Fetele bune ajung neveste, fetele rele ajung ce vor ele

Unora, autocondamnarea la fidelitate le suna ca si cum i-ar obliga cineva sa manance numai caltabosi pana la nunta de argint. Si atunci, acest atac launtric coace planul de evadare. Unele femei isi manifesta mancariciul nervos prin certuri stupide care duc invariabil la un divort precoce. Altele insa aleg poteca buclata a infidelitatii salvatoare. O supapa care din cand in cand casca de-i trosnesc falcile si lasa afara tensiunile si celebrul plictis conjugal.     

Amantul neprins e prieten cinstit 

O mie de teorii destepte au treierat istoria dormitoarelor. Unii au ajuns la concluzia ca o femeie care se culca intr-o viata cu o suta de barbati e mai nesimtita decat una care toata viata s-a culcat cu unul singur – cu mica si beata exceptie in care i-a cedat unui prieten de familie, cand sotul era in eterna lui delegatie. I-a parut rau, a starmocit vinovata post coitum, s-au jurat si ea si el, pe Biblia ei mica de la capul patului, ca a fost prima si ultima tampenie din viata vietisoarelor lor, cazul s-a clasat, n-a aflat nici barbatul ei, nici nevasta lui, dar viermele vascos al amintirii a trait fericit pana la adanci batraneti nevertebrate.

Cand compari suta de amanti succesivi cu doi barbati care s-au suprapus pacatos o singura data in viata unei femei, ajungi la un impas nu numai aritmetic, ci si etic. Daca e sa judecam arta fidelitatii prin comparatie, vom ajunge la rezultate deosebit de cretine. Asa ca fenomenul prin care una fiinta umana este biologic si spiritual capabila sa se culce cu o singura fiinta umana intr-un interval de timp T este fascinant sau utopic, de la caz la caz.

Observati ca mie imi arde de comentat partea sexuala a incidentelor adulterine. Ma fac ca uit colica si mai dureroasa, in care un om insala cu inima. Situatie in care nici nu i-as mai spune „inselat“, ci fuga de-a dreptul. Ar trebui asadar sa blamez infidelitatea si sa tabacesc agresiv mitocania prin care un om insala un alt om. Sa ma contorsionez in afurisenii picante si sa dovedesc ca infidelii sunt niste animale scarboase care ne hartanesc viata si ne spurca visurile. Dar nu pot.

Adulter profilactic 

O tipa mi-a povestit odata foarte serios despre „tradarea terapeutica“. Am crezut ca a compus o poezie si ma pregateam sa ascult o banalitate suprarealista, coapta sub influenta vreunui optzecist ratat, cand de fapt s-a apucat sa-mi cadelniteze viata ei proprie. Fata isi insela sotul in mod constant si o facea fara daruire ibovniceasca, ci din ratiuni socante: „Il insel pentru ca sunt nebuna dupa el si nu vreau sa ma satur de el niciodata“.

Cred ca e cea mai lucida femeie pe care o cunosc. Singura care a putut prevedea cu un calm infiorator ca plictiseala inecacioasa se va instala in cosmelia lor, ca un mucegai fatal. „De fiecare data cand il insel, ma intorc la el topita de dorinta si realizez a mia oara ca nu e nimeni mai bun decat sotul meu!“.

Suna atat de frumos, ca m-am pregatit sa-i sugerez sa scrie un scenariu de film pe tema asta, insa ulterior m-am gandit sa profit si sa-l scriu eu. „Si daca afla?“ – am intrebat cand ii era ei lumea mai draga. „Nu afla!“, mi-a tttatait ea un raspuns absurd.
Si dansul a aflat. Si, desi pe mine teoria ei ma impresionase pana la tremurul barbii, pe el l-a scarbit, i-a intors colecistul cu captuseala-n sus. Ca sa nu mai spun ca n-a crezut o iota din elucubratia adulterului profilactic.

Omul a pocnit-o, a scuipat-o, a parasit-o si la post-scriptum a si blestemat-o sa-si mai gaseasca amant la pastele cailor. Si in ziua de azi ea sustine ca escapadele imorale au apropiat-o de sotul ei, iar acum, culmea ironiei, cand tocmai se hotarase sa nu-l mai insele, fiindca isi implinise norma si se considera definitiv atrasa de consort, el a lasat-o ca pe-o proasta-n drum, fara sa priceapa nimic din sacrificiul si lupta ei incrancenata pentru sudura vesnica in familie.

Insel, deci exist 

Daca voi milita cuviincios impotriva adulterului, am sa primesc aclamatiile unor divizii intregi de femei inselate care si-au scofalcit nervii adunandu-si barbatii de pe drumuri si mai ales din paturi infame. Dupa cum, daca am sa pledez pentru flexibilitatea impinsa pina la libertinism desantat, am sa adun multumiri de la sute de femei care s-au saturat sa fie judecate ca-n societatile fundamentaliste. Dar cum nu mi-am propus sa gasesc o varianta care sa multumeasca pe toata lumea, ci doar sa stearga praful de pe lada cu principii rigide, aleg (inspaimantata, recunosc) partea elastica a problemei.

Da, oricat de indigesta ar fi constatarea, unele cupluri au nevoie de infidelitate ca sa supravietuiasca. Intuiesc solemn ca un sobor de preoti ma vor afurisi la primele ore ale diminetii, imediat dupa aparitia revistei, dar eu stiu ca, daca ne bazam numai pe virtuti teleghidate, scremute si mecanice, nu facem nici o branza. A te sforta indarjit sa fii fidel e prima dovada ca nu esti facut sa apartii unei singure persoane.   

„Mi-am impus sa nu-mi insel nevasta si am reusit!“ necheza un tata de familie la o petrecere, intre doua gaturi de sprit cu efect ragaitor. Apoi, gazosul ne-a povestit cate tentatii i-au trecut pe retina, ca motocicletele pe carosabil. Funduri, tate, guri, picioare. Le-a facut fata tuturor, zice. Si-a scuipat in san, s-a luptat cu polutiile nocturne, si-a tinut predici despre iad. Si a reusit sa fie fidel o viata de om. Toata lumea se uita la el ca la un sfant, fara sa realizeze ca insasi resimtirea tentatiei e o dovada ca omul nu fusese credincios nevestei catusi de putin. Faptul ca dansa nu era-ntr-insa nu-i caza lui sufletu-n Rai. Era clar ca toata viata lui avusese fantezia de a tavali alte femei. Reprimata sau nu, pofta exista.

O femeiusca nelinistita, cu zvac periculos de creator, care avusese cativa amanti in timpul duioasei sale casnicii, mi-a spus ca de fapt practica tot o formula de adulter preventiv, dar in alt sens decat diva de mai sus: „L-am inselat fiindca stiu ca ma va insela si el, odata si odata. Isi ia plata inainte, macar sunt sigura ca sunt razbunata din start!“.

Fidelitatea e un concept constipat, tocmai fiindca e definita prost. O amica mi-a spus candva ca si-a tradus partenerii numai cu vibratoare fiabile, de ultima generatie, si se intreba, in stil Radio Erevan, daca asta se pune la pacate sau dimpotriva, la judecata finala instanta va aprecia efortul ei de a nu se folosi de penisuri vii. Altcineva din grup a intrebat-o la cine se gandea cat folosea unealta, iar ea a raspuns ca de cele mai multe ori la Val Kilmer.

„Deci l-ai inselat pe barbac-tu cu ala!“ a conchis comeseanul. Desi mi-era antipatic, admit ca aici avea dreptate. Si tocmai de aceea ma arunc la concluzia ca infidelitatea e ceva cu mult mai sofisticat decat o pereche de minciuni si-o pereche de testicule in plus in mariaj.

Fidelitatea te ajuta sa mori linistit. Infidelitatea te ajuta sa traiesti linistit. Cei care spun ca adulterinii sunt stresati nu i-au cunoscut pe cei care s-au chinuit toata viata sa fie fideli – si, din pacate pentru ei, au reusit…