Ion Minulescu – Romanta tineretii

de

Necunoscuta care se vindea/
N-a vrut sa-mi spuna-n prima zi cine era,/
Dar fiindca ea aflase cine sunt -/
Poetul poreclit “Fluiera-vant”-/

Necunoscuta care se vindea
N-a vrut sa-mi spuna-n prima zi cine era,
Dar fiindca ea aflase cine sunt –
Poetul poreclit “Fluiera-vant” –
Si fiindca ma ruga staruitor
Sa-i fiu si eu, din cand in cand, cumparator,
Sinceritatea ei m-a-nduiosat
Si-n cadrul pretului fixat –
Un pret absurd,
Ridicul
Si meschin,
Cu care-as fi baut un kilogram de vin –
M-am imbatat de gura ei
Si-am adormit
Pe laurii idilelor lui Teocrit…

Dar vai!…
Necunoscuta se vindea
Nu numai mie, dar si altora!…
Si-azi un ciocoi,
Iar maine un calic
O cumparau la fel – mai pe nimic –
Caci ea – flamanda vesnic – se grabea
Sa-si vanda gura dulce ca la tarapana!…

Eu singur doar nu m-am sfiit sa-i spun
Ca-s gata sa-i ofer un pret mai bun –
Dar cum ii luase mintea Dumnezeu,
Necunoscuta s-a spalat pe maini cu pretul meu…
Si-atunci –
De teama sa n-o bat,
Sau s-o ucid
Si s-o ascund sub pat –
Desi-o iubeam, am renuntat la ea
Si n-am mai vrut sa stiu cine era!…

Dar intr-o zi cu ploaie si cu vant,
Necunoscuta care se vindea,
S-a dat la fund
Si-a disparut…
Si nimeni n-a mai intrebat de ea
De cand intrase, parca, in pamant,
Cu numele-i mereu necunoscut…

Si totusi, Eu
Am intalnit-o iar,
Dar nu ca altadata, pe trotuar,
La cafenea,
Sau in tramvai…
Am regasit-o-n ziua de-ntai de mai,
Ascunsa de un sfert de veac intr-un sertar,
In care sta de veghe cuminte,
Si-astepta
O zi sa-mi mai aduc aminte si de ea!…
Dar ce pacat
Ca regasirea ei m-a-ndurerat…
Si-n loc s-o mai sarut –
Cum as fi vrut –
Am inceput sa plang cu-adevarat!…
Necunoscuta care se vindea
De data asta, nu mai era Ea —
Era doar vechea ei forografie,
Pe care mi-o daduse numai mie!…
Si-acum,
Cred c-ati ghicit cine era
Necunoscuta care se vindea…
Era chiar tineretea mea!…

 

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *