Dragostea – efemerida sau binecuvantare eterna? Cum stim ca ne-am intalnit cu ea, si nu cu o indragosteala trecatoare sau cu o pasiune care arde cu repeziciune? Cum o recunoastem din multimea sentimentelor care pot aparea intre un barbat si o femeie? Si cum avem apoi grija de ea, sa nu dispara, sa nu moara? Dragostea dureaza o viata intreaga? Felicia Filip ne-a oferit raspunsul sau.
Pentru mine, dragostea inseamna respectul reciproc, onestitatea si generozitatea de a oferi din preaplinul tau, doar din iubire si recunostinta, fara sa astepti de la celalalt ceva. Cred foarte tare in adevarul ca dragostea este neconditionata. Este o regula probata in timp, dupa care am invatat sa ma ghidez si sa fac tot ce simt ca e bine pentru mine si pentru cei din jur, fara sa astept ceva in schimb. Caci ceea ce esti, faci si devii primesti inapoi inmiit, oricum! De foarte tanara am gandit asa, am fost condusa, cred, de Cineva de sus, pe acest drum bun.
Dragostea e o stare dumnezeiasca, si cei care reusesc sa o intalneasca sunt oameni binecuvantati. Nu toata lumea are aceasta fericire. In primele clipe ale unei intalniri e dificil sa stii cu exactitate daca ai de a face cu dragostea sau cu un alt sentiment. Barbatii te cantaresc ca femeie, asa cum si femeile cantaresc barbatii, iar eu am inteles acest subtext. Surprinzi un gest, o privire, exista limbajul trupului, pe care nu il stapanim cu totii foarte bine… Eu ma numar printre fericitii care au stiut cand au intalnit-o, am dat mana cu ea si am pornit la drum, alaturi. Probabil ca nu degeaba ma cheama Felicia! Mi-am dat seama ca este si va fi dragoste pentru ca a existat de la inceput o alta traire in relatia dintre mine si cel care acum imi este sot. Si cred ca tocmai acea traire, indescriptibila, a facut diferenta. Este acea betie a momentului, in care stii, instinctiv, ca te-ai intalnit cu dragostea. Trecusem si eu prin suferinte, desigur, n-am fost scutita de ele… Dar dragostea aceasta m-a potopit, m-a coplesit, mi-a fost daruita si am primit-o cum am stiut mai bine. Si am avut grija de ea asa cum am stiut mai bine.
Iubirea aceea care parjoleste nu cred ca poate dura prea mult. Insa DRAGOSTEA cred ca poate dura o viata intreaga. Pentru ca nu ne limitam la a vorbi doar despre contactul fizic dintre doi oameni, ci si despre o comunicare buna, despre generozitatea de a-l sustine pe cel de langa tine in tot ce face, de a fi alaturi de el atunci cand trece printr-o incercare… Totul este o constructie continua, trebuie sa-ti ingrijesti relatia si sa fii altruist. Aici nu incape egoismul, ci trebuie sa fii pregatit sa daruiesti, sa te innobilezi daruind. La mine dureaza! Este o bogatie pe care o traim vorbind amandoi acelasi limbaj specific. Am descoperit, in timp, ca noi avem o comunicare dincolo de mijloacele clasice, fizice. Sigur ca vorbim la telefon, dar deseori comunicam spiritual, mental, sufleteste. Probabil ca suntem suflete-pereche sau, cum ii place sotului meu sa spuna, dintre miliarde de posibilitati, Dumnezeu ne-a ales pe noi doi sa ne intalnim. Cred ca suntem iubiti de Dumnezeu.
