Din pacate, uneori trebuie sa gatesc cate ceva de mancare pentru familia mea. Gatitul, pentru mine, este o placere doar daca se refera la rochitele si pantofii mei, daca se refera la oale si cratite, am incurcat-o.
Deunazi, a trebuit sa ma arunc in lupta si sa fac ceva comestibil. Cum aveam o rata de tara in congelator, am hotarat ca pe varza i-ar sta cel mai bine. Am cautat pe internet o reteta abordabila si m-am pus pe treaba. Jur ca, la final, cratita mea era la fel de reusita ca cea din fotografia de pe blogul culinar – rata si mai rata, varza si mai varza! Sigura de rezultat, i-am pus pe ai mei la masa si le-am servit cu mandrie ratusca crocanta. Dupa prima inghititura, copilul a inceput sa tipe ca vrea apa, iar barbatul meu m-a privit in ochi si mi-a zis: Pe mine ma cheama Gigel. Pe tine cine te-a chemat in bucatarie ca n-ai nicio chemare!
Pentru ca in reteta de mare incredere de pe internet mi se indicase sa toc marunt un ardei rosu pentru gust si aspect, rata si varza erau iuti pana la lacrimi. Nu stiu de ce s-a intamplat asa, pentru ca, din proprie initiativa, i-am scos semintele si l-am spalat in apa rece. Degeaba le-am promis ca mai fierb varza, degeaba le-am explicat ca iutele accelereaza metabolismul si stimuleaza arderile interne, cratita mea a fost descalificata. Mai mult, juriul degustator a decis ca nici cainele nostru nu se poate apropia de rata, ca se strica la burta.
M-am suparat si ofensat, dar cu cine sa ma cert? Mai bine o sunam pe mama sau pe matusa mea sa aflu o reteta simpla si cinstita decat o „fancy” duck de pe un blog. In fiecare minut se naste un fraier, totul este sa-l gasesti! Si jur ca am pus si iubire in mancare, dar ardeiul iute mi-a fost fatal!
Nu imi plac emisiunile culinare pentru ca mi se par mincinoase. Cine verifica gustul? Am vazut odata o reteta de ciorba din peste cu pepene galben si nu am mai mancat nimic toata ziua. Pe bune? Chiar trebuie sa credem pe cuvant fiecare bucatar zis CHEF? Poza vinde, poza pacaleste fara remuscari… ca si la reclamele pentru cosmetice unde photoshop-ul ne da iluzia frumusetii cumparate la borcan.
Fiind o fata cu initiativa, ma gandesc sa scot o carte de bucate in care sa combin ce vreau si cum vreau, cat mai exotic, cat mai cool, cat mai bio, adica pe fond verde, dar sa am grija sa pun niste fotografii minunat colorate si coperti groase, lucioase si din carton de calitate. In cazul in care nu le iese mancarea posibilelor bucatarese care ar risca sa ma ia in serios, atunci e numai vina lor ca s-au lasat furate de peisaj si nu si-au pus problema gustului din cauza campaniei de marketing.
O buna prietena mi-a spus recent ca devine vegetariana deoarece nu suporta gandul ca animalele sunt omorate ca sa facem noi oamenii rost de proteine. Mi-a placut punctul ei de vedere, cat pe-aici sa intru in gasca, dar m-a derutat cand a zis ca totusi nu renunta la peste… Chiar asa? Animalele mor in chinuri groaznice pentru un ciolanas cu fasole sau o ciorbita de inimioare, dar pestii se ofera sa moara de placere? Cum ziceam: afara-i vopsit gardul si inauntru-i leopardul!
