Fiecare om primeste la nastere, printre multe altele, daruri sau pedepse pentru vinovatii inexistente si cartea tehnica a iubirii, un fel de indreptar riguros si precis.
Multi nu au vreme sa-l citeasca, altii il citesc pe sarite, in fine, o categorie mai deosebita pur si simplu o ignora! De aceea marile iubiri pe care le consemneaza Poezia, Teatrul, Operele de arta incremenite in marmura fierbinte, nu sunt altceva decat expresia folosirii acestui dar dumnezeiesc. Noi ceilalti, nemuritorii obisnuiti, traversam o viata de sentimente, strajuita de oglinzi ce poarta nume diferite, dar reflecta aceeasi imagine parfumata: femeia, mama, cuib cald de povesti si devotament pana la sacrificiu, surorile ce dau inteles campului cu flori colorate si apoi cea sau cele care rotunjesc cercul iubirii, sotia, mama a copiilor, iubita care stie toate raspunsurile fara a pune nici o intrebare.
De ce iubim femeile? Raspunsul il afla fiecare in fericirea, sau in ceea ce crede el ca este fericirea sa impartasita. A spune si a crede ca iubirea inseamna neaparat si un final, ei bine, nimic mai fals, pentru ca o poveste careia ii prevezi sfarsitul, fie el si frumos, nu mai este iubire, isi pierde sensul, imediat vecin cu vesnicia.
In aparenta, viata mea s-a desfasurat pe scena, in vazul mai mult sau mai putin atent al celor care mai alearga dupa revelatia Fetei Morgana. Am fost obligat prin natura meseriei mele sa vorbesc despre viata mea, aflata in prefata cartii tehnice a iubirii. Restul filelor, cate mai sunt, pentru acestia reprezinta foi albe. Dar dragostea mea stie sa citeasca nume de iubite, de mame ale copiilor mei. Daca vrei sa supravietuiesti cu demnitate si sa te bucuri de revederea iubirii, atunci trebuie sa accepti si virtutile cernelii simpatice. Si inca ceva (si niciodata terminat) iubirea pentru femeile vietii mele nu se poate pune intr-o ecuatie, in algebra sau in formule chimice si, de ce nu, care tin de stiinta mersului, a calatoriei stelelor. Suntem iubiti si rasplatiti pentru iubirea noastra atata vreme cat iubim si stim sa daruim, fara a cere decat tineretea vesnica a unui suras cu care esti inaimpinat, atunci cand te intorci la ceas de seara din marile calatorii, descoperitoare de inedit.
Inainte de a iubi femeia, trebuie sa invatam sa iubim, pur si simplu. Dragii mei contemporani, cautati cartea tehnica a iubirii, de folosinta unica, cautati cu insistenta, ati pus-o cu siguranta undeva si acum este o mare nevoie de continutul ei si de „iarna“ filelor albe…
