„In mine moartea, viata mea in tine, tu deslusesti, imparti si darui timpul“- Michelangelo. Sete de sublim, de armonie, de frumusete. Dragostea ii era fierbinte, ura, cumplita, ignorarea, totala. Dante a iubit-o pe Beatrice. Dar Beatrice l-a iubit pe el? Cuvinte divine nascute in creuzetul iubirii pure: fara intrebari, fara raspunsuri. Chianti, vinul cu gust de soare de pe colinele Toscanei, licoare buimacitoare ce da aripi iubirii si somn lung dezamagirii.
Florenta – un miraj, record mondial de densitate a operelor de arta. Fiecare piatra poarta o semnatura celebra. Ratacesti pe strazi ca intr-o Atlantida de culori si volume, cu sufletul ghemuit in privire, cu inima batand nebuneste, cu mintea in alerta, pana ce simti ca ti se taie picioarele, ti se opreste respiratia si ai senzatia ca zbori, ca plutesti. Uffizi – cea mai veche galerie de arta din lume. Palatul proiectat de Vasari atrage anual un milion de vizitatori. 4800 de opere de arta, dintre care 2000 expuse. Pasii rasuna clar, cu ecouri vibrante. Cate o sulita de lumina strabate ferestrele largi, infigandu-se in peretii impovarati de frumos. Inconjuri sfios sculpturile, privirea zaboveste muta si fugara pe tablourile ce par sa se prabuseasca sub numele maestrilor. Palatul Pitti. Gradini pe coline, fantani, bancute tainice ascunse privirilor indiscrete printre tufe frumos pieptanate, statui, interioare opulente. Un Versailles ce n-a fost dorit de un rege. La mijlocul secolului al XV-lea, Luca Pitti, un negustor foarte bogat si influent, a comandat proiectarea palatului celebrului arhitect Brunelleschi, care a murit, insa, inainte de inceperea lucrarilor. Nici Pitti nu si-a vazut visul implinit – coplesit de probleme financiare si istovit de rivalitatea cu familia Medici, s-a stins din viata fara a-si implini dorinta. Ironia soartei – familia Medici a cumparat si definitivat constructia ce le-a devenit resedinta. In perioada in care Florenta a fost capitala Italiei, palatul a fost locuit de Victor Emmanuel al II-lea. Incaperile Galeriei Palatine, ce poarta nume de divinitati si eroi – Venus, Jupiter, Apolo, Ulysse – sunt impodobite cu statui de Canova, tablouri de Tizian, Raphael, Van Dyke, Rubens, cu frescele lui Pietro da Cortona. 13 septembrie 1501. Intr-un bloc de marmura amorfa, inalt de 4 metri, cantarind 9 tone, un prizonier de o frumusete ireala isi ispaseste, de peste 40 de ani, o pedeapsa nemeritata. Timp de doi ani, un barbat atins de aripa geniului s-a luptat sa-l descatuseze din stransoarea pietrei. Munca de Sisif i-a fost rasplatita cu 6 florini pe luna. Un juriu de exceptie, din care au facut parte Leonardo da Vinci, Botticelli si alte genii ale epocii, gaseste sculptura formidabila si decide sa o instaleze in piata din fata severului Palazzo Vecchio. Socati la inceput de nuditatea lipsita de pudoare, florentinii resping sculptura lui Michelangelo. Catedrala Santa Maria del Fiore – poem din marmura rosie, verde si alba. Martora muta la predicile veninoase prin care Girolamo Savonarola punea la zidul infamiei luxul si imoralitatea, si la uciderea lui Giuliano de Medici, coplesitoarea capodopera poarta semnaturile lui Arnolfo di Cambio, Giotto, Brunelleschi, Ghilberti, Vasari. Cei 170 de ani, cat a durat desavarsirea ei, au fost marcati de probleme tehnice greu de surmontat la acea vreme, de rivalitatea dintre genii, de lupta pentru putere, de intrigi politice si amoroase. Astazi, ca si ieri, drumul spre nemurire trece obligatoriu prin iadul fricii de necunoscut si-al cutezantei. Arno. Raul curge domol, intre maluri inguste, penduland greoi pe sub poduri cu multe arcuri. Ponte Vecchio, cel mai vechi si sugestiv pod al Florentei. La plimbare pe una dintre cele mai sinuoase strazi: Via de’ Tornabuoni. Nu intamplator Florenta a fost timp de secole patria textilelor si a pielariei. Toate marile nume ale modei sunt prezente: Prada, MaxMara, Yves Saint Laurent, Armani. Nu lipsesc nici cei doi stilisti florentini Gucci si Ferragamo. Strivitor de multa frumusete si perfectiune intr-un singur oras. Ca un sipet plin cu giuvaeruri a caror sclipire iti amorteste alegerea. Florenta insasi pare sa dea semne de oboseala, plictisita, parca, de propria fascinatie.
