Iulia Miclea – Ianuarie. Punct si de la capăt

de

Nu stiu de ce, dar dintre toate lunile anului, ianuarie mi se pare foarte nedreptatita. Agitatia dementa din timpul lunii decembrie, cand dai cu ochii pe foc deoarece se sfarseste anul si tu nu ai inchis ca rezolvate o serie de teme personale si de job, te epuizeaza si te aduce cu nervii la pamant. Intri intr-o cursa nebuna pe care o justifici nervoasa cu replica standard: E final de an, ce vrei sa fac? Alergi la cumparaturi, ratezi cel mai frumos brad ca oricum nu ai timp de asta si, in plus, ai si ceva remuscari ecologice, predai situatii, inchizi capete de comenzi, livrezi, primesti, trimiti, platesti, nu ai rochia pentru revelion (noroc ca pantofii i-ai luat din vara) si habar nu ai ce faci de Craciun sau in noaptea dintre ani. Un carusel dement care te prinde, te invarteste, te consuma… si, cu toate acestea, CE FERICIRE! MINUNATA LUNA DECEMBRIE, BINE AI VENIT!

IANUARIE. Nu este ziua mea de nastere in aceasta perioada si nici nu sunt vreo Ioana sau Ionela, deci nu am un motiv special sa o ridic in slavi, dar uitandu-ma deunazi in oglinda am avut marea revelatie: DA! IANUARIE E MINUNATA! Si se vede pe fata. Mi s-au asezat trasaturile la locul lor, nu mai am privirea haituita, chiar si parul parca nu mai sta asa electrizat. Sunt linistita, scriu planuri de obiective pentru anul acesta si am in agenda mea vreo 36 de probleme in curs de rezolvare pe 2016 (multe dintre ele, normal, sunt nerezolvate de anul trecut), fac curat in sifonier si calculez cu cate kilograme m-a cadorisit Craciunul. De fapt, Craciunul este complet nevinovat, saracul! Doua fine, fara sa vorbeasca intre ele, mi-au facut cadou platouri cu prajituri de casa, delicioase, facute de manuta lor. Cum sa rezisti? Asadar sunt linistita, nu intru in panica pentru ca decembrie, luna cand stresul atinge cote maxime, este foarte, foarte departe…

IANUARIE. RESET. Totul porneste de la zero si este grozav. Am un an intreg sa rezolv orice. Si anul acesta a inceput asa de bine. Trei zile de odihna una dupa alta, caldurica, somn, filme bune, fara telefoane, laptop, masina. De fapt in aceste trei zile nici nu am vrut sa ies din casa… A fost perfect!

Copilul scrie cu piciorul stang? Nicio problema. Avem timp sa exersam si poate reusim sa scrie macar cu dreptul. Nu stiu sa gatesc? Nicio problema. Si anul acesta mi-am notat in planul meu de obiective (ca si in ultimii 10 ani) sa fac un curs de gatit ceva de genul – bazele gatitului pentru persoanele complet netalentate. Oricum, anul acesta mi-am pus in gand un curs de gatit si unul de machiaj. Ha! Daca ma duc la unul, trebuie sa merg si la celalalt (m-am conditionat)! Am de castrat inca o catelusa somaleza? Nicio problema. Se rezolva ca am mai castrat vreo sapte – adica tot ce gasesc pe strada. Altceva? Ce probleme mai avem? Destule. DAR AVEM UN AN INTREG CA SA REZOLVAM ORICE!

Nici nu stiam ce luna frumoasa este aceasta IANUARIE. Chiar si asa, fara zapada, sanii si zumzet de copilasi la derdelus, chiar si asa, cu o ploaie fara sens si putin polei, chiar si asa, in confuzie totala ca nu stiu exact anotimpul in care sunt: primavara sau iarna.

Si ca sa fie si mai distractiv, in ianuarie sotul meu numai ce a primit un email de la organizatorii petrecerii de revelion care intreaba (si pun si poze!) daca isi recunoaste cineva un palton si o esarfa pentru ca se pare ca au fost uitate la restaurant. Normal. Si-l recunoaste! Partea cea mai vesela este ca, dimineata, nimeni din gasca noastra nu a observat ca nu are palton, iar el isi aminteste doar ca era o dimineata racoroasa!! Si cand te gandesti ca ne-a ajutat pe toti sa ne imbracam cu paltoanele noastre…

 

 

 

 

 

 

 

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *