fbpx

La cheremul sultanului

de

Putem spune pasa sau putem spune sultan. Oricum l-am denumi, ne referim de fapt la o pozitie sociala, la putere. Orice pasa, orice sultan are prestigiu si putere si drept recunoscut de a avea mai multe femei.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Favorurile pasei

Se spune ca sultanul are un comportament codificat in raport cu lumea femeilor lui. De obicei, ele, femeile, stau impreuna, fiecare cu copiii ei, daca-i are. Cine n-are nu o duce stralucit, nici fata de sultan si nici fata de celelalte femei, pentru ca un copil facut cu sultanul este un copil de sultan, iar femeia devine mama copilului sultanului. Deja, este altceva decit o femeie din harem. Sultanul se rasfata, el are capricii, el imparte favoruri, cum ii vine, cind ii vine si cu cine-i vine. Daca vrea sa-si petreaca noaptea cu una dintre femeile lui, el nu-si comunica intentia verbal, ci-si lasa papucii la usa ei. Ea este cea aleasa. Ea va sti ce inseamna acest lucru. Dar si celelalte vor sti cine este favorita acelei nopti. Femeilor din harem nu le ramine altceva decit sa astepte ca sultanul sa le acorde altadata aceeasi favoare. Ele intra in universul sperantelor. Asteapta invidioase. Puterea femeii sta deci in numarul de vizite, favoritismul se masoara in nopti.
Si astazi, multi barbati functioneaza asa. Altfel nu putem intelege de ce un fost barbat, fost iubit nu concepe adesea ca altcineva sa obtina favorurile de care el dispunea cindva. Si tot aici se pare ca isi are radacinile gelozia cotidiana a multor barbati care se simt amenintati de pierderea dreptului la cherem. Simplul fapt ca ai fost cindva la dispozitia unui barbat, cu sau fara copil, poate deveni un permanent cosmar, pentru ca el nu va intelege ruptura si se va instala in permanenta. Asa ca si cum o proprietate nu poate fi luata de altul, instrainata, chiar daca o lasi in paragina.
Dar, desi femeile din harem asteapta si se simt onorate de faptul ca sultanul le poate lua in consideratie cindva – cine stie cind, daca sint multe, nici el nu stie! -, exista si femei a caror devotiune si supunere sint liber consimtite, dorite si nicidecum controlate.

Poti oare sa te desparti de o femeie a carei singura ratiune de a trai esti chiar tu?

As putea numi o astfel de realitate „sindromul Cosima“. Dar cine este Cosima? Nimeni alta decit Cosima Wagner, fiica marelui Liszt si sotia marelui Richard Wagner. O femeie care l-a iubit atit de mult pe Wagner – in ciuda diferentei de virsta, dar si de inaltime – incit si-a taiat frumosul par si l-a pus in sicriul lui, a refuzat sa vorbeasca si sa-si vada copiii doua luni dupa moartea lui, a cerut sa se aduca de la Venetia in Germania sofaua pe care el a murit si timp de patru luni a ramas inerta fata de tot ce-o inconjura. El avea 69 de ani, ea 46 si mai avea de trait inca 47 de ani, adica inca o data toti anii de pina la moartea lui. I se spunea Unica.
Ce ne spun biografii? Ca ea a iubit un geniu, ca nu era o iubire comoda, ca s-a dedicat lui cu trup si suflet, „dominata de pasiune, uneori odioasa, adesea admirabila“. Ei ne mai spun si alte lucruri nemaipomenite. Cum ca Wagner era sprincenat, avea sprincenele lungi si ea aduna sprincenele taiate de el si le „punea cu piosenie in cocul ei“. Mai era si marea sarbatoare, ziua lui de nastere, pe care Cosima, dupa multe repetitii, o organiza impecabil, dupa cum ni se povesteste in „Sublima Cosima“: „O celebra in fiecare an ca pe un eveniment cosmic: se scoala la ora cinci dimineata pentru a acoperi scara cu flori, pentru a plasa un bust al lui Wagner, cu o coroana de lauri pe cap, in mijlocul salonului, pentru a costuma fetitele – ele vor recita poeme. Cadourile sunt rinduite, portrete ale Maestrului, matasuri si satinuri aduse de la Paris pentru vesmintele lui de interior si chiar un papagal in colivie… apare Quartet de Paris… vor cinta trei cvartete. Sampania curge in valuri, se citesc telegramele de felicitari, o fanfara militara cinta Lohengrin si serata se incheie cu un foc de artificii… Cine ar sti sa-l iubeasca pe Richard mai bine decit Cosima? Sa-i dezmierde eul mare cit casa? Dar cind el ii spune: «Noi, tu si eu, vom ramine in memoria oamenilor. Tu, mai ales», ea se simte recompensata.“
(Francoise Giroud, Sublima Cosima, Albatros, 2002). Deoarece Cosima a avut de-a face cu un barbat orgolios, vanitos, capricios, cheltuitor, risipitor, incomod, vulcanic, imprevizibil. Dependent de lux, mai ales de matasuri, tesaturi si lucruri scumpe – nu spunea el tot timpul ca i se cuvine totul, ca trebuie sa i se dea tot ce este scump? -, el avea o pasiune pentru vesminte de interior, cit mai fine, mai elegante, mai scumpe. Era gatit ca un sultan. Da, adevarat. Dar era genial!
Pot oare barbatii sa iubeasca la fel? Sau, adinc in sufletul lor, ei se cred stapini si preajma lor ramine o favoare, iar femeia favorizata trebuie sa nu uite o clipa si sa traiasca umilul sentiment al vesnicei recunostinte? Wagner, totusi, era Wagner. Ce sa spun eu despre un barbat obisnuit, casatorit cu o femeie mai mult decit obisnuita, pe care el o priveste, o pasuie cu indulgenta in viata lui, justificindu-se astfel: „Poti oare sa te desparti de o femeie a carei singura ratiune de a trai esti chiar tu?“… Si ea pare sa fie Unica.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Categorii:
Psihologie

Comentarii

  • xMhJxq uioxgvvlamfh

    guszdcafxf mai 3, 2011 5:06 am Răspunde
  • Wow! That’s a really neat anewsr!

    Issy mai 3, 2011 12:53 am Răspunde
  • z5bZDz gnmcwhzcutri

    sfdshmzd mai 2, 2011 3:30 am Răspunde
  • I’m impressed! You’ve managed the almost ipmsoislbe.

    Daysia mai 1, 2011 11:11 pm Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.