Ileana Vulpescu: Dupa parerea mea, nu este de lasat nici barbatul, nici femeia care gasesc dragostea in alta parte

de

Intr-o dupa amiaza de toamna, printre stive de carti care zadarnicesc orice drum prin casa in afara de cele esentiale, langa o catelusa al carei nume este trecut pe usa de la intrare, alaturi de cei ai casei, am avut privilegiul sa stau de vorba cu cea care stapaneste Arta Conversatiei, Ileana Vulpescu, a carei cariera de prozatoare de mare succes poate fi umbrita doar de cea a sotului ei, poetul Romulus Vulpescu.O discutie despre normalitate, bun simt, femei parasite si inimi fericite.

Daniela Mironov Bănuță: Ce crede fiica dumneavoastra, Ioana, despre parintii ei celebri?

Ileana Vulpescu: Pentru copilul propriu, desigur, pastrand proportiile, poti sa fii si Shakespeare, esti tot tata si putin ii pasa ca esti Shakespeare. Cat despre mama, este aceea care gateste, spala vase. Am regimul burghez cel mai obisnuit oricarei femei.

Marea Dragoste / Tango: Cand mai aveti timp sa scrieti?

Ileana Vulpescu:  Cand da Dumnezeu… Intai incepe sa-mi bata in cap un pendul, un subiect pentru o carte, apoi se sedimenteaza si cand, la fel ca la bumbac, se desface partea frumoasa, parca ai impresia ca s-a copt si poti sa te apuci de treaba. Nici Lev Tolstoi, genial cum era, nu a scris „Razboi si pace“ intr-o saptamana. Proza cere rabdare. Iar eu am rabdare. Nu ma grabesc nicaieri.

Marea Dragoste / Tango: Cartile dumneavoastra au avut un imens succes la femei. Inseamna ca aveti o reteta secreta si stiti ce vor femeile.

Ileana Vulpescu: Eu nu am o reteta. Scriu exact ce simt. Fiind femeie, mi se pare firesc sa cunosc sufletul feminin din interiorul speciei, ca sa zic asa. Despre „Arta conversatiei“ s-a spus intr-o cronica de ziar ca este o „carte confesiune“. Probabil ca acest lucru a fost hotarator in succesul ei. Oamenii sunt curiosi sa auda ce are de povestit cineva.

Marea Dragoste / Tango: Care este calitatea esentiala in meseria de scriitor?
Ileana Vulpescu: Ca si in cazul gazetarilor, trebuie sa fii obiectiv. Sa recunosti meritele omului, chiar daca te deranjeaza defectele. Din pacate, starea de obiectivitate este exact ceea ce lipseste societatii noastre. Nu e comod sa fii cinstit in viata. Este cea mai incomoda atitudine. Cinstea iti garanteaza necazuri. Totul este sa fii gata sa ti le asumi si sa fii multumit in sufletul tau.

Marea Dragoste / Tango: Si intr-o relatie?

Ileana Vulpescu: Trebuie sa ajungi la un echilibru. Indiferent ca este vorba de barbatul tau, de copiii tai sau de parinti, trebuie sa fii concesiv. Sa accepti ca oamenii nu sunt perfecti. Daca pornesti de la propria persoana, care este plina de defecte, nu poti sa le pretinzi celor din jur altceva. Bine, exista si defecte greu de suportat. Cand defectele cuiva devin un iad pentru viata ta, e mai bine sa rupi relatia, indiferent ca e vorba de o prietenie sau de iubire. Pentru ca o relatie care iti mananca sufletul, cu defectele pe care le are, e mai bine sa se incheie la timp.

Marea Dragoste / Tango: Dar daca te tin pe loc considerente de ordin material? Exista atat de multe românce casnice…

Ileana Vulpescu: Nu cred ca sunt mai multe decat in Occident, ba chiar dimpotriva. In America, de pilda, sunt mult mai multe femei care nu lucreaza decat in România. Si peste tot intervin interesele comune atunci cand un cuplu incepe sa se clatine: o casa facuta impreuna, copii. Dar trebuie sa cantaresti daca e mai bine ca parintii sa reziste impreuna, de dragul copiilor, oferindu-le acestora spectacolul tipetelor, certurilor si neintelegerilor zilnice. Nimic nu are o influenta mai proasta asupra unui copil decat o atmosfera de vrajba in familie. Asta ii schimba caracterul si ii viciaza total ideea despre familie. Eu am o prietena care nu s-a maritat niciodata, desi a avut nenumarate ocazii, fiind o persoana bine fizic, cu un intelect si o cultura exceptionale, pentru ca a descurajat-o divortul parintilor ei. A simtit ca nu ar mai fi putut sa suporte asa ceva inca o data in viata.

Marea Dragoste / Tango: Si, totusi, atunci cand e vorba de femei care nu au nici un venit, de unde gasesc ele puterea sa inceapa?

Ileana Vulpescu: Curajul este o calitate exceptionala la oameni. Nu exista numai curajul celui care merge pe front, pentru ca acela trebuie sa-si apere viata, ci mai ales cel de lunga durata, sa-i spunem curajul de pace, care e la fel de extraordinar ca si cel de razboi. O femeie care nu are mijloace de existenta proprii, dar isi ia raspunderea de a creste singura niste copii, dovedeste un curaj pentru care eu am o imensa admiratie. Exista curaj de zi cu zi, cum e acela de a ingriji pe cineva bolnav, de a suporta durerea cuiva pe care nu poti sa-l ajuti altfel decat daca ramai tu insuti sanatos; curajul de a ramane langa el pana la capat. Nu am sa uit niciodata ce mi-a spus Edgar Papu, profesorul meu cel mai iubit din facultate, la parastasul sotiei lui: „Cat am vrut sa mor inaintea ei! De egoism, ca sa nu sufar…“ Durerea cuiva care isi pierde partenerul de o viata, cu care a avut ce sa imparta, nu se poate compara cu nimic.

Marea Dragoste / Tango: Ati fost casatorita toata viata cu un singur barbat. V-ati cunoscut devreme, inca din facultate. Nu v-ati pus intrebarea vreodata daca nu e mai bine sa incerci si alte experiente?

Ileana Vulpescu: Vedeti dumneavoastra, eu sunt foarte traditionalista si foarte taranca. (O spune, jur, cu un accent frantuzesc, nazal si nobil; ma uit surprinsa la ea, desi stiam din biografia ei ca e nascuta intr-un sat de la Dunare, dar in trasaturile ei nu se intrevede nici urma de simplitate bucolica. E rasata si intelectuala pana in varful genelor si al tunsorii frantuzesti.) Si la mine, la tara, se spune: de la tinerete pana la batranete. Nu stiu daca schimbarea relatiei te imbogateste in vreun fel. Eu am o prietena care divortase si s-a recasatorit. Am intrebat-o: Ei, si cum e sa ai un nou sot? „Nu merita deranjul…“. I-am spus barbatului meu de la inceput: oricate prostii ai face, sa stii ca nu te las. Pentru ca nu iti meriti libertatea! Important este ce se sudeaza intr-un menaj. Pentru ca dupa ce a trecut amorul (pentru ca amorul nu moare, dar trece…), raman alte raporturi intre oameni: o relatie de prietenie, o relatie intelectuala. Daca in marile principii de viata oamenii se potrivesc, atunci relatia este sudata.

Marea Dragoste / Tango: Nu se „consuma“ misterul celuilalt in atatia ani?

Ileana Vulpescu: Nici macar cand stai sub acelasi acoperis cu un om nu stii totul despre el. Noi stim despre oameni doar ce ne arata. Dar sufletul cuiva nu-l putem sti. Trebuie sa acceptam faptul ca in aceasta casa care este sufletul omului este o incapere in care iti este interzis sa intri. Nu mi se pare ca modul de a suspecta si de a pandi pe cineva tot timpul rezolva ceva.

Marea Dragoste / Tango: Am ajuns la gelozie.

Ileana Vulpescu: Sunt femei care sunt foarte suparate fiindca le insala barbatul. Nu gasesc ca acesta este cel mai grav lucru pe care il poate face un barbat. Poate avea defecte mult mai mari. Si, in primul rand, monogamia este destinata unor specii care nu traiesc mult. De pilda, porumbeii fac un cuplu si nu isi mai schimba partenerul, iar daca moare unul dintre ei, celalalt ramane singur. Vaduv. Dar traiesc putin. Omul traieste 70 de ani, dupa cum ii acorda Vechiul Testament. Asa ca nu poti sa-i sterilizezi omului sufletul sau sa iti inchipui ca o casnicie e ceva aseptic: am intrat in operatie si ne-am pus manusile ca sa nu transmitem microbi pacientului. Faptul ca cineva se mai indragosteste de altcineva in timp ce este casatorit nu mi se pare o crima. Totul este ca acest lucru sa se petreaca cu delicatete, cu discretie, iar daca lucrurile ajung atat de grave, incat sa prefere persoana din afara cuplului, solutia este o despartire civilizata, fara farfurii aruncate. Dar, dupa parerea mea, nu este de lasat nici barbatul, nici femeia care gasesc dragostea in alta parte. Pentru ca, in definitiv, de ce sa facem aceasta dihotomie: ei de o parte, iar noi, femeile de o parte. In general, e acceptat faptul ca barbatul, poate; nevasta, nu.

Marea Dragoste / Tango: Da, este o mentalitate adanc inradacinata.

Ileana Vulpescu: Dar daca este sa fim cinstiti, ramanem la mentalitate. Pentru ca evidenta este cea mai buna dovada. Eu refuz sa cred ca o femeie s-a indragostit de un barbat, s-a casatorit cu el si nici un alt barbat nu a mai facut-o sa-i bata inima. Totul este ca lucrurile sa se petreaca cu decenta. Si, la un moment dat, sa alegi.

Marea Dragoste / Tango: Cum alegi?

Ileana Vulpescu: Ca si cu binele si raul, le pui in balanta: ce atarna mai mult la un om, calitatile lui sau defectele pe care le mai poti suporta?

Marea Dragoste / Tango: De-a lungul timpului, a mai existat vreun barbat care sa va faca inima sa bata mai repede?

Ileana Vulpescu: Da, au existat, dar de fiecare data am stiut sa o domolesc. Eu am retinut din Giraudoux o fraza: „Un om inteligent poate iubi nebuneste, dar nu prosteste!“ Ma rog, exista si cazuri fulgurante, de pilda Anna Karenina, care isi pierde viata, cu buna stiinta. Dar in rest intervine ratiunea. Iar eu spun ca sunt un om rational. Si mai am un foarte mare cusur: un foarte ascutit spirit critic. Asa cum, cu ochi de psihiatru, stiu sa spun dintr-o privire daca o persoana este devianta sau nu, pot, din niste amanunte, sa masor defectele cuiva. Si nu pot sa spun ca sufar de entuziasme.

Marea Dragoste / Tango: Din cartile dumneavoastra nu reiese ca ati fi o persoana cinica.

Ileana Vulpescu: Viata m-a invatat sa fiu cu ochii in patru. Am fost un copil orfan de tata, iar mama s-a recasatorit cand eram mica. Nu a fost o casatorie fericita, dar s-a sfarsit cu moartea celui de al doilea sot al ei. Eu am fost profund nefericita cat a fost mama recasatorita si, de atunci, ceva m-a facut sa fiu mereu cu piciorul pe pedala. Depinde, asadar, de raportul dintre sentimente si ratiune. Depinde daca esti dispus sa dai vrabia din mana pe cioara de pe gard…

Marea Dragoste / Tango: Sa inteleg ca cioara si-a aratat ceva defecte.

Ileana Vulpescu: Este cu neputinta sa nu descoperi defecte. Dragostea este o capitulare neconditionata. Daca vrei sa ajungi la armistitiu, incep conditiile. Odata cu conditiile de armistitiu, apar si defectele. Si se domoleste ardoarea.

Marea Dragoste / Tango: S-a schimbat ceva in ultimul deceniu in conceptia femeilor din România?

Ileana Vulpescu: Au devenit foarte interesate de bani. Si au dorinta de a reusi prin fizic. Trebuie sa ai peste 1,70 m, sa ai 60 de centimetri in talie, 90 de centimetri colea, 90 de centimetri dincolo, carte, mai putina, si poti sa-ti faci repede o situatie. Nu e vorba, ca si inainte se faceau situatii prin intermediul fizicului, dar parca acum e flagrant. Pentru ca atatea burice goale si atatea tate pe-afara, eu n-am vazut in viata mea.

Marea Dragoste / Tango: Sunteti un om de cultura. Credeti ca mai sunt sanse ca principiile care propovaduiau necesitatea culturii pentru o viata mai buna sa se reantoarca?

Ileana Vulpescu: Oamenii trebuie sa redeschida cartea. Dar si din cultura nu poti retine doar ce merita a fi retinut, ci si ceea ce meriti tu sa retii. De pilda, de ce nu cauta in dictionar cuvintele noi, de al caror inteles nu sunt siguri? Dispretul fata de dictionare este un simptom al inculturii invadante.

Marea Dragoste / Tango: Sa revenim la viata dumneavoastra de familie: doua nume stralucite ale literaturii, Romulus Vulpescu si Ileana Vulpescu, primul cu o lunga cariera de poet in urma, celalalt de prozator. Cand ati „debutat“ in cuplu, care a fost cel care a facut primul pas?

Ileana Vulpescu: Si aici, eu sunt tot traditionalista, si tot taranca (tot cu accent frantuzesc!). Primul pas il face barbatul. Asa am invatat eu.

Marea Dragoste / Tango: Dar se zice ca barbatul face primul pas, dupa ce femeia a pus ochii pe el.

Ileana Vulpescu: Da, dar barbatul poate fi acceptat sau respins. Daca e acceptat, inseamna ca i s-au emis si din partea cealalta niste unde ademenitoare.

Marea Dragoste / Tango: Si in cazul dumneavoastra?

Ileana Vulpescu: Pai, asa a fost! El a aruncat prima ocheada si eu am raspuns asa, mai bovin la inceput, apoi am dovedit si eu ca fac parte din regnul uman. Stii, eu am fost agatata in mod intelectual. A venit oblu la mine si a zis: „l-ai citit pe Arghezi?“ Pe vremea aceea, pentru citit Arghezi te dadea afara de la facultate. Da!, am zis eu. „Dar pe Ion Barbu?“ Da! Si atunci, dintr-o data, am devenit o persoana recomandabila, ca sa zic asa. Nu eram o gasca oarecare, eram o gasca cu niscaiva lecturi! (rade)

Marea Dragoste / Tango: Cat de important mai este romantismul in viata unei femei?

Ileana Vulpescu: Fiecare femeie trece printr-o epoca romantica, cel putin atata vreme cat iubeste, daca iubeste sincer. Romantismul nu este un curent, ci o stare de spirit. A existat cu mult inainte ca italienii sa il numeasca Il romanticismo. E o stare de spirit pe care o poate avea oricare dintre noi in fata unui obiect de arta, a unui peisaj. Sufletul omenesc e maleabil si sensibil la frumos. Se fac spectacole de teatru de o excentricitate nemaipomenita. Regizorii spun ca asa cere publicul. Dar a facut cineva un referendum cu publicul? De cate ori se pune in scena un spectacol normal, nu se mai gasesc bilete cu doua luni in avans. Deci publicului ii plac lucrurile normale! Asadar care e publicul acela care cere in Shakespeare un aspirator de praf si un televizor? Pentru ce este nevoie de aceste excentricitati? Dorinta asta de a fi original… Am sa-l citez la nesfarsit pe El Greco care spunea: „Vrei sa fii original? Fa ca altii!“ Nici o calitate nu este mai valoroasa la un om decat bunul simt! Bunul simt mie mi se pare suprema dovada de inteligenta. Simtul masurii. Asa cum nu te duci la o inmormantare cu zurgalai in cap, si nici la o nunta sa bocesti, peste tot trebuie sa existe o balanta, in care bunul simt sa predomine.

Marea Dragoste / Tango: Ati atins probleme care le preocupa dintotdeauna pe femei, ca aceea a iubirii care arde repede si care se sfarseste cu un barbat disparand in necunoscut si cu o femeie insarcinata in secret. Ce credeti despre femeile care opteaza sa creasca singure un copil?

Ileana Vulpescu: Exista o asemenea teama de singuratate in viata, o teama ingrozitoare si de lipsa de a lasa o urma pe pamant. De asta sunt atatea femei singure care fac copii. Nu mai au parinti, nu sunt maritate, si se vad la un moment dat atat de descumpanite… Dorinta materna este asa de puternica la femei, incat doresc sa-si investeasca toate capacitatile in ceva si, mai ales, sa-si rezolve prin copil frustrarile pe care le-au avut. Sa reuseasca sa le transmita ideile pe care le-au capatat de-a lungul unei vieti. De aici porneste dorinta nemaipomenita de a-ti lega un pietroi atat de greu de picior si de a juca la ruleta ruseasca. Pentru ca asta sunt copiii: ruleta ruseasca. Genetica este ceva atat de complicat… Hai sa zicem ca ne cunoastem ascendenta pe trei, patru generatii, maximum. Iar genetica iti poate face surpriza sa-ti aduca o anomalie de acum 500 de ani! Este un curaj nebun acela de a intreprinde ceva in viata, pentru care nu ai nici un fel de garantie.

Marea Dragoste / Tango: Credeti ca ati reusit in misiunea asta, de a fi mama?
Ileana Vulpescu: Nu pot spune ca fata mea nu face lucruri care sa nu ma contrarieze. Seamana cu barbatul meu ca temperament, ca mod de viata, ca si cand ar fi facut-o singur! Multumesc lui Dumnezeu ca e sanatoasa la minte, ca-si castiga o paine. Nu e maritata, n-are copii… Cum i-o fi soarta! Ea isi doreste copii. Eu, avand conceptii foarte largi, i-am spus ca nu e nevoie sa fie maritata ca sa faca un copil. Dar e foarte greu sa-l creasca, iar eu nu mai sunt o juna copila, ca sa fiu o bunica eficienta, abia tarandu-mi osemintele… (Rade) I-am spus sa aiba grija sa fie tatal copilului intreg la minte! Asta-i cel mai important lucru.

Marea Dragoste / Tango: Aveti o tunsoare foarte eleganta. V-a placut sa fiti cocheta?

Ileana Vulpescu: (rade de se prapadeste de asa idee): Am purtat foarte multa vreme coc, pana a inceput sa ma doara pielea capului, si dupa aia m-am tuns. Mi-am gasit o coafura care sa se potriveasca la toate varstele, pentru ca mi se pare foarte important sa stii sa imbatranesti decent. Nu neaparat sa arati a baba, dar nici ca in pozele din cimitir sa nu fii… Nu m-am machiat in viata mea, pentru ca nu sunt in stare sa trag doua linii drepte! Si cand scriu, duc randurile cand in sus, cand in jos. N-as fi avut rabdare! Nu mi-am facut niciodata unghiile, fiindca am zis ca, la cate vase spal, n-are nici un rost. Trebuie sa-ti cunosti limitele.

ACEST MATERIAL ESTE PROPRIETATEA EXCLUSIVA A SITEULUI MAREA DRAGOSTE / www.revistatango.ro SI, CONFORM LEGII DREPTURILOR DE AUTOR, NU POATE FI PRELUAT, INTEGRAL SAU FRAGMENTAR, FARA ACORDUL SCRIS AL DETINATORILOR ACESTUI SITE.
contact mareadragoste@revistatango.ro

 

Categorii:
Interviuri

Comentarii

  • Am citit interviul dupa ce am vazut pe Antena3 un altul cu Adrian Ursu. Desi am citit Arta conversatiei cu peste 40 de ani in urma, m-a marcat profund. Distinctia, eruditia, modestia acestei doamne ar trebui sa fie o lectie invatata si practicata zilnic de fetele si femeile din Romania.
    Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va ajute ca, prin credinta adevarata sa-L vedeti pe Dumnezeu si raiul Sau.Va iubim, doamna!

    mara octombrie 28, 2012 6:13 pm Răspunde
  • Ce frumos interviu, cata intelepciune si modestie… Ce trista si nedreapta e viata, de multe ori… In 18 septembrie 2011 acorda acest interviu, vorbea de sot si fiica iar EXACT un an mai tarziu, in 18 septembrie 2012 isi pierdea sotul. Inca o lovitura, dupa o alta, cea mai dura pe care o poate primi o mama: sa-si piarda copilul. Sa pierzi la interval de o luna 2 fiinte dragi… Va doresc sa fiti puternica, doamna Ileana Vulpescu. Si va multumesc pentru fiecare cuvant din cartile dumneavoastra care mi-au facut multe zile frumoase…

    ela septembrie 23, 2012 3:25 pm Răspunde
  • Iar acum, Distinsa Doamna, va suntem alaturi si va dorim sa va gasiti forta de a va ruga, de a zambi la amintirea celor care au fost pentur dumneavoastra fiica si respectiv, sot. Odihneasca-se in pace atat fiica, cat si poetul drag noua Romulus Vulpescu!

    Magda septembrie 20, 2012 4:58 pm Răspunde
  • Mi-a placut enorm interviul! Cartile scrise de dumneaei sunt printre lecturile mele preferate. Si daca ar fi nevoie sa aleg vreodata, 3 lucruri de care nu m-as desparti, unul cu siguranta ar fi: "Arta conversatiei". Si impartasesc acealsi sentiment cu Alina (6 pagini, de data asta, nu au fost suficiente)

    Raluca Aldescu decembrie 19, 2011 2:22 pm Răspunde
  • EXTRAORDINAR…Arta conversatiei este cartea care as citi=o si reciti-o oricand…curespect, ma inclin si va multumesc Doamna

    grigorescu octombrie 23, 2011 8:32 am Răspunde
  • D-na Ileana Vulpescu este fascinanta. Am savurat cartile si interviurile dumneaei cu mare, mare placere. O recomand cu caldura oricarei persoane care mai are un dram de sensibilitate.

    silvia octombrie 11, 2011 1:01 pm Răspunde
  • Apropo de fidelitate, eu am fost inselata de prietenul meu. Am gasit niste poze compromitatoare in calculator. Ce sa fac?
    Sunt distrusa.
    Va multumesc

    Diana septembrie 20, 2011 12:03 pm Răspunde
  • Asteptam de mult un interviu cu Dvs., recunosc ca nu m-am saturat, mai vreau. Daca la unele persoane intervievate 5-6 pagini de discutie reprezinta prea mult, in acest caz 5 pagini sunt atat de putine sa cuprinda o clipire… ce inseamna cateva cuvinte la o viata de Om? Oricum, multumesc pentru atat! Numai bine si mai multa seninatate va doresc, Doamna Ileana Vulpescu!

    Alina septembrie 19, 2011 12:54 pm Răspunde
  • Iti place Ileana Vulpescu?

    camelia septembrie 19, 2011 10:54 am Răspunde
  • Interviul mi se parte fascinant. Sunt profund impresionata de intelepciunea dovedita in fata iubirii (cum spunea Adrian Paunescu : "iubire silnica, pe viata"). Apoi, nu in ultimul rand , va admir vivacitatea cu care ati perseverat in a va mentine familia unita continundu-va cu succes cariera literara. Un exemplu de femeie, femeie in sensul profund crestin al cuvantului. Un gand bun, Doamna Ileana Vulpescu !

    Andreea Birlea septembrie 18, 2011 11:36 am Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *