,,Kong: Insula Craniilor” conduce box office-ul românesc

de

Producţia Warner Bros. Pictures, Legendary Pictures şi Tencent Pictures’ ,,Kong: Insula Craniilor” readuce în cinematografe unul dintre cei mai puternici monştri mitici şi odată cu premiera filmului pe marile ecrane îşi asigură poziţia de lider în box office-ul românesc unde generează încasări de aproximativ 1.681.000 lei, cu un impresionant număr de 74.723 spectatori.

Lansată simultan la nivel global, aventura originală şi palpitantă regizată de Jordan Vogt-Roberts îl aduce pe Kong la un alt nivel, alături de o distribuţie condusă de Tom Hiddleston, Samuel L. Jackson, John Goodman, Brie Larson şi John C. Reilly.

Filmul ,,Kong: Insula Craniilor” prezintă povestea unei echipe diverse formată din oameni de știință, soldați și aventurieri, care pornesc să exploreze o insulă mitică, necartografiată, din Pacific, pe cât de frumoasă, pe atât de periculoasă. Izolată de orice mediu familiar, echipa se aventurează pe domeniul mărețului Kong, declanșând bătălia supremă dintre om și natură. Pe măsură ce misiunea lor de descoperire devine una a supraviețuirii, membrii echipei trebuie să se lupte pentru a scăpa din acest Eden primitiv, unde oamenii nu-și au locul.

Din distribuția filmului fac parte Tom Hiddleston („Răzbunătorii”, „Thor: Întunericul”), Samuel L. Jackson, nominalizat la premiile Oscar („Pulp Fiction”, „Răzbunătorii: Sub semnul lui Ultron”), John Goodman („Transformers: Exterminarea”, „Argo”), Brie Larson, laureată a premiului Oscar („Camera”, „O tipă… dezastru”), Jing Tian („Police Story: Lockdown”), Toby Kebbell („Planeta Maimuțelor: Revoluție”), John Ortiz („Steve Jobs”), Corey Hawkins („Straight Outta Compton”), Jason Mitchell („Straight Outta Compton”), Shea Whigham („Lupul de pe Wall Street”), Thomas Mann („Eu, Earl și sfârșitul ei”), Terry Notary („Planeta Maimuțelor: Revoluție”) și John C. Reilly, nominalizat la premiile Oscar („Chicago”, „Gardienii Galaxiei”).

Vogt-Roberts regizează filmul pe baza unui scenariu scris de Dan Gilroy, Max Borenstein și Derek Connolly, povestea fiind creată de John Gatins. „Kong: Insula Craniilor” este produs de Thomas Tull, Mary Parent, Jon Jashni și Alex Garcia, producătorii executivi fiind Eric McLeod și Edward Cheng.

Din echipa creativă din spatele camerelor fac parte Larry Fong, director de imagine („Batman vs. Superman: Zorii dreptății”), Stefan Dechant, scenograf (director artistic supervizor al peliculelor „Adevăratul curaj” și „Avatar”), Richard Pearson, editor de imagine nominalizat la premiile Oscar („Zborul United 93”, „Supremația lui Bourne”), Mary Vogt, designer de costume (filmele „Bărbații în negru”) și Henry Jackman, compozitor („Căpitanul America: Război civil”). Din echipă mai fac parte Bill Corso, supervizor make-up premiat la galele Oscar („Lemony Snicket: O serie de evenimente nefericite”, „Star Wars: Trezirea forței”) și George Cottle, coordonator cascadorii („Interstellar: Călătorind prin univers”, „Cavalerul negru: Legenda renaște”). Legendarul Kong a fost adus la viață la un cu totul alt nivel de Industrial Light & Magic, Stephen Rosenbaum, dublu laureat al premiilor Oscar, fiind supervizor senior al efectelor vizuale („Avatar”, „Forrest Gump”), alături de Jeff White, supervizor efecte vizuale, nominalizat la premiile Oscar („Răzbunătorii”).

Pentru a cufunda publicul în întregime în misterioasa Insulă a Craniilor, regizorul Jordan Vogt-Roberts și echipa sa, plus distribuția, au filmat pe trei continente timp de mai bine de șase luni, turnând cele mai importante cadre la Oahu, Hawaii, pe Coasta de Aur, în Australia, și în Vietnam. Aici, filmările au avut loc în mai multe locații, unele dintre ele nemaifiind văzute vreodată într-o peliculă artistică.

„Kong: Insula Craniilor” a avut premiera în întreaga lume pe 10 martie, fiind distribuit de compania de entertainment Warner Bros. Pictures.

Producătorii peliculei „Godzilla” regândesc originile unuia dintre cei mai puternici monștri mitici în „Kong: Insula Craniilor”, marca Warner Bros. Pictures, Legendary Pictures și Tencent Pictures.

Filmul ne spune povestea unei echipe diverse formată din oameni de știință, soldați și aventurieri, care pornesc să exploreze o insulă mitică, necartografiată, din Pacific, pe cât de frumoasă, pe atât de periculoasă. Izolată de orice mediu familiar, echipa se aventurează pe domeniul mărețului Kong, declanșând bătălia supremă dintre om și natură. Pe măsură ce misiunea lor de descoperire devine una a supraviețuirii, membrii echipei trebuie să se lupte pentru a scăpa din acest Eden primitiv, unde oamenii nu-și au locul.

DESPRE PRODUCȚIE – TRĂIASCĂ REGELE!

Impozant. Ultimul din specia sa. Regele Insulei Craniilor.

Scăpat de sub control pentru prima oară acum mai bine de opt decenii, King Kong s-a năpustit de pe marele ecrane în lumea noastră cu o forță care încă mai răsună în conștiința colectivă. Acum a venit momentul să i se facă din nou cinste celui mai grozav monstru mitic dintre toate.

„Kong reprezintă tot misterul și toate minunile care mai există încă pe lume,” spune regizorul Jordan Vogt-Roberts. „De aceea el va fi mereu relevant.”

Misiunea de a readuce la viață cea mai puternică gorilă din universul cinematografic a reunit echipa care a produs blockbuster-ul „Godzilla” în 2014.

Pentru Thomas Tull, care a produs filmul alături de Mary Parent, Jon Jashni și Alex Garcia, această șansă a reprezentat o perspectivă atât palpitantă, cât și incredibil de descurajatoare. „Am vrut să creăm o experiență nouă, proaspătă, pentru public,” spune Tull. „În calitate de fani, era foarte important pentru noi să onorăm elementele esențiale ale acestui personaj, care a reușit să atingă atât de mulți oameni din întreaga lume, creând astfel o aventură grandioasă, distractivă și importantă, care să furnizeze publicului divertismentul pur și spectacolul unui film de acțiune cu monștri.”

Legenda și iconografia lui Kong încă ating coardele sensibile ale fanilor aparținând diverselor generații. „Kong este definit prin multe aspecte – mărimea, puterea, natura sa animalică, dar și prin inima sa și profunzimea extraordinară a sufletului său,” observă producătoarea Mary Parent. „El reușește să manipuleze afinitatea noastră naturală pentru alte primate, iar gesturile și expresiile sale sunt mult mai umane decât ale primatelor naturale – ceea ce l-a diferențiat mereu pe Kong de ceilalți monștri. Deși e un prădător terifiant, e imposibil să nu ții cu el. În anumite moduri, el a fost mai degrabă eroul romantic clasic decât răufăcătorul poveștii.”

Kong este luptătorul suprem de pe marele ecrane și continuă să rezoneze cu publicul, care-i admiră statutul de furie a naturii și simbol al sinelui nostru primitiv. Actorul Tom Hiddleston sugerează: „Kong întruchipează lupta interioară dintre sinele civilizat și acel colțișor din conștiința noastră care încă resimte prezența unei forțe mai presus decât noi. Cum ajungi să te înțelegi cu această creatură care e în același timp o forță teribilă a naturii, dar și o ființă conștientă, care posedă o inteligență diferită de a noastră, dar nu mai puțin sofisticată?”

King Kong a fost pentru prima oară adus la viață de revoluționarul maestru al efectelor speciale Willis H. O’Brien și de sculptorul Marcel Delgado, el reprezentând enigmatica figură centrală și sufletul incontestabil al inovatorului film clasic „King Kong” (1933), regizat de Merian C. Cooper și Ernest B. Schoedsack. „King Kong” a reprezentat un amestec impresionant între „Frumoasa și bestia” și o aventură extraordinară a unui monstru gigant, care a șocat și uimit milioane de cinefili din întreaga lume. Filmul a rulat în săli pline ochi, într-o perioadă în care Marea Criză Economică făcea ravagii în SUA, reușind să doboare recorduri datorită deceniilor de relansări și difuzări la TV. Această peliculă a fost piatra de hotar originală în domeniul blockbuster-elor pline de efecte speciale și monștri, benefiicind de remake-uri, parodii și spin-off-uri pe marile, dar și pe micile ecrane. Kong a fost asimilat de cultura populară, fiind sursa de inspirație pentru jocuri video, versuri pentru piese hip-hop, disertații, și model pentru figurine de acțiune, jucării și jocuri.

Sfârșitul provocator al lui Kong din vârful Empire State Building reprezintă una dintre cele mai emblematice scene din toate timpurile. Dar pentru fani – din care face parte și Tull – provocatorul său început rămâne Sfântul Graal în ceea ce privește poveștile despre origine. De fapt, scopul său de lungă durată de a crea un Univers al Monștrilor în secolul al XXI-lea ar fi incomplet fără King Kong. Producătorii i-au adus în echipă pe scenariștii Dan Gilroy, Max Borenstein și Derek Connolly pentru a transforma povestea lui John Gatins într-un scenariu. Tull spune: „Unul dintre cele mai fascinante elemente din mitologia lui King Kong este Insula Craniilor – un loc unde se găsește cel mai exotic și letal lanț trofic, iar Kong este prădătorul alfa care-i ține pe ceilalți la distanță. Aceasta este mitologia pe care am vrut să o scoatem la iveală în acest film. Personajele noastre nu îl iau pe Kong de pe insulă. Ele trebuie să supraviețuiască pe teritoriul lui.”

Samuel L. Jackson, care-i dă viață locotenentului colonel Preston Packard, masculul alfa dintre personajele umane, se bucură de această idee. „Vrem să-l vedem pe Kong într-un mediu care e la fel de grandios și spectaculos ca el,” spune legendarul actor. „Știm că trăiește în junglă, dar ce mai există în acea junglă? Ce anume trăiește acolo și-i permite lui Kong să existe? Mai există și alții sau el e o anomalie? În film aflăm că el a făcut parte dintr-o comunitate care a fost ștearsă de pe fața pământului de un alt element care trăiește pe acea insulă. Acum, el e gardianul care ține în frâu acele elemente.”

Cu „Kong: Insula Craniilor” și „Godzilla”, echipa de producători pune bazele unui vast și divizat univers al monștrilor, unul care își are rădăcinile în lumea noastră, dar este exagerat pentru a permite existența unor OTMN (Organisme Terestre Masive Neidentificate, în jargonul Universului Monștrilor). Dar pentru a onora acest univers, a fost nevoie nu doar de orchestrarea coliziunii dintre două vechi mitologii cinematografice, ci și contopirea unor cronologii diferite.

Cheia acestui univers a venit sub forma unei idei revoluționare aparținând lui Vogt-Roberts, un realizator în ascensiune care a mai regizat un singur film până acum, populara peliculă independentă „Regii verii”. Producătorul Alex Garcia dezvăluie: „Elementul de bază al poveștii noastre cu Godzilla este ideea conform căreia testele nucleare din 1954 nu au fost doar teste, ci au reprezentat încercările repetate ale guvernului de a elimina ceva. Lui Jordan i-a venit ideea să stabilească acțiunea filmului în anii 1970, iar asta ne-a înflăcărat imaginația imediat. Anii ’70 nu doar că se potriveau Universului Monștrilor, dar reprezentau și o perioadă bogată pe care am fi putut-o explora tematic și care ne permitea să includem în același film un război foarte realist și monștri giganți.”

Pentru Vogt-Roberts, „Kong: Insula Craniilor” a reprezentat accesul la o obsesie îndelungată pentru film. „„King Kong” face, justificat, parte din istoria filmului, iar când am văzut prima oară varianta din 1933, mi-a zdruncinat creierul cu posibilitățile sale cinematografice nelimitate,” spune el. „A fost primul film care a teleportat publicul într-o lume neexplorată, nedomesticită. Deși era vorba de planeta noastră, ne confruntam cu lucruri despre care ni se spusese că nu pot exista aici.”

Autointitulându-se „tocilar”, realizatorul născut la Detroit s-a maturizat consumând o dietă solidă de filme cu monștri, blockbuster-e de vară și jocuri video. Descoperirarea filmelor din anii ’70 a reprezentat lampa cu neon care l-a ghidat spre visul de a realiza filme el însuși. Deși filmele acelei generații, cu îndrăzneala, nesăbuința și inteligența lor socială, au fost produse cu mult timp înainte ca Vogt-Roberts să se fi născut, acestea i-au atins direct experiența și sensibilitatea sa contemporană. „Anii ’70 sunt ca o ciudată oglindă neagră a lumii noastre moderne,” spune el. „Tot ce se întâmpla atunci – scandaluri politice, agitație în rândul civililor, războaie controversate, neîncredere în guvern – reflectă exact ce se întâmplă acum. Totodată, anii ’70 au fost ultima dată când știința și miturile au mai putut să coexiste. De atunci, ne aflăm într-o misiune neîntreruptă de a distruge necunoscutul.”

Introducând în lumea pierdută a monștrilor creată de Cooper și Schoedsack haosul produs de elicoptere, napalm și rock’n’roll și teleportând publicul în mijlocul luptei, Vogt-Roberts a sperat că va putea arăta cinefililor din zilele noastre puterea și relevanța lui Kong. „Vreau ca acest film să-i scoată pe oameni din zona de confort și să-i azvârle cu repeziciune într-o aventură instinctivă , intensă, cum n-au mai văzut până acum. Sunt destul de sigur că nu veți mai vedea o gorilă gigant care să zdrobească un elicopter Huey în vreun alt film,” zâmbește el, „dar acesta a fost filmul pe care voiam să-l văd.”

Mutând povestea din anii ’30 într-o epocă mai modernă, dar nu cea din zilele noastre, cadrul s-a pliat pe nevăzute pe temele pe care le explorau deja realizatorii. Hiddleston, care îi dă viață căpitanului James Conrad, un veteran din Serviciile Speciale dezamăgit, spune: „Aceasta este o lume de dinaintea instaurării tiraniei sateliților globali, a supravegherii complete și a excesului de informații. Nu aveam pe atunci iluzia – cum o avem astăzi datorită internetului, a telefoanelor și a GPS-ului – de a ști totul despre lumea în care trăim. Perioada în care e amplasată acțiunea ne-a oferit o extraordinară perspectivă de a explora ceea ce ar putea să reprezinte Kong într-o conversație despre război și tendința pe care o are omenirea de a distruge ceea ce nu înțelege.”

Pentru Brie Larson, care-i dă viață fotoreporterei de război Mason Weaver, această dinamică a oferit distribuției un teritoriu tematic bogat pe care să-l exploreze în misiunea de a căuta monștri. „Pentru mine, această poveste pare a fi o alegorie a laturii animalice cae trăiește în fiecare dintre noi,” remarcă ea. „Acum suntem foarte departe de această latură a noastră, simțim nevoia de a o depăși în multe moduri. De asemenea, se face aluzie la modul în care tratăm tot ceea ce ne înconjoară – maniera în care tratăm natura, cât preț punem pe ea și pe celelalte ființe umane.”

Anul 1973 nu a marcat doar sfârșitul Războiului din Vietnam, ci și zorii programului Landsat, prin care NASA începuse să cartografieze pământul din spațiu, ceea ce le-a oferit realizzatorilor un pretext credibil pentru acțiunea de descoperirre a locului exotic în care trăiește Kong. „Dar,” comentează producătorul Jon Jashni, „Insula Craniilor este un loc în care aroganța omului poate să reprezinte nimicirea lui, dacă acesta nu este atent atunci când acționează.”

Deși Kong este alfa pe insulă, nu el este cea mai rea și terifiantă creatură de acolo… nici pe departe. „Insula Craniilor a fost izolată complet de restul lumii, urmându-și propria cale evolutivă, unică și bizară,” spune Garcia. „Locul este extraordinar de frumos, dar e și cel mai periculos de pe pământ, pentru că acolo poți da peste creaturi cum n-ai mai întâlnit. Acesta nu e un spațiu pentru ființe umane, simpla lor prezență având, de fapt, un efect profund asupra acestui ecosistem delicat.”

Vogt-Robert s-a apucat ulterior să proiecteze dramaticele schimbări de temperament și dispoziție ale insulei, dar și efectul pe care fiecare minune și teroare îl au asupra personajelor și alegerilor lor. „Unul dintre cele mai uimitoare lucruri este că noi, ca ființe umane, am reușit să ieșim din lanțul trofic,” spune el. „Aceste personaje ajung pe Insula Craniilor presupunând că tot ce se întâmplă în lumea dinafară se întâmplă și acolo, dar deodată află că aceste reguli nu contează câtuși de puțin… pentru că s-au întors în lanțul trofic. Am vrut să explorez starea pe care o astfel de situație le-ar produce-o oamenilor: Cine va ceda? Cine va deveni mai puternic datorită acestui fapt? Cine va face echipă cu cine?”

Aceste întrebări, adaugă regizorul, sunt punctul de sprijin al poveștii. „Ador ideea de a arunca într-un loc mistic o mână de personaje care abia s-au întors din Războiul din Vietnam și care nu mai cred în nimic și nu știu cărui loc aparțin. Kong nu este doar un animal uriaș în filmul nostru. Aceasta nu e o poveste „om împotriva naturii”. De aceea, Kong din filmul nostru va fi cel mai mare din istoria Hollywood-ului: vreau ca publicul să simtă cum e să te uiți în sus și să vezi o creatură conștientă și feroce, de 30 de metri, conturându-se amenințător deasupra ta.”

„Kong: Insula Crraniilor” îi va aduce pe cinefili față în față cu un munte viu de măreție și forță pură. Dar această statură colosală nu e singurul aspect pe care l-au schimbat realizatorii. Parent explică: „Kong este un adolescent atunci când îl întâlnim în film, el încă încearcă să se transforme complet în alfa. Iar aceasta este o insulă unde trăiesc creaturi mult mai terifiante, inclusiv târâtorii craniilor, care i-au ucis strămoșii, lăsându-l pe el ultimul din specia sa. Aceasta e latura cea mai entuziasmantă când vine vorba de explorat această mitologie. Kong e un personaj foarte convingător oricum, dar în acest film dă lupta vieții sale – lupta pentru a-și revendica locul de drept, cel de Rege al Insulei Craniilor.”

Misiunea de a-i cufunda pe spectatori în Insula Craniilor a purtat distribuția și echipa de producție pe tot globul, în unele dintre cele mai frumoase și exotice locații care au apărut vreodată în filme. Vogt-Roberts spune: „Când aduci un mit pe marele ecrane nu ca pe un simbol, ci în carne și oase, este esențial să îl plasezi într-un mediu care să pară palpabil, real și cât se poate de viu. Așa că a fost incredibil de important pentru noi să filmăm scenele în medii cu care actorii să poată interacționa, nu în fața unui ecran verde. Vreau ca oamenii să se uite la ecrann și să zică: „Cred că asta chiar ar putea exista în realitate”.”

Etapa de producție s-a desfășurat pe trei continente – cu locații în Australia, Hawaii și Vietnam – pentru a surprinde cadre care să fie ulterior contopite cu ușurință în vederea creării unei lumi nemaivăzute până acum. Acesta este primul film artistic important care a fost turnat în mare parte în Vietnam și a necesitat operațiuni logistice complexe pentru a deschide mediile virgine din nordul Vietnamului în fața camerelor de luat vederi, având mereu în vedere conservarea ecosistemului înainte, în timpul și după filmări.

Pentru a aduce prestigiosul personaj care dă titlul filmului înapoi pe ecrane, Vogt-Roberts și-a adunat o echipă creativă de cinci stele, capabilă să se autodepășească în materie de design și efecte și să ridice ștacheta în ceea ce privește crearea personajului digital.

„Kong: Insula Craniilor” este abia cel de-al doilea film – și, bineînțeles, cel mai răsunător – regizat de Vogt-Roberts, dar el nu s-a lăsat descurajat. Acesta declară: „Ceea ce m-a ghidat pe mine prin această călătorie grandioasă a fost crearea unei experiențe pe care spectatorii să o resimtă atât de puternic, încât să se creeze în viețile lor o latură dedicată mitului și misterelor. Deși facem un film cu totul nou, cu o narațiune complet diferită… acesta este totuși King Kong.”

 

LOCUL NOSTRU NU E AICI

DISTRIBUȚIA

 

Realizatorii au atras în proiect o distribuție de cinci stele care să întruchipeze diferit personaje din film și să traseze călătoria fiecăruia pe fundalul imensei pânze reprezentată de Insula Craniilor. În fruntea distribuției se află Tom Hiddleston, Samuel L. Jackson, John Goodman, Brie Larson și John C. Reilly, aceștia fiind secondați de Jing Tian, Tobby Kebbell, John Ortiz, Corey Hawkins, Jason Mitchell, Shea Whigham, Thomas Mann și Marc Evan Jackson.

„Am vrut să spun o poveste umană care să includă tot acest spectacol și am fost incredibil de norocos să am la dispoziție o distribuție atât de talentată și de dedicată,” spune Vogt-Roberts. „Actorii au contribuit extrem de mult la realizarea acestui film, au creat niște momente pline de spontaneitate care au ridicat nivelul peliculei – s-au asisgurat că fiecare moment e cât se poate de distractiv, înfricoșător, natural sau real.”

„Jordan a conceput acest film într-o manieră foarte curajoasă, îndrăzneață și originală, fiind foarte atent la sugestiile tuturor celor din distribuție,” spune Hiddleston.

John C. Reilly, care-i dă viață naufragiatului Hank Marlow, adaugă: „Jordan este imperturbabil. A purtat pe umeri presiunea acestei producții uriașe și a reușit totuși să se comporte de parcă avea de-a face cu un film independent. Ne-a permis să facem descoperiri și să explorăm idei noi, iar asta spune multe despre un film de acest calibru.”

Acțiunea din „Kong: Insula Craniilor” are loc în 1973, când timpurile se schimbă, războaiele sunt pierdute, iar vechile convingeri decad însoțite de o explozie de salve, napalm și rock’n’roll. Omenirea a revendicat și îmblânzit fiecare bucățică de pământ din lumea pe care o cunoaștem, iar NASA a lansat un satelit singuratic care să descopere orice a mai rămas din „Marele necunoscut” – cartografierea planetei din spațiu, pentru prima dată în istoria omenirii.

Atunci când Landsat 1 detectează o violentă anomalie geotermală în Pacificul de Sud, lentilele și senzorii săi descoperă și teren solid camuflat de această anomalie. Pentru NASA, insula în formă de craniu e doar o bucată de pământ oarecare… cunoscută doar pentru numărul de vase și avioane care dispar în apropierea sa.

Doar Bill Randa, agent secret Monarch, jucat de John Goodman, suspectează ce anume ascunde acea furtună de milenii întregi. Înființat la mijlocul anilor ’50 ca răspuns al guvernului la „testele” atomice de la Bikini Atoll – sau, mai precis, la ținta acelor teste – Monarch a început să-și piardă credibilitatea. La începutul anilor ’70, ceea ce Thomas Tull numește „CIA-ul Universului Monștrilor” atârnă de un fir de ață, mai exact de convingerea neobosită a lui Randa că e nevoie să fie găsit orice OTMN, până nu ne găsesc ei primii. Iar satelitul Landsat a transmis exact cea mai importantă șansă a sa de a dovedi că trebuie neapărat să-și contitnue cercetările.

„Randa caută Insula Craniilor de 30 de ani,” spune Goodman. „Deci, cu puțin ajutor din partea administrației Nixon, el adună laolaltă o echipă pe care să o ia după el în această misiune Landsat, în aparență pentru a căuta elemente rare de pe pământ sau alte resurce pe care le pot găsi în straturile inferioare ale insulei. Oricum, el asta le-a zis oamenilor,” râde actorul.

Geologul pe care-l recrutează de pe băncile universității Yale se întâmplă să fi fost autorul unei lucrări controversate, dar logice din punct de vedere științific, cu referire la teoria – unii ar spune teoria conspirației – despre Pământul gol. Corey Hawkins, care-i dă viață absolventului Houston Brooks, spune: „El a scris o teorie inteligentă despre Pământul gol dar, pentru Houston, asta e doar o teorie. El e un tip sceptic. De fapt, Houston îl consideră probabil pe Randa nebun, dar el e un tânăr de culoare în anii ’70, așa că vede această șansă ca pe o punte către o carieră.”

Deja cooptată în echipa Monarch este San, o biologă extraordinară ale cărei lucrări importante despre anomaliile din jungla Braziliei i-au atras imediat atenția lui Randa. Distribuită în rol, Jing Tian spune: „San a studiat existența acestor creaturi în lucrările sale și știe atunci când se îmbarcă în misiune peste ce ar putea da pe Insula Craniilor. Deși provin din medii diferite, Brooks și San fac o echipă grozavă și au grijă unul de celălalt pe parcursul călătoriei. Dinamica aceea a fost ușor de obținut jucând alături de Corey, care-i un actor foarte talentat.”

Ambii actori au fost foarte încântați să joace alături de veteranul Goodman. „El era dispus să facă orice,” își aduce aminte Hawkins. „Pe durata filmărilor, urcam la un moment dat pe un deal și l-am întrebat: „John, tu de ce faci asta?”, iar el mi-a răspuns: „Pentru că n-am mai făcut-o până acum”.”

În timp ce echipa Landsat se pregătește pentru ceea ce crede a fi un studiu clasic de măsurare a acurateței sateliților, Randa se echipează pentru o aventură în care și-ar putea pierde viața cu toții. Pentru a naviga și citi terenul aspru și netrecut încă pe hartă, dar și pentru a detecta ceea ce el crede cu fermitate că există pe Insula Craniilor, Randa și echipa vor avea nevoie de o persoană obișnuită cu teritoriile periculoase și neexplorate. Și știe exact unde să o găsească pe cea mai bună: cu capul pe masă într-o bodegă din Saigon, unde se fac pariuri ilegale.

Tom Hiddleston îi dă viață căpitanului James Conrad, un fost ofițer al Serviciilor Speciale, pe care actorul îl descrie ca fiind „relativ pierdut în Asia atunci când Randa dă de el, ostil ideii de a se întoarce acasă (sau poate doar neputincios).”

Cu toate acestea, Conrad este formidabil. În timpul Războiului din Vietnam, el a antrenat trupe americane și trupe ale Vietnamului de Sud în vederea confruntărilor din junglă, fiind trimis adesea în sălbăticie și pe terenuri cotropite de război pentru a găsi și recupera soldați pierduți. „Am fost mereu fascinat de oamenii care îndură cele mai uluitoare și disperate situații în natură, iar Conrad e genul acesta de om,” spune Hiddleston.

Ales cu un an și jumătate înainte ca etapa de producție să înceapă, actorul s-a cufundat în cercetări și a descoperit un aspect foarte puțin cunoscut cu privire la războiul care avea să devină temelia acestui dependent de adrenalină dezamăgit. „Anglia n-a intrat niciodată oficial în război, dar făcând săpături, am descoperit că Forțele Speciale Britanice au trimis în secret în Cambogia și Indonezia agenți care să antreneze trupele Statelor Unite și cele ale Vietnamului de Sud, datorită expertizei lor în luptele purtate în junglă,” explică actorul. „Astfel, a fost o încântare pentru mine să pot colabora cu Jordan și producătorii în procesul de conturare a acestui personaj, a stării lui în momentul în care acceptă să se alăture echipei în această aventură care va pune sub semnul întrebării tot ceea ce crede el, dar și ceea ce nu crede.”

Precum Conrad, Mason Weaver este o altă străină care se alătură echipei. Dar cu o diferență importantă. Brie Larson, care dă viață personajului, explică: „Lui Weaver nu îi este oferită slujba, ea cam îi păcălește pe cei implicați pentru a se alătura misiunii deoarece instinctul îi spune că există ceva mai profund în această poveste, ceva ce nu i se spune de la început.”

Deși Weaver dezvoltă o legătură unică cu Kong, ea nu e prințesa în primejdie a filmului și nici Frumoasa din basmul clasic „Frumoasa și Bestia”. Fotoreporteră isteață și cu o minte iscoditoare, Weaver se alătură misiunii după ce a confruntat câteva din cele mai periculoase zone de luptă din război. „Ea și-a câștigat reputația de neînfricată, fiind dispusă să facă orice pentru a dezvălui adevărul,” afirmă Larson. „Pasiunea ei a cam băgat-o în belele, deoarece multe dintre publicații – inclusiv bărbații care apar în poze – nu sunt înnebunite să afle latura întunecată a războiului scoasă la iveală. O altă dimensiune a personajului ține de faptul că, în anii ’70, câmpul de luptă era un loc foarte masculin, iar aceasta a fost o șansă de a aduce un omagiu femeilor care chiar și-au făcut treaba în acea lume și care continuă să o facă și în zilele noastre.

Autointitulându-se „fotoreporter anti-război”, Weaver nu poartă armă, trăgând doar cadre cu aparatul său devotat Leica. Având ea însăși experiență în domeniul fotografiei, Larson a avut un cadru de referință încă de la început, devenind extrem de pricepută în mânuirea camerei de fotografiat de modă veche. „Am făcut multe fotografii pe platourile de filmare și chiar am început să văd lucrurile prin ochii lui Weaver,” spune ea. „Încerci să surprinzi momentul dintre momente și începi să vezi altfel oamenii.”

Randa fiind cel care trage sforile la Washington, echipa Landsat se trezește deodată că misiunea sa de a cartografia insula din Pacificul de Sud este prioritizată, bine finanțată și dotată cu sprijin militar complet. „Landsat nu a avut niciodată acces la așa ceva,” spune John Ortiz, care-i dă viață lui Victor Nieves, liderul echipei Landsat care pleacă în misiune. „Desigur, asta îi face pe membri să se îndoiască de motivele pentru care Monarch s-a alăturat misiunii… iar ceea ce-i așteaptă pe insulă îi surprinde complet nepregătiți.”

Echipa militară care conduce studiul desfășurat pe calea aerului este supervizată de locotenentul colonel Preston Packard, care a servit cu mândrie în Vietnam și care voia neapărat să și câștige conflictul; cu toate acestea, guvernul SUA a decis că are alte planuri. Când i se oferă lui Packard sarcina de a acompania expediția Landsat, i se spune că aceasta va fi floare la ureche pentru echipa sa experimentată, numită Diavolii Cerului. Du-i acolo, adu-i înapoi și apoi, acasă. Floare la ureche.

Samuel L. Jackson, care-i dă viață soldatului înăsprit de lupte, spune: „Packard este fericit că toți oamenii lui se pot întoarce acasă sănătoși, dar profită de această șansă, acest ultim zbor împreună înainte de retragere. Lumea spune că am pierdut războiul, el spune doar că l-am abandonat. El vrea ca soldații săi să se simtă ca niște învingători, această expediție reprezentând pentru ei șansa de a se întoarce acasă eroi, cu un soi de victorie în palmares.”

Echipa principală de actori care dă viață loialilor și durilor Diavoli ai Cerului conduși de Packard este formată din Toby Kebbell, Jason Mitchell, Shea Whigham, Thomas Mann și Eugene Cordero. Vogt-Roberts i-a ales cu mâna sa pe acești actori, pentru a reflecta realitatea bărbaților și a băieților trimiși la război, care poate nu mai primesc și șansa de a se întoarce acasă. Regizorul comentează: „Ei provin din diferite clase sociale, sunt tineri și bătrâni, iar acești actori au putut să imprime un aer foarte realist acestei laturi a războiului.”

Pe lângă pregătirea militară și fizică, actorii au avut șansa de a petrece timp alături de veterani adevărați din diferite războaie, inclusiv Vietnam. „Eu cam am față de copil, iar prima oară când am vorbit cu Jordan, mi-amintesc că mă gândeam: „Nu m-ar fi lăsat pe mine să fiu pilot în Vietnam”,” spune Mitchell, cel care-i dă viață lui Glen Mills, ofițer subaltern și cel mai tânăr din echipa Diavolilor. „Adevărul e că majoritatea piloților aveau 19-20 de ani. Pentru mine, faptul că acești tipi erau atât de tineri nu a făcut decât să adauge încă un strat de frică și curaj personajului, iar eu am vrut să onorez asta.”

Kebbell, care-i dă viață maiorului Jack Chapman, devotatul tovarăș de arme al lui Packard, adaugă: „Ne-au zis: „Ca pilot de elicopter, nimeni nu e vreodată nefericit când te vede. În întreaga armată, tu ești singura persoană pe care absolut toată lumea – mai puțin inamicii – se bucură să o vadă. Voi, piloții, sunteți ca niște păzitori.” Iar asta nouă ne-a insuflat un aer de bravadă, o profunzime adevărată și o înțelegere mai completă a caracterului acestor Diavoli ai Cerului. Am avut noroc să putem vorbi cu acei bărbați.”

Pentru a întări echipa, actorii au petrecut cât de mult timp au putut alături pe durata producției, fie pentru a repeta sau a-și îmbunătăți personajele, fie doar pentru a pierde timpul împreună. „Mi se pare că noi chiar am găsit acea legătură ca între frați,” spune Cordero, care-i dă viață sergentului Joe Reles. „E sentimentul acela de „Doamne, cât de tare mă enervezi câteodată”, care se transformă în „Te voi iubi mereu” și în „Fă bine să te întorci întreg!”, atunci când situația devine periculoasă. Toți devin frățiorii tăi mai mici, iar cu acești băieți chiar a fost ușor să adoptăm această mentalitate.”

Având la bord combinația explozivă formată din echipa Landsat, cercetătorii Monarch, Diavolii Cerului și cei doi liber profesioniști, Weaver și Conrad, cargobotul Athena se apropie de destinație până în punctul în care siguranța i-ar putea fi periclitată. Să treacă de acel punct ar însemna să riște să fie înghițit de recifele înșelătoare din adâncuri și de un zid negru turbulent format din nori de furtună, praf și forțe magnetice aflat drept la prova. Fără a se lăsa descurajat, Packard ia decizia să înainteze, astfel încât grupul se ridică de pe bordul cargobotului în elicoptere Huey, aranjate în formație.

Ceea ce ivește de cealaltă parte a norilor este un Eden uimitor, neatins, primitiv, care-i minunează pe toți cei care plutesc deasupra lui… până când își fac simțită prezența încărcăturile seismice, iar paradisul izbucnește în flăcări.

Incursiunea umană pe Insula Craniilor a început.

Și se lovește de un gardian incredibil de puternic, uriaș și devastator.

Chiar și Randa e luat pe nepregătite. „N-a mai văzut niciodată o creatură precum Kong,” atestă Goodman. „Ei nu-l pot îmblânzi cu ajutorul tehnologiei și nu-l pot orbi cu ajutorul științei, așa că imediat apare un conflict.”

În timp ce Packard îl privește cu groază, „Kong lovește toate elicopterele, omorându-i majoritatea echipei,” spune Jackson. „După ce a reușit să plece din Vietnam în formație completă și fiind un luptător adevărat, Packard nu are de gând să renunțe la confruntare prea ușor. Pielea sa fiind la bătaie și simțind că moartea oamenilor săi apasă pe umerii lui, Kong devine inamicul său.”

Dar Conrad își dă seama că nu se pot măsura cu Kong. „El observă ce forță a naturii este Kong, iar experiența sa în sălbăticie l-a învățat deja zădărnicia încercărilor de a rezista,” spune Hiddleston. „E de parcă te-ai bate cu morile de vânt. E nevoie de o atitudine ușor umilă, iar Conrad înțelege asta imediat, într-o manieră pe care Packard, cu toate armele sale de război, poate nu o percepe. Dar în această misiune, chiar și experiența considerabilă a lui Conrad și educația sa sunt întrecute de ceva nou – ceva primordial și monolitic.”

Decimați, despărțiți unii de alții și aruncați pe câmpurile pline de resturile carbonizate ale elicopterelor, supraviețuitorii încearcă să înțeleagă ceea ce tocmai au văzut. „Noi ne considerăm zeii domeniului nostru,” spune Vogt-Roberts. „Dar când te uiți la creatura asta, nu poți decât să te împaci cu ideea că te confrunți cu o putere mult mai mare. Fie că o acceptă, fie că vor lupta împotriva ei, fie că vor dori doar să supraviețuiască – aceasta este calea pe care fiecare trebuie să o aleagă individual.”

Larson e de acord: „Aceste personaje se confruntă cu aceeași situație, dar pe măsură ce se avântă în această călătorie, reacțiile lor se situează în două tabere diferite: unii vor să domine creatura, ceilalți simt că își creează o legătură cu ea, încep să devină empatici. Kong nu e doar o forță a naturii – el este natura. Noi credem că o putem domina, dar oricât am încerca, natura învinge mereu.”

Precum Kong, Packard este o forță de care trebuie să ții seama… dar nu o forță a naturii.

Despărțiți de echipa militară, Weaver și Conrad, alături de cercetătorii Monarch și unul din oamenii lui Packard, ofițerul subaltern Reg Slivko, pornesc în căutarea celorlalți supraviețuitori din echipa Diavolilor Cerului și încearcă să ajungă la singura lor cale de scăpare – în partea de nord a insulei, în locul prestabilit de evacuare. Ales să-i dea viață lui Slivko, Mann spune: „Fiind despărțit de unitatea sa și aflat acum în compania unor oameni a căror mentalitate este foarte diferită de cea a lui Packard, Slivko urmează o altă cale decât cea aleasă de tovarășii săi de arme. El încă mai e un copil în anumite privințe, nu-și poate ascunde uimirea și frica.”

Deși aceste personaje sunt singurii intruși umani de pe Insula Craniilor, ele nu sunt singurii oameni. Pregătindu-se sufletește să înfrunte minunile și terorile care abundă pe insulă, grupul este stupefiat când întâlnește luptătorii unui trib băștinaș, Iwi, care se materializează în tăcere în jurul lor.

Șocul se accentuează și mai tare când o față prietenoasă – și cu siguranță americană – tâșnește din rândurile băștinașilor: Hank Marlow, jucat de John C. Reilly. Pilot al unui avion de vânătoare care s-a prăbușit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pe insulă, cu 28 de ani în urmă, Marlow a supraviețuit aici în toți acești ani, încercând cu disperare să se întoarcă la soția sa și la fiul pe care nu l-a putut întâlni niciodată. „Hank Marlow e un personaj uimitor,” spune Reilly. „E un om care provine din alte vremuri, dar care și-a cam pierdut mințile din cauza anilor petrecuți pe insulă. El a reușit să supraviețuiască izolat de lumea din care provenea, și asta timp de zeci de ani. Eu aș fi înnebunit după șase luni, darămite 28 de ani. Hank probabil a înnebunit, și-a revenit, și a înnebunit din nou de zeci de ori în tot acest timp.”

Cu toate acestea, el n-a pornit pe acest drum singur. După o intensă bătălie aeriană cu un pilot japonez, Marlow se trezește față în față cu pilotul inamic, Gunpei Ikari, jucat de Miyavi – cu care pornește o luptă corp la corp pe viață și pe moarte. Dar totul se schimbă atunci când cei doi se confruntă cu o forță mai grozavă decât tot ce-au văzut până acum: Kong. „Tipii ăștia doi se întâlnesc din postura de inamici consacrați și vor să se omoare unul pe celălalt, dar după 28 de ani, afli că s-a întâmplat ceva de-o frumusețe neobișnuită,” explică Reilly. „Ei au lăsat în urmă războiul și au devenit frați.”

Marlow s-a integrat cum a putut în rândul băștinașilor Iwi, iar prin intermediul lor, a învățat să-l înțeleagă pe Kong. „Iwi au o relație simbiotică cu Insula,” spune Vogt-Roberts. „Ei înțeleg importanța lui Kong; dacă acesta este scos din joc, alte forțe prezente pe insulă se vor ridica și vor înclina balanța în favoarea anihilării totale, în detrimentul păcii.”

Reilly adaugă: „Kong trăiește la suprafață, iar diavolii trăiesc dedesubt. Kong e singurul care-i mai poate ține la distanță, ceea ce permite unor forțe diferite să lucreze în armonie pe insulă. Pentru băștinașii Iwi, Kong e un zeu.”

Avertizarea lui Hank cu privire la rolul complex, chiar sacru, al lui Kong pe insulă ascute conflictul iminent dintre cei pe care Goodman îi numește „masculii alfa de pe insulă” – Packard, Conrad și Kong. Când unitatea lui Packard se reunește cu grupul lui Conrad, devine foarte clar că răzbunarea liderului militar este de neînlăturat – neafectată nici măcar de avertizarea lui Marlow cu privire la ceea ce se va întâmpla dacă acesta va reuși să-l ucidă pe Kong. „Desigur că Kong a reacționat așa cum a făcut-o,” susține Reilly. „După cum încearcă să le spună și Hank: „Nu te duci la cineva acasă și începi să arunci bombe decât dacă vrei scandal!”

Atât Packard, cât și Kong – fiecare în felul său – este un protector: Kong își apără casa, iar Packard oamenii, până când liderul militar pierde din vedere exact ceea ce trebuie să protejeze. „În acest moment, a devenit aproape el însuși o insulă,” observă Jackson. „Toată lumea începe să înțeleagă că, încercând să-i răzbune pe cei pe care i-a pierdut, știind totuși că astfel puținii supraviețuitori ar putea să nu mai ajungă nici ei acasă, Packard nu mai este comandantul cu scaun la cap pe care toți soldații săi au ajuns să se bazeze. Într-o lume rațională, și dacă nu ar fi fost atât de legat emoțional de pierderile suferite, Packard ar înțelege că în joc se află o ecuație biologică. Dar aici, el încă vrea să-și ducă la capăt răzbunarea.”

„Packard nu și-a dezamăgit niciodată oamenii, iar aceștia l-ar urma oriunde,” spune Whigham, care-i dă viață căpitanului Earl Cole. „Cole e genul de om care urmează ordinele, dar colonelul a început să reacționeze într-un mod foarte irațional. Astfel, Cole a început să-i pună la îndoială autoritatea, simțind totodată confuzia și tristețea aferente ideii de a nu mai ști cu certitudine ce e bine și ce nu.”

Fără să aleagă calea științei ți fără să-și dorească a-l domina pe Kong, Weaver e prima din grup care ajunge să-l întâlnească față în față pe Kong… și prima care observă adevărata anvergură a ceea ce au pus în mișcare fără să vrea. „Întâlnirea lui Weaver cu Kong îi deschide inima în fața unei entități superioare omului.,” spune Larson. „Kong e cea mai mare creatură de pe insulă, dar cu toate acestea, el nu alege să-și folosească puterea astfel încât să o rănească. Ea-și începe călătoria încercând să surprindă imagini care să-i aducă faima sau poate premii, dar înțelegând sufletul acestei creaturi, își dă seama foarte repede că pe insulă există ceva prețios, care necesită protecție.”

Întâlnirea lui Conrad cu maiestuosul rege al insulei îi dezvăluie o dorință pe care o avea fără să știe: izbăvirea. „Conrad examinează teritoriul de pe o stâncă înaltă și deodată se trezește față în față cu Kong, aflat la un metru de el, atât de aproape încât poate să-l și atingă.,” explică Hiddleston. „El își dă seama că Kong îl poate vedea și că el, Conrad, privește în ochii unei ființe conștiente, iar asta îi redeschide inima în fața minunilor, a inocenței și a umilității. Conrad pornește în această călătorie ca un sceptic – un soldat care vrea să scoată un ban frumos fără mari bătăi de cap. El trecea prin viață ca un somnambul, dar acum e treaz cu desăvârșire.”

 

SUNETUL ȘI FURIA:

CREAREA LUI KONG

 

Pentru realizatorii responsabili cu supravegherea acestei producții complexe, probabil n-a fost nimic mai provocator și palpitant decât crearea personajului care dă numele filmului. Și cu siguranță aceștia nu au tratat problema cu superficialitate. „Mereu mi l-am imaginat pe Kong ca fiind o specie separată, care nu ține cont de caracterizările simple sau de comparațiile cu creaturile din lumea noastră,” spune Thomas Tull.

Perspectiva lui Tull s-a sincronizat perfect cu cea a regizorului, al cărui monstru legendar nu se aseamănă cu niciun altul. Vogt-Roberts confirmă: „În filmul nostru, Kong reprezintă o revenire la monstrul din filmul clasic, nu doar o simplă gorilă. Am vrut ca Kong să fie în acest film un zeu mai singuratic ca niciodată. Apoi am vrut să dezvălui pe parcurs că el are empatie, patos, că-și poate crea legături cu alții la un nivel emoțional. Deși în filmul nostru, el e ca un zeu, Kong are o anumită umanitate – o inimă la care sunt convins că publicul va reacționa.”

Efortul de a-l face pe Kong să trăiască și să simuleze emoții pe marele ecran cu cât mai mult realism și cât mai în detaliu a necesitat o coaliție extinsă de talente creative aparținând echipelor responsabile cu efectele vizuale și efectele de animație, dar și specialiștilor în artă conceptuală, sunet și design. Toate aceste talente împreună au putut aduce la viață viziunea lui Vogt-Roberts cu privire la personaj, regula principală fiind cea de a gândi neconvențional.

Industrial Light & Magic, importanta companie de efecte vizuale care a fost implicată în realizarea unora dintre cele mai mari blockbuster-e din istoria cinematografiei, s-a ocupat de aducerea la viață a lui Kong la un cu totul alt nivel. Echipa a fost condusă de supervizorul senior al efectelor vizuale Stephen Rosenbaum și Jeff White, supervizor efecte vizuale.

Echipa ILM a fost formată din aproape 300 de artiști, animatori și tehnicieni, cu sediul în trei edificii diferite. Eforturile depuse de echipa ILM au durat un an și jumătate, opt luni fiind dedicate proiectării personajului mitic. Principala sarcină a fost crearea unui antierou puternic, nu doar a unui personaj cu prezență și scop. „Provocarea interentă a fost de a face publicul să simtă o afinitate pentru Kong, impregnându-i acestuia un element uman,” explică Rosenbaum.

Vogt-Roberts a pornit procesul cerându-i echipei ILM să evoce esența filmului clasic din 1933, păstrând fascinația culturală și acea atmosferă clasică. A fost un ordin solicitant, dar unul pe care toți realizatorii l-au primit cu brațele deschise, în scopul armonizării celor mai bune elemente din ambele filme.

Intersecția dintre grandios și intim a produs câteva dintre cele mai profunde, originale și palpitante scene din istoria acestui gen, dar și câteva momente neașteptate, pline de emoție. White recunoaște că unele dintre scenele sale favorite au fost cele liniștite, când Kong își creează o legătură cu unii membri din echipa de expediție sau admiră frumusețea nesfârșită a Insulei Craniilor. „Mi-au plăcut în mod special scenele în care Kong stă liniștit, uitându-se lung la aurora boreală, cele în care interacționează cu Weaver pentru a ajuta un animal rănit și cele în care își creează acea legătură cu Conrad și Weaver, aflați pe o stâncă. Cred că acelea sunt momentele în care Kong începe să trăiască ca un personaj adevărat.”

Filmul din 1933 a oferit și sugestii pentru anumite aspecte specifice ale noii expresii a lui Kong. Unul dintre cei mai importanți designeri de creaturi din industrie, Carlos Huante, s-a inspirat din câteva cadre din filmele precedente, desenând apoi mușchii și detalii ale formei corpului pentru a crea un fizic actualizat din punct de vedere anatomic.

ILM a continuat să dezvolte design-ul acestuia. „Am continuat să lucrăm la el, pentru a surprinde încă o dată ceea ce l-a făcut pe Kong să aibă atâta impact,” spune White. „Am inclus câteva dintre proporțiile exagerate ale gurii lui Kong, i-am făcut capul puțin mai mic și fruntea uriașă, coloritul fiind și el mai bogat, portocaliu-maroniu, iar apoi l-am iluminat pe Kong dintr-o parte, pentru a-i scoate în evidență profunzimea trăsăturilor.”

Dar în această nouă versiune a lui Kong, mărimea contează. Foarte mult. Având aproape 30 de metri înălțime, el este mai mare decât alte versiuni ale sale… și decât vizitatorii de pe Insula Craniilor. „Asta e important pentru că dimensiunea îi oferă lui Kong aura de măreție și forță, omul părând o simplă pată în umbra acestui colos. Astfel, observi cât de nesemnificativi suntem noi, oamenii, în lumea lui, un loc în care chiar nu avem ce căuta,” elaborează White.

Prezența colosală a lui Kong este un factor important care a dus la decizia lui Vogt-Roberts de a crea cea mai mare parte din interpretarea personajului prin intermediul procesului tradițional de animare a imaginilor principale, condus de supervizorul efectelor de animație Scott Benza, reprezentant ILM. Astfel, a fost preferată această metodă în detrimentul captării digitale a mișcărilor realizate de un actor anume. Tehnica aleasă de regizor i-a permis să lucreze mai îndeaproape cu animatorii ILM pentru crearea interpretării dorite. În plus, a existat și o sesiune de captare digitală a expresiilor faciale cu Toby Kebbell, care-i dă viață și maiorului Jack Chapman, și o sesiune de captare digitală a mișcărilor cu Terry Notary, aclamatul antrenor care s-a ocupat de acest proces în filme precum „Planeta Maimuțelor: Revoluție” și Trilogia „Hobbitul”.

Odată efectele de animație realizate, ILM a construit scheletul și structura musculară pentru Kong, simulând apoi mișcarea mușchilor pe sub piele, cât și reacția firelor de păr la mișcările pielii. Încă o dată, filmul din 1933 a furnizat câteva sugestii importante pentru mișcările creaturii. „Ai crede că se uită chiorâș atunci când e nervos, dar nouă ne-a plăcut forma ochilor lui Kong din filmul din ’33.”

Cea mai mare provocare de ordin tehnic cu care s-a confruntat echipa ILM a fost compusă din trei elemente pe care le vedem în fiecare zi în lumea noastră: păr, apă și foc. Luate separat, acestea sunt printre cele mai complicate elemente vizuale pe care le poți reda cu ajutorul computerului. În „Kong: Insula Craniilor”, toate cele trei elemente interacționează.

Coama lui Kong în sine a solicitat un efort monumental, echipa ILM petrecând un an întreg dichisind, conturând și sculptând cele 19 milioane de fire de păr ale bestiei. „Nu există nicio cale prin care să o poți pur și simplu genera pe computer,” subliniază White. „În astfel de situații trebuie să-i spui computerului unde ar trebui să apară acele fire de păr și cum ar trebui să arate.”

Provocarea reprezentată de simularea apei a fost și mai intensificată deoarece echipa ILM a trebuit să o creeze la o scară foarte mare. „Apa e creată digital și reacționează în funcție de adevăratele legi ale fizicii, dar Kong e atât de mare și se mișcă atât de repede, încât mâna sa lovește apa cu până la 80 de km la oră,” continuă White. „Deci din start simulările cu apa trebuiau să ajungă atât de sus în aer încât nici să nu-l mai poți vedea pe Kong. A trebuit să găsim „escrocheriile” potrivite pentru ca fața lui să rămână încă vizibilă, păstrând însă senzația că apa reacționează conform legilor fizicii.”

Sunetul a fost de asemenea un element important în procesul de aducere la viață a lui Kong. Cu mult înainte ca etapa de producție să înceapă, realizatorii au experimentat diferite tehnici pentru a crea răgetul sfâșietor, care-ți dă fiori, al lui Kong, dar și un univers întreg de sunete care ar fi putut să imprime acestui filme de acțiune un aer profund și zguduitor.

Crearea răgetelor asurzitoare ale lui Kong a fost supravegheată de Al Nelson, editor de sunet/designer de sunet, care-l consideră pe Vogt-Roberts sursa de inspirație pentru ritmul lui Kong, datorită contextului important pe care acesta l-a furnizat. „Ideile lui Jordan erau mai complexe și mai bogate decât simpla sugestie de a-l face pe Kong să răsune mai puternic și mai tare decât în versiunile precedente,” spune Nelson. „El voia ca Kong să fie precum un zeu – conducătorul absolut al Insulei Craniilor. Astfel, Kong nu este o creatură furioasă, ursuză, care scrâșnește din dinți și urlă mereu, ci o ființă măreață care are grijă de această lume magică. Astfel de sfaturi m-au ajutat foarte mult.”

Primele opriri ale lui Nelson în misiunea sa de a găsi vocea lui Kong au fost la Parcul Zoologic Național din Washington și la Regatul Animalelor Disney din Orlando, Florida, unde a înregistrat regii junglei din lumea noastră: leii. „Am înregistrat și folosit lei pentru că Kong a fost primul film cu monștri care a beneficiat de „un design al sunetului”,” explică Nelson. „De asta s-a ocupat Murray Spivak pentru filmul din 1933. El a folosit răgetul unui leu și răgetul unui tigru rulat de la coadă la cap – se presupune că sunetele au fost înregistrate la Grădina Zoo din L.A. Am vrut să folosesc leul ca pe un punct de pornire datorită tradiției sunetului.” În plus, Nelson a mai folosit și sunete specifice gorilelor și maimuțelor, pe care le-a amestecat și potrivit pentru a crea straturi sonice adiționale pentru Kong.

Desigur, nu există nimic în natură care să se ridice la nivelul de decibeli la care ajunge Kong pe insula sa. Pentru a reda în întregime acest răget, echipa de sunet a aranjat un sistem special de reproducere a sunetelor la sediul lor, Skywalker Sound, din California de Nord. „Am amenajat niște sisteme de difuzoare și am făcut ceea ce se numește „worldizing”, adică manipularea unor sunete pentru a le face să pară că există în lumea noastră. Astfel, am rulat răgetele și urletele lui Kong printr-un sistem cu canal de sunet 5.1, pentru a obține un răsunet și un ecou naturale, pe care să le putem apoi adapta mediului,” povestește Nelson.

 

CONSTRUIREA DOMENIULUI PRIMITIV AL LUI KONG

 

Domeniul primitiv unde domnește Kong este Insula Craniilor, un sanctuar neatins încă de oameni. E un amestec de frumusețe și urgie, de fantastic și real. „Are un ecosistem însuflețit care nu se mai găsește în altă parte,” spune Garcia.

Parent adaugă: „La începutul procesului, ne-am hotărât asupra potențialului Insulei Craniilor, care are propriul sistem meteorologic și alte calități nepământene. Am vrut să arătăm publicului ceva ce n-a mai văzut până acum.”

Scenograful Stefan Dechant spune că Vogt-Roberts i-a împărtășit o idee destul de clară despre insula pe care o creau. „Aceasta este lumea lui Jordan, noi am tratat-o de parcă el chiar ar fi fost pe Insula Craniilor, de unde s-a întors cu povești încântătoare,” spune el.

„Kong: Insula Craniilor” a fost primul film artistic important turnat în mare parte în Vietnam. Au mai avut loc filmări pe insula Oahu din Hawaii, dar și în diverse locații de pe Coasta de Aur a Australiei.

Garcia remarcă: „Filmările în Vietnam au fost un avantaj extraordinar pentru producție. Țara are niște decoruri deosebite, incredibil de frumoase, pe care nu le mai găsești nicăieri. Armonizarea acelor cadre cu cele filmate în Hawaii și Australia a fost o treabă palpitantă.”

Povestea din „Kong: Insula Craniilor” a furnizat latura estetică ideală și o piesă importantă din puzzle în procesul de creare a priveliștilor originale de pe fictiva Insulă a Craniilor. „Din momentul în care am aterizat acolo, ne-am dat seama că acel loc are ceva special,” își amintește Vogt-Roberts.

Echipa a filmat timp de trei săptămâni în diferite locații din Vietnam, unele dintre ele nefiind folosite în alte filme. Filmările au avut loc în Yen Phu, Tu Lan și Phon Nha, în Ninh Bing, pe lângă râul Tam Coc, în Trang An și Van Long, totul culminând cu panoramele spectaculoase din Ha Long Bay.

Transportul distribuției, al echipei și al echipamentelor complete necesare realizării filmului în câteva dintre cele mai izolate provincii ale Vietnamului a solicitat o perioadă lungă de planificare și implementare a unei operațiuni logistice masive, inclusiv construirea unor străzi acolo unde acestea nu existau încă. După ce a finalizat filmările, echipa de producție a restabilit complet ecosistemul fragil al locurilor. Ilt Jones, cel care a supravegheat găsirea locurilor de filmare potrivite, a fost el însuși „protectorul mediului”, asigurându-se că toate locațiile erau lăsate în condiții și mai bune decât cele în care fuseseră găsite.

Primind cu brațele deschise ordinul regizorului de a folosi Vietnamul ca locație principală pentru film, echipa ILM a petrecut mai multe săptămâni pregătind locațiile, zburând în jurul țării pentru a surprinde panorame din aer, pe care apoi să le scaneze. „Am sfârșit prin a folosi materialul nu doar pentru amplificarea scenelor filmate în Vietnam, dar și pentru înlocuirea unor cadre trase în Hawaii, astfel încât fundalul să dea senzația de consistență,” explică el. „Asta a fost util mai ales pentru câteva locații din Hawaii, care sunt foarte ușor de recunoscut pentru că au fost văzute în alte filme. Am folosit zonele din jurul actorilor și plăcile fotografice, dar am înlocuit întregul orizont cu munții Vietnamului. Asta nu a ajutat doar la crearea unei unități a filmului, ci a și legat povestea de Vietnam.”

Vogt-Roberts a părăsit țara fiind extrem de îndrăgostit de acele locuri. „Speranța mea este că publicul se va îndrăgosti la rândul său de Vietnam și că filmul nostru îl va ajuta să înțeleagă frumusețea acestei țări. Experiența mea acolo mi-a schimbat viața. M-am îndrăgostit de cultura și de oamenii de-acolo și nimic nu m-ar face mai fericit decât să îi ajut și pe ceilalți oameni să afle cât de incredibilă și puternică este această țară.”

Minunățiile din Oahu, deși mai familiare, au furnizat de asemenea locații exotice. În cel de-al 50-lea stat al SUA, filmările au avut loc în istorica fermă Kualoa și în Valea Waikane.

Deși ferma Kualoa a devenit un magnet pentru diferite producții contemporane, luxoasele și diversele sale panorame au fost transformate virtual pentru a deveni decorurile nepământene care întâmpină personajele în călătoria lor pe Insula Craniilor. La baza unei văi adânci înconjurate de vârfuri semețe, echipa de producție a creat cimitirul insulei – o pustietate evocatoare presărată cu rămășițe masive și fantomatice. Cimitirul, care mai târziu a fost extins până la orizont de echipa responsabilă cu efectele vizuale, este un loc dedicat morții și uitării… dar care, de fapt, e foarte viu.

Decorul furnizează indicii uimitoare și înfiorătoare despre descendența lui Kong. Dechant explică: „În poveștile precedente, n-am aflat niciodată de unde provine Kong, nimic legat de specia sau de familia sa. Cimitirul este un element pe care l-am folosit pentru a arăta ce i s-a întâmplat lui Kong și cum l-a conturat acea experiență. Noi vedem astfel rămășițele strămoșilor săi și ale altor creaturi.”

Echipa de efecte speciale, condusă de Mike Meinardus, a contribuit foarte mult la realizarea decorurilor, creând explozii în orificiile cimitirului – „ca într-un vulcan”, spune el – și scăldând locația într-un fum gros și galben, care se strecoară prin găurile din pământ.

Pentru o secvență în care Packard, mânat de răzbunare, se inspiră din experiența sa în Vietnam pentru a întinde o capcană monstrului – un lac impregnat cu napalm pe care personajul îl transformă într-un infern colosal – Meinardus a condus procesul de construire a unui lac artificial, o porțiune fiind ulterior extinsă digital. Echipa responsabilă cu efectele speciale a montat apoi în lac țevi și injectoare cu propan, prin care bubuiau apoi flăcări, ajungând la 18 m înălțime. „Am avut cam 1000 de metri de furtun de gaz propan și cam 220 de metri de țevi prin care să treacă flăcările, toate supravegheate cu atenție,” își amintește Meinardus. „Ne aflam în mijlocul junglei, așa că totul trebuia să fie controlat cu grijă, din motive de securitate și de protecție a mediului.”

În afara junglei, Conrad este prezentat publicului într-un bar/bodegă de pariuri din Saigon, dar Dechant a recreat metropola din Vietnam în Chinatown, Oahu. Conform lui Dechant, „Saigon este acum foarte modern, iar pentru a surprinde savoarea perioadei care ne trebuia nouă, era mai logic să filmăm în Hawaii și să recreăm iluzia Saigonului din anii ’70.”

Înghesuite între filmările din Oahu și cele din Vietnam, filmările din Australia au profitat la maximum de locațiile diverse ale țării. „Coasta de Aur a fost fantastică pentru că acolo existau mai multe medii disponibile, inclusiv un deșert, o junglă densă și straturi pietroase, dar și facilități specifice platourilor de filmare și echipe de elită aparținând studiourilor Village Roadshow,” spune Garcia.

Cel mai mare platou al filmului este carcasa ruginită a SS Wanderer, un vas abandonat care a fost aruncat pe țărmul Insulei Craniilor cu mult timp în urmă, unde a fost transformat într-un altar al băștinașilor Iwi, care au considerat-o a fi un dar de la zei.

Pe platoul de filmare izolat acustic, Dechant și Larry Fong, director de imagine, au colaborat pentru a ilumina spațiul de tip catedrală, folosind mai ales lumina provenind de la lumânări și de la razele de soare artificiale care se furișează prin găurile din carena vasului.

Vraja altarului este amplificată de o serie de coloane pe care au fost gravate imagini. Pe măsură ce personajele șerpuiesc printre ele, alte minuni le sunt dezvăluite, făcând trimitere la un univers și mai extins al monștrilor, plin de posibilități. Jeff White detaliază: „Secvența a fost proiectată pentru Marlow, care îi oferă astfel publicului o poveste despre originea lui Kong. Am petrecut o perioadă lungă de timp proiectând fiecare cadru, pentru a ne asigura că povestea transmisă este clară, iar apoi am descompus fiecare gravură în înfățișarea unică a limbii Iwi. Pentru Jordan era important ca imaginile să arate ca o harababură la început, iar apoi să capete sens, pe măsură ce perspectiva personajelor – și a publicului – se schimbă. Pentru fiecare cadru, am ales câte o imagine în care gravurile începeau să capete sens și apoi începeam să schimbăm pozițiile coloanelor folosindu-ne de efecte, pentru a ne asigura că înțelesul acestora nu era dezvăluit din prima. A fost o provocare uriașă la nivel de design, dar a adăugat încă un strat de mister și complexitate Insulei Craniilor.”

Realizatorii au întâmpinat cu brațele deschise panoramele uimitoare ale Australiei, călătorind până pe Coasta de Aur, pentru a filma în locații ca Muntele Tamborine, Valea Tallebudgera și Pădurea Paperbark.

Dunele de nisip de pe Insula South Stradbroke au furnizat un decor minunat pentru secvența de început a filmului. Dar pentru a ajunge acolo, spune Garcia, echipa a trecut prin niște aventuri care au oglindit întâmplările trăite de personaje din film. „Am făcut o călătorie de o jumătate de oră cu o navă, prin Golful Jumpinpin, apoi o călătorie de 40 de minute până la plajă, pe ATV-uri. Câteodată mă simțeam de parcă eram pe lună,” râde el.

Brie Larson s-a inspirat dintr-o experiență trecută care implica prezența unui elefant pentru una dintre puținele secvențe realizate cu ajutorul ecranului verde – prima întâlnire a lui Weaver și Conrad cu Kong, filmată la studiourile Village Roadshow. „Poate exagerez, dar atunci m-am apropiat cel mai mult de o creatură atât de mare și de puternică, dar care a ales să se poarte frumos cu mine,” spune ea. „Cred că acesta e un lucru minunat. Kong este cel mai mare de pe insulă, totuși el nu-și folosește puterea pentru a-i răni.”

Cu toate acestea, emoționanta scenă a reprezentat o zi de filmări plină de provocări pentru actori, care trebuiau să-și creeze o legătură palpabilă cu enormul, dar invizibilul partener de scenă. Hiddleston a improvizat, sugerând ca pe platou să se audă o piesă evocatoare – „Adagio in D Minor” a lui John Murphy, de pe coloana sonoră a filmului „Sunshine” – iar încet-încet, scena a început să prindă viață. „Sunt foarte puține momente când poți să spui: „Asta chiar a fost magic”,” adaugă Vogt-Roberts. „Scena aceea s-a întâmplat să fie unul din acele momente.”

 

 

DECENIUL LUI KONG

 

Realizatorii au ales anul 1973 ca element central în interpretarea lor a mitului lui Kong. Aceea a fost o perioadă când lumea părea să o fi luat razna, mai ales datorită Războiului din Vietnam, care se apropia, în sfârșit, de final. Deceniul era zdruncinat și din cauza altor elemente de ordin economic, social și politic.

În același timp, aceea a fost o perioadă pe care Vogt-Roberts o descrie ca fiind „superbă din punct de vedere estetic, frumusețea existând în absolut orice detaliu.”

Pentru a surprinde atmosfera specifică acelei perioade, au fost proiectate lentile anamorfotice speciale – singurele de acest tip – pe care Vogt-Roberts și Fong le-au creat în colaborare cu Panavision. „Lentilele au un aer de modă veche, care ne-a uajutat să surprindem și să obținem acel aspect al anilor ’70 pe care îl căutam,” spune Fong. „Panavision ne-a transmis că acestea sunt cele mai bune lentile anamorfotice pe care le-a făcut vreodată.”

Pentru a diferenția și mai mult aspectul vizual al filmului de cel prezent în alte pelicule, Fong și Vogt-Roberts au ales încă de la început să surprindă culori neașteptate într-o manieră intensă, oferindu-i filmului aerul unui vis febril provocat de Războiul din Vietnam.

În acel deceniu, lumea află de agenții sub acoperire Monarch, conduși de Bill Randa (jucat de John Goodman), care lucrează pe o navă portavion, Athena, de pe care echipa pleacă în misiune în elicoptere. Elicopterele Huey – un alt mijloc de transport simbolic al anilor ’70 – sunt de asemenea elemente esențiale. Sunetul produs de elicea elicopterelor Huey, devenit „unul dintre termenii noștri de tocilari”, glumește Al Nelson – face aluzie la conflictul interior care-l macină pe Packard, cu privire la sfârșitul războiului, dar și la momentele rulate cu încetinitorul reprezentând confruntarea șocantă dintre Kong și elicopterele care-i invadează căminul. Pentru a surprinde acel sunet specific, designerul de sunet Pete Horner, editorii efectelor de sunet Benjamin A. Burtt, Pascal Garneau și William McGuigan, dar și supervizorul editorilor de sunet Steve Slanec au colaborat cu Muzeul Elicopterelor folosite în Războiul din Vietnam din Concord, California, pentru a înregistra un Huey adevărat din acea perioadă.

„Muzeul ne-a pus la dispoziție un Huey, iar noi, înarmați cu tot soiul de microfoane și alte echipamente de înregistrat, am stat fix sub elicea care se învârtea, pentru a surprinde acel sunet cu claritate,” spune Horner. „A fost palpitant. Apoi ne-au plimbat cu elicoperele Huey și au executat manevre speciale, înregistrările putând fi ascultate în scena în care elicopterele zboară în furtunile groaznice care înconjoară și protejează Insula Craniilor.”

În cazul costumelor din acea epocă, Vogt-Roberts și designerul de costume Mary Vogt au optat pentru un aspect clasic din anii ’70, evitând tendințele în modă ale perioadei, precum cămășile cadrilate sau cravatele foarte late. „Personajele noastre poartă aceleași haine mult timp, așa că am vrut ca totul să pară real,” comentează Vogt.

Pentru a-l îmbrăca pe Hiddleston ca pe un agent al Serviciilor Speciale, Vogt a consultat o broșură despre viața acestor agenți, scrisă de un fost membru al unității de elită a Forțelor Speciale din armata britanică. „Broșura descrie în detaliu misiunile acestor agenți, inclusiv numărul de zile care treceau până apucau să-și schimbe hainele,” explică Vogt. „Astfel, i-am dat lui Tom un aspect simplu și eroic, care amintește de Steve McQueen în filmele din acea perioadă, ținuta fiind formată din pantaloni cu croială simplă, bocanci și un tricou simplu.”

Ținuta lui Packard, jucat de Samuel L. Jackson, include o eșarfă militară, care nu îi folosește doar la protecția împotriva gândacilor, ci îi și oferă un soi de aură regală. „Asta îl diferențiază pe Packard de ceilalți membri ai unității sale,” spune Vogt.

În plus, Steven B. Melton, responsabil cu recuzita, s-a asigurat că fiecare membru al unității lui Packard poseda o cască cu aer autentic. „Am cumpărat 21 de căști pe eBay și am trecut prin 300 de design-uri diferite până am rămas cu cele șapte care i-au plăcut lui Jordan,” spune Melton. „Fiecare cască are tot soiul de etichete și un design diferit, unele dintre ele fiind cumpărate de la piloți de elicoptere care au participat la Războiul din Vietnam.”

Mason Weaver, jucată de Brie Larson, fotoreporteră de război la datorie, poartă bocanci cu șireturi, un maiou gri deschis și pantaloni kaki, ținută care îi conferă un aer aproape militar,” spune Vogt.

Marlow, interpretat de John C. Reilly, nu este cu siguranță un om al anilor ’70, așa că Vogt a adăugat ținutei personajului o caschetă de pilot din al Doilea Război Mondial, care lui Reilly i-a plăcut la nebunie, ceea ce l-a împins să o poarte pe toată durata filmărilor. „Uniforma de pilot este romantică și eroică,” spune Vogt. Bill Corso, supervizor machiaj, subliniază faptul că cei aproape treizeci de ani trăiți în izolare pe insulă l-au afectat pe Marlow. „Fața lui pare tăbăcită, iar barba trebuia să pară că e rasă cu o sabie de samurai… ceea ce se și întâmplă, de fapt.”

Influența anilor ’40 se simte și în privința ambarcațiunii ciudate a lui Marlow, care devine ultima speranță a membrilor expediției, ultima posibilitate de salvare de pe Insula Craniilor. Construită de Marlow și de inamicul său de pe vremuri, acum prieten decedat – Gunpei Ikari, ambarcațiunea este un soi de vas hibrid, format din diferite bucăți demontate care aparțineau cândva avionului P-51 condus de Marlow și avionului Zero condus de Gunpei. Meinardus și echipa sa au construit motorul vasului de la zero, făcându-l capabil să vibreze, să scoată fum și să tremure. De asemenea, tot ei au construit hornul ambarcațiunii, care vomită nori negri de fum.

Populația indigenă a insulei, tribul Iwi, transcende timpul. În mod semnificativ, destinul său este încrucișat cu cel al lui Kong. Garcia explică: „Tribul Iwi e izolat de restul lumii. Băștinașii sunt pașnici, simpli și avansați în același timp. Acest trib are o relație simbiotică cu Insula Craniilor și e conștient de faptul că, odată cu dispariția lui Kong, ultimul din specia sa, echilibrul natural delicat al insulei va fi distrus.”

Vogt-Roberts adaugă: „Am vrut ca cei din tribul Iwi să-l idolatrizeze pe Kong, iar într-un fel, să fie mai evoluați decât noii vizitatori de pe Insula Craniilor.”

Desenele complicate picatate pe corpurile celor din tribul Iwi nu sunt doar decorative. Complicata grafică prezentă pe corpul și fața fiecărui membru a fost inspirată dintr-o sursă improbabilă. Vogt-Roberts, pasionat de jocuri video, explică: „Am fost intrigat de formele „pixelate” ale diferitelor personaje din jocuri vdeo, cu marginile lor aspre și unghiurile de 90 de grade. Îmi place ideea de a crea ceva anacronic – care să fie și modern, și antic în același timp. Așa că am proiectat acest tip de desene care a fost folositor din mai multe puncte de vedere. Începi să înțelegi că însăși vopseaua are propriul limbaj, servind nu doar pentru camuflaj, acesta permițându-le de fapt să cutreiere insula și să se piardă în peisaj, dar și să rămână în viață printre nenumăratele amenințări care-i înconjoară.”

 

CASCADORII ȘI TÂRÂTORII CRANIILOR

 

În cea mai mare parte a călătoriei lor, membrii expediției sunt azvârliți în lupte și bătălii de o anvergură care îi surprinde până și pe experimentații soldați din unitatea lui Packard.

Proiectând și realizând acțiunea propulsivă și scenele de luptă, supervizorul cascadoriilor, George Cottle, a coordonat o echipă de 60 de cascadori, care au repetat luptele și s-au folosit de cabluri timp de opt săptămâni, înainte de începerea filmărilor.

Cea mai mare provocare pentru echipa de cascadori a fost distanța până la locațiile din Vietnam, unele dintre ele aflându-se și la 45 de minute distanță cu mașina, ceea ce implica un marș cu vehicule patru ori patru și cățărări îndelungate.

Disponibilitatea unor echipamente a reprezentat o problemă la fel de mare precum accesibilitatea anumitor locații. De exemplu, Cottle avea nevoie pentru o scenă de o macara uriașă, personajul principal apărând în acea secvență în aer. „Exista doar o macara de care știam noi în Vietnam, iar pentru a o aduce la locație trebuia să conducem 12 ore,” își amintește el. „Când a ajuns până la urmă macaraua, ne-am dat seama că e destul de învechită, dar am reușit să ne descurcăm cu ea, s-a achitat ireproșabil de sarcini.”

Elaborata cascadorie i-a uimit pe actorii care participau la acea scenă. „Am repetat-o într-un spațiu închis, niciunul din personaje nu știa ce urma să se întâmple,” râde Cottle. „Astfel, prima lor reacție a fost fantastică.”

Cottle a lăudat actorii, toți dintre ei fiind gata să se antreneze riguros pentru cascadorii. Acesta îl laudă în mod special pe Hiddleston, care trebuia să aibă cea mai bună condiție fizică în calitate de agent al Forțelor Speciale. „Tom este o mașină și un star!” spune Cottle. „E atât de dedicat și de pasionat când vine vorba de munca sa… E un tip cu o condiție fizică bună, care a reușit să înțeleagă foarte bine dinamica și regulile cascadoriilor.”

Condiția sa fizică iese în evidență într-o scenă impresionantă în care Conrad se luptă cu o mulțime de creaturi zburătoare, folosindu-se doar de o sabie katana. Pentru a stăpâni periculoasa și complexa armă, Hiddleston și John C. Reilly – sabia îi aparține lui Marlow, lăsată moștenire de Gunpei – s-au antrenat zilnic cu Ilram Choi, coordonatorul luptelor. Pentru siguranța lor, ei s-au pregătit folosind un tub de plastic, dar în câteva săptămâni, ambii actori au reușit să stăpânească arta aceasta. „Chiar erau foarte pasionați de asta,” își amintește Cottle. „Unii actori fac genul ăsta de lucruri doar în ziua în care se filmează scena și speră că le va ieși bine. Dar în fiecare zi, John și Tom ne întrebau dacă nu puteau să se pregătească măcar 30 de minute cu Ilram.”

Larson a apreciat și ea ocazia de a-și trezi la viață sinele eroic. „Acesta e un rol care a presupus mai mult efort fizic decât tot ce-am făcut până acum, dar mi s-a părut minunat să-mi pot folosi calitățile în acest mod,” spune ea.

Aventura i-a purtat pe actori și pe cer. „Eu și cu Brie am mers cu echipa secundară cu elicopterele Huey, organizate în formație,” își amintește Hiddleston. „Zburam deasupra unui vulcan și deasupra Pacificului într-un elicopter pentru cascadorii, care nu avea uși, iar eu și Brie ne aplecam în afară complet, dar aveam centuri, totul era sigur. Să poți să faci asta și să o numești muncă e un lucru uimitor.”

Poate cea mai descurajantă, dar și palpitantă scenă cu cascadorii a fost cea în care echipa ajunge pe Insula Craniilor, unde mulți membri își găsesc sfârșitul în timpul ciocnirilor dintre Kong și elicopterele Huey. Cottle spune că majoritatea cascadoriilor au fost făcute fără efecte, folosindu-se de elicoptere reale pe platou.

Cottle a respectat și contribuția adusăde Harry Humphries, consilierul în materie de tehnică militară, fost membru SEAL, care a luptat în Vietnam. „Harry a fost acolo, el a trecut prin război. E o legendă, deci atunci când le spunea să facă ceva actorilor, aceștia îl ascultau,” spune Cottle.

Humphries a asigurat veridicitatea jargonului militar, a oferit sfaturi legate de vehiculele aeriene din acea perioadă, precum elicopterele Huey UH-1, care reprezentau principala metodă de atac aerian, de livrare și de transport în Vietnam, dar și sfaturi cu privire la armele folosite de o unitate de infanterie standard, inclusiv cu privire la pușca de asalt M-16 și lansatorul de grenade M-79.

În ciuda acestui armament impresionant, Packard și unitatea sa dau lupta vieții lor atunci când se confruntă cu Kong și ceilalți locuitori ai Insulei Craniilor. În timp ce Kong este regele insulei, celelalte creaturi sunt stăpânele propriilor tărâmuri.

Vogt-Roberts a vrut ca fiecare bestie să iasă în evidență, să ia prin surprindere publicul. „Când eram copil, unul dintre lucrurile care-mi plăceau cel mai mult era să văd lucruri noi în filme,” remarcă acesta. „Observam mereu toate particularitățile fiecărui monstru.”

Cel mai puternic inamic al lui Kong este voracele Târâtor al Craniilor, o bestie antică responsabilă pentru dispariția strămoșilor lui Kong, care a rămas ultimul din specia sa. „Târâtorul Craniilor este îngerul căzut din regatul lui Kong,” spune Vogt-Roberts. „Trăiește sub pământ și reprezintă unul din aspectele mai sumbre ale insulei, dar și misterul legendei. Nu e o creatură perfect construită.”

Acesta ar putea fi un adevăr spus doar pe jumătate: Târâtorul Craniilor se aseamănă cu un șarpe care are și două brațe puternice, și o față terifiantă ca un craniu. Echipa responsabilă cu efectele de animație a avut de furcă în crearea fizionomiei creaturii, în special pentru o scenă de luptă de vârf. „Din moment ce Târâtorul Craniilor are doar două membre și o coadă foarte lungă, a trebuit să găsim un mod prin care să-i oferim un echilibru, o bază.,” spune Scott Benza. „Prin urmare, coada lui îi sprijină greutatea într-o manieră pe care nu prea o regăsești în natură.”

Oricât de greu a fost de manevrat, chipul oribil al acestei creaturi și corpul său le-au aprins imaginația designerilor de sunet. „Jordan a vrut ca acest monstru să fie morbid, ceva ce nu-și are locul în natură,” spune Al Nelson. „Era imposibil să putem exagera cu sunetele produse de Târâtorul Craniilor, așa că ne-am putut distra făcându-l să sune la fel de hidos pe cât arată.”

Un punct de referință la început a fost sunetul scos de un iepure aflat pe moarte – „acel tip de sunet strident și îndurerat,” după cum îl descrie Nelson. De asemenea, el s-a folosit de sunetele produse de leii de mare, „care scot unele dintre cele mai morbide sunete pe care le poți auzi în natură – de parcă sunt gata să-și dea duhul – dar m-am folosit și de sunetele produse de veverițe, care scot niște zgomote scrâșnite îngrozitoare atunci când se strigă una pe alta, îți dau fiori. Deci când te gândești la bestia asta imensă, tu de fapt auzi sunetele scoase de o mică veveriță,” rânjește Nelson.

 

NOTE DE ÎNCHEIERE

 

Design-ul de sunet al filmului este completat de o coloană sonoră simfonică, compusă de Henry Jackman. „Partea grozavă la filmele cu monștri este că îți oferă șansa de a te folosi de orchestra simfonică în cea mai măreață manieră,” spune el. „Jordan s-a bucurat de gravitatea și istoria care vin la pachet cu orchestra simfonică, dar noi am explorat și elemente mai puțin tradiționale. Aceasta chiar e experiență memorabilă pentru un compozitor.”

Jackman subliniază legătura emoțională dintre Kong și anumite personaje imprimând anumitor momente din coloana sonoră „un strop de umanitate și sensibilitate.” În plus, el spune că scenele de pe Wanderer sunt printre favoritele sale. „John C. Reilly în rolul lui Marlow e ghidul nostru în acel altar, așa că am compus „un element muzical specific american” – o temă muzicală patriotică, care face referire la Marlow și la trecutul său de fost pilot în al Doilea Război Mondial.”

Ca o trimitere făcută la perioada în care se desfășoară acțiunea, Jackman a imprimat coloanei sonore tonurile clasice și îndrăznețe ale chitarelor psihedelice din anii ’70. Asta a facilitat și tranziția rapidă a unora dintre cele mai memorabile cântece din acel deceniu în sfera digitală. „Am vrut să folosesc cântece din epoca Războiului din Vietnam și o întreagă miriadă de piese populare din acei ani,” spune Vogt-Roberts. „Asta a furnizat o dihotomie remarcabilă, a stabilit tonul filmului și ne-a oferit moment extrem de distractive.”

„Pe ambarcațiunea cu care personajele călătoresc pe râu, am montat un patefon, ceea ce le permite să asculte muzică din alte locuri,” continuă regizorul. „Interacțiunea lor cu muzica duce la câteva momente neașteptate.”

Cântecele care pot fi auzite pe coloana sonoră includ și titluri precum „Time Has Come Today”, de The Chambers Brothers, una dintre cele mai importante piese din era psihedelică; „White Rabbit”, de Jefferson Airplane; „Ziggy Stardust”, de David Bowie; „Long Cool Woman (In A Black Dress)”, de The Hollies; „Paranoid”, de Black Sabbath; „Bad Moon Rising” și „Run Through the Jungle”, de Creedence Clearwater Revival; „Down on the Street”, de The Stooges; „Mặt Trời Đen”, populara piesă rock vietnameză, și „Brother”, cântată de starul pop brazilian Jorge Ben Jor.

Muzica, care ajută la intensificarea emoțiilor produse de film și acompaniază excelent acțiunea, a fost unul dintre ultimele elemente creative realizate în etapa de post-producție. Aceasta a reprezentat apogeul unui demers masiv care a purtat echipa de producție pe trei continente, unde realizatorii – coordonați de Vogt-Roberts, dar și de producătorii Thomas Tull, Mary Parent, Jon Jashni și Alex Garcia – au supravegheat filmările de o complexitate deosebită, dar care le-au adus o răsplată minunată.

De-a lungul procesului, toți cei implicați în etapa de producție au dorit să respecte istoria lui Kong, chiar dacă misiunea lor era aceea de a crea o nouă reprezentare a bestiei legendare, dedicată noii generații.

„Procesul de creare a filmului „Kong: Insula Craniilor” a reprezentat o călătorie extraordinară, o experiență minunată pentru toți cei implicați,” concluzionează Vogt-Roberts. „Am vrut să-l tratăm pe Kong într-o manieră care să onoreze ceea ce a fost înainte, dar care să deschidă un nou drum.”

# # #

DESPRE DISTRIBUȚIE

 

TOM HIDDLESTON (James Conrad) a câștigat un Glob de Aur anul acesta la categoria „Cel mai bun actor”, pentru rolul din aclamata adaptare BBC a romanului lui John le Carre – „Managerul nopții”, în care i-a dat viață lui Jonathan Pine. Pentru această interpretare, actorul a primit numeroase distincții, inclusiv nominalizări la premiile Critics’ Choice și Emmy, la categoria „Cel mai bun actor”, dar și o nominalizare la premiile National Television, la categoria „Cel mai bun rol într-un serial dramă”.

În curând, Hiddleston își va relua rolul de Loki, pe care l-a interpretat în francizele „Thor” și „Răzbunătorii” începând cu anul 2011, actorul urmând să apară în pelicula „Thor: Ragnarok”, care va avea premiera în România în data de 27 octombrie.

Actorul i-a dat pentru prima oară viață lui Loki în „Thor”, film regizat de Kenneth Branagh, pentru care a și primit un premiu Empire la categoria „Cel mai bun debutant”. El și-a reluat rolul în 2012, dându-i viață lui Loki în blockbuster-ul „Răzbunătorii”, interpretarea aducându-i un premiu MTV Movie la categoria „Cel mai bun personaj negativ”, dar și unul la categoria „Cea mai bună scenă de luptă”, pe care l-a împărțit cu Robert Downey Jr., Chris Evans, Mark Ruffalo, Chris Hemsworth, Scarlett Johansson și Jeremy Renner.

Reluându-și rolul în „Thor: Întunericul” și alăturându-se unei distribuții stelare din care mai făceau parte Chris Hemsworth, Natalie Portman și Idris Elba, Hiddleston a mai primit o nominalizare la premiile Empire, la categoria „Cel mai bun actor în rol secundar” în 2014, dar și o nominalizare la premiile MTV Movie, la categoria „Personaj favorit”.

În 2015, Hiddleston a apărut în „Crimson Peak”, regizat de Guillermo del Toro, jucând alături de Jessica Chastain, Mia Wasikowska și Charlie Hunnam. În același an, el a apărut în thrillerul „High-Rise”, regizat de Ben Weathley, jucând alături de actori precum Jeremy Irons, Luke Evans, Sienna Miller și Elisabeth Moss, rolul său aducându-i și o nominalizare la premiile BIFA la categoria „Cel mai bun actor”.

El a mai jucat și în pelicula „I Saw the Light”, regizată de Marc Abraham, biografia independentă despre Hank Williams, emblemă a muzicii country, scenariul fiind bazat pe cartea „Hank William: The Biography”, lansată în 1994. Filmul a avut premiera la Festivalul de Film de la Toronto în 2015.

Anterior, Hiddleston a putut fi urmărit în filmul regizat de Steven Spielberg „Calul de luptă” (2011), nominalizat la premiile Oscar și la Globurile de Aur, rolul său fiind cel care l-a adus cu adevărat în atenția publicului și a criticilor. Din distribuție au mai făcut parte Jeremy Irvine, Emily Watson, David Thewlis, Benedict Cumberbatch și Eddie Marsan. În același an, el a fost memorabil în rolul lui F. Scott Fitzgerald în pelicula „Miezul nopții la Paris”, regizată de Woody Allen.

Printre celelalte filme independente în care a mai jucat se numără și „Îndrăgostiții mor ultimii”, în regia lui Jim Jarmusch, din distribuție făcând parte și Tilda Swinton, John Hurt și Wasikowska; „Archipelago”, în regia Joannei Hogg, rolul său aducându-i o nominalizare la premiile Evening Standard la categoria „Cel mai bun actor”, și „Adânca mare albastră”, în regia lui Terence Davies, din distribuție făcând parte și Rachel Weisz. Actorul a mai primit o nominalizare la premiile BAFTA în 2012, la categoria „Star în ascensiune”.

În curând, vocea lui Hiddleston va putea fi auzită în filmul de animație „Early Man”, din distribuție făcând parte și Eddie Redmayne.

În ceea ce privește proiectele de televiziune, actorul i-a dat viață prințului Hal în „Henry al IV-lea”, părțile 1 și 2, având și rolul principal în „Henry al V-lea”, producții difuzate de BBC ca parte a mult așteptatei Olimpiade Culturale. În 2013, el a primit Times Breakthrough Award pentru rolul său, în cadrul galei South Bank Sky Arts.

Pe scenele de teatru, Hiddleston a fost distins pentru rolul principal din „Coriolanus”, câștigând un premiu London Evening Standard Theatre și o nominalizare la premiile Olivier, ambele la categoria „Cel mai bun actor”. În această piesă, el a jucat alături de Hadley Fraser și Mark Gatiss, regia fiind asigurată de Josie Rourke, directorul artistic al Donmar. În 2008, el a primit nominalizări la premiile Olivier la categoria „Cel mai bun debutant” pentru rolurile din „Cymbeline” și „Othello”. Pentru rolul din urmă, actorul a primit premiul Olivier.

Hiddleston este absolvent al Academiei Regale de Arte Dramatice din 2005.

 

SAMUEL L. JACKSON (Preston Packard), unul dintre cei mai respectați actori de la Hollywood, a apărut până acum în mai bine de 100 de filme. Maniera în care i-a dat viață lui Jules, asasinul filosof din „Pulp Fiction”, regizat de Quentin Tarantino, l-a transformat într-o emblemă nepieritoare a cinematografiei americane. Pe lângă laudele copleșitoare aduse de critici, actorul a primit și nominalizări la premiile Oscar și la Globurile de Aur, câștigând un premiu BAFTA, toate la categoria „Cel mai bun actor secundar”. La galele Independent Spirit, el a primit un premiu la categoria „Cel mai bun actor în rol principal”. Jackson a făcut ulterior echipă cu Tarantino în numeroase rânduri, inclusiv pentru filmele „Jackie Brown”, care i-a mai adus o nominalizare la Globurile de Aur, „Kill Bill: Volumul 2”, „Django dezlănțuit” și, cel mai recent, „Cei 8 odioși”.

Jackson a încheiat o înțelegere cu studiourile Marvel pentru a apărea în nouă filme, actorul dându-i viață lui Nick Fury în trei francize blockbuster. Jackson a jucat acest rol în „Iron Man – Omul de oțel” și „Iron Man – Omul de Oțel 2”, în „Căpitanul America: Primul Răzbunător” și „Căpitanul America: Războinicul iernii”, care a avut încasări record de peste 200 de milioane de dolari în weekendul de lansare, și în „Răzbunătorii: Sub semnul lui Ultron”. El va apărea și în viitorul film din franciza „Răzbunătorii”, „Avengers: Infinity War”. De asemenea, Jackson își va împrumuta vocea unor personaje din comedia de acțiune animată „Blazing Samurai” și din „The Incredibles 2”.

Actorul va apărea într-o serie de filme în viitorul apropiat, printre care și comedia de acțiune „The Hitman’s Bodyguard”, „Unicorn Store”, debutul regizoral al lui Brie Larson, și „Inversion”, filmul SF al lui Peter Segal.

Recent, Jackson a putut fi urmărit în filmele „Triplu X: Întoarcerea lui Xander Cage”, în care și-a reluat rolul agentului Augustus Gibbons; „Copiii domnișoarei Peregrine: Între două lumi”, aventura fantastică regizată de Tim Burton; „Legenda lui Tarzan”, în regia lui David Yates; popularul „Kingsman: Serviciul secret”, în regia lui Matthew Vaughn; „RoboCop”, remake-ul peliculei SF clasice cu același nume, și „Chi-Raq” și „Oldboy: Prizonier în libertate”, ambele în regia lui Spike Lee.

Bogatul palmares al lui Jackson include titluri diverse precum „Mother and Child”, pentru care a mai primit o nominalizare la premiile Spirit; „Mărul discordiei”; „Frați de suflet”; „Spirit”; „Jumper: Oriunde, oricând”; „Întoarcerea campionului”; „Camera 1408”; „Suspinul șarpelui negru”; „Avionul cu șerpi”; „Tărâmul libertății”; „Antrenorul Carter”; „Star Wars: Episodul III – Răzbunarea Sith”; „Incredibilii”; „S.W.A.T. – Trupe de elită”; „Mișcări periculoase”; „Formula 51”; „Războiul stelelor: Atacul clonelor”; „Profetul din grotă”; „Indestructibilul”; „Regula jocului”; „Shaft”; „Rechinii ucigași”; „Star Wars Episodul I – Amenințarea fantomei”; „Negociatorul”; „Vioara roșie”; „Sfera”; „Secretul Evei”; „Cod „Crimă””; „Vremea Răzbunării”, care i-a adus o nominalizare la Globurile de Aur; „Sărutul dulce al răzbunării”; „Greu de ucis 3”; „Iubire adevărată”; „Jurassic Park”; „Jocuri patriotice”; „Febra iubirii”; „Băieți buni”; „Totul pentru Blues”; „Când dragostea ucide”; „Pizzeria lui Saul”; „Un prinț în America”; „Colegiul năbădăilor” și „Vremuri de restriște”.

În 2011, Jackson și-a făcut debutul pe Broadway în piesa „The Mountaintop”, jucată la Teatrul Bernard B. Jacobs. În această piesă, actorul i-a dat viață lui Marther Luther King Jr., din distribuție făcând parte și Angela Bassett. Regia a fost asigurată de Kenny Leon.

Jackson ș-a început cariera pe scenele de teatru după ce a absolvit Universitatea Morehouse din Atlanta, cu o diplomă de licență în Arte Dramatice. Printre primele piese în care a jucat se numărăr și „Home”, „A Soldier’s Play”, „Sally/Prince” și „The District Line”. De asemenea, el a apărut în două piese scrise de dramaturgul August Wilson, jucate la Yale Repertory Theatre. În cadrul Festivalului Shakespeare de la New York, Jackson a apărut în piesele „Mutter Courage și copiii ei”, „Spell #7” și „The Mighty Gents”.

Pe micile ecrane, Jackson a apărut în filmul HBO „Alb și Negru” (2011). Anterior, el a apărut în filmul HBO „Against the Wall”, premiat la Emmy și regizat de John Frankenheimer. Rolul său din această peliculă i-a adus nominalizări la premiile Cable ACE și la Globurile de Aur la categoria „Cel mai bun actor secundar într-un film de televiziune sau mini-serie TV”. În plus, el a fost unul din producătorii executivi ai seriei animate Spike „Afro Samurai”, care a avut premiera în 2007 și a fost difuzată timp de trei sezoane. Serialul a primit o nominalizare la premiile Emmy la categoria „Cel mai bun serial animat”. Prima ediție a jocului „Afro Samurai” s-a lansat în februarie 2009.

 

JOHN GOODMAN (Bill Randa) și-a făcut recent debutul în West End, la Teatrul Wyndham din Londra, jucând alături de Damian Lewis și Tom Sturridge în relansarea piesei „American Buffalo”, scrisă în 1975 de David Mamet.

Iarna trecută, Goodman s-a întors pe scena de teatru în relansarea piesei „Prima pagină”, scrisă de Ben Hecht și Charles MacArthur. Din distribuție au mai făcut parte Nathan Lane și John Slattery.

În viitorul apropiat, actorul va putea fi urmărit în thrillerul „The Coldest City”, regizat de David Leicht, vocea sa putând fi auzită în viitoarea aventură SF regizată de Luc Besson – „Valerian și orașul celor o mie de planete”.

Recent, Goodman a apărut în „Patriots Day”, „Strada Cloverfield 10”, popularul thriller SF, pentru care a primit multe aprecieri, și „Trumbo”, drama biografică regizată de Jay Roach.

În 2013, Goodman a jucat în drama „Argo”, regizată de Ben Affleck, care a câștigat premiul Oscar la categoria „Cel mai bun film”, și în thrillerul „Zborul”, regizat de Robert Zemeckis. În același an, el a câștigat premiul Spotlight la galele National Board of Review pentru contribuțiile aduse filmelor „Argo”, „Zborul” și „Lovitură cu efect”. Goodman a putut fi urmărit și în filmul mut alb-negru „Artistul”, care în 2012 a câștigat premiul Oscar la categoria „Cel mai bun film”.

În ceea ce privește proiectele de televiziune, actorul a apărut în serialul original Amazon „Alpha House”, în mini-seria TV Starz „Dancing on the Edge”, serialul DirecTV „Daune și interese” și seria NBC „Studenți part-time”.

Printre numeroasele distincții primite de Goodman se numără și un Glob de Aur la categoria „Cel mai bun actor” și șapte nominalizări la premiile Emmy pentru rolul din „Roseanne”. De asemenea, el a primit nominalizări pentru rolurile din serialul TNT „Kingfish: A Story of Huey P. Long”, filmul CBS ”Un tramvai numit dorință”, bazat pe scenariul scris de Tennessee Williams și filmul fraților Coen „Barton Fink”. În 2007, Goodman a câștigat cel de-al doilea premiu Emmy la categoria „Cel mai bun actor invitat într-un serial – dramă”pentru rolul din „Studio 60”.

Biografia HBO despre Jack Kevorkian, „Doctorul „Moarte””, i-a reunit pe Goodman, Al Pacino și Susan Sarandon. Pentru rolul său, el a primit o nominalizare la premiile Emmy la categoria „Cel mai bun actor secundar într-o mini-serie TV sau film de televiziune” și o nominalizare la premiile SAG la categoria „Cel mai bun actor într-un film de televiziune sau mini-serie TV”.

De asemenea, actorul a mai apărut în filme precum „Transformers: Exterminarea”, „Jucătorul”, remake-ul peliculei din 1974, „Eroii monumentelor”, „Inside Llewyn Davis”, „Universitatea monștrilor”, „Extrem de tare și incredibil de aproape”, „Obsesii din trecut”, „Mă dau în vânt după cumpărături”, „Speed Racer”, „Bee Movie: povestea unei albine”, „Papesa Ioana”, „Alabama Moon”, „Gigantic”, „Viața în pași de dans”, „O altă viață”, „Masked and Anonymous”, „Storytelling”, „Marea hoinăreală”, „Barul Coyote Ugly”, „Un mascul extraterestru”, „O noapte la McCool’s”, „Între viață și moarte”, „Demonii printre noi”, „Omuleții de sub casă”, „Blues Brothers 2000”, „Pariorul”, „Familia Flintstones: Aventuri în Epoca de Piatră”, „Fantomele trecutului”, „Arahnofobia”, „Lângă tine mereu”, „Vise împlinite”, „Născută ieri”, „Spectacol de matineu”, „Povestea lui Babe Ruth”, „Regele Ralph”, „Poanta”, „Când mă îndrăgostesc”, „Când dragostea ucide”,

„Stella”, „Evadarea lui Eddi Macon”, „C.H.U.D.”, „Răzbunarea tocilarilor”, „Iubiții Mariei”, „Vise dulci”, „Povești adevărate”, „Polițiști murdari”, „Hoața”, „Cercetașii”, „S-a furat Arizona” și „Marele Lebowski”.

El și-a împrumutat vocea în numeroase filme de animație, inclusiv „Compania Monștrilor”, „Împăratul vrăjit”, „Povestirile lui Rat Fink” și „Cartea Junglei 2”. De asemenea, actorul și-a împrumutat vocea unuia dintre personajele principale din seria animată NBC „Leii albi și problemele negre”.

Originar din St. Louis, Goodman a frecventat cursurile Universității Missouri cu scopul de a juca fotbal american, dar o rană l-a făcut să-și schimbe specializarea principală în teatru. Nu s-a mai întors la fotbal și a absolvit cu o diplomă de licență în Teatru.

Goodman a apărut în piesa „Așteptându-l pe Godot”, jucată pe Broadway, pentru care a primit laude numeroase (actorul l-a interpretat pe Pozzo). El a apărut în numeroase piese de teatru și producții pentru copii, nu doar pe Broadway. Printre acestea se numără și „Henry al IV-lea, Parts I and II”, „Antoniu și Cleopatra”, „Cum vă place” și „Un colind de Crăciun”. El a jucat de asemenea în „The Robber Bridegroom”, în „Loose Ends” (1979) și „Big River” (1985), ambele fiind puse în scenă pe Broadway.

În 2001, el a apărut în cadrul Festivalului Shakespeare de la New York în piesa „Pescărușul”, regizată de Mike Nichols. Anul următor, a apărut pe Broadway în piesa „Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită”, pusă în scenă la Public Theatre.

 

BRIE LARSON (Mason Weaver) a câștigat un Oscar, un Glob de Aur și câte un premiu SAG, BAFTA, Critics’ Choice, National Board of Review și Independent Spirit anul trecut, la categoria „Cea mai bună actriță”, pentru rolul fabulos din „Camera”, în regia lui Lenny Abrahamson. Pelicula a fost adaptată după bestsellerul despre o tânără femeie și copilul ei de cinci ani care reușesc să-și (re)capete libertatea după ce au fost închiși ani întregi într-o singură cameră.

Ea a putut fi urmărită de curând în thrillerul „Free Fire”, a cărui acțiune se petrece în anii ’70. Pelicula regizată de Ben Wheatley l-a avut ca producător executiv pe Martin Scorsese, premiera având loc la Festivalurile de Film de la Toronto și Londra din 2016. În viitorul apropiat, Larson va putea fi urmărită în „The Glass Castle”, bazat pe biografia bestseller scrisă de Jeannette Walls, astfel actrița având șansa de a colabora din nou cu regizorul Destin Daniel Crettton; „Unicorn Store”, care reprezintă debutul său regizoral, și primul film cu supereroi Marvel care va avea o eroină în prim-plan – „Captain Marvel”.

În 2014, Larson a apărut în „Short Term 12”, care a reprezentat prima sa colaborare cu Cretton. Maniera în care i-a dat viață lui Grace, directoarea unui azil, i-a adus premii la Festivalul de Film de la Locarno și la galele Gotham, dar și o nominalizare la premiile Critics’ Choice, toate la categoria „Cea mai bună actriță”. Cei de la Los Angeles Times au numit-o vedeta Festivalului de Film SXSW, unde a avut premiera filmul.

Larson a colaborat cu numeroși regizori și actori recunoscuți, inclusiv Judd Apatow și Amy Schumer („O tipă… dezastru”), Rupert Wyatt și Mark Wahlberg („Jucătorul”), James Ponsoldt, Shailene Woodley și Miles Tiller („Aici și acum”), Joseph Gordon-Levitt („Don Jon” – debutul său regizoral), Phil Lord, Chris Miller și Jonah Hill („21 Jump Street – O adresă de pomină”), Oren Moverman și Woody Harrelson („Rampart”), Edgar Wright („Scott Pilgrim împotriva tuturor”), Noah Baumbach și Ben Stiller („Greenberg”).

Larson este recunoscută mai ales pentru maniera în care i-a dat viață sarcasticei și rebelei fiice a lui Toni Collete în serialul dramă Showtime „United States of Tara”, creat de Diablo Cody, care a fost premiată la galele Oscar, ideea originală aparținându-i lui Steven Spielberg. Actrița a mai avut un rol important și în popularul serial F/X „The League”.

Ea a jucat a apărut și pe scenă la prestigiosul Festival de Teatru din Williamstown în piesa „Our Town”.

Pe lângă actorie și regie, Larson se ocupă și de scenarii. Scurtmetrajul ei „The Arm” a câștigat Premiul Special al Juriului la Festivalul de Film de la Sundance în 2012.

Originară din Sacramento, actrița a început să studieze teatrul încă de la vârsta de șase ani, ea fiind cea mai tânără studentă care a urmat vreodată cursurile American Conservatory Theater din San Francisco.

 

JING TIAN (San) a devenit încet-încet una din cele mai captivante tinere actrițe din comunitatea internațională de film și e gata să-și lase amprenta și asupra publicului american. În luna decembrie, Tian și-a făcut debutul într-un film american, apărând în „Marele Zid”, în care îi dă viață generalului chinez Lin Mei. Din distribuția filmului a făcut parte și Matt Damon. În februarie 2018, Tian va apărea alături de John Boyega și Scott Eastwood în „Pacific Rim: Maelstrom”.

În ultimii doi ani, Tian a devenit una dintre cele mai importante actrițe chineze, atât în domeniul filmelor artistice, cât și cel al proiectelor de televiziune. Ridicându-se la nivelul actorilor legendari de origine chineză alături de care a jucat, ea și-a construit o reputație de femeie dinamică. Folosindu-se adesea de antrenamentele sale de dans ca de un atu, Tian a acceptat orice rol care presupunea antrenamente fizice intense, deoarece ea preferă adesea să-și facă singură cascadoriile.

Între 2013 și 2014, Tian a jucat în trei filme blockbuster: „Special ID”, alături de Donnie Yen, „Police Story 2013”, alături de legendarul Jackie Chan, și „From Vegas to Macau II”, alături de o altă legendă a Chinei, Chow Yun-Fat. Aceste trei filme au avut încasări la box office-ul din China de peste 1,3 miliarde de yuani renminbi. Rolurile ei impresionante în aceste filme i-au adus premiul Hollywood International la ediția a XVIII-a a Galei Premiilor Anuale pentru Film de la Hollywood.

Pe lângă succesul avut pe marile ecrane, Tian a portretizat și personaje foarte iubite din televiziunea chineză. La începutul anului 2014, ea a apărut în „Ban Shu Legend” („Banshu chuangi”), o dramă istorică a cărei acțiune se desfășoară în perioada dinastiei Han. Tian i-a dat viață personajului principal, Ban Shu, o frumoasă învățătoare de la grădinița Palatului Imperial care-i atrage atenția împăratului. Cel mai recent serial dramă în care a jucat, „The Glory of Tang Dynasty”, care a avut premiera în timpul Anului Nou în China și va fi difuzată până în luna mai, a avut un succes uriaș în China, obținând 1,3 miliarde de vizualizări pe Tencent, cea mai mare platformă online a țării.

Tian a atras atenția tuturor când a debutat în 2010 în filmul „My Belle Boss” („Wo de meinu laoban”), în care a a jucat două roluri opuse. În următorii doi ani, ea a obținut roluri solicitante într-o serie de drame istorice importante precum „The Warring States” („Zhan Guo”), „Better and Better” („Yue Lai Yue Hao”) și „Tears in Heaven”.

Tian a crescut în Xi’an, provincia Shanxi, un oraș care se bucură de o istorie de 7000 de ani, acela fiind locul în care au fost descoperite urme ale vastelor armate de Luptători Terracotta, datând din timpul dinastiei Qin și al primului împărat al Chinei. La 13 ani, ea a părăsit casa părintească pentru a-și începe antrenamentele intensive la liceul din cadrul Academiei de Dans din Beijing.

Tian este și una dintre imaginile companiei L’Oreal din Asia. Ea își dedică foarte mult timp eforturilor umanitare în vederea acordării unui sprijin celor aflați în zonele afectate de cutremure, dar și copiilor dezavantajați.

 

JOHN C. REILLY (Hank Marlow) este un actor versatil, care a apărut într-o multitudine de filme artistice și proiecte de televiziune, dar și pe scenele de teatru. El a lucrat cu numeroși regizori, printre care Martin Scorsese („Bandele din New York” și „Aviatorul”), Brian DePalma („Ororile războiului”), Robert Altman („Ultimul radio show”), Terrence Malick („La hotarul dintre viață și moarte”), Roman Polanski („Doamne… ce măcel!”), Wolfgang Petersen („Furtuna perfectă”), Lynne Ramsay („Trebuie să vorbim despre Kevin”) și Paul Thomas Anderson („Jucătorii”, „Jurnalul unei vedete de film porno” și „Magnolia”).

Reilly a apărut și în popularele comedii „Vitezomanu’ Ricky Bobby” și „Frați vitregi”, ambele avându-l și pe Will Ferrell în distribuție și fiind regizate de Adam McKay. Totodată, actorul a jucat în filmul independent „Cyrus”, regizat de frații Duplass. În domeniul filmelor independente, el a mai jucat în „Fata bună”, „Asiguratorul”, „The Promotion”, „Terri”, „Anul Câinelui”, „Impostorul”, „Petrecerea”, „Life After Beth” și, cel mai recent, în „The Little Hours”, care a avut premiera anul acesta la Festivalul de Film de la Sundance. El a apărut și în peliculele „Homarul”, în regia lui Yorgos Lanthimos, „Cowboy”, în regia lui Thomas Bidegain, și „Tale of Tales”, în regia lui Matteo Garrone, toate trei fiind incluse în programul Festivalului de Film de la Cannes în 2015.

Pentru rolul din musicalul „Chicago”, el a fost nominalizat la premiile Oscar la categoria „Cel mai bun actor în rol secundar”, primind Globul de Aur la aceeași categorie. El a mai primit o nominalizare la Globurile de Aur la categoria „Cel mai bun actor într-un film de comedie sau musical” pentru rolul din „Calcă apăsat: Povestea lui Dewey Cox”. Prestațiile sale i-au adus multiple nominalizări la premiile Independent Spirit și SAG, dar și multe aprecieri din partea criticilor.

De asemenea, Reilly a mai jucat în pelicula „Gardienii galaxiei”, blockbuster-ul SF regizat de James Gunn, împrumutându-și vocea unor personaje din filmele de animație „Ralph Strică-Tot”, nominalizat la premiile Oscar, și „Hai să cântăm!”. În prezent, el se află în etapa de filmări pentru pelicula „Holmes and Watson”, în care va apărea alături de Will Ferrell. Regia va fi asigurată de Etan Cohen.

În ceea ce privește proiectele de televiziune, Reilly este un colaborator frecvent al comedianților Tim Heidecker și Eric Wareheim, pentru show-urile „Tim and Eric Awesome Show, Great Job” și „Check It Out, with Dr. Steve Brule”, printre altele.

În ceea ce privește piesele de teatru, el a jucat în „True West”, pentru care a primit o nominalizare la premiile Tony, și „Un tramvai numit dorință”, pe Broadway. Totodată, Reilly a apărut în „Fructele mâniei” și „Un tramvai numit dorință”, puse în scenă de Steppenwolf la Chicago.

 

TOBBY KEBBELL (Jack Chapman/Kong – secvențe de mișcări captate digital) este un actor originar din Marea Britanie care a apărut într-o serie de aventuri fantastice pline de acțiune, dintre care merită menționate „Planeta Maimuțelor: Revoluție”, film regizat de Matt Reeves în care îi dă viață lui Koba, un adept al războiului, și „Warcraft. Începutul”, producție regizată de Duncan Jones în care îi dă viață eroicului Durotan. Actorul a jucat rolul infamului Messala în „Ben-Hur”, film regizat de Timur Bekmambetov și lansat în România în vara anului trecut. Kebbell poate fi urmărit în prezent în „Goana după aur”, regizat de Stephen Gaghan, film în care apare și Matthew McConaughey, și în pelicula fantastică „Copacul cu povești”.

El a atras pentru atenția publicului britanic în 2004, când a apărut pentru prima oară într-un film artistic, regizorul Shane Meadows oferindu-i rolul lui Anthony în „Dead Man’s Shoes”. Maniera în care a interpretat un tânăr cu dizabilități de învățare i-a adus o nominalizare la premiile BIFA la categoria „Cel mai promițător debutant”. Ulterior, el a apărut în filmele „Alexandru”, regizat de Oliver Stone, și „Match Point”, în regia lui Woody Allen.

În 2007, Kebbell a primit din nou laude din partea criticilor pentru modul în care i-a dat viață lui Rob Gretton, managerul trupei Joy Division, în filmul „Control”, regizat de Anton Corbijn și premiat la diferite gale. Actorul a primit un premiu BIFA la categoria „Cel mai bun actor în rol secundar” și a fost nominalizat la premiile Cercului Criticilor de Film Londonezi.

Prestația sa extraordinară din „RocknRolla”, în regia lui Guy Ritchie, i-a adus premiul Cel mai bun actor din partea ziarului The Sun, dar și o nominalizare la premiile Empire. De asemenea, el a mai apărut în filmele „Calul de luptă”, în regia lui Steven Spielberg; „Prințul Persiei: Nisipurile timpului”, în regia lui Mike Newell; „Ucenicul vrăjitor”, în regia lui Jon Turteltaub; „Furia titanilor”, în regia lui Jonathan Liebesman; „Avocatul”, în regia lui Ridley Scott, și „Complicele”, în regia lui Robert Redford.

În ceea ce privește proiectele de televiziune, Kebbell a apărut într-unul din episoadele seriei BBC „The Street”, creată de Jimmy McGovern, care a primit ulterior un premiu BAFTA la categoria „Cel mai bun serial dramă”. Actorul a mai colaborat cu BBC pentru adaptarea modernă a piesei „Macbeth”, în care apare alături de James McAvoy. De asemenea, el a mai jucat și într-un episod din „Oglinda neagră”, serial difuzat de Channel 4.

Pe scenele de teatru, el a jucat la Teatrul Almeida, în versiunea lui David Hare a piesei „Enemies” scrisă de Maxim Gorky, și la Teatrul Playhouse, în piesa clasică „Journey’s End”, scrisă de R.C. Sherriff.

 

JOHN ORTIZ (Victor Nieves) este un actor premiat la diferite gale, care și-a perfecționat abilitățile de actor pe scenele de teatru din New York. Acesta a primit un premiu Obie la categoria „Cel mai bun actor” pentru rolul din piesa „References to Salvador Dali Make Me Hot” și a fost nominalizat la un premiu Independent Spirit pentru rolul din filmul independent „Jack se îndrăgostește”.

Ortiz va putea fi urmărit în curând în comedia „Going in Style”, regizată de Zach Braff, din distribuție făcând parte Morgan Freeman, Michael Caine și Alan Arkin. Producția va avea premiera în România în data de 14 aprilie. Recent, actorul a finalizat filmările pentru peliculele „God Particle”, produs de J.J. Abrams și avându-i pe Chris O’Dowd și Elizabeth Debicki în distribuție, „Nostalgia”, în care vor mai apărea Jon Hamm și Nick Offerman, și „Replicas”, din distribuție făcând parte Keanu Reeves și Alice Eve.

De asemenea, Ortiz a mai jucat în filmele „Câinele, adevăratul meu prieten”, alături de Maggie Siff și Cara Seymour; „Steve Jobs”, alături de Michael Fassbender și Kate Winslet; „Hacker”, alături de Chris Hemsworth; „Bani murdari”, alături de Tom Hardy și James Gandolfini; „Chavez”, în regia lui Diego Luna, alături de Michael Peña. În palmaresul actorului mai apar și titluri precum „Scenariu pentru happy-end”, film nominalizat la premiile Oscar; „Jack se îndrăgostește”, pe care l-a și produs alături de Phillip Seymour Hoffman; „Inamicii publici”; „Furios și iute 6”; „Mândrie și Glorie”; „Gangster american”; „Alien vs. Predator – Requiem”; „Cântărețul de salsa”; „Amistad”; „Carlito”; „Onoare pătată”; „Răscumpărarea”; „Riot”; „Povești din New York”; „Sergentul Bilko”; „Viața și epoca lui Reinaldo Arenas”; „Oportuniștii” și „The Last Marshall”.

În ceea ce privește proiectele de televiziune, Ortiz a jucat alături de Gre Kinnear în serialul Fox „Rake”. El mai poate fi urmărit și în serialul de comedie TBS „The Guest Book”, alături de Kellie Martin, și în „Sub același acoperiș”, serie HBO în care mai apar Amanda Peet ș i Melanie Lynskey. De asemenea, actorul a mai jucat alături de Dustin Hoffman în serialul „Norocul”, apărând frecvent și în „Juniorul”, „The Job” și „Lush Life”.

Alături de Hoffman, Ortiz este cofondatorul Companiei de Teatru LAByrinth, sub egida căreia a produs și jucat în multiple piese, printre care și „The Last Days of Judas Iscariot”, regizată de Hoffman; „Jesus Hopped The „A” Train”, pentru care a primit o nominalizare la premiile Drama Desk; „Guinea Pig Solo”, și „Jack se îndrăgostește”, toate fiind puse în scenă la Public Theater din New York. Recent, el a apărut în rolul principal din „Othello”, alături de Hoffman. Producția regizată de Peter Sellars a avut premiera la Viena și a mers într-un turneu internațional.

La New York, actorul a mai apărut în „Anna in the Tropics” (pe Broadway), „The Skin of our Teeth”, alături de John Goodman (la Public Theater) și „Cloud Tectonics” (la Playwright Horizon). În plus, Ortiz a mai jucat în piesele „Perșii” și „Neguțătorul din Veneția”, ambele regizate de Peter Sellars și jucate la Paris, Londra, Berlin și Edinburgh. La nivel regional, actorul a jucat la Mark Taper Forum, Teatrul Goodman, Hartford Stage, Arena Stafe, Yale Repertory Theatre, South Coast Repertory și Cincinnati Playhouse.

Fan devotat al echipelor New York Yankees și New York Knicks, Ortiz s-a născut și a copilărit în Brookyln.

 

COREY HAWKINS (Houston Brooks) a devenit faimos mai ales datorită rolului din biografia „Straight Outta Compton” regizată de F. Gary Gray, în care i-a dat viață legendarului Dr. Dre, cunoscut producător și cântăreț de hip-hop. Pelicula a rămas timp de trei săptămâni consecutive pe primul loc la box office, fiind biografia muzicală cu cele mai mari încasări din istorie, având câștiguri de peste 201 miliarde de dolari în întreaga lume.

Hawkins poate fi urmărit în prezent pe micile ecrane în „24: Legacy”, reboot-ul serialului FOX „24 de ore”. În acest serial mai apar și Miranda Otto și Jimmy Smith. Hawkins îi ia astfel locul lui Jack Bauer jucat de Kiefer Sutherland. Serialul a revenit din pauza de la mijlocul sezonului după ediția din 2017 a Super Bowl, după care și-a reluat orele de difuzare obișnuite, în serile de luni.

În 2015, Hawkins s-a alăturat distribuției popularului serial AMC „The Walking Dead: Invazia zombi”, în care îi dă viață lui Heath, un personaj important din benzile desenate. El și-a făcut apariția în sezonul al șaselea, reluaându-și rolul și în cel de-al șaptelea sezon.

De asemenea, Hawkins a mai jucat în „Non-Stop” și „Iron Man – Omul de oțel 3”.

În ceea ce privește piesele de teatru, actorul i-a dat viață lui Tybalt în relansarea piesei „Romeo și Julieta” (2013), scrisă de Shakespeare, regizată de David Leveaux și jucată pe Broadway. Din distribuție au mai făcut parte Orlando Bloom și Condola Rashad. În aprilie 2017, el se va întoarce pe Broadway pentru mult așteptata relansare a dramei „Six Degrees of Separation”, scrisă de John Guare. Hawkins va juca alături de Allison Janney și John Benjamin Hickey pe durata celor două luni cât va fi inclusă piesa în program.

Hawkins a absolvit programul de teatru de la Juilliard, el fiind distins cu prestigiosul premiu John Houseman, oferit unui student Juilliard care a demonstrat capacități excepționale în teatru clasic.

 

JOHN MITCHELL (Mills) și-a consolidat încet-încet o reputație de actor în ascensiune. El a primit laude din partea criticilor pentru maniera în care i-a dat viață emblematicului EazyE în biografia „Straight Outta Compton” (2015), jucând alături de Paul Giamatti. El a întrecut contracandidați din întreaga lume pentru a obține acest râvnit rol. Mitchell a câștigat premiul Asociației Criticilor de Film Afroamericani la categoria „Cel mai bun actor în rol secundar” pentru rolul său, fiind nominalizat împreună cu întreaga distribuție la premiile SAG și Critics’ Choice. În 2016, el a primit și premiul „Star în ascensiune” la Festivalul Internațional de Film de la San Diego și din partea Variety.

Recent, el a putut fi urmărit în „Barry”, film regizat de Vikram Gandhi și difuzat de Netflix, având în prim-plan perioada petrecută de Obama la Universitatea din New York. De asemenea, actorul a mai jucat în „Mudbound”, film regizat de Dee Rees și filmat la New Orleans. Pelicula a primit laude din partea criticilor prezenți la Festivalul de Film de la Sundance anul acesta.

Mitchell va putea fi urmărit în curând în viitorul proiect al lui Kathryn Bigelow, numit provizoriu „Detroit Riots Project”, dar și în „The Chi”, serial dramă care va fi difuzat de Showtime și care va spune povestea de actualitate a câtorva personaje interconectate din partea de sud a Chicago-ului.

 

SHEA WHIGHAM (Cole) s-a născut în Florida și a urmat cursurile universității SUNY Purchase. Având în palmares roluri în piese de teatru jucate la New York, Whigham a primit în 2000 șansa de a-și lansa cariera atunci când a fost distribuit de regizorul Joel Schumacher în „Ținutul Tigrilor”, în care a jucat alături de Colin Farrell.

De atunci, el a obținut roluri într-o gamă impresionantă de filme, colaborând cu regizori de legendă precum Martin Scorsese, Robert Redford, Terrence Malick, Werner Herzog, Oliver Stone, David O. Russell și Robert Rodriguez. De asemenea, actorul a avut posibilitatea de a lucra cu viitoarea generație de scenariști din care fac parte David Gordon Green, Jeff Nichols, James Ponsoldt și Adam Wingard. Lista cu actorii formidabili cu care a colaborat este la fel de lungă, pe ea apărând nume precum Robert De Niro, Anthony Hopkins, Leonardo DiCaprio, Christian Bale, Seann Penn și Viola Davis.

Whigham s-a alăturat și universului „Star Trek” în cel mai recent film, „Star Trek. Dincolo de infinit!”.

Rolul său din popularul serial HBO „Imperiul din Atlantic City”, în care i-a dat viață lui Eli Thompson, i-a adus numeroase premii SAG la categoria „Cea mai bună distribuție”. De asemenea, actorul a mai apărut în serialele „Detectivii din California” (HBO), „Agent Carter” (ABC) și „Lege și dreptate” (F/X). Recent, el a putut fi urmărit în serialul de comedie „Directori adjuncție”, alături de Danny McBride.

Printre cele mai recente filme în care a jucat Whigham se numără „Cop Car”, alături de Kevin Bacon, și „Lila & Eve”, alături de Jennifer Lopez și Viola Davis, ambele filme având premiera la Festivalul de Film de la Sundance în 2015; „Knight of Cups”, în regia lui Malick, și „A Country Called Home”, alături de Mackenzie Davis și Imogen Poots. Lista producțiilor în care va apărea actorul e la fel de prolifică: „High Wire Act”, alături de Jon Hamm; „Death Note”, remake-ul Netflix inspirat din manga japoneză cu același nume; mult așteptatul sequel al peliculei „Sicario: Asasinul”; „Soldado”; „Wheelman”, alături de Frank Grillo; o apariție în popularul serial „Narcos” și un rol în serialul Amazon „The Legend Master of Legend”, bazat pe articolul din The Rolling Stone.

 

THOMAS MANN (Slivko) se află în prezent la filmările dramei „The Land of Steady Habits”, în regia lui Nicole Holofcenter, din distribuție făcând parte Ben Mendelsohn și Eddie Falco.

Mann a avut un an plin în 2016, apărând alături de Jason Sudeikis în piesa „Cercul poeților dispăruți”, produsă de compania de teatru Classic Stage și jucată pe Broadway. Totodată, actorul a apărut în filmele independente „Experimentul Stanford” și „The Preppie Connection”. Mann a finalizat filmările pentru pelicula horror „Amityville: The Awakening”, marca Blumhouse Productions. Filmul este programat pentru lansare anul acesta.

În 2015, actorul a apărut în aclamata peliculă „Eu, Earl și sfârșitul ei”, în regia lui Alfonso Gomez-Rejon, care a primit Premiul Juriului și Premiul Publicului la Festivalul de Film de la Sundance din acel an, înainte de a fi lansat în cinematografe. Filmul a reprezentat adaptarea romanului de debut al lui Jesse Andrews, din distribuție făcând parte și Olivia Cooke, Nick Offerman, Jon Bernthal și Connie Britton.

După rolul din comedia „Proiectul X”, care l-a adus în atenția publicului, Mann a ajuns să joace în importante filme lansate de studiourile americane, printre care „Hansel și Gretel: Vânătorii de vrăjitoare”, alături de Jeremy Renner și Gemma Arterton; „Cronicile Casterilor: A 16-a lună”, alături de Alden Ehrenreich, Jeremy Irons, Viola Davis și Emma Thompson, și „Un Halloween de pomină”, alături de Victoria Justice. De asemenea, actorul a mai apărut în peliculele independente „Spitalul de nebuni”, „Așa cool ca mine”, „Aceasta este lumea mea” și „Brain on Fire”.

 

EUGENE CORDERO (Reles) a putut fi urmărit recent în „Vânătorii de fantome” și „Partenere pentru Mike și Dave”. Anterior, el a jucat în „Regii verii”, debutul regizoral al lui Jordan Vogt-Robert în care au mai apărut Alison Brie și Nick Offerman. Pelicula a avut premiera la Festivalul de Film de la Sundance în 2013 și a fost proiectat la numeroase alte festivaluri înainte de a fi lansat în cinematografe.

În ceea ce privește proiectele de televiziune, actorul a apărut în „The Good Place”, „Crazy Ex-Girlfiend”, „Parks and Recreation”, „Key and Peele”, „Drunk History” și „Casa minciunilor”. Cordero apare frecvent și în „Crunch Time”, alături de Craig Ferguson; producția , care este un hibrid între serial de comedie și concurs, este difuzată de NBC.

Actorul a apărut regulat și în serialul Yahoo „Other Space”, creat de Paul Feig.

În plus, Cordero este un membru veteran al grupului de comedie The Upright Citizens Brigade (UBC).

 

TERRY NOTARY (Kong – secvențe de mișcări captate digital) este un actor, regizor, specialist în mișcările animalelor, coregraf și executant al secvențelor de mișcări captate digital și coordonator cascadorii care a lucrat cu unii dintre cei mai importanți regizori din industrie, inclusiv Steven Spielberg, James Cameron, Peter Jackson și Ron Howard. Notary a creat coregrafia secvențelor de mișcări într-o serie de filme importante, folosindu-se de tehnologia cea mai avansată de captare digitală.

El i-a dat viață cimpanzeului alfa Rocket în „Planeta Maimuțelor: Invazia” și „Planeta Maimuțelor: Revoluție”, reluându-și rolul și în „Planeta Maimuțelor: Războiul”, care va avea premiera în România în data de 14 iulie. El a creat coregrafia secvențelor de mișcări și a coordonat cascadoriile din toate cele trei filme, ocupându-se de aceste aspecte și pentru filmul „Planeta maimuțelor”, lansat în 2001. Munca sa va putea fi urmărită în curând în „Jungle Book: Origins”, în regia lui Andy Serkis. Pe lângă coregrafie, Notary va si și regizorul echipei secundare.

Printre precedentele filme la care acesta a contribuit în calitate de coregraf și executant al secvențelor de mișcări captate digital se numără „Warcraft. Începutul”, „Aventurile lui TinTin”, „Incredibilul Hulk” și „Cei patru fantastici: Ascensiunea lui Silver Surfer”. De asemenea, el a coregrafiat secvențele de mișcări pentru filmele „Brigada sinucigașilor”, „Marele Uriaș Prietenos”, „Fantastic 4”, trilogia „Hobbitul”, „Transformers: Răzbunarea celor învinși”, „Superman Revine” și „Cum a furat Grinch Crăciunul”.

În timpul studiilor universitare, Notary a fost ales de patru ori în echipa de baschet de amatori a studenților din întreaga țară și căpitan al echipei de gimnastică a Universității California din Los Angeles. După ce și-a obținut licența în Teatru, el a fost recrutat de Cirque du Soleil, unde el și alți 15 interpreți din toată lumea au format prestigioasa trupă care a creat spectacolul „Mystere”. Timp de cinci ani, Notary a apărut în această producție aclamată ca acrobat principal și interpret, dar și ca acrobat principal la balansoar, la stâlp și trambuline, și muzician la Taiko. Când nu este implicat în crearea unor filme, el ține ateliere de coregrafie a secvențelor de mișcări în întreaga lume. Notary plănuiește să-și facă în curând debutul regizoral.

 

DESPRE REALIZATORI

 

JORDAN VOGT-ROBERTS (Regizor) este un regizor american originar din Detroit.

Vogt-Roberts și-a început cariera ca regizor de filme artistice cu pelicula „Regii verii”. Aceasta a avut premiera în competiția Festivalului de Film de la Sundance în 2013 , unde a primit recenzii pozitive.

Anul următor, Vogt-Roberts s-a întors la Sundance ca producător și regizor al documentarului artistic „Nick Offerman: American Ham”, difuzat de Netflix.

Înainte de pelicula de succes „Regii verii”, Vogt-Roberts a regizat scurtmetrajul „Successful Alcoholics”, în care joacă Lizzy Caplan, Nick Kroll și Tony Hale. Producția a debutat la Festivalul de Film de la Sundance în 2010 și a fost ulterior proiectat la peste 30 de festivaluri din întreaga lume, inclusiv South by Southwest și AFI.

În ceea ce privește proiectele de televiziune și cele din mediul on-line, Vogt-Roberts a creat și regizat serialul „Mash Up”, difuzat de Comedy Central începând cu anul 2011. Totodată, el a regizat episodul pilot al seriei „You’re the Worst”, creat de Stephen Falk, care acum a devenit o populară serie originală pe care o difuzează FX și care a ajuns la cel de-al patrulea sezon.

Vogt-Roberts creează și conținut on-line pentru compania de producție RSA fondată de Ridley Scott, el fiind și regizorul unor proiecte premiate care au ajuns să impresioneze milioane de spectatori. Printre aceste proiecte se numără și o campanie recentă creată pentru Audi, în care apare Claire Danes, și una cu Arnold Schwarzenegger strivind mașini în tancul său M47 Patton, aceasta din urmă făcând parte din categoria publicității necomerciale. Reclama cu Schwarzenegger a strâns peste zece milioane de vizualizări într-o singură zi și a adunat peste 1 milion de dolari în scopuri caritabile. Colaborările anterioare ale lui Vogt-Roberts cu comedianți precum Thomas Middleditch, Kumail Nanjiani, Hannibal Buress și Pete Holmes a ajutat la stabilirea unei baze pentru crearea conținutului în mediul on-line.

În prezent, el se ocupă de regia peliculei „Metal Gear Solid”, o adaptare a jocului video. În timpul liber, regizorul sprijină o organizație non-profit numită Detroit Creativity Project, care oferă ateliere de improvizație gratuite în școlile publice din Detroit.

 

DAN GILROY (Scenariu) și-a făcut debutul regizoral în 2014, cu pelicula „Prădător de noapte” în care apar Jake Gyllenhaal și Rene Russo, nevasta lui Gilroy. Tot el a scris și scenariul, primind o nominalizare la premiile Oscar la categoria „Cel mai bun scenariu original”.

Gilroy se află în prezent în etapa de pre-producție a filmului „Inner City”, pe care l-a scris și pe care îl va regiza. Pelicula îl va avea în distribuție și pe Denzel Washington, urmând să fie produsă de Cross Creek Pictures și Escape Artists.

Anterior, Gilroy a scris scenariul pentru „Moștenirea lui Bourne”, alături de fratele său, Tony Gilroy, care a fost și regizorul peliculei. De asemenea, Gilroy a contribuit la scrierea scenariilor pentru filmele „Pumni de oțel” și „Legende pentru viață”, regizat de Tarsem Singh.

 

MAX BORENSTEIN (Scenariu) a scris scenariul pentru aventura plină de acțiune „Godzilla” din 2014. Pelicula, care i-a avut în distribuție pe Bryan Cranston și Aaron Johnson, a fost regizată de Gareth Edwards și a avut un succes uriaș la box office.

În ceea ce privește proiectele de televiziune, Borenstein a scris povestea seriei TV „Minority Report”, fiind și producător executiv, alături de compania lui Steven Spielberg, Amblin Television. Serialul, al cărui scenariu se bazează pe filmul din 2002, este un se quel al acelei pelicule și a fost difuzat de Fox în 2015.

Borenstein a scris, editat și regizat primul său film, „Swordswallowers and Thin Men”, pe când era în ultimul an la Universitatea Yale. Drama cu accente comice în care a jucat și Zoe Kazan a câștigat două premii în cadrul Festivalului de Film Independent de la New York, la categoriile „Cel mai bun film” și „Cel mai bun scenariu”, fiind numit de The Los Angeles Times „Cel mai bun film de debut” din anul 2003.

Scenariile sale pentru „What is Life Worth?”, bazat pe biografia cu același nume a lui Kenneth Feinberg, și „Jimi”, despre viața chitaristului Jimi Hendrix, au fost amândouă incluse în Black List, lista cu cele mai bune scenarii care nu au fost încă produse.

În prezent, acesta are mai multe proiecte în etapa de dezvoltare.

 

DEREK CONNOLLY (Scenariu) a scris recent scenariul pentru blockbuster-ul de acțiune „Jurassic World” (2015), în care au jucat Chris Pratt și Bryce Dallas Howard, regia fiind asigurată de Colin Trevorrow. Connolly a mai colaborat cu Trevorrow pentru comedia independentă „Călător în timp”, regizată de Trevorrow și produsă în parteneriat de cei doi. Scenariul a fost scris de Connolly, frații Duplass fiind producătorii executivi ai peliculei. Producția a avut premiera la Festivalul de Film de la Sundance în 2012, fiind ulterior lansată în cinematografe. În cadrul festivalului, Connolly a primit premiul Waldo Salt pentru scenariul său, fiind distins de asemenea cu un premiu Independent Spirit la categoria „Cel mai bun scenariu de debut”. Totodată, el a mai primit o nominalizare la premiile Independent Spirit, la categoria „Cel mai bun film de debut”.

În prezent, el lucrează la sequel-ul fără titlu al „Jurassic World”, în care vor apărea din nou Pratt și Howard, J.A. Bayona urmând să fie regizor.

Connolly a mai contribuit la realizarea aventurii pline de acțiune „Monster Trucks” și a episodului pilot a seriei „Gary: Under Crisis” (2005), care a reprezentat prima colaborare cu Trevorrow.

El va face din nou echipă cu Trevorrow pentru anticipatul „Star Wars: Episode IX”, viitorul capitol al popularei francize. De asemenea, el are și alte multe proiecte în etapa de dezvoltare, inclusiv thrillerul SF „Intelligent Life”, pentru Amblin Entertainment.

Connolly este originar din Miami, Florida, și a urmat cursurile Școlii de Film din cadrul Universității din New York.

 

JOHN GATINS (Poveste) a primit o nominalizare la premiile Oscar în 2013 la categoria „Cel mai bun scenariu original” pentru populara dramă „Zborul”, în care joacă Denzel Washington; pelicula a fost regizată de Robert Zemeckis. Gatins a primit și nominalizări la premiile Critics’ Choice și WGA la aceeași categorie.

Recent, el a scris scenariul pentru „Power Rangers”, programat pentru lansare în luna aprilie. De asemenea, Gatins a scris scenariile pentru drama de acțiune „Pumni de oțel”, în care Hugh Jackman joacă rolul principal, iar Gatins îi dă viață lui Kingpin, și pentru pelicula „Need for Speed: Începuturi”, pe care a și produs-o.

Acesta și-a făcut debutul regizoral în 2005, cu drama de familie „A doua șansă”, al cărei scenariu l-a scris tot el. Din distribuția filmului au făcut parte Kurt Russell, Dakota Fanning, Elisabeth Shue și Kris Kristofferson.

Originar din New York, Gatins a crescut în Hudson Valley, lângă Poughkeepsie, urmând cursurile universității Vassar. După absolvire, Gatins s-a mutat la Los Angeles pentru a deveni actor, reușind să obțină foarte repede roluri principale în peliculele horror independente „Ouija 2” și „Leprechaun 3”.

În 1994, el s-a întors la New York pentru programul de teatru de vară din cadrul New York Stage and Film. După aceea, Gatins a revenit la Los Angeles, unde a scris un scenariu numit „Smells Like Teen Suicide”. El și-a vândut creația unui studio important, ceea ce a dus la obținerea unor noi comenzi de scenarii, acesta fiind totodată angajat de numeroase studiouri să rescrie scenarii deja existente.

În 2001 s-a lansat „Pasiuni trecătoare”, primul său scenariu transformat în film. Gatins a fost și unul din producătorii peliculei. El a mai contribuit la scrierea scenariilor pentru „Provocarea”, peliculă despre baseball în care apar Keanu Reeves și Diane Lane, și pentru „Antrenorul Carter”, în care Samuel L. Jackson are rolul principal.

 

THOMAS TULL (Producător) a lucrat ca președinte și director executiv al Legendary Entertainment, o companie importantă de media implicată în domeniul filmelor și televiziunii, dar și în cel digital și editorial. Tull este fondatorul și conducătorul Tull Investment Group, o organizație concentrată pe investiții și strategii de afaceri în sectoarele tehnologiei, bioștiințelor și media. În perioada petrecută în care a fost președinte al companiei Legendary, producțiile sale au avut încasări comune de peste 13 miliarde de dolari în întreaga lume. În ianuarie 2016, compania a fost achiziționată de Dalian Wanda Group Ltd., pentru a forma compania de film care generează cele mai mari profituri din lume.

Tull Investment Group furnizează capital companiilor debutante sau cu experiență minimă care se dedică schimbării și îmbunătățirii vieților noastre. Astfel, organizația a ajutat cu fonduri companii precum Magic Leap, Pinterest, Heal, Blend Systems, The Cipher Brief, Zoox și Oculus Rift, ultima obținând profituri avantajoase când a fost cumpărată de Facebook. TIG profită și de palmaresul fondatorului său, investind în proiecte aflate la stadiul de idei și transformându-le în produse pentru parteneriate de anvergură și alte tranzacții extrem de valoroase.

Pe parcursul carierei sale, Tull a fost producătorul și producătorul executiv a peste 30 de filme, care împreună au avut încasări de peste 13 miliarde de dolari la nivel mondial. Recent, Tull a fost unul din producătorii executivi ai „Straight Outta Compton” și ai „Jurassic World”, film care a spart recordurile de încasări. De asemenea, Tull a contribuit la producerea unor filme precum „Krampus: Spaima Crăciunului”, „Crimson Peak”, „Godzilla”, „Cercul de foc”, „42”, trilogia „Cavalerul negru”, „300 – Eroii de la Termopile” și sequel-ul său, „300: Ascensiunea unui imperiu”, apreciatul „Orașul”, drama de acțiune premiată la Oscar „Începutul”, „Înfruntarea titanilor” și sequel-ul său, „Furia titanilor” și trilogia „Marea mahmureală”. Recent, Legendary a lansat „Marele Zid”, cel mai important film care a fost turnat în întregime în China, urmând să fie apoi distribuit la nivel global.

Tull face parte din Comitetul de conducere al universității Hamilton, unde a studiat și el, și din Comitetul de conducere al Universității Carnegie Mellon. El face parte și din consiliul National Baseball Hall of Fame and Museum, National Football Foundation, San Diego Zoo, Smithsonian Institute. Totodată, Tull este membru al grupului care deține Pittsburgh Steelers, de șase ori campioană Super Bowl.

 

MARY PARENT (Producătoare) este vicepreședinta departamentului de Producție Globală în cadrul companiei Legendary Entertainment, ea fiind cea care supervizează toate aspectele legate de filme, televiziune, mediul digital și media.

Anterior, ea a fost fondatoare și director executiv în cadrul companiei Disruption Entertainment, care a produs recent „The Revenant: Legenda lui Hugh Glass”, pentru care Parent a primit o nominalizare la premiile Oscar, un Glob de Aur și un premiu BAFTA. Pelicula aclamată de critici a obținut 12 nominalizări la premiile Oscar, câștigând la categoriile „Cel mai bun regizor”, „Cel mai bun actor” și „Cea mai bună imagine”.

În plus, ea a produs și „SpongeBob: Aventuri pe uscat”, „Godzilla”, „Noe” și „Cercul de foc”, toate având succes atât în rândul criticilor, cât și al publicului, generând încasări comune de peste 2 miliarde de dolari în întreaga lume.

Anterior, Parent a lucrat ca vicepreședintă a departamentului de Producție Globală în cadrul Universal Pictures și președintă a MGM.

 

JON JASHNI (Producător) este un investitor în domeniul media și creator de conținut care acționează sub egida fondului său de investiții Raintree Ventures. Jashni este și consilier de strategie în cadrul companiilor Morgan Stainley, Evolution Media Partners (o întreprindere mixtă formată din TPG Capital și Creative Artists Agency), Bonfire Game Studios, Mass Apeal și Jaunt VR.

Anterior Jashni a fost președinte și director creativ al Legendary Entertainment unde a supervizat dezvoltarea și producerea unor filme precum „Warcraft. Începutul”, „Krampus: Spaima Crăciunului”, „Crimson Peak”, „Godzilla”, „42”, biografia despre Jackie Robinson, și „Cercul de foc”. El s-a alăturat companiei în ianuarie 2006 și a fost implicat total, pe o perioadă de zece ani, în trecerea acesteia de la statutul de firmă care finanțează filme la cel de companie media diversificată, implicată pe diverse platforme.

Înainte de a se alătura companiei Legendary, Jashni a fost președintele Hyde Park Entertainment, o companie de producție și finanțare care a dezvoltat parteneriate cu 20th Century Fox, Disney și MGM. Cât timp s-a aflat acolo, el a supravegheat dezvoltarea și producerea unor filme precum „Fata de la magazin”, „A doua șansă”, „Praf și pulbere” și „Premoniția”.

Înainte de a se alătura companiei Hyde Park, Jashni a fost producătorul comediei romantice de succes „Casă, dulce casă”, în care a jucat Reese Witherspoon, și, ca director de producție în cadrul 20th Century Fox, el a supervizat realizarea popularului „O iubire ca-n povești”, bazat pe basmul Cenușăresei și avându-le în distribuție pe Drew Barrymore și Anjelica Huston.

Jashni a fost și unul din producătorii filmelor „Carter, zis „Uraganul””, aclamata dramă care a obținut o nominalizare la premiile Oscar la categoria „Cel mai bun actor”, și „Anna și Regele”, care a obținut două nominalizări la Oscar, având-o pe Jodie Foster în distribuție.

Mai înainte de asta, Jashni a lucrat cu influentul Irving Azoff în cadrul Giant Pictures, parteneră a Warner Bros. Împreună, ei au produs „Carter, zis „Uraganul””, „Jack Frost” și „O vară neobișnuită”. Jashni i s-a alăturat lui Azoff după ce a lucrat o perioadă ca director de producție în cadrul Columbia Pictures, unde a fost implicat în dezvoltarea și producerea unor filme precum „Ziua cârtiței” și „Dracula”. El și-a început cariera lucrând în cadrul companiei The Indi Prod, fondată de Daniel Melnick, unde a fost implicat în producerea unor filme precum „Roxanne”, „Air America”, „Mountains of the Moon” și „Poanta”.

Jashni este un membru al Academiei Americane de Film și al PGA, fiind de asemenea membru în consiliul de administrație al Institutului de Film American. El deține o diplomă de licență de la Universitatea din California de Sud și un masterat de la Școala de Management Anderson din cadrul Universității California din Los Angeles.

 

ALEX GARCIA (Producător) este vicepreședintele executiv al departamentului de Creație din cadrul Legendary Entertainment. El a fost unul din producătorii executivi ai popularului „Godzilla” (2014), ocupându-se de filmul regizat de Gareth Edwards încă de la început.

De când s-a alăturat companiei Legendary în 2009, Garcia s-a implicat într-o serie de filme produse de companie, inclusiv „300: Ascensiunea unui imperiu” și „Krampus: Spaima Crăciunului” (2015), populara comedie horror cu tematică de sărbători. În prezent, el se pregătește de producerea filmului „Godzilla: King of Monsters”, sequel-ul regizat de Michael Dougherty care este programat pentru lansare în 2019.

Înainte de a se alătura Legendary, Garcia a condus compania Bad Hat Harry Productions, fondată de Bryan Singer, unde a lucrat îndeaproape cu regizorul, inclusiv pentru aclamatul thriller despre cel de-al Doilea Război Mondial „Operațiunea Valkyrie”, în care apare și Tom Cruise. În plus, el a supervizat producerea primelor trei sezoane ale popularului serial „Dr. House”, marca Fox și NBC Universal, fiind și unul din producătorii executivi ai popularei mini-serii TV Syfy „Misiune în Triunghiul Bermudelor” (2005), el supervizând filmările din Africa de Sud. Tot sub egida Bad Hat Harry, Garcia a fost producătorul executiv al popularului film horror „Povești de Halloween” (2007), regizat de Michael Dougherty.

Garcia este absolvent al Școlii de Arte Cinematografice din cadrul Universității din California de Sud.

 

ERIC McLEOD (Producător executiv) este un producător a cărui carieră se întinde pe mai bine de 30 de ani. Experiența sa este variată atât din punct de vedere al tipurilor de proiecte pe care le-a preluat și dezvoltat, cât și din punct de vedere al rolurilor pe care le-a jucat în cadrul acelor producții. Filmele sale sunt adesea inițiative complexe, filmate în locații internaționale.

În ceea ce privește filmele „Austin Powers”, el a fost producător executiv al „Austin Powers și organizația secretă” în 1997 și producător al „Austin Powers 2 – Spionul care mi-a tras-o” în 1998 și „Austin Powers – Goldmember” în 2002. De asemenea, el s-a implicat ca producător executiv în lansarea filmelor „Pirații din Caraibe: Cufărul Omului Mort” în 2006 și „Pirații din Caraibe: La capătul lumii” în 2007, capitole dintr-o altă franciză de succes. Ambele au fost regizate de Gore Verbinski.

În 2005, McLeod a produs „Domnul și doamna Smith”, în care au jucat Brad Pitt și Angelina Jolie. În 2008, el a produs „Furtună tropicală”, regizat de Ben Stiller, care face parte și din distribuție alături de Jack Black și Robert Downey Jr. Pelicula a fost foarte apreciată atât de critici, cât și de fani. El a produs și aclamatul „De neoprit” în 2010, regizat de Tony Scott și avându-i în distribuție pe Denzel Washington și Chris Pine. McLeod a mai producător executiv al filmului „Legenda călărețului singuratic”, în care apar Johnny Depp și Armie Hammer.

De asemenea, în palmaresul său mai apar titluri precum „Hacker”, „Ronin: 47 pentru răzbunare”, „Prințul Persiei: Nisipurile timpului”, „Cursa din Hazzard”, „Pisica”, „Conexiune inversă”, „Inamicul statului”, „Trăiește-ți viața”, „Înscenarea”, „Dragoste furată”, „Acum și atunci”, „Corina, Corina”, „Femeile adevărate nu plâng niciodată”, „Lacrimi de fată” și „Rebelul”.

În prezent, McLeod este producătorul executi al „Pacific Rim: Maelstrom”, în care vor apărea John Boyega și Scott Eastwood.

 

TOM PEITZMAN (Co-producător/Producător efecte vizuale) are un palmares impresionant, cea mai recentă contribuție fiind adusă, în calitate de coproducător și producător efecte vizuale, peliculei „Tomorrowland: Lumea de dincolo de mâine”, regizată de Brad Bird, din distribuție făcând parte și George Clooney. De asemenea, Peitzman a contribuit la producerea filmelor „Misiune: Imposibilă – Ghost Protocol”, în regia lui Bird; „Alice în Țara Minunilor”; „Planeta maimuțelor”, din distribuție făcând parte și Mark Wahlberg; „Cei care veghează”; „Misiune: Imposibilă III”, în regia lui J.J. Abrams, din distribuție făcând parte și Tom Cruise; „Cronicile Spiderwick” și „Lemony Snicket – O serie de evenimente nefericite”, din distribuție făcând parte Jim Carrey și Meryl Streep. Peitzman a produs efectele vizuale și pentru „Hulk uriașul”, în care joacă Eric Bana și Jennifer Connelly, având astfel ocazia de a lucra îndeaproape cu Ang Lee, regizor laureat al premiul Oscar. Rolul său în procesul de creație a fost fundamental, el asigurând armonizarea imaginilor live action și a efectelor de animație generate pe computer.

Peitzman și-a început cariera în 1987, imediat după absolvirea școlii de film. Începând să lucreze ca asistent de producție, acesta a urcat rapid în ierarhie, ajungând să contribuie la realizarea unor filme precum „Cercul poeților dispăruți”, „Război în familie”, „Trei fugari”, „Agenda” și „Nopți în Harlem”. Prima sa incursiune în lumea efectelor vizuale s-a produs când a lucrat la producerea filmului „Dragă, am mărit copilul”, în calitate de coordonator de producție.

Ulterior, el a lucrat ca asistent de regizor pentru filmele „Pururea tânăr”, „Indienii din Cleveland 2” și „Ultima șansă”, dobândind o experiență vastă care l-a ajutat să-și consolideze cunoștințele valoroase în materie de producție. Peitzman s-a ocupat ulterior de efectele vizuale ale peliculelor „Pact cu diavolița”, „Inspectorul Gadget”, „Arma dreptății”, „Relicva” și „Congo”.

 

LARRY FONG (Director de imagine) a ajuns la cea de-a patra colaborare cu regizorul Zack Snyder odată cu lansarea blockbuster-ului „Batman vs. Superman: Zorii dreptății”, după ce anterior cei doi lucraseră împreună pentru popularul „300 – Eroii de la Termopile”, aclamata adaptare „Cei care veghează” și pelicula de acțiune „Sucker Punch: Evadarea din realitate”. Cei doi au făcut cunoștință pe când studiau la Școala de Film din cadrul Universității de Modă și Design din Pasadena, colaborând în numeroase rânduri pentru diferite videoclipuri muzicale și reclame TV.

Fong a fost editorul de imagine al peliculei „Super 8”, în regia lui J.J. Abrams, iar în 2005, el a fost nominalizat în cadrul galei Asociației Directorilor de Imagine Americani pentru contribuția adusă episodului pilot al popularului serial dramă „LOST: Naufragiații”, episod regizat de Abrams, care a și creat seria. În prezent, el se ocupă de imaginea peliculei „The Predator”, în regia lui Shane Black.

Fong a primit numeroase distincții și din partea industriei publicitare, inclusiv Golden Lion, Clio și Belding. În plus, trei dintre videoclipurile muzicale filmate de Fong au câștigat premii MTV la categoria „Cel mai bun videoclip al anului”.

Fong este și un magician desăvârșit, făcând parte din Academia Artelor Magice.

 

STEFAN DECHANT (Scenograf) este cunoscut pentru punerea în scenă a viziunilor creative aparținând unor regizori precum Steven Spielberg, James Cameron, Robert Zemeckis, Tim Burton, Zack Snyder, Sam Mendes, frații Cohen, Sam Raimi, M. Night Shyamalan și Spike Jonze. În prezent, el se ocupă de scenografia peliculei „Pacific Rim: Maelstrom”.

Dechant a contribuit, în calitate de director artistic supervizor, la producerea unor filme precum „Avatar”, în regia lui Cameron, „Alice în Țara Minunilor”, în regia lui Burton, „Sucker Punch: Evadarea din realitate”, în regia lui Snyder, și „Grozavul și puternicul Oz”, în regia lui Sam Raimi.

În calitate de director artistic, Dechant a contribuit la realizarea filmelor „Naufragiatul” și „Dincolo de aparențe”, ambele în regia lui Zemeckis. Acesta a mai avut două colaborări cu regizorul, pentru „Forrest Gump”, în calitate de grafician producție, și „Contact”, în calitate de consilier, ajutând astfel la crearea design-ului pentru cea de-a patra dimensiune.

El a fost și directorul artistic al peliculelor „Adevăratul curaj”, în regia lui Ethan și Joel Cohen; „Doamna din apă”, în regia lui Shyamalan, și „Pușcași marini”, în regia lui Mendes. Dechant a fost și graficianul filmelor „Lincoln” și „Lumea Dispărută: Jurassic Park”, ambele în regia lui Steven Spielberg. De asemenea, el a lucrat ca artist conceptual pentru filmul „Raport special”, în regia aceluiași Spielberg, și ca grafician pentru „Tărâmul monștrilor”, în regia lui Spike Jonze.

Printre distincțiile acordate se numără un premiu ADG la categoria „Cea mai bună scenografie” pentru „Avatar” și nominalizări la aceleași premii pentru „Lincoln”, „Alice în Țara Minunilor”, „Adevăratul curaj”, „Tărâmul monștrilor” și „Pușcași marini”.

 

RICHARD PEARSON (Editor de imagine) a obținut o nominalizare la premiile Oscar și un premiu BAFTA la categoria „Cel mai bun montaj” (alături de Clare Douglas și Christopher Rouse) pentru contribuția adusă emoționantei drame istorice „Zborul United 93”, scrisă și regizată de Paul Greengrass. De asemenea, filmul i-a mai adus o nominalizare la premiile Eddie din partea Editorilor de Film Americani.

Printre cele mai recente filme la care a contribuit Pearson se numără și „The Accountant: Cifre periculoase”, în care apare Ben Affleck, „Dracula: Povestea nespusă”, „Maleficent” și „Casa conspirativă”.

Anterior, el a lucrat ca editor de imagine pentru diferite pelicule, precum „Iron Man – Omul de Oțel 2”, în regia lui Jon Favreau; „007: Partea lui de consolare”, popularul film din seria James Bond regizat de Marc Forster; „Scăpați de Smart”, comedie de acțiune; „Tăișul gloriei”, comedie în care apare Will Ferrell; „Viață de boem”, adaptarea uluitorului musical de pe Broadway, în regia lui Chris Columbus; „Supremația lui Bourne”, popularul film de acțiune regizat de Greengrass; „Bun venit în junglă!”, în regia lui Peter Berg; „Bărbații în negru II”, în regia lui Barry Sonnenfeld, și „Scorul final” și „Cățelul detectiv”, ambele regizate de Frank Oz.

Pearson a fost nominalizat la premiile Emmy și Eddie pentru contribuția adusă mini-seriei HBO „De la Pământ la Lună”, difuzată în 1998, el ocupându-se și de design-ul pentru premiatul proiect.

 

MARY VOGT (Designer de costume) s-a ocupat de celebrele costume din „Bărbații în negru”, acestea devenind adevărate embleme ale francizei care a lansat deja trei filme. Peliculele i-au avut în rolurile principale pe Will Smith și Tommy Lee Jones, de regie ocupându-se Barry Sonnenfeld. Recent, ea s-a ocupat de costumele din filmele „Broken Horses”, în regia lui Vinod Chopra, și „Grudge Match: Faceți pariurile”, din distribuție făcând parte Sylvester Stallone, Robert De Niro și Kim Basinger.

Anterior, Vogt a fost designerul de costume al peliculelor„O mie de cuvinte”, în care apare Eddie Murphy, și „Cină pentru fraieri”, în regia lui Jay Roach, după ce a colaborat cu acesta pentru filmul de televiziune HBO „Alegeri americane”, în 2008. În același an, ea a contribuit la realizarea filmului „Cei patru fantastici: Ascensiunea lui Silver Surfer”. De asemenea, Vogt s-a mai ocupat de garderoba unor producții precum „Excursie cu surprize”, „Urmașul Măștii”, „Iubire necondiționată” și „Inspectorul Gadget”.

Academia de Science-Fiction i-a oferit lui Vogt premiul Saturn pentru contribuția adusă filmului „Hocus Pocus” și a nominalizat-o din nou la același premiu pentru contribuția adusă peliculei „Batman se întoarce”, în regia lui Tim Burton.

Vogt s-a implicat în numeroase proiecte de televiziune, cel mai recent creând garderoba pentru seriile „Dispăruți în Wayward Pines” (F/X), „În pragul dezastrului” (HBO) și „Hairspray Live!”, ambițiosul program NBC. De asemenea, ea a creat costumele pentru seriile „Atingerea vieții” (ABC), pentru care a primit o nominalizare la premiile Emmy, și „Vânător nocturn”.

Lui Vogt îi place să creeze costume și pentru piesele de teatru. În 2005, ea a creat garderoba pentru „Private Lives”, jucată la Pasadena Playhouse, contribuția sa aducându-i o nominalizare la premiile Criticilor de Teatru din L.A.

Originară din Long Beach Long Island, ea a absolvit studiile la Institutul de Modă și Tehnologie din New York. Primul job a fost ca grafician de modă în cadrul Lord & Taylor, unul dintre cele mai importante magazine din Manhattan. Ea s-a mutat apoi în California pentru a studia la Universitatea de Artă și Design din Pasadena, debutând la Hollywood ca desenator. Având ca țintă dintotdeauna o carieră de designer de costume, ea a lucrat pe diferite posturi și a ajuns până la urmă să fie asistenta unor designeri importanți.

 

STEPHEN ROSENBAUM (Supervizor senior al efectelor vizuale) a lucrat mai bine de 25 de ani în industria cinematografică, aducându-și contribuția la numeroase filme, șase dintre ele fiind nominalizate la premiile Oscar. El a primit câte două premii Oscar și BAFTA pentru contribuțiile aduse filmelor „Forrest Gump” și „Avatar”, jucând un rol fundamental în producerea unor filme inovative precum „Jurassic Park”, „Terminator 2: Ziua Judecății”, „Abisul”, „X-Men 2”, „Tinerețe veșnică”, „Contact” și „Furtuna perfectă”.

Rosenbaum și-a început cariera în domeniul efectelor vizuale lucrând în cadrul Industrial Light & Magic începând cu 1989. El și colegii săi au primit prima șansă de a crea un personaj generat pe calculator atunci când James Cameron le-a cerut să-i dea viață personajului marin pseudopod din „Abisul”. Cameron le-a solicitat apoi ajutorul pentru „Terminator 2: Ziua Judecății”, grupul extinzându-și apoi activitatea artistică pentru a crea una dintre primele manipulări digitale ale unui personaj uman. Artiștii de la ILM au continuat să progreseze când li s-a oferit șansa de a anima și reda importanții dinozauri din „Jurassic Park”.

Rosenbaum a supravegheat apoi îndepărtarea picioarelor locotenentului Dan, reformularea replicilor anumitor președinți și animarea capricioasă a penei din „Forrest Gump”. Aceste filme au ajutat la producerea tranziției rapide a efectelor vizuale tradiționale, inspirând o schimbare de paradigmă completă în domeniul efectelor vizuale și al metodelor de realizare a filmelor artistice.

Rosenbaum a petrecut mai mulți ani lucrând la diferite proiecte în cadrul Weta Digital, iar în 2007 el a început colaborarea cu Cameron pentru „Avatar”. Timp de doi ani, el a lucrat cu Cameron la Los Angeles în timpul sesiunilor de captare digitală a mișcărilor și în Noua Zeelandă în timpul filmărilor. În cel de-al treilea an, el s-a întors în Noua Zeelandă, pentru a ajuta la finalizarea imaginilor generate pe computer.

În 2010, Rosenbaum a fost angajat de Digital Domain pentru a pune bazele unui grup de dezvoltare a personajelor animate. El a adus laolaltă câțiva dintre cei mai buni graficieni și tehnicieni, născocind alături de ei o abordare modernă în vederea creării unor personaje umane și creaturi digitale realiste din punct de vedere fizic și comportamental.

În 2014, Rosenbaum a coordonat crearea unui Michael Jackson virtual pentru o interpretare postumă a unui cântec încă nelansat în timpul galei premiilor muzicale Billboard.

 

JEFF WHITE (Supervizor efecte vizuale) s-a alăturat companiei Industrial Light & Magic în 2002, în calitate de director tehnic responsabil cu personajele. El este absolventul programului de Cinematografie și Imagine din cadrul Universității Ithaca, având și un masterat în Arte Frumoase de la Universitatea de Artă și Design din Savannah. Înainte de a se înscrie la doctorat, White a lucrat ca director tehnic în cadrul Laika Studios din Portland, Oregon.

White este și cocreatorul sistemului Block Party, deținut de ILM și premiat la Galele Oscar, acest sistem fiind capabil să automatizeze procesul îndelungat de creare a scheletelor personajelor complexe.

Unul din membrii de bază ai echipei responsabile cu efectele din franciza „Transformers”, White a lucrat ca supervizor al producției digitale în cadrul primului film, continuând să contribuie la alte filme din franciză în calitate de supervizor asociat al efectelor vizuale („Răzbunarea celor învinși”) și supervizor efecte vizuale („Transformers 3).

În 2012, White a lucrat ca supervizor efecte vizuale din partea ILM pentru blockbuster-ul „Răzbunătorii”, obținând nominalizări la premiile Oscar și BAFTA pentru contribuția sa. În 2015, el a lucrat ca supervizor efecte vizuale din partea ILM pentru pelicula „Warcraft. Începutul”, lansată anul trecut în luna iunie.

 

HENRY JACKMAN (Compozitor) a devenit unul dintre cei mai căutați compozitori din zilele noastre, îmbinând perfect instruirea sa în muzică clasică și experiența de producător muzical de succes și creator de muzică electronică. Versatilitatea sa i-a permis să compună coloane sonore care să ilustreze tensiunea din „Căpitanul Phillips”, în regia lui Paul Greengras (ceea ce i-a adus și o nominalizare la premiile BAFTA); să impresioneze fanii popularele filme inspirate din benzi desenate „X-Men: Cei dintâi” și „Căpitanul America: Războinicul iernii”, să fie în armonie cu genialele personaje din „Kingsman: Serviciul secret” și „Rupe-tot”, și care să insufle viață muzicală unor personaje animate legendare, din filme precum „Winnie de pluș”, „Motanul încălțat”, „Ralph Strică-Tot” și „Cei 6 super-eroi”, premiat la galele Oscar.

Cele mai recente contribuții ale sale pot fi ascultate în comedia SF „Pixels: O aventură digitală”; drama post-apocaliptică „Al 5lea val”; blockbuster-ul „Căpitanul America: Război civil”; „The Birth of a Nation”, proiectat la Festivalul de Film de la Sundance anul trecut, și „Jack Reacher: Să nu te întorci niciodată!”. De asemenea, Jackman a compus coloanele sonore pentru animațiile „Monștri contra extratereștri” și „Turbo”; drama de epocă „Henri IV”; aventura de familie „Călătoriile lui Gulliver”; thrillerul „Dreptate la înălțime”; filmul horror fantastic „Abraham Lincoln: Vânător de Vampiri” și comediile marca Seth Rogen și James Franco „A venit sfârșitu’!” și exploziva „Interviul”.

Jackman a crescut în sudul Angliei, unde a început să compună prima sa simfonie la vârsta de șase ani. El a studiat muzica clasică la Oxford și a cântat în Corul Catedralei St. Paul, implicându-se simultan în lumea muzicii electronice, ajungând să producă muzică electronică populară și remix-uri. Jackman a avut astfel ocazia de a lucra cu artiști precum Seal și The Art of Noise. În 2006, el a atras atenția compozitorilor Hans Zimmer și John Powell, ajungând astfel să contribuie la realizarea coloanei sonore a filmelor „Codul lui Da Vinci” și „Cavalerul negru”. El a mai compus piese pentru Zimmer și Powell pentru coloana sonoră a „Kung Fu Panda”, colaborând din nou cu Zimmer pentru filmele „Pirații din Caraibe”, parteneriate care l-au ajutat să treacă rapid la statutul de compozitor principal al unor filme blockbuster.

 

Categorii:
Film

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *