Intre inselare si tradare exista nuante si mult relativism. Toleranta la tradare si inselare este diferita de la om la om si diferita in functie de varsta celui inselat sau tradat. Cum percepem experienta inselarii sau a tradarii este important, dar exista si reguli generale, bazate pe buna intalnire intre folclor sau experienta oamenilor obisnuiti si observatiile psihologilor.
De la tradare la crima
Se poate spune ca, in viata:
– Fiecare dintre noi ne tradam si ne inselam pe noi insine. Mecanismele de aparare o cer.
– Exista inselari mari si mici, ca si tradari mari si mici. Importante sunt consecintele pe care ele le au asupra noastra si asupra felului in care continuam sa traim.
– Tradarea care vine din partea cuiva care ne este apropiat sau iubit ne supara omeneste. Tradarea cuiva pe care-l iubim, ne raneste personal.
– Nimeni nu se poate sustrage, in cursul vietii, inselarii sau tradarii cuiva.
– Tradarea intra in opozitie cu iubirea si cu increderea. A invata sa te recompui dupa o tradare sau dupa o inselare este o lectie de viata.
– In inselarea sau tradarea in cuplu doar o parte sufera la un moment dat.
Dupa ce esti inselat apare dezamagirea. Dar ce este dezamagirea, daca nu disparitia amagirii? Se poate spune ca cineva te-a dezamagit, dar si ca tu esti dezamagit sau dezamagita. Tradarea e mai aproape de crima decat inselarea. Inselarea este foarte aproape de adulter.
In anul 1925, scriitorul american Theodore Dreiser a scris romanul „O tragedie americana“, care a avut un succes enorm si doua ecranizari foarte apreciate. Lucrand ca ziarist, la un moment dat, el a colectionat intre 1895-1935 multe cazuri – astazi le-am numi povesti de viata – in care, in mod frecvent, aparea o fata buna si saraca, dar atractiva, care era brutal tradata in urma atractiei iubitului ei, ambitios si dornic de ascensiune sociala, fata de o alta fata, bogata si bine situata social si, in plus, frumoasa. Dreiser a scris romanul obsedat de drumul scurt, direct si ferm de la tradare la crima, subiectul cartii fiind luat dupa un caz real.
Un tanar, provenit dintr-un mediu social precar si plin de promiscuitate, pe nume Clyde, este atras de Roberta, o fata simpla, modesta si plina de aspiratii potrivite statutului ei. In timpul legaturii lor, romantica si plina de satisfactii pentru amandoi, timp in care asteptarile ei aveau in centru ideea de casatorie, tanarul incepe sa frecventeze casa unui bogatas local, a carui fiica frumoasa se simte atrasa de el. Lucrurile evolueaza in doua directii: el devine din ce in ce mai atras si familiar cu lumea Sondrei, fiica bogatasului, de lejeritatea ei financiara, de preferintele si dorintele ei, pe de o parte, si de lumea Robertei, a carei definitie a confortului si multumirii cuprindea multa modestie, lipsa a ambitiei de a depasi prea mult statutul de om sarac, grijile financiare, dar si perspectiva unei iubiri care ajungea ca scop al vietii comune, pe de alta parte. Cu cat ea se instala in acest proiect de viata, cu atat el se departa de ea, visand la alta viata, alaturi de o femeie frumoasa, bogata, eleganta, iubitoare si eliberata de calcule financiare si, mai ales, atat de diferita de Roberta.
Desi emotional el o insela pe Roberta – fantazand ipostaza unei alte vieti – dusmanind-o, dar resimtind vinovatia prin propria implicare, el nu era capabil s-o tradeze, traind nefericit, dilematic labil pana la decizia ruperii relatiei. Asa se face ca el o invita pe Roberta la o plimbare cu barca. Ea nu stia sa inoate. Inainte ca el sa-i anunte ruperea relatiei, ea ii spune, plina de mandrie si tandrete ca asteapta un copil. Inmarmurit si furios, nepregatit total de aceasta situatie, el o loveste cu aparatul de fotografiat, iar ea se dezechilibreaza si cade-n apa, asteptand ca el s-o ajute, s-o salveze. Deliberat, ca sa scape de ea – dar nu in acest fel – sau din instinct, este greu de spus de ce, el n-a facut nimic.
In cazul real, barbatul a fost executat, in tribunal citindu-se scrisorile lui de dragoste.
Dreiser considera ca a fi bantuit de ambitia ascensiunii financiare si sociale devenise, in acele vremuri, o boala. El le numea crime pentru bani si tradari extreme. Poate ca astazi nu mai exista tradari extreme, dar inselarile sigur ca exista din plin.
Desigur ca adulterul, aventurile sunt mai degraba inselari, desi la noi in emisiunea dedicata acestor situatii s-a folosit termenul de tradare.
Inselarea este o forma minora, tradarea este mult mai grava. Ea este, cu adevarat, o forma majora.
Inselarea traditionala si inselarea emotionala
Se vorbeste din ce in ce mai mult de inselarea emotionala, considerandu-se ca vizionarea de catre un partener a unor imagini porno sau avand relatii intime online sunt forme noi de inselare. Diferenta este ca inselarea traditionala avea o componenta fizica. Multi specialisti sustin ca „inselarea pe computer“ este o deschidere catre relatiile extraconjugale. Intimitatea cu altcineva, chiar daca nu este insotita de relatia fizica, este considerata o forma de inselare, chiar de adulter. Nu exista insa niciun fel de consens, iar iubitilor nu le ramane decat sa stabileasca dintru inceput ce accepta si ce nu. Nu poti fi cu inima la distanta si cu corpul alaturi, spun cei care nu admit adulterul incomplet. In general, barbatii sunt cei care migreaza catre relatii intime cu alte femei decat cele cu care sunt parteneri de cuplu. Este greu a se face statistici. Exista, fara indoiala, si femei care fac asta, dar ele, se spune, sunt femei lasate singure, fara sarcini domestice care cer timp si energie, care au timp sa navigheze si sa traiasca virtual stari erotice. Fantasma erotica virtuala este pentru unii un pacat, pentru altii doar o evadare. Fara alte intentii. Cine stie? Fiecare pare ca trebuie sa-si stabileasca granita intre acceptabil si inacceptabil.
DACA V-A PLACUT ACEST ARTICOL, VA RUGAM SA DATI LIKE PAGINII NOASTRE DE FACEBOOK – MAREA DRAGOSTE
