Rasfoiesc din nou pentru ca, desi gasesc atatea ocazii de chinuri si lesinuri prin revistele cu luciu pompos, am o atractie bolnavicioasa fata de aceste bucati de lectura, una mai halucinanta ca alta. Drept care, deocamdata, n-am nicio ratiune in a le reprosa ceva redactorilor groazei, pentru ca vina imi este alocata in intregime. Suntem un conglomerat uman democratic, avem dreptul sa ne exprimam periculos de liber, desi nimeni nu ne obliga sa si citim ce improasca tastatura.
Crime fasionale si dudui ecologice
Incep cu o incalzire usoara, cu o imagine aproape deprimanta, din revista Bolero: „buzele coborate pe trupul lui“. La ora cand scriu aceste randuri, privelistea unor „buze coborate“ aduce mai mult cu o anomalie decat cu un gest erotic. Sau cu o ventuza, poftim. Nu ma dezmeticesc bine din feeria cu buza de buldog, ca dau de nevoile obstesti: „un stil (…) specific nevoilor oricarui tip de piele“. Tu iti aperi saracia si nevoile si jobul, in fond. Trebuia umpluta foaia cu ceva, ca secretarul general de redactie era deja cu parul valvoi de nervi.
Un titloi semet din Bolero imi trage de geana pana ma doare: „Fasiune rosie“, cica. N-am priceput daca au vrut sa zica pasiune sau fisiune, cert este ca a iesit un carcalete neidentificat. Ori o fi vreo romanizare, in sfarsit, a lui «fashion», ar fi un fel de fasiune, adica. Ceea ce ar fi o contributie marcanta la latirea vocabularului.
Revista Elle te pune la punct de nu te vezi: „Aici se vede cel dintai daca esti demodat sau nu: dupa pantofi si genti“. Stiu, asa se vede cel dintai daca esti redactor defazat: dupa plaivaz si fita.
„Cine spune ca daca a venit toamna trebuie sa te inspiri din poeziile lui Bacovia pentru a-ti «construi» un look la moda?“ Pai nu spune nimeni, tocmai asta e. In afara de voi, n-a mai ouat nimeni aceasta idee lacustra. Si stiti ce-mi place la voi? Ca puserati „construi“ in ghilimele, dar „look“ nu, vi se pare un cuvant mult mai domestic.
„Genele dramatice sunt un must-have pentru sezonul toamna-iarna“. Tampenia cu genele dramatice tinde sa fie umflata la infinit prin articole, oamenii au buchisit pe fardurile straine si acolo scria ceva de „dramatic eyelash“, cu referire la amploarea teatrala a genelor, dar preluarea butucanoasa a termenilor imprima textului un efect tembel.
Cand vrei sa fii zurliu cu orice pret, scapi caii cu copita-n taste si iese urmatoarea aiureala: „Circula vorba ca Berlinul ar fi apucat-o pe niste cai foarte cool si ca face concurenta Londrei la capitolul idei pestrite“. Nu stiu pe ce cai a apucat-o Berlinul, dar voi in mod sigur ati apucat-o pe un drum cu denivelari.
„Sa stam de vorba la o cafea care s-a transformat intr-un suc“, mai snopeste Elle niste campi. Un science-fiction cu potential artistic in campaniile anticafeina. Ca a dracului cafea nu putea sa se transforme si ea intr-un Courvoisier, daca tot si-a dat arama si zatul pe fata.
„Nu mult, numai atat cat sa fosneasca frunzele copacilor“, vad mai incolo. Utila precizare, fiindca in fond ar fi putut fosni si frunzele salamului.
„Leonard Cohen nu are nicio vina pentru plansetele noastre in grup de la petreceri“. Categoric, de vina pentru bocetele de la petreceri sunt, de obicei, Busuioaca si cate-un porc de barbat. Orice barbat in afara de Cohen, asta am stabilit.
„… Propune pentru acest sezon, o gama…“ Hac! M-am si inecat cu virgula aia gainatata-n mijlocul propozitiei, fara noima.
„Cu corzile ei vocale, parca din alta lume…“. Cum? Bine, stiu ca pe Marte, de exemplu, au gasit recent furnici, dar probabil ca hymenopterele au si corzi vocale si asta ne-au ascuns astia de la NASA, ca de cand se stiu.
Mai aflu tot din Elle, rapusa de uimiri atroce, ca o sticla „s-a aruncat ca un kamikaze in zapada“. Aaaa, deci sinucigasii voluntari cauta mai intai teren pufos de aterizare, abia dupa aia experimenteaza eroismul de unica folosinta.
„La noi, o domnisoara pe bicicleta e un eveniment care tulbura orice ecologist“. Daca e bicicleta cu teava de esapament, am toata convingerea ca ecologistii sunt cu nervii la pamant. Dar de ce numai domnisoarele ataca stratul de ozon si doamnele si barbatii au virtuti electrice, fara monoxizi?
Pe-o laba de plai, pe-o gura de rai
Lasa ca si revista Glamour are arcurile sarite de sub taste: „cu ochii lipti de ecrane“. S-a lipt asa de bne, ca a inceput sa mnince ltere.
Aceeasi revista da sa plagieze greierele, dar din fericire pentru linistea lui, n-a reusit: „dispozitia de gri, gri, gri, toamna gri“. Pai da, probabil mai nou face „gri, gri“, ca e greier in definitiv, cri-cri ar face creierul (bulversat), asta printr-un asorteu logic.
„Unghiile tale nu au fost nicicand mai fericite“, mai cracneste Glamour. Ba da, eu imi aduc aminte ca, intr-o revista la fel de colorata din lunile trecute, tot asa, unghia plesnea de fericire, desi oja din poze avea o nuanta sinucigasa.
„Daca varsta ti se dubleaza numai pronuntand «fard de pleoape»“… Pai atunci, mucles. Nu stiu, dar acum am sa evit expresia, ca sa nu risc o pensie precoce. Spuneti-mi insa, daca atunci cand pronunt „fard“ mi se dubleaza etatea, ce se intampla daca pronunt „artrita reumatoida“? Deocamdata n-am pronuntat, doar am scris, sa stiti…
Revista Marie Claire a angajat, se pare, redactori care au invatat limba romana in anul pregatitor, la Timisoara, fiindca nu vad cum un roman get-beget ar fi emis asa ceva: „a iesit la iveala mult mai tarziu, cand a vizitat in primul magazin vintage“. Sincer va spun, cand am citit in acest text, m-a durut in cap in trei zile dupa aceea.
Mergem in mai departe: „O crezi cand vezi cum joaca din degete cand spune cotrobaiala“. Eu cred numai ceea ce vad, iar deocamdata vad o fraza ca o rufa arsa cu fierul de calcat.
„Trebuie sa arati perfect, tocmai acum cand ai putea sa-ti incendiezi dulapul“. E imperios necesar sa arati bine cand vine politia sa te ia, aud ca-i trateaza mai uman p-astia cu rafinament vestimentar. Ca sa nu mai spun ca pompierii sunt baieti frumosi si merita sa-ncerci.
Mai descopar ceva ce s-ar petrece, potrivit celor de la Marie Claire, in „antecamera lui Yves Saint-Laurent“. Niste redactori care au studiat asa temeinic camera de combustie unde se injecteaza benzina, in motorul lui Yves, merita o prima, macar de Craciun. Daca „antecamera“ a vrut sa spuna. Tare mi-e teama insa ca se gandea la anticamera, insa i s-a parut cam nu stiu cum, adica impotriva camerei, ce naiba, ca nu-i placea nici cum suna…
Dar delirul e perseverent, ia cititi ce mai scrie Marie Claire: „florile de camp si amiezele pierdute in puburi zgomotoase te vor consola pentru labele de gasca care par sa-ti creasca din cauza ploilor“. Am intepenit, nici nu stiu de ce sa-mi duc mana la gura mai abitir: «de gasca care» m-a ucis instantaneu, nu credeam ca un redactor platit cu greutatea lui in roni (o fi el slabut poate, dar oricum…) poate tranti o cacare glossy asa dezinhibata – fara ca vreun sef gras, platit cu greutatea lui in euro, sa i-o depisteze inainte de a da revista la tipar.
Pe urma, faptul ca-ti cresc labe de gasca din cauza ploii ma face sa ma gandesc la filme oribile cu mutanti, dar si la designerii de pantofi, care vor fi nevoiti sa-si investeasca talentul in labe de scafandru cu sau fara platforma (depinde cum curge trendul). De altfel, ce sa astepti de la o revista care bubuie: „mi-a trebuit cinci minute ca sa ma decid“? Probabil „i-a trebuit“ doar cinci secunde ca sa scrie fraza.
Cu putin mov si multi ochi
Revista Tabu purcede la enumerari incerte: „Culori de pamant – precum argila, tonurile de nisipiu, dar si nuantele de maron“. Deci, pana la urma, argila e culoare?
Nu rad, va intreb, pur si simplu. Bine, in ultima vreme, noi, oamenii de rand, spunem „maro“, nu ne mai fandosim cu „maron“, decat daca ne referim la animale pe care le-am scapat la loc in salbaticie. Dar nu-i nimic, la urma urmei dictionarele nu sunt facute sa le citesti rand cu rand, ci sa le asezi pe raftul cuvenit, atata tot.
„Vor face sa se intoarca spre tinemii de priviri“, te asigura Tabu. Am cautat in DEX cuvintul „tinemie“, nu l-am gasit. Si ceea ce ma ingrijoreaza profund e ca nu l-am gasit nici pe Google.
Dar esenta glagoriei din Tabu tresare mai hacana: „Acum e aproape un dicton sa porti imprimeuri. Fie ca alegi unele explicite, indraznete, abstracte sau naive…“. Cum, draga, dicton? Adica din seria: cugetari, maxime, proverbe si tesaturi de bumbac? Pe urma, cu ce drept s-a umflat o majuscula in mijlocul gramezii, nefiind ea borna de nume propriu, din cite stiu?…
„Movul va face ca toti ochii sa para mai stralucitori“. Oh, slava Domnului, credeam ca numai astia doi ochi de langa nas…
Iar despre nu stiu ce noua mascara, Tabu emite: „este, de fapt, o baza pentru gene si chiar functioneaza“. Mie inca imi functioneaza pleoapa ca baza pentru gene, dar cand s-o strica, am sa apelez la sfatul vostru. In tulburatoarea lui sinceritate, un redactor de la Tabu admite public: „rontaiam de ne usturau limbile pana la asfintit“. Da, dar cum faceti presa scrisa, nu vorbita, anestezierea organului nu ne-a ajutat la nimic.
Dar si revista Viva e tot cu barca pe valuri, zice: „actrita avea probleme de sanatate serioase, avut-o de niste dureri ingrozitoare, cauzate intai de o accidentare pe care a suferit-o la 17 ani cand era majoreta, apoi de un accident de avion“. Iar voi, dragii mosului, aveti probleme de gramatica serioase, avut-o de niste greseli ingrozitoare, cauzate intai de o angajare grabita in campul si redactia muncii, apoi de un accident de cultura generala.
Si persista Viva: „High-life-ul bucurestean nu se mai deplaseaza cu masinile spre mare, cu ci elicopterele“. Iar eu am auzit ca nu mai umbla cu genti de fas, cu ci Gucci, sa ca zic asa.
Sinergia parului anxios
Aceeasi revista isi pune intrebari de-o profunzime inspaimantatoare: „Ce se vede cand tragi cu ochiul pe gaura cheii de contact de la Ferrari?“ Auzi, dar n-ar fi mai util de stiut ce se vede cand tragi cu ochiul intr-un indreptar ortografic, ortoepic si de punctuatie? Zic si eu.
O, stati ca incepe artileria grea: „caracterul constrangator al criteriilor conjuncturale“… M-am oprit din citit si-am intors coperta, am crezut ca mi-a picat Viva din poala si-am ramas cu „Strategie si reforma“ a lui Iliescu, la paragraful cu „ancorat in sinergia faptelor, recursul la mentalitate nu eludeaza meandrele concretului“. Da, dar caracterul constrangator al criteriilor conjuncturale din Viva contine si o aliteratie frumoasa, compatibila cu cotcodacitul liber al pasarii cerului – ceea ce Iliescu n-a izbutit, deocamdata.
De altfel, meteahna aliteranta face victime colaterale, in Viva: „Ca o diva si vara viioare, Viva!“. Presupun ca de-aia au si desfiintat „t“-ul din „viitoare“, ca sa sune mai matasos, fara plescaituri inutile.
Revista Cosmopolitan a fost la aceleasi cursuri de vara cu celelalte publicatii traumatizate de logica beteaga: „alege o rochie neagra si mulata pentru a-si pune in evidenta formele de invidiat orice femeie“. Aha, deci ca sa poti invidia in liniste toata suflarea feminina, fara mustrari de constiinta, trebuie sa te introduci intr-o rochie sexy, in prealabil.
„Parul tau este cam stresat?“. NU, pentru ca eu il menajez, il naclaiesc des cu balsam bun si nu-i povestesc nimic din ceea ce l-ar putea enerva, il mint ca totul e perfect in viata mea.
„Iubitul tau e genul care considera ca sportul se practica?“. Nu iubitul meu e genul care crede ca sportul se mananca sau se lasa la uscat si se transforma in decoratiuni gen ikebana.
„Mii de oameni calatoresc la centul de hidroterapie“. Pai daca hidroterapia costa un cent, asa cum reiese din ce-ati scris, ma mir ca sunt numai cateva mii care „calatoresc“.
Si ne mai impiedicam in Cosmo de urmatoarea elucubratie de lux: „«Sa luam o pauza» e Mama Vitrega a frumoasei Albe ca Zapada din orice poveste de iubire“. Daca opreati fraza imediat dupa „sa luam o pauza“, ar fi fost geniala. Dar asa, o mastera – poreclita „a sunat de iesire“… pardon, „sa luam o pauza“ – demitizeaza povestile cu care fratii Grimm ne-au asezat capsoarele pe perna.
„Schim-ba-te intr-o pereche de bikini de bom-bonele rozalii“, introduce Cosmo un sistem nou de cratime, pe principiul ca, decat sa lipseasca, mai bine sa prisoseasca.
Nu acelasi lucru se petrece in alte circumstante: „cel bine e sa va mutati pe un teritoriu neutru“. In care se arata ca se poate trai si fara anumite cuvinte care ung povestea. Las-o, draga, sa scartaie…
„Cativa guru ai domeniului, care sa va trainuiasca tot weekend-ul“, mai descifrez, cu greu, din pasareasca unui text cu mai multe idiomuri si tot atatea idiotenii.
Se poarta „coafura bufanta“, sa stiti. Cu breton plisat si perciuni tanga, presupun.
Nivelul discutiei scade vertiginous: „Ultimul lucru la care te gandesti dupa cateva momente petrecute cu jucaria ta sexuala preferata este splalarea ei“. Gresit. Ultimul lucru la care te gandesti este sa-ti corectezi textul dupa ce-l tacani in calculator. Sau v-au splalat si cleielii o data cu jucariile slexuale… A, dar stai, ca e si „r“-ul stricat, ca mai incolo sade un „hidrocotizon“ mare cat inima mea.
Cat de mult delir e prea mult?
Revista The One are cu totul alte griji: „Te-ai gandit vreodata ca si genele tale sufera din cauza poluarii?“. Nu, fiindca daca poluarea ajunge in stadiul de a strica genele, inseamna ca mintea e de mult poluata si oricum nu ma mai pot gandi la nimic.
„Cine are carte, stie de ce frantuzoaicele nu se ingrasa“. Nu e cazul vostru, care puneti virgula intre subiectiva si principala. Asa ca anticipez ca nu-mi veti spune de ce nu se ingrasa.
Dar tot revista Unica ma unge pe suflet: „Michelle Pfeiffer inca ar face orice liceean sa-si doreasca o femeie mai in virsta. Da, poate pe orice „liceean“ (nu stiu ce-i ala), ca un licean obisnuit cred ca s-ar abtine, totusi.
Dupa cum nu cunosc sensul tuturor cuvintelor din alta productie: „E normal sa vrei sa-ti tii viata privata la adapot“. Ar fi si mai normal s-o tii la adapost, dar daca nu se poate, poti folosi si-un adapot din ala, indiferent ce-o fi el…
„Despre proaspata casatorie a Simonei, insa, e adevarat“. La fel de adevarat este despre faptul ca in aceasta revista autorul nu stie nici dumnealui despre ce-a vrut sa spuna.
Si hodoronc-tronc: „Well, putem spune ca totul a inceput in fata unui televizor din Belgrad“. Zdrav, kladenac, we can say anything, postovani prijatelji! Si pentru cei care-si cheama avocatii sa ma dea in judecata ca i-am facut prostovani, sedeti mumos: postovani prijatelji inseamna doar „dragi prieteni“.
Un titlu genial in Unica, iarasi: „Cit de mult training e prea mult?“ In cazul vostru, a fost cam prea putin training, bag de seama. Oricum, mai bine v-ati intreba cat de mult „mult“ e prea mult intr-o propozitie.
„Ceasul este, poate, cel mai versatil dintre accesorii“. De-a dracului ce-i pielea pe el, un nestatornic si-un schimbator, mai ales toamna si primavara, cand se schimba ora pe bune, atunci e foarte versatil – ca nu vrem sa-nvatam nici in ruptul mausului ce-nseamna versatil in limba romana, eu am spus in rubrica asta de optzeci de ori, gata, m-am saturat. Si „living-ul e versatil“, in revista asta, asa ca lucrurile se leaga.
Mai descopar ceva despre un „curcubeu de culori“, habar n-aveam ca exista si asa ceva, eu am acasa numai curcubeu de conserve.
La rubrica de beauty, s-a branzit un mister: „unghiul intern al ochiilor“. Ori l-au mincat pe „r“ de la „rochiilor“, ori au indesat inca un „i“ la „ochilor“. Sau cine stie, un „chi“ in plus la „oilor“. N-o sa aflam niciodata.
Dupa cum „buzele stralucitoare s-au remarcat prin absenta“ – o imagine sinistra, pai evident ca s-au remarcat, oricine cracaneaza ochii in fata unui cap fara buze. „Mai putin inseamna intodeauna mai mult“. In cazul asta, mai putin cuvant inseamna „intodeauna“ mai mult circ.
