Ioana Lee: În Japonia, în total au fost trei ani, dar îi resimt ca treizeci de ani. Și, practic, finalul, din punctul meu de vedere, a fost atunci când urma să am un interviu definitoriu, la un nivel foarte înalt pentru film, teatru, regie, deja trecusem mai multe teste, și atunci ne-am certat, eu i-am spus că îl urăsc și el a înghițit două tuburi de pastile. A venit salvarea, poliția, am mers la spital și l-au readus la viață. A venit poliția să mă interogheze în legătură cu pastilele și ce s-a întâmplat între noi, eu nu-mi mai amintesc fiindcă mi s-a făcut rău. În timp ce el își revenea, doar mă ruga să-i spun că-l iubesc, că nu-l voi părăsi niciodată. Atunci am învățat diferența dintre o minciună ca păcat și o minciună necesară, o învățasem din copilărie, de la mama, dar atunci am înțeles-o pe pielea mea. Și i-am spus că-l iubesc, că nu-l părăsesc, dar eu am știut că acela este sfârșitul absolut al relației noastre. Restul va trebui să citiți în cartea mea, Ai suru – A iubi.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Sunt și celelalte cărți care transpun literar viața ta incredibilă… Presimt că le vom citi cu sufletul la gură pe toate…
Ioana Lee: Este o trilogie, după Ai suru vine Coșmarul American, care descrie sărăcia cumplită și discriminarea de care m-am lovit în Statele Unite. Și ultima parte a trilogiei, Ai suru II…
Marea Dragoste / revistatango.ro: Are, deci, legătură, tot cu povestea japoneză?!
Ioana Lee: Dacă viața mea nu mi s-ar fi întâmplat mie și cineva mi-ar fi povestit toate lucrurile astea, spun cu mâna pe inimă că nu le-aș fi crezut. La 23 de ani după prima întâlnire, tot pe 23 octombrie, m-am reîntâlnit cu aristocratul japonez la New York. Și dacă eu și el am fi plănuit asta, nu cred că ar fi ieșit astfel această întâlnire. După întâlnire, i-am spus soțului meu actual că voi scrie o carte despre ziua pe care am petrecut-o cu Ken. “O carte întreagă despre o singură zi?!”, s-a mirat el… “O, da, măcar să reușesc să cuprind totul într-o singură carte…”, am spus eu și m-am apucat de scris. Lucram cu o editură, cu care lucrasem foarte bine până atunci, dar când mi-am dat seama că nu ar aprecia sufletul din acea carte, am retras-o cu trei săptămâni înainte de lansare.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Mai spune-mi doar câteva lucruri despre povestea ta. Promit că voi citi cu nesaț trilogia, dar nu mă pot abține să te întreb, mai spune-mi măcar câte ceva. Ai divorțat de primul tău soț, Ken, și ce a urmat în continuare?
Ioana Lee: Nu am luat nimic cu mine când am plecat, am lăsat absolut tot, bijuterii, carduri, mi-am luat doar laptopul și i-am spus că plec pentru un contract de modeling și pe urmă merg să-mi văd familia. Când am ajuns în avion mi-am lăsat verigheta acolo, ca să călătorească singură, cu semnificația ei cu tot, o semnificație pe care, pentru mine, nu o mai avea. Am vrut să nu rămână nici în Japonia, nici în Europa, ci să fie așa ca o punte între cele două culturi. Când am ajuns în România am avut șansa de a-mi relua activitatea la catedră. Familia mea nu era fericită de decizia pe care o luasem, dar trebuiau să mă sprijine, totuși, și am apreciat faptul că nu mi-au pus întrebări și m-au lăsat să-mi adun eu gândurile întâi, fără să mă întrebe de ce am venit fără el, cât stau, ce s-a întâmplat, pentru că ei deja simțeau că lucrurile nu vor merge în continuare, cunoscându-mă pe mine. Am lucrat la emisiunea mea de televiziune, Club International, la o televiziune foarte puțin cunoscută care, între timp, și-a schimbat și numele, dar emisiunea a fost foarte cunoscută în străinătate. În România, după cum am mai spus, eu nu am avut niciodată succes, șanse, dar nu de asta am părăsit România, ci pentru dragoste. Ca multor alți români, mi s-a întâmplat și mie să fiu mult mai apreciată în afara țării. Emisiunea era în șapte limbi, și atunci am reușit să aplic, practic, tot ceea învățasem în domeniul diplomației, al etichetei, precum și limbile pe care le învățasem între timp.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Care erau, în afară de japoneză și engleză?
Ioana Lee: Franceza a fost prima mea limbă străină, am învățat-o de la mama. Engleza cred că a treia. Am învățat și spaniolă, italiană, chineză, coreană, acum nu mai știu așa bine pe acestea din urmă, le mai încurc, dar vorbesc, desigur, japoneza, iar engleza, bineînțeles… În orice caz, această experiență culturală mi-a dat o deschidere foarte mare și puterea de a rezista aici în țară într-un alt stil de viață, la o readaptare care este grea pentru oricine care a plecat și a trăit în străinătate.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Cum l-ai cunoscut pe tânărul american care ți-a fost cel de-al doilea soț?
Ioana Lee: După un an de la revenirea în România, mi-am luat vacanță și m-am dus în Japonia, pentru că trebuia să-mi iau de acolo mai multe lucruri, să-mi finalizez anumite proiecte pe care le aveam, și să pun la punct o situație dificilă, divorțăm, nu divorțăm, ce se întâmplă cu viața pe care o aveam acolo. Am stat o lună, am semnat actele de divorț japoneze, am plecat cu inima frântă, tulburată, și cu toată familia care m-a condus la aeroport. Ken plângea… La bagaje, nu știu cum ne-am încurcat, liniile aeriene s-au schimbat, în orice caz, eram mai mulți turiști care ne-am pierdut și printre aceștia era un american foarte înalt care m-a întrebat de unde sunt. Nu aveam chef nici de conversații, nici de explicații de geografie și i-am spus țâfnoasă că sunt din România, dar că e o țară în Europa, de origine latină, de care el nu a auzit și e greu de explicat… La care tânărul mi-a spus: ”Tu ești needucată din familie sau ești un alt geniu al Carpaților precum Ceaușescu?” Evident, fiind până atunci o aristocrată japoneză, iar în România provenind dintr-o familie care credeam eu, m-a educat, mi-a fost foarte rușine că am răspuns așa. Acest om nu avea nicio vină, ce se întâmpla în sufletul meu era vina mea, așa că mi-am cerut milioane de scuze, mi-am făcut plecăciuni și ne-am schimbat cărțile de vizită. Am plecat și am uitat de acest episod, dar după mai multe luni, mă trezesc cu un email de la acest om, mă întreba cum am ajuns și am început o relație de prietenie prin mesaje. Vorbeam despre literatura americană, iar el, care avea un masterat în istorie, cunoștea istoria României mult mai bine decât mine. Și ne-am îndrăgostit prin mesaje, a venit, a locuit cu mine, pe urmă m-a părăsit, pentru că nu și-a găsit serviciu în România, iar părinții lui nu erau de acord cu relația noastră. Eu am plecat în Kazakhstan la o filmare, reprezentam România la forumul euro-asiatic de media și avem filmări și pentru emisiune, dar și pentru întâlnirea cu președintele țării… M-am întors de acolo la București obosită, după nouă zile de filmat intens. Și a apărut tânărul, cu inel de logodnă cu diamant, deși eu știam că este în America… Dar era la București, la mine în apartament, intrase cu permisiunea părinților mei și venise să mă ceară în căsătorie. Foarte cald, dar și ferm, mi-a spus care sunt alternativele: ”Primești inelul, ne logodim, ne căsătorim, vii cu mine în America, lași tot ce ai aici sau nu ne mai vedem niciodată!” Mie îmi place foarte mult acest niciodată, pentru că l-am folosit foarte des. Eu niciodată nu am vrut să mai merg în Japonia, niciodată nu am vrut să merg în Statele Unite, niciodată nu m-am căsătorit cu un japonez, niciodată cu un american, și din niciodată în niciodată, am ajuns să fac exact tot ceea ce am spus că nu voi face. Repet, dacă viața mea nu mi s-ar fi întâmplat mie, nu aș crede-o… Și atunci am lăsat acea emisiune pe care o iubeam foarte mult și studenții de la facultate cărora le predam limba japoneză, relațiile de la ambasade, care mi-au dat scrisori de recomandare pentru ambasada din Washington și am putut pleca. Într-un aeroport ne-am cunoscut, în Tokio, și ne-am căsătorit tot pe un aeroport, dar de data asta în capitala Statelor Unite. Dacă nu aș avea fotografii de la toate aceste evenimente, nu aș crede că s-au întâmplat cu adevărat.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Din păcate te-ai despărțit și de cel de-al doilea soț, și ai povestit ce s-a întâmplat în volumul al doilea al trilogiei…
Ioana Lee: Cel de-al doilea soț a fost un om extraordinar, căruia, din păcate, nu am ce-i reproșa, motiv pentru care îl detest, așa cum i-am și spus: mi-aș fi dorit să fi făcut și tu ceva rău, să fi făcut și tu ceva așa concret, să fi țipat la mine, să-mi fi pus o piedică (râde). Pe el nu l-am acceptat pentru ce nu a putut să facă, pentru că era un om slab, era băiatul mamei, mama lui controla totul, deși era în alt stat. Iar procesul de imigrare ne-a distrus, de asta recomand cartea Coșmarul American celor care mă întreabă pentru ce să fie pregătiți… Trebuie să fii pregătit înainte de a pleca acolo ca european. Văd la televizor multe titluri: Cutătescu a cucerit America și Hollywoodul. Adevărat, dar cum?, mă întreb. În orice caz, a trebuit să ne despărțim, l-am părăsit, după ce mi-am obținut cetățenia. Am hotărât să-l las atunci când, după ce am început să câștig bani, am primit cartea verde și am început să-l întrețin și pe el, iar dintr-o dată mama lui a început să mă iubească. Pe urmă am avut marele noroc, care nu a fost chiar noroc, pentru că este norocul la care și muncești, căci mi s-a întors înapoi faptul că am trecut cu răbdare, cu stoicism prin anii în care nu am putut să vin în România, și am întâlnit dragostea… L-am cunoscut la un eveniment de caritate pe cel care-mi este acum soț. Întâmplarea a fost foarte interesantă, pentru că ne-a prezentat cineva, și el mi-a pus, bineînțeles, fatala întrebare de unde ești? Mă așteptam iarăși la o lecție de geografie, dar el a spus: am fost în România în 1986, când lucram cu senatorul cutare, ca să verificăm abuzurile făcute de Ceaușescu. Și eu am sărit: Știi ceva, în ‘86 nu a intrat nici un american în România, și chiar dacă a intrat, nu a ieșit cu viață, așadar, nu vă cred, la revedere! El, însă, mi-a explicat cu calm: Dar e adevărat, era clauza națiunii nu știu cum, mi-a dat detalii foarte exacte și am înțeles că iarăși m-am grăbit. Iar eu, ca să spun sincer, din cauza culorii ochilor lui, m-am îndrăgostit pe loc, lucru care nu mi s-a întâmplat cu ceilalți soți. Cu ceilalți doi, dragostea a venit, în profunzime, în timp. De acest domn, care este cu 16 ani mai în vârstă decât mine, care fusese divorțat și avea și copii, deci nu intra în categoria de oameni pe care îi accept eu, așa s-a întâmplat… El mi-a spus: îți dau numărul de telefon, iar eu am răspuns: eu nu sun bărbați, dar poate vă dau o adresă de e-mail. Și i-am făcut o inimioară și o floricică pe bilețel, ceea ce nu am făcut în viața vieților mele, nici la 10 ani, nici la 16 ani, am făcut la vârsta mea de atunci, la 35 de ani. Mi-a spus mai târziu: mi-am dat seama că vreau să fiu cu tine orice-ar fi. A fost foarte frumos și ne-am mutat împreună după trei luni de când ne-am cunoscut. Și amândoi ne-am promis că nu ne vom mai căsători niciodată, fiindcă divorțaserăm deja de două ori. Și din acest niciodată, pe care amândoi ni l-am promis, nu ne mai căsătorim niciodată, nici noi între noi și nici cu altcineva, ne-a făcut iar să fim azi căsătoriți și fericiți de mulți ani, ca și cum ar fi fost ieri întâlnirea noastră. De câte ori îl văd, aceeași reacție o am: cum poți să ai ochii ăștia atât de frumoși?! Și e sensibil, e cult, e fin, e un om foarte puternic și foarte modest.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Nu ți-ai dorit copii, nu s-a întâmplat, nu ai putut?
Ioana Lee: Tânără nu mi-am dorit sub nici o formă, nu am înțeles pe nimeni de ce să-ți dorești copii, deși japonezii mă împingeau mereu în direcția asta cu copiii… Am povestit și în carte cum ne-am certat într-o seară pentru copilul care nu se născuse, la ce școală să-l dăm, eu voiam să fie fată, el că trebuie să fie băiat. Nu mi-am dorit, am spus: voi avea copii după ce mă lăsați să-mi fac acest moft de carieră artistică, după care mă voi calma și abia atunci o să am copii, cum au părinții mei… Mi se părea foarte greu să ai și carieră, și să ai și copii. Iar acum poate e prea târziu… Dar am copii în viața mea, și am dragoste, foarte multă dragoste!
Pagini: 1 2
