Ion Creangă, uitându-se într-o zi la tantile din satul lui și la nurorile acestora, s-a apucat de citit gânduri și a scris Soacra cu trei nurori. Fetele care s-au recunoscut în poveste au zâmbit amarnic știind că marea răzbunare nu vine niciodată în forma descrisă de autor și că trebuie să caute soluții mai soft de nimicire a inamicului.
Soacra – sau mama vitregă pe care o dobândești prin căsătorie – va fi lângă tine mult timp pentru că o vorbă de om deștept spune că, atunci când pornești la drumul greu și frumos al căsătoriei, dacă ai luat calul, musai iei și căruța, adică mama, tata, verii și tot arborele genealogic.
Sunt pe lume fete care s-au lăsat cucerite de farmecul poleit cu aur al viitoarei mame 2 și relația a funcționat perfect atât timp cât micuțele nu au contrazis-o prea tare pe titulara numelui de familie la care ele aspirau. In cazul meu, că doar nu sunt vreo excepție, marea ruptură s-a produs în bucătărie. Soacra mea m-a rugat să tai ceapa pentru tocăniță. Pasămite eram în programul de instrucție gastronomică, dar săraca de ea nu îmi ghicise încă potențialul. Când a văzut bucățile de ceapă mari, ca niște meduze aruncate pe tocător, s-a albit la față și cred că a înțeles ce noroc i-a lovit băiatul. M-a întrebat cu un glas gâtuit de indignare și panică: Asta e ceapă tăiată? Eu i-am răspuns senină: Lăsați că se fierbe și nu rămâne în niciun gât! Soacra mea, săraca, femeie deșteaptă și cu șapte ani de acasă, și-a înghițit cuvintele și a ieșit să ia urgent aer. De la întâmplarea cu pricina nu mi-a mai dat nicio șansă de reabilitare, așa se face că nu m-am calificat niciodată decât la formula de adresare cu DOAMNĂ, în timp ce tuturor noilor veniți le cerea să o strige Titina și să îi vorbească cu TU.
Un sondaj de opinie simplist făcut printre tații de fete ne relevă un adevăr istoric: niciun băiat nu este suficient de bun pentru odraslele lor. Mamele de fete, văzute tradițional ca fiind blânde, bune și tolerante de dragul și pentru fericirea copilelor, pot oferi și ele surprize mari pentru ca apele liniștite ascund ochiuri adânci. În sufletul lor sunt de aceeași părere (proastă!) ca şi bărbații lor, doar că nu vor să recunoască ca să nu le dea acestora dreptate. În cazul nostru, al mamei și al soțului meu, simpatia tradițională soacră-ginere s-a manifestat repede deoarece, cu toată bunăvoința de care dădeau dovadă, fiind oameni educați și cu mulți ani de școală, aveau o mare problemă și anume vorbeau mult și în același timp. Acum, după ani frumoși de înrudire prin alianță, soacra și ginerele au descoperit că pot să-și treacă de la unul la altul cuvântul, ca în parlament, cu condiția să nu mai accepte și un al treilea vorbitor, că nu e loc de mai mulți. Eu, veriga de bază din alianța matrimonială, ca să citez un clasic în viață, sunt surprinsă de faptul că cei doi seamănă ca două picături de apă, având aceeași matrice de gândire, altfel spus, dacă unul dintre ei (oricare!) îmi spune ceva care îmi strică ziua, sigur și celălalt, fără a se vorbi între ei, îmi dă cu aceeași bâtă în cap: Cocul nu este reușit, rochia asta chiar nu-ți vine, eu nu aș fi spus așa niciodată ș.a.m.d.
Că-i mai dulce, că-i mai acră, mai blândă sau mai aspră, soacra rămâne mereu MAMĂ, chit că puiul dumneaei și-a făcut datoria față de specie și statistică și s-a reprodus prin pui vii, ridicând-o astfel la rangul de BUNICĂ, adică MAMĂ RĂDĂCINĂ.
O prietenă de-a mea, când a aflat că barza îi va aduce și a doua oară tot un băiețel, m-a sunat și mi-a spus: Fetiță, dacă vezi că înnebunesc la bătrânețe si fac pe soacra mare, să nu mă lași! Că acum o să am doi și nu știi cum mă transform!!
