Ioana Maria Moldovan – Uneori, si ”te iubesc” poate fi o vorba goala

de

Ioana Maria Moldovan, prezentatoarea fermecatoare a Povestirilor adevarate care se transmit de luni pana sambata, de la 16.30, pe ACASA, post care a implinit 15 ani pe 2 februarie, a acceptat sa ne scrie, in luna marilor iubiri, un text despre dragoste. In exclusivitate pentru Tango si Marea Dragostea, iata marturisirile despre iubire Ioanei Maria Moldovan.

E prima data cand scriu despre iubire si va marturisesc ca-mi e tare greu, pentru ca nu cred ca exista cuvinte care s-o descrie cu adevarat. Dupa parerea mea, iubirea trebuie simtita, traita, pana la urma iubirea e un mod de viata. Si cand spun acest lucru, il spun cu toata convingerea, asta pentru m-am nascut din iubire, am crescut cu ea, iar acum traiesc prin ea.
Ma consider un om tare norocos ca am aparut pe aceasta lume din iubirea a doi oameni minunati, pe care am simtit-o inca din pantecele mamei. Am fost un copil dorit si asteptat de intreaga familie, care m-a indragit din prima clipa, m-a inconjurat cu iubire si m-a invatat sa traiesc frumos. Tin minte, ca mama imi spunea mereu ca daca exista iubire intre oameni, lucrurile se rezolva de la sine. Evident ca pe atunci nu intelegeam vorbele ei, acum insa, ii dau mare dreptate. Sper sa reusesc si eu la randul meu, cand va veni vremea, sa fiu pentru copilul sau copiii mei un parinte macar la fel de bun, sa pot sa daruiesc acea iubire parinteasca pe care eu am primit-o. Ai mei mi-au aratat mereu doar partea frumoasa a iubirii, asa ca nu e de mirare ca in mintea mea de copil, ea insemna bucurie, intelegere, liniste si siguranta. Viata insa m-a invatat ca iubirea are si spini, lacrimi, durere, minciuna si dezamagire. Chiar si asa, eu cred ca fara iubire, lumea nu ar mai avea niciun rost.
Si pentru ca fac parte din lumea asta si vreau sa am un rost, am cautat iubirea pana am gasit-o, zic eu. De fapt, cineva mi-a facut cunostinta cu ea. L-am intalnit pe Marian, in momentul in care aveam cea mai mare nevoie de un om cu care sa impart si bune si rele. A fost un fel de chimie intre noi inca de la prima intalnire, se intampla in urma cu opt ani. Dupa cateva intalniri, am ales sa mergem impreuna pe acelasi drum, un drum nu tocmai usor, pentru ca am avut de trecut si peste multe gropi destul de adanci. De fiecare data ne-am dat seama ca ne leaga ceva mult mai frumos, asa ca am luptat pentru iubirea noastra.
Am invatat impreuna sa renuntam la orgolii prostesti, sa comunicam si sa ne respectam si mai avem inca de invatat, caci vorba aia, omul cat traieste invata. Incercam pe cat putem sa ne traim iubirea, discret, in intimitatea noastra fara prea multe cuvinte, sunt de prisos. Nu suntem genul de cuplu care spune in orice moment sau loc „te iubesc”, ba chiar spunem foarte greu. In cei opt ani de cand suntem impreuna, putem sa numaram pe degete de cate ori am rostit aceste doua cuvinte. De ce nu le-am spus? Pentru ca atat eu cat si el, credem ca sunt vorbe goale. E usor sa zici din gura, mai greu e sa arati prin gesturile tale, privirea ta, tot ceea ce simti pentru jumatatea ta. Cand iubesti cu adevarat, trebuie sa se simta, sa se inteleaga, nu sa se auda. Cand esti langa omul potrivit, trebuie sa simti asta.
La fel se intampla si cu locul care iti e drag. Am simtit ca locul meu e Acasa, asa ca atunci cand am aflat ca echipa Povestirilor cauta o co-prezentatoare, mi-am incercat norocul care mi-a suras. A fost un fel de dragoste la prima vedere. Ne-am placut si am inceput colaborarea ce dureaza de opt ani si sper sa continue multi ani si de acum incolo.

 

Categorii:
Dosar

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *