Premii, aplauze, celebritate, roluri extraordinare si filme antologice. Katharine Hepburn parea in lumina reflectoarelor binecuvintata cu un destin de exceptie. Dincolo de ele, insa, viata ei capata culorile terne ale zilelor lungi de asteptare a omului iubit. In povestea ei de dragoste doar numele erau celebre. Suferinta, anonima, ca a atator milioane de femei.
Copilaria – libertate si tristete
Katharine Houghton Hepburn s-a nascut in Connecticut, la 12 mai 1907. Prenumele neobisnuite, (Katherine este ortografierea uzuala, iar Houghton era numele de fata al mamei) au fost, se poate spune, elemente prevestitoare ale unei personalitati atipice.
Tatal medic si mama feminista inversunata au avut o influenta puternica in dezvoltarea caracterului bataios, spiritului independent si firii caustice ale tinerei Katharine, caracteristici rar intalnite la femeile acelor ani, carora manifestarile liberale le erau de timpuriu descurajate. Impreuna cu cei 5 frati ai sai, Katharine Hepburn a copilarit intr-un mediu familial cald si deschis, care i-a permis sa-si urmeze nestingherita inclinatia spre arta si sport.
Evita sa-si petreaca timpul cu alte fete, preferand, in schimb, joaca si aventura in compania fratilor sai, in special a lui Tom, de care era foarte atasata. Impreuna organizau lupte sportive si faceau acrobatii complicate. Aptitudinile de actrita si le-a descoperit organizand spectacole elaborate, cu marionete, pentru familie si prieteni. Moartea accidentala a lui Tom (despre care s-a speculat ca ar fi fost sinucidere) a devastat-o pe Katharine, care avea doar 14 ani cand si-a gasit fratele mort. Aparent, acesta se spanzurase in timp ce incerca un truc invatat de la tatal sau. Pentru mult timp dupa aceea, Katharine Hepburn si-a insusit data lui de nastere, 8 noiembrie, pastrand decenii intregi secretul zilei ei reale de nastere, chiar si fata de cei mai apropiati prieteni.
Moartea fratelui sau a facut-o sa se inchida mult in sine, asa ca si-a continuat scoala luand lectii in particular. Desi in 1928 a obtinut licenta in istorie si filosofie, Katharine a decis apoi, in ciuda protestelor tatalui ei, sa urmeze cursuri de actorie la colegiul Bryn Mawr din Pennsylvania, debutand, sub pseudonim, in cateva din productiile acestuia.
Pometi de piatra si temperament de otel
Patru ani mai tarziu, Katharine Hepburn si-a facut debutul pe Broadway. Piesa „These Days“ a avut numai opt reprezentatii, suficiente insa pentru ca tanara actrita sa fie remarcata de scenaristul Phillip Barry si aleasa ca dublura pentru viitorul sau proiect, „Holiday“. Un deceniu mai tarziu, parteneriatul intre cei doi a culminat cu succesul atat pe scena, cat si pe ecran, al „Povestii din Philadelphia“.
Debutul in film s-a produs in 1932, cand producatorul David O. Selznick si regizorul George Cukor au distribuit-o in „A Bill of Divorcement“ (Motiv de divort). Cele peste 50 de titluri care au urmat intr-o impresionanta – atat ca valoare, cat si ca longevitate – filmografie, au dezvaluit lumii o prezenta si o personalitate atipice, o actrita care a refuzat orice canon impus de Hollywood sau de societate. Curajul si incapatanarea de a-si conserva naturaletea chipului si a spiritului intr-un mediu care glorifica artificialul i-au creat o reputatie de persoana ciudata si dificila in spatele scenei. Desi nu era o frumusete, refuza total machiajul. Si-a expus fara complexe chipul palid, trasaturile aspre si pometii proeminenti, transformand, prin expresivitatea privirii si siguranta zambetului, aparentele defecte in atuuri. Atitudinea naravasa i-a adus, initial, deservicii.
Nu voia sa poarte rochii, iar manifestarile de cochetarie ii erau straine. Odata a preferat sa se plimbe prin studiouri imbracata doar in lenjerie intima, pentru ca garderobierii ii furasera, in gluma, pantalonii lalii din cabina. N-a vrut sa imbrace nimic altceva pina cind acestia nu i-au fost inapoiati. Nu-i placea sa faca fotografii pentru a-si promova filmele, sa dea interviuri si, in general, incalca cu indirjire orice sfat legat de PR. Cind un ziarist a intrebat-o daca are copii, Katharine Hepburn i-a raspuns, cu tonul cel mai firesc: „Da, doi albi si trei de culoare“. La inceput de secol ’20, cind starletele de cinema se expuneau fara rezerve si acordau toata atentia ceruta de admiratori, atitudinea ostila a Katharinei a dus la sabotarea, de catre public, a spectacolului de pe Broadway, „The Lake“. Desi cumparasera bilete, multi n-au mai venit la reprezentantii.
Academia de Arte si Stiinte nu i-a luat insa in considerare atitudinea neconventionala cind a recompensat-o, in 1933, cu premiul Oscar pentru rolul din filmul „Morning Glory“. A cistigat apoi, de-a lungul carierei, alte trei premii Oscar pentru „Ghici cine vine la cina“(1967), „Leul in iarna“(1968) si „On Golden Pond“(1981) si a mai fost nominalizata pentru alte opt roluri, ajungind sa detina recordurile pentru cele mai multe premii Oscar si cele mai multe nominalizari.
Anii 1935-1938 i-au adus doua mari succese, „Alice Adams“(1935), pentru care a primit a doua nominalizare la Oscar si „Stage Door“(1937), dar si esecuri, filme primite cu raceala de public, care au facut-o pe Katharine Hepburn sa fie numita, in 1938, „otrava box-office-ului“.
Secretul unei iubiri fara speranta
Nu se stiu foarte multe despre scurtul mariaj dintre Katharine Hepburn si Ludlow Ogden Smith, un coleg de facultate, mariaj inceput in 1928 si incheiat, prin divort, in 1934. Cei doi au ramas cei mai buni prieteni, iar Katharine isi va aminti cu duiosie de el, in romanul autobiografic „Eu“, scris in 1991. Au umplut insa pagini de ziar amanunte picante ale relatiilor ei cu celebritati ca George Stevens, Cary Grant, Howard Hughes sau Leland Hayword.
Dar poate cea mai induiosatoare si controversata poveste de la Hollywood a ramas cea a iubirii neimplinite dintre Katharine Hepburn si Spencer Tracy. Hepburn si Tracy au jucat pentru prima oara impreuna in „Woman of the Year“(1942). I-au legat, pe ecran, alte opt filme, iar in afara lui, 27 de ani de iubire amara, blamata, plina de secrete si umilinte. Katharine Hepburn, o femeie aparent incapabila de cel mai neinsemnat compromis, a acceptat sa joace pentru mai mult de un sfert de secol, rolul ingrat al amantei rabdatoare, al femeii din umbra. Desi toata lumea era la curent cu existenta acestei relatii, cei doi nu s-au afisat niciodata impreuna in public. Spencer Tracy era casatorit, catolic convins si, desi s-a separat de nenumarate ori de sotia sa pentru a fi cu Katharine, nu a divortat niciodata.
Mai mult, n-a recunoscut niciodata in public profunzimea legaturii dintre ei. Tracy nu era deloc un personaj comod: dependent de alcool, coleric, grosolan si agresiv. Cu toate acestea, Katharine Hepburn i-a ramas 27 de ani alaturi, l-a ajutat si i-a sustinut cariera, fara sa ceara nimic in schimb. Femeia care dispretuia orice conventie sociala, feminista convinsa, a predat toate armele si a cazut in genunchi in fata unui barbat ce n-a putut sau n-a vrut sa-i raspunda cu acelasi devotament. In 1967 Spencer Tracy a murit, dupa ce a jucat pentru ultima data impreuna cu Hepburn, in filmul „Ghici cine vine la cina“. Katharine s-a retras cu discretie, refuzind sa participe la inmormintare, pentru a nu pune familia lui Tracy intr-o situatie stinjenitoare.
Una dintre putinele declaratii ale Katharinei Hepburn explica aparenta abdicare de la toate principiile in care crezuse: „Iubirea nu are nimic de-a face cu ceea ce astepti sa ti se ofere, ci doar cu ceea ce esti pregatit sa daruiesti, adica totul. Ce primesti in schimb, poate varia, fara a avea niciodata legatura cu ceea ce dai. Tu oferi numai pentru ca iubesti si, pur si simplu, nu poti face altfel“.
Aproape un veac de singuratate
Dupa relatia cu Tracy, Katharine Hepburn n-a mai avut alte relatii si n-a avut niciodata copii. S-a dedicat, in schimb, actiunilor si expeditiilor umanitare. A continuat sa joace in lung-metraje si in filme de televiziune, pina in 1994, la virsta de 87 de ani. Ultimul film in care a jucat a fost „Love Affair“ in 1994. Virsta inaintata si boala nu i-au afectat talentul si, mai ales, umorul. Suspectata ca ar suferi de Parkinson, Katharine Hepburn a negat intotdeauna aceste speculatii. Intr-un documentar TV, ea declara: „Sunt numai zvonuri. Nu sufar de Parkinson. Am mostenit acest tremur al capului de la bunicul meu. Si am descoperit ca un strop de whisky ma ajuta sa-l opresc. Problema e ca, daca intrec masura, mi se opreste totul“.
Katharine Hepburn a fost o actrita completa. A emotionat prin dramatism, a contrariat prin aparitiile sale de o naturalete aproape excentrica, prin vocea cu accent ciudat si a stralucit in scenele comice. David Thompson o descrie in „The New Biographical Dictionary of Film“ (2002): „Nimeni pe ecran n-a reusit sa fie atit de haios si atit de emotionant in acelasi timp, atit de capabil de a-si ride de sine si totusi atit de impresionant in a-si restabili demnitatea“.
Ultimii ani de viata si i-a petrecut in Connecticut. Katharine Hepburn a murit la 96 de ani, pe 29 iunie 2003. Un an mai tirziu, mobilierul si obiectele din locuinta sa au fost vindute prin licitatie. Printre obiecte se afla si un bust de bronz al lui Spencer Tracy, facut chiar de ea. „Nu poti schimba muzica sufletului tau“, a fost crezul care i-a condus viata si cariera. Katharine Hepburn si-a urmat muzica propriului suflet pe drumul lung, de aproape un secol, urcind curajoasa si demna pe culmile succesului si coborind, cu acelasi curaj, in vaile sterpe ale iubirii neimplinite si ale asteptarilor fara sperante.
Pingback: S-a întâmplat în 29 iunie 2003 - ..:: Radio Jurnal Spiritual ::..