fbpx

ILEANA LAZARIUC: Frumusetea ca arma

de
Ileana Lazariuc, pictorial pentru Revista Tango, Foto: artista

A aruncat de pe umeri povara zilelor nefericite, hotarata sa se bucure de ceea ce ii este dat sa aiba din plin: frumusete si talent. Si-o face cu ravna si curaj. Ileana Lazariuc alunga umbrele trecutului cu stralucirea visurilor pe care si le doreste implinite. Visuri de care este aproape. Foarte aproape. Cu ochii larg deschisi a pornit deja catre ele.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Copilarie fericita

In copilarie nu mi-a lipsit nimic. Am fost rasfatata de mama si de bunica. Asta nu inseamna totusi ca am avut tot ce-si doreste un copil, n-am fost chiar de bani-gata. Mama muncea foarte mult sa ne intretina, pe mine si pe fratele meu. Spre deosebire de ea, care a avut o copilarie plina de neajunsuri, eu n-am simtit niciodata ca viata poate fi si urata.

Prima dragoste

La gradinita si in scoala faceam tot felul de prostii. Eram sef de gasca, organizam sedinte de spiritism, improvizam telenovele in care eu aveam rolul principal. De pilda, eram sclava Isaura, era la moda atunci, in varianta de gradinita de la Chisinau. Partenerul meu, de care ma indragostisem, era mai scund decat mine. Ma rugam noaptea la Dumnezeu sa nu mai cresc, ca nu prea ne potriveam la inaltime. Saream de pe sifonier in pat, doar-doar m-oi opri din crestere. Asta era problema mea existentiala atunci. Pe baiat il chema Andrei Costin si l-am iubit pana in clasa a doua, cand m-am mutat in Romania.

Despre amorul lesbian

In Bucuresti, am invatat la Scoala generala nr. 5, celebra scoala despre care s-a scris, nu demult, ca ar fi locul in care eu as fi practicat amorul lesbian… Incredibil pana unde poate merge imaginatia unora! Alte prostii, da, am facut: il terorizam pe profesorul de muzica, am vrut sa dau foc la catalog, dar n-am facut-o, am vrut sa modific notele, nici asta n-am facut, am chinuit, impreuna cu celelalte fete, un coleg mai pirpiriu. Dar n-am dat foc la scoala, n-am bagat broaste in geanta profesoarelor, n-am scris prostii pe tabla si, mai ales, n-am fost lesbiana.

Complexe

Am fost complexata ca aveam buzele groase. Tot timpul stateam cu gura stransa, ca sa nu mi se vada „defectul“. Nu stiam ca, la un moment dat, va fi la moda sa ai buzele groase, sa-ti pui silicon in ele ca sa fii mai interesanta. Din fericire, n-am avut nevoie sa fac asta.


Am urat statutul de vedeta

A fost o perioada in copilaria mea in care am urat statutul de vedeta. Imi juram sa nu ajung niciodata pe scena, ca mama. Asta din cauza ca ea era mai tot timpul plecata in turnee, iar eu sufeream ingrozitor, pentru ca nu venea la scoala, la sedintele cu parintii. De aceea faceam tot felul de prostii ca s-o fac sa vina. Sa vina si la mine cineva…

Intr-o zi…

Intr-o zi, am insotit-o pe mama la Doina Levintza, sa-si faca o rochie. Creatoarea m-a privit cu atentie si mi-a propus sa particip la prezentarea colectiei ei, ca manechin. Bineinteles, m-am simtit magulita si am fost de acord, desi nu-mi venea sa cred ca vorbeste serios. M-a invatat sa ma pregatesc, sa merg cu cartile pe cap, sa fac pasii. Am participat la prezentare si mi-a placut enorm. Desi tremuram de frica, iar pantofii pe care ii aveam in picioare erau cu doua numere mai mari. Aveam 13 ani.

Muzica

Formatia „Trinity“ s-a nascut dintr-o joaca. Andreea Crisan a fost cu ideea si, din pacate sau poate din fericire, tot ea a spart gasca. S-a indragostit si a considerat ca e cazul sa renunte la muzica. Eu si Lili Sandu n-am continuat, pentru ca nu voiam sa ingrosam randul trupelor de doua fete. De fapt, eu nu eram facuta pentru asa ceva. Ele, da, se pregateau, repetau, lor le placea. Pentru mine era doar distractie. Nu eram extraordinare, totusi presa ne-a facut o ditamai imaginea, a scris mereu despre noi. Pana la urma n-a mai ramas nimic din „Trinity“, doar amintirea unei perioade frumoase.

Greseli

Am facut toate greselile adolescentei. M-am indragostit, am suferit, am plans, am facut la randul meu pe altii sa planga, sa sufere. N-am vrut sa se intample asa, dar s-a intamplat. Prietenilor mei – foarte putini, ii numeri pe degetele de la o mana – le spun tot ce am pe suflet. Cum as putea altfel? Si mamei ii spun, dar nu chiar tot, pentru ca nu vreau sa sufere. Are si ea problemele ei.

Relatia cu Ion Ion Tiriac

A durat vreo doua-trei luni pana sa fim impreuna. Eu eram suspicioasa, il tratam ca pe un baiat de bani-gata, arogant si plin de fite. Doar tatal lui era cine era, nu? M-am inselat in privinta lui, cu timpul m-am convins ca imaginea pe care o aveam despre el era falsa. Este un baiat bun, plin de umor si cu atitudine normala. Nici vorba de fite sau de aroganta. Pana la urma m-a cucerit. Era foarte atent si foarte protector cu mine. Uneori, cand ma asteptam mai putin, imi oferea cate un trandafir, floarea mea preferata.

Despre despartire

Nu-mi permit sa comentez informatiile aparute in presa in legatura cu asa-zisul meu maritis. Dar, ca sa lamuresc si aceasta problema, nu, nu ne casatorim. Am ramas in relatii civilizate. Am fost un cuplu absolut normal. Intre noi nu s-au intamplat lucruri care sa ne deosebeasca de orice alta pereche. Am ras, am plans, ne-am distrat, am facut nebunii. S-a terminat cand nu ne mai lega nimic. suntem prieteni, vorbim mereu la telefon. De fapt, daca stau sa ma gandesc bine, nici macar n-a fost despartire, ci transformarea relatiei intr-o altfel de relatie. Relatia cu Ion a fost prima prietenie matura din viata mea. Si cea mai lunga. Au fost trei ani in care am impartit foarte multe, si bune, si rele. In ultimul timp, mai mult rele. Iar acum isi vede fiecare de drumul lui.

Fara regrete

Poate ca, intr-adevar, cat am fost cu Ion, nu am mai facut nimic pentru mine pe plan profesional. Dar nu pot sa-l invinuiesc pe el pentru asta, pentru ca nu mi-a interzis nimic, niciodata. Mai degraba eu am fost vinovata, pentru ca am fost delasatoare, m-am complacut. Incerc sa recuperez acum. Dar nu regret nimic. Probabil, daca ar fi sa o iau de la capat, as face acelasi lucru. Uneori, profesia nu e cel mai important lucru. Mai ales in ultimul timp, Ion avea nevoie ca eu sa-i fiu aproape, iar eu aveam, de asemenea, nevoie de el. A fost perioada cea mai neagra din viata mea, dar si perioada in care m-am maturizat cel mai mult. Iar pe ansamblu, din aceasta relatie, am invatat sa stiu ce vreau de la viata si ce astept de la un barbat. Am invatat sa fiu mai concesiva, mai intelegatoare, am invatat ce inseamna iubirea. Am suferit foarte mult, dupa ce fusesem mult prea fericita. Am invatat si ca fericirea nu dureaza. Iar Ion a fost un om si un barbat minunat, primul barbat minunat din viata mea.

Vedeta

Eu, vedeta? De ce? Pentru ca am aparut in trei-patru reviste? Asta inseamna sa fii vedeta? Vedeta inseamna intalnirea valorii cu imaginea. Eu n-am decat imagine, deci n-am cum sa fiu vedeta. Deocamdata. Sa vedem ce va fi de acum incolo…

Experiente

Cand am prezentat Bucharest Fashion Week, credeam ca o sa mor de rusine. Primeam textele chiar inainte de a intra in scena, cu modificari de ultima clipa, facute de creatori sau de sponsori. In plus, eu nu mai facusem niciodata asa ceva, nu eram familiarizata cu numele firmelor, pe care trebuia sa le citesc corect. Si trebuia sa fiu si naturala, si atragatoare. Iar cand l-am mai vazut si pe domnul Seagal la picioarele mele, in sala, am inceput sa ma balbai. Si mi-a mai cazut si breteaua de la rochie. Ce mai, a fost o experienta pe care n-as vrea s-o repet. Mult mai greu ca la filmari. Bine ca au inceput repetitiile la film si a trebuit sa fiu schimbata cu Valentina Poteras!

Compromisuri

N-am facut nici un compromis, pentru a obtine rolul din „The Harverster“. Daca s-ar fi intamplat sa fiu nevoita sa fac vreun compromis, m-as fi retras fara sa ezit. sunt amabila cu toata lumea, sunt comunicativa si apropiata, dar pana la un punct. In Romania a ajuns aproape o obisnuinta, o traditie, sa te culci cu cineva ca sa obtii ceva, orice. Si asa i-am invatat si pe strainii care vin la noi.

In realitate, ei gandesc altfel, e mai important business-ul decat distractia cu o fetiscana frumoasa. Nu spun ca se exclud una pe alta, dar nu se conditioneaza una pe alta. Seagal e inconjurat de femei frumoase si poate ca eu sunt una dintre ele, dar de ce s-ar gandi sa ma distribuie intr-un film tocmai pe mine? Ca femeie m-as simti onorata sa fiu dorita de o vedeta de calibrul lui Seagal, dar ca om m-as simti mizerabil daca as accepta cine stie ce, doar pentru a-mi atinge un scop material sau profesional.

Nu sunt fitoasa. sunt doar timida si putin speriata de oameni, mai ales de barbati. Majoritatea vor de la femei un singur lucru, ceea ce e degradant pentru cele care accepta, stiind bine ce vor respectivii.

Frumusetea ca arma

Unele femei frumoase isi fac o arma din frumusete. Nu spun ca e bine sau rau, la o adica scopul scuza mijloacele, nu? Dar eu nu pot, intelegeti? Pot sa gresesc, sa fiu fraierita, aburita de un barbat, ca orice femeie, ca orice om. Dar de vandut nu pot sa ma vand. Nu pot, pur si simplu, sa nu credeti ca fac pe desteapta. Cineva mi-a spus, odata: „Ce pierzi? Ce mare lucru sa faci sex cu un barbat ca sa te vezi cu sacii in caruta?“ Mai ales cand as fi avut multe de castigat. N-am avut puterea sa-i raspund, pentru ca mi-am dat seama ca vorbesc degeaba. Oamenii nu aud decat ceea ce vor ei sa auda. Asa ca am schimbat vorba.

Proiect „made in Romania“

Steven Seagal m-a intrebat, la inceput, ce proiecte am. I-am spus ca pregatesc un calendar in genul celor facute de Pirelli, dar ca mi s-au cerut 60.000 de euro. S-a amuzat pe seama mea si mi-a spus: «Uite, eu nu sunt din Romania, dar cunosc mai bine ca tine preturile din Romania. 60.000 de euro?! Dar ce mari stilisti aveti voi aici, ca sa-ti ceara atat? Eu as putea sa ti-l fac la Milano cu cel mai mare stilist si nu te costa decat 15.000 de dolari.» N-am zis nimic, pentru ca, probabil, avea dreptate. In orice caz, asta era atunci. Nu m-a mai preocupat calendarul, pentru ca, intre timp, au inceput filmarile si nu mai aveam timp nici sa ma gandesc la asta.


La filmari

Ultimele zile de filmare au fost cele mai grele. Am luat la bocanci in gura si pumni in burta cat n-am luat eu toata viata. Am fost lovita, insangerata, ucisa cu violenta. Chiar domnul Seagal m-a omorat. Ne-am luptat pe viata si pe moarte.

Rolul lui Beyoncé

Rolul meu din film, Queen, trebuia sa fie jucat de Beyoncé, o buna prietena de-a domnului Seagal. Vedeta n-a putut sa vina in Romania in perioada filmarilor, pentru ca avea alte angajamente. Asa ca rolul ramasese vacant. Era vanat de multe fete, care mai de care mai dragute. Marturisesc ca n-am crezut ca voi obtine eu rolul, in ciuda promisiunilor. Multi promit, putini onoreaza. De fapt, eu eram convinsa ca totul e o teapa frumos ambalata. Nici acum, dupa ce s-au terminat filmarile, nu m-am dezmeticit. Inca nu-mi vine sa cred ca toate astea s-au intamplat.

Articol preluat din Revista Tango nr. 9 din ianuarie-februarie 2006
Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Categorii:
Personalitati

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.