Fetita cu cojoc

de

1983.Duminica de decembrie. Am ajuns iar. Oamenii din sat il numesc balci.
Un loc la marginea iazului inghetat, unde au instalat un carusel de fier ruginit, un sac de box si un chiosc din busteni, unde se vinde tuica fiarta. Multe butoaie, langa care stau ciobani ce te indeamna sa gusti bucatile de branza direct de pe cutit. O Dacie 1100 si un Aro, din portbagajele carora tot ies la iveala porci vii.

Melodiile de petrecere ce razbat dinspre Aro se intalnesc in aer cu sonata de Mozart care izbucneste din difuzorul vechi ori de cate ori porneste caruselul. Amestecul asta de melodii ar putea sa te faca sa iti pierzi auzul.
Nu stiu prea multe despre Mozart, sunt clasa a doua si inca nu am invatat despre el la scoala.
Balciul arata exact ca si saptamana trecuta. Numai ca este ceva mai frig si a nins mult.
Zapada din cizme imi ingheata picioarele. Dar, intotdeauna mi-a placut momentul ala cand, ajuns in fata sobei, ma descalt si picioarele incep sa se dezghete.
“Sunt un copil ciudat”, trag concluzia. Imi place sa dârdâi de frig, ca sa ma incalzesc la soba.
Trag paltonul bine peste gura si imi fac loc printre oameni spre bancuta de lemn.

Ea statea pe bancuta din fata caruselului.
Era o pozitie excelenta, de unde fragmentul lui Mozart se auzea mult mai tare decat celelalte melodii.
-Eu sunt Silviu, i-am zis. Stau la bunici pana la Revelion.
Parea cam de 7-8 ani, cu un an sau doi mai mica decat mine.
Avea un cojocel de oaie, o carte si un par cret si blond care iesea de sub caciula bleu, pe langa urechi.
Tremura. Tremura toata.
Cat despre obraji…erau rosii si rumeni. Exact ca obrajii copiilor din tablourile cu sanius..
Asa le numeam eu, “tablouri”, desi erau niste hartii color decupate din almanahuri si prinse in piuneze de cuvertura de pe perete.
-Si eu urasc frigul!, ii spun. Dar  trebuie sa mai stau pana se insereaza.
Ea seamana perfect cu… Pot sa jur ca am vazut un tablou cu ea.

Nu este la carusel. Nu a venit. Va trebui sa ma plimb pe aici si sa gasesc ceva de facut pana apare.
Partea proasta, atunci cand merg la astfel de balciuri, este ca nu imi gasesc locul.
“Ai spiridusi in fund”, asa zice bunica.
Doar ca acum, spre deosebire de saptamana trecuta, am un scop: sa…
… CITESTE MAI DEPARTE PE Cronicipebune.ro

 

Categorii:
Cronici pe bune

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *