Ioana Grindean: Cred in filantropie si ii ador pe filantropi

de

Discutia cu Ioana Grindean am avut-o la o cafea, unde mi-a dezvaluit unele dintre ideile ei despre filantropie.
Daca am face un sondaj pe strazile, orasele, comunele si satele patriei, sau daca la vox populi…. Patraru ar adresa aceasta intrebare cred ca ne- am distra copios cu un ochi, dar cu celalalt am avea motive de intristare. De ce aceste doua reactii atat de diferite? La aceasta intrebare ne va raspunde Ioana Grindean, o mare iubitoare de oameni si o indaratnica in a face lucruri noi si temeinice, pentru oameni si bunastarea lor.

Anul acesta, la a 12-a editie a Galei Oameni pentru oameni, Ioana Grindean a primit o Diploma de Excelenta – pentru implicarea neobosita in construirea unui cadru care ajuta la dezvoltarea filantropiei in Romania. Suna atat de frumos, incat am vrut sa vedem despre ce este vorba. Si ce inseamna sa fii consilier de filantropie.

Marea Dragoste-Tango: Cum vezi tu filantropia?
Ioana Grindean: Fiecare natiune are la dispozitie, in fiecare an, un sac mai mare sau mai mic de surse. Iar asteptarile noastre de la distribuirea banilor din acest sac sunt infinite. Dupa 25 de ani de la iarna lui 89 sunt inca multi confrati de-ai nostri care iubesc sa creada cu indarjire ca statul le este dator neconditionat, indiferent de initiativele lor si capacitatea de a determina conducatorii sa ordoneze lucrurile pentru prosperitatea cetatenilor nostri.
Statul prioritizeaza in functie de multe criterii, dar, mereu, exista victime colaterale prioritizarii, iar pentru acestea s-a inventat comunitatea care isi cunoaste problemele mult mai bine si le poate aseza intr-o anumita ordine, la randul ei. Comunitatile isi vor rezolva situatiile problematice daca au instrumente simple si eficiente de identificare si de rezolvare a acestora. Iar aceste instrumente sunt asociatiile si fundatiile.
Nu am sa inteleg niciodata cum poate sa existe o scoala fara grup sanitar intr-un sat si lumea sa astepte de la primarie sa-i puna! Cand nepoata mea era in clasa a 2-a, fratele meu si ceilalti parinti din asociatia de parinti s-au dus si au pus parchet la scoala. Ei singuri, tatii perfecti. Frate-meu nu s-a indreptat de sale vreo luna, dar era mandru, pusese parchet in clasa fiicei. De parchetul ala, desigur, s-au folosit si generatiile urmatoare, ale caror parinti au pus o tabla noua sau mai stiu eu ce. Daca ar fi asteptat dupa primarie, poate nu aveau nici azi parchet.
Ne-am obisnuit sa-i numim pe oamenii din ONG-uri filantropi, facatori de bine, dar ei nu sunt altceva decat oameni care suplinesc rolul statului acolo unde el nu vede sau nu poate interveni.

Marea Dragoste-Tango: Cum functioneaza asociatiile si fundatiile?
Ioana Grindean: Fiecare dintre noi crede in ceva cu tarie si este afectat in mod direct de anumite… sa le numim patologii sociale. Astfel, cand dispune de bani de intors in comunitate (2% din ai lui sau 20% din ai firmei sale, bani pe care oricum ii da la stat sub forma de impozit pe venit sau impozit pe profit) ii poate directiona acolo unde este convins ca banii lui vor provoca o schimbare. Pentru a declansa actul de donatie este nevoie de incredere. Si acesta este un proces in care eu ma implic de fiecare data. Aduc impreuna oameni care ar putea dona si oameni care au nevoie de ajutor pentru a produce schimbare, imprumutand fiecaruia din increderea pe care celalalt o are in mine.
Trebuie ca disponibilitatea financiara a oamenilor sa se intalneasca cu proiectele ONG-urilor. Si aici tot o piata este, chiar una bidirectionala. Nevoile comunitatii devin proiecte, iar acestea trebuie finantate, pe de o parte. Pe de alta parte, nevoile finantatorilor pot determina ele insele crearea de proiecte in scopul de a rezolva probleme in comunitati, situatii pe care comunitatile insele inca nu le constientizeaza ca fiind probleme.
Exista cateva zeci de mii de ONG-uri in Romania mai mult sau mai putin active, mai mult sau mai putin eficiente. Important este ca acestea sa foloseasca banii in scopul de a rezolva o problema comunitara (indiferent de marimea comunitatii respective) si mai important, ca aceste cheltuieli sa fie in permanenta transparente. “Cu 1000 de lei asociatia noastra a facut 10 ore de terapie pentru 5 copii cu autism”, spre exemplu. Asa trebuie justificati banii primiti, in probleme rezolvate.

Marea Dragoste-Tango:
Care este rolul celor ca tine in povestea asta?
Ioana Grindean: Efectul fluturelui cred ca este determinant pentru viata ONG-istica din Romania: o finantare cat de mica intr-un loc poate determina un efect pozitiv necuantificabil intr-un timp viitor intr-un domeniu.
Toti oamenii sunt donatori sub diverse forme. Rolul meu este sa imprietenesc donatorii cu cei care deruleaza proiecte menite sa raspunda nevoilor unor comunitati.
De felul meu, nu sunt donatorul ideal. Si asta pentru ca ma impresioneaza o problema sau alta, un proiect sau altul, eforturile extraordinare ale unor oameni ma determina sa ma alatur imediat lor. Si atunci ma alatur mereu altor cauze. De aceea nu activez intr-un ONG si am ales sa le fiu utila tutoror, transformandu-ma in consilier de filantropie.
Prietenia mea cu domeniul asta a inceput intr-o zi de mai in 2009, cand am cunoscut-o pe Maria. Maria avea 5 ani si o afectiune nerecunoscuta in Romania al carei tratament  costa 3500 Euro pe luna. Eram director de marketing la Europa FM si am decis, impreuna cu colegii mei, sa punem puterea radioului in serviciul ei. Campania “Jumatati de ora pentru Maria” a avut ca efect includerea bolii pe lista de boli din Romania si, implicit compensarea medicamentului si, pe de alta parte colectarea a 140.000 euro in 2 saptamani. Astazi, Maria este singurul copil din Europa, suferind de aceasta boala, care traieste. Si o face extrem de frumos. Ma bucur de la distanta de viata ei si ii multumesc ca m-a invatat ca daca iti pui inteligenta si cunostintele in slujba unei idei corecte, ea, ideea, va inflori. Si va face si fructe. Si fructele hranesc oamenii si le linistesc mintile si sufletele.
Am haladuit de atunci in multe locuri. Am strans bani pentru orice, cu oricine in slujba multor cauze, folosindu-mi capacitatea de a-i determina pe oameni sa faca lucruri si pentru altii, nu doar pentru ei.
Am facut apoi un curs in care am invatat cum sa-i determin pe oameni sa doneze corect atat cu ei, cat si cu cei care primesc donatiile lor si le folosesc sa faca bine mai departe. Dar nu am fructificat prea mult din cursul acela, caci am ales sa fac altceva ce mi s-a parut mai corect pentru mine in acel moment.
Pana intr-o zi, cand am primit un telefon in care prietenii mei ONG-isti ma rugau sa-i ajut sa amendeze codul fiscal in sensul cresterii valorii sumelor pe care statul le disponibilizeaza pentru piata asta. Si am reusit! Astazi, disponibilitatea statului este de peste 300 milioane de euro pe an. Daca o treime din ei se duc in proiecte pentru comunitati si sunt cheltuiti transparent si corect, atunci inseamna ca incepem sa avem o viata sociala sanatoasa.
Si odata cu aceasta realizare am inteles ca donatorii potentiali trebuie sa se imprieteneasca cu proiectele. Ca la polenizare. Si m-am hotarit sa fiu o buburuza care sa faciliteze polenizarea. In timp, vor incepe sa apara si fructele.

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *