ne-am certat niciodata. Ea e omul cu picioarele pe pamant, in ciuda aparentelor. Am stabilit de la inceput ca nu ne certam din motivul banilor. Am avut, bine, nu am avut, iar bine – am vazut ce e de facut. A aparut si copilul. Un copil deosebit ca si mama care l-a nascut. Are 17 ani, e fata, Cristina. E un copil foarte bun. Vrea sa se faca consultant de afaceri. Dar sunt putin sceptic. Pe semne ca asa sunt toti parintii. Mi-ar fi pacut sa se faca ziarist, dar nu vrea.
Marea Dragoste/revistatango.ro: E fata lui tata?
EDWARD PASTIA: Da, e fata lui tata, clar. Aici sotia cred ca a facut mare parte din treaba. Ea a fost cea care m-a asezat atunci cand am derapat, m-a sfatuit, m-a inteles, mi-a dat sa mananc fara sa imi puna conditii.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Cum ati stiut ca ea e femeia vietii dvs.?
EDWARD PASTIA: Tine si de sansa. Cum am avut noroc in cariera, am avut noroc si in casnicie. E ceva care te racaie. Pana la ea nu am avut nicio problema cu fetele. Le dadeam papucii in functie de cum batea vantul.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Au fost „destule” sau „prea multe”?
Edward Pastia:…Ca la orice baiat dus cu capul. Dar din momentul in care ne-am cunoscut si pana in ziua in care ne-am casatorit, nu ne-am mai despartit nicio zi. Bine, pana in prezent! O sa implinim 20 de ani de casnicie. Nu stiu unde o sa petrecem…
Marea Dragoste/revistatango.ro: Dar iata ca acum nu trebuie sa mai asteptati ziua de salariu…
EDWARD PASTIA: Ba da. Si acum trebuie sa asteptam ziua de salariu. Sunt un ziarist de economic, care nu a pus pret pe bani. Si aici cred ca a fost o greseala. A contat insa intelegerea si gandirea ei foarte buna.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Ati renunta la cariera pentru familie?
EDWARD PASTIA: As renunta si la viata pentru familie. Insa nu se pune problema asa.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Cum se pastreaza iubirea?
EDWARD PASTIA: Prin respect. Trebuie sa respecti. Sunt lucruri marunte… Sotiei mele nu i-a trebuit luna de pe cer, desi, recunosc, mi-ar fi placut sa i-o dau, dar nu asta mi-a cerut. Si am simtit din start nevoia sa-i acord respect. Daca ea face mancare, mi se pare normal sa spal vasele. Daca ea da cu aspiratorul, mi se pare normal ca eu sa fac patul in fiecare dimineata, sa duc gunoiul. Nu m-am dus la bere, desi ea nu mi-a interzis, dar mi s-a parut normal ca atunci cand ma duc la bere sa o iau si pe ea.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Un jurnalist incomod, incisiv, efervescent stie sa spuna „te iubesc”?
EDWARD PASTIA: Da. Stie si e chiar esential.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Ce le spuneti femeilor lumii, de ziua lor?
EDWARD PASTIA: Le-as dori sa fie mai prezente. Sa le lase barbatii sa fie mai prezente. Femeile fac totul! Noi suntem foarte multa vreme niste baieti tampiti, care umbla pe coclauri si au nevoie sa fie adusi cu picioarele pe pamant. Rolul femeii in viata noastra este esential. Ar trebui ca barbatii sa intelega ca in multe situatii-limita femeile gandesc mult mai bine. Femeile ar trebui sa fie lasate sa devina ceea ce vor si sa scape de prejudecata ca uneori sunt mai prejos decat barbatii.
