La multi ani, Constantin Preda!

de

Constantin Preda are, ca orice poet veritabil, doua zile de nastere. S-a nascut pe 11 ianuarie, dar a fost daruit in mod oficial lumii pe 12 ianuarie, intr-un an prielnic frumusetii limbii romane. Este poetul care scrie pentru ca nu poate zbura, este omul care viseaza in versuri si traieste pe note muzicale. Este barbatul pe care orice femeie l-ar fi putut iubi. Si pentru ca astazi este ziua lui, ii spunem, cu emotie, La Multi ani… Si citam din splendidul sau Manual de visatorie…

MANUAL DE VISATORIE

                                                                        (jurnal)

 

Cea mai frumoasa moarte este inghetul.

Debuteaza cu friguri urmate, halucinatoriu, de moleseala, vis si melancolie.

Ma aflu la Ranca si aud de la un sef de cabana (fost schior de performanta, salvamontist, alpinist, speolog; mag?) o intamplare cu doi tineri veniti sa-si petreaca luna de miere aici, dar care s-au ratacit si au disparut in noaptea de Anul Nou, in versantii sudici ai muntilor Parang.

Cu toate eforturile depuse, nu au putut fi salvati.

Au fost gasiti morti, inghetati (imbratisati), cu zambetul pe buze, abia primavara, la poalele varfului Papusa.

Gazda noastra are un dar inconfundabil de a povesti, ne serveste cu ceai din muguri de brad si, in crepusculul ce da spre mov, vad aburii care ies, aproape bolborosind, din „caldarea” cosmica a zarii.

 

                                                                               *

Prima ninsoare a cazut, anul acesta, aici, in munti (unde se afla un lac glacial fara fund, in ale carui ape isi face de cap lostrita!), in plina vara, la sfarsitul lunii iulie, cand la campie dau in parg pepenii galbeni si primii struguri tamaiosi.

Un urs a furat un taur de peste 800 de kg, l-a pus dupa grumaz si s-a pierdut, intr-un miez de noapte, in departari, pe carari pline de fragi, numai de el stiute.

Mai aflu o chestie extraordinara (cu care imi dau gata toti prietenii din Bucuresti): Pestera Polovragi are cai subterane neexplorate inca, ce duc, pe sub munti, in Transilvania.

De aici si legenda cu cainele pierdut de niste oieri din Novaci, in pestera respectiva, pe care l-au gasit, in transhumanta, in Tara de Sus!

 

                                                                                                Constantin Preda

 

 

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *