Jules Hoffman, laureat al premiului Nobel pentru medicina pe 2011, si Jean-Luc Imler, cercetator la Universitatea din Strasbourg, considera ca imunitatea innascuta este un patrimoniu comun al organismelor animale si explica felul in care evolutia speciilor a fasonat sistemul nostru imunitar.
Rezistenta remarcabila a oamenilor in fata microorganismelor este sustinuta prin doua tipuri de reactii imunitare. Una, denumita innascuta, este comuna tuturor speciilor de animale, iar cealalta, denumita adaptativa (dobandita), a aparut mult mai tarziu, pe parcursul evolutiei, informeaza lefigaro.fr.
Pentru a patrunde in corp, microorganismele trebuie sa treaca mai intai de barierele tisulare (epiteliale), aflate la inferfata cu exteriorul, in special in plamani, tubul digestiv, aparatul urogenital si piele. Dupa aceasta etapa, ele se confrunta cu un veritabil arsenal de molecule si de celule sangvine (macrofage, globule albe neutrofile, celule dendritice) care vor sa le distruga, prin fagocitoza.
Celulele sangvine au alte arme de aparare. Ele poseda intr-adevar mecanisme de recunoastere (receptori) care se fixeaza pe structuri tipice ale microorganismelor: motive repetitive de zaharuri sau grasimi complexe, prezente la suprafata bacteriilor sau a ciupercilor, sau secvente de acizi nucleici specifici virusurilor.
Recunoasterea structurilor microbiene de catre receptori activeaza o cascada de semnale in randul celulelor, care declanseaza reactia multor gene ce sintetizeaza proteine. Aceste fenomene sunt in general foarte rapide si permit organismului sa dispuna, dupa cateva ore, de un evantai larg de arme, inclusiv de antibiotice peptidice capabile sa se opuna in mod direct invadatorilor microbieni.
Alte proteine induse in timpul acestei reactii innascute joaca rolul de mesageri (citocine) si de stimulatori, care vor declansa reactia adaptativa. Aceasta se bazeaza pe un grup de celule sangvine diferite de cele ale imunitatii innascute: limfocitele B si T. Primele produc anticorpi, iar cele din a doua categorie fie distrug celulele infectate din organism, fie ajuta intregul grup de limfocite sa raspunda eficient in fata infectiei.
Activarea reactiei adaptative de imunitate innascuta este cruciala pentru o buna aparare imunitara la mamifere.
Pe plan medical, se stia de mult timp deja faptul ca un vaccin are nevoie pentru a fi eficient, pe langa substanta contra careia vaccinul este dirijat (antigenul) si de prezenta unor adjuvanti. Oamenii de stiinta stiu in prezent ca recunoasterea acestor adjuvanti de receptorii imunitatii innascute permite activarea limfocitelor prin intermediul citocinelor si a substantelor denumite costimulatoare.
Cunostintele savantilor au progresat enorm in ultimii 20 de ani in acest domeniu, in special dupa identificarea receptorilor imunitatii innascute, precum receptorii de tipul Toll (TLR). In numar de zece la oameni, acesti receptori situati in membranele celulare recunosc bacteriile, ciupercile, virusurile si chiar anumiti paraziti. Alti receptori localizati in centrul celulelor recunosc acizii nucleici sau diverse structuri microbiene susceptibile de a produce inflamatii.
Cunostintele nou dobandite le-au permis savantilor sa inteleaga faptul ca mecanismele profunde ale imunitatii innascute sunt comune tuturor organismelor animale de pe vremea buretilor de mare si pana la aparitia omului si ca ele au aparut odata cu organismele multicelulare, probabil in urma cu un miliard de ani. Progresele obtinute deschid, printre altele, noi orizonturi in domeniul biomedical, precum cautarea de adjuvanti mai performanti, identificarea cauzelor si prevenirea reactiilor autoimunitare si a alergiilor, controlarea inflamatiilor si a socurilor septice si, foarte recent, imunoterapia.
(MEDIAFAX)
