fbpx

La multi ani, Mugur Mihaescu!

de

Casatoria este o negociere – spune aniversatul zilei de astazi, Mugur Mihaescu, cel care implineste azi, 2 iunie 2011, 44 de ani de viata si peste trei decenii de indragosteala perpetua. Pentru ca, desi stie ca nimeni altul sa ne invite sa redescoperim zambetul, este un romantic incurabil si absolut fermecator. La multi ani, Mugur Mihaescu!

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Ce materii preferate aveai in scoala?
Mugur Mihaescu: Mi-a placut foarte mult literatura, mama mea fiind profesoara de limba romana, si toate colegele si prietenele ei fiind profesoare de limba romana. Am trait intr-un mediu al limbii si literaturii romane, m-au fascinat povestile, cartile. Am citit, pana in clasa a noua, mii de volume cred, atatea cate altii poate nici nu apuca sa citeasca intr-o viata. Devoram carti pe paine. Uitam sa mananc, de multe ori, atat de mult ma captiva cate o carte. Ma striga maica-mea, dar eu abia daca auzeam. 

Si acum mai ai timp sa citesti? Ce citesti in perioada asta?
Mugur Mihaescu: Am recitit „Viata ca o prada“. Intotdeauna incerc sa reiau lecturile, ca sa imi reimprospatez memoria. E un exercitiu care te formeaza, iti creeaza un sistem al valorilor, daca esti suficient de inteligent, incat sa nu consideri o carte neaparat ca pe o biblie, ci sa extragi din ea exact ceea ce crezi ca merita extras. 

Crezi ca e adevarat ca ne cautam in carti, in filme, in arta personaje, situatii, lucruri care sa semene cu noi, in care sa ne regasim?
Mugur Mihaescu: Eu cred ca ne cautam asemanari pretutindeni in viata. Avem nevoie de suport, avem nevoie sa gasim modele cu care sa ne comparam. Dar daca facem asta si, pana la urma, in cautarea asta ne pierdem identitatea, mai bine nu ne nasteam. Ecuatia mea e simpla: „Be yourself!“.

Este ecuatia celor ca tine, care isi permit luxul de-a fi diferiti. Cei mai multi dintre oameni isi doresc sa fie la fel ca ceilalti.
Mugur Mihaescu: Si intrebarea mea este: de ce te nasti atunci? Sa fii clona? Pai cloneaza-te daca vrei sa semeni cu altii, inca vreo 200, si poti sa zici: „Eu si cu inca 200 suntem cool“. Daca nu vrei sa devii tu insuti cineva… Eu nu am simtit ca sunt diferit si nu am constientizat unicitatea mea decat foarte tarziu. Cand incepi sa te maturizezi, incepi sa intelegi ca estetica si frumusetea diversitatii sunt extraordinare. Dar nu am fost constient de la inceput ca as fi unic. Eram un copil la fel ca toti ceilalti copii, un baiat care avea aspiratiile lui, dorintele lui, eram cat se poate de normal. Nu am simtit niciodata ca as fi peste. Dar inzestrarile mele, mediul in care am fost crescut, anturajele, scoala, toate m-au impins spre ceea ce sunt astazi.

Cum arata parcursul tau in iubire, de la o varsta la care nu intelegeai lucrurile astea si pana la momentul de fata?
Mugur Mihaescu: Eu m-am indragostit prima oara cand aveam vreo 11 ani, sau asa credeam eu, ca m-am indragostit. Si plangeam pentru ca simteam lipsa celei de care credeam ca sunt indragostit. Pe urma m-am indragostit la 15 ani, apoi la 16 ani, la 17 ani si tot asa, pentru ca mi-am dat seama ca asa sunt facut, din aluatul asta. Unii pot sa se indragosteasca mult mai usor, altii, mai greu, le este frica de refuz, le este teama sa nu fie raniti. Suntem atat de diferiti, fiecare reactioneaza altfel. Toata lumea e diferita, incercam sa ne gasim un numitor comun care se numeste „chakra morala“. Purtand acest numitor comun, cand ne situam la dreapta sau la stanga medianei, ne gandim imediat ce zice lumea. Iti dai seama ce vor zice cei din cealalta extrema despre tine, care esti total opus lor. Cum si tu ii judeci pe ceilalti la fel. Ideea este sa ne vedem fiecare de treaba. Sa nu mai judecam, pentru ca nu suntem niciunul dintre noi Dumnezeu. De ce sa-l judeci pe cel de langa tine pentru lucruri care nu te privesc, nu te afecteaza, nu-ti fac niciun rau? Judeca-l pentru lucruri care te afecteaza, lucruri care pot sa iti dauneze tie sau copilului tau, dar nu pentru gustul lui, culoarea, mancarea pe care o prefera, ce fel de fete sau baieti accepta, ce fel de medii sociale. Asta este o optiune pe care o are fiecare. Cine sunt eu sa te judec pe tine cum te imbraci sau de cine te indragostesti? Daca tu in momentul ala ti-ai gasit fericirea pentru o clipa, jos palaria pentru tine. Nu ma intereseaza ce faci, ce treaba am eu cu fericirea ta? Sunt invidios cumva pe fericirea ta? Ma afecteaza cumva?

Sunt oameni care isi cauta un model si se uita sa vada ce se intampla in vietile celorlalti ca sa isi gaseasca un
sprijin, sa nu se mai simta singuri.
Mugur Mihaescu: Oricum nu esti singur. Dar trebuie sa constientizezi ca esti singular, ca esti unic. Daca nu iti doresti sa fii unic, de ce te mai nasti?

Spune-mi ce te sperie pe tine in iubire, sau ce te-a speriat?
Mugur Mihaescu: Ca orice om normal, ma temeam de refuzuri, de suferinta. Pe masura ce am inaintat in varsta, mi-am repus in ordine ideile si am descoperit ca viata era cu totul altfel fata de cum gandeam eu.

Cand te-ai casatorit, cum ai luat decizia asta? Ce s-a schimbat in momentul acela cand ai facut un asemenea pas important?
Mugur Mihaescu: Tu crezi ca in momentul in care esti indragostit cu adevarat te mai gandesti la pasi importanti? Dicteaza sufletul, dicteaza inima. Ea iti ordona exact ce trebuie sa spui si cum trebuie sa actionezi. In momentul acela logica, respectiv emisfera stanga, se diminueaza, devine mica, mica, mica. Sufletul nu poate sa gandeasca. Gandeste sub impulsul chimiei, adica al atractiei chimice care exista intre indivizi, ca doar suntem din carne, si in momentul acela te hotarasti. Cand intalnesti pentru prima oara o persoana, ce faci? Iti faci o idee. Problema este ca iti faci tu ideea. Tu zugravesti o personalitate pana sa ai habar despre ea si incepi sa-i atribui calitati despre cum o fi, cum o gandi, ce-o indragi. La un moment dat, in relatie, reflectezi asupra faptului ca tot ce gandisesi tu apartine de fapt numai inchipuirii tale si nu si persoanei de langa tine, care este probabil cu totul alta persoana, cu totul altfel de cum ti-ai inchipuit. Si atunci, apare o problema. Dupa un timp, dupa ce ai ajuns sa cunosti toate lucrurile pe care ti le-ai inchipuit despre ea, si vezi ca au fost corecte, dar le afli si pe celelalte, apar dezechilibre, pentru ca incepi sa vezi si defecte. Cand esti indragostit, nu vezi defecte. Si in momentul in care incepi sa pui in balanta, incepi sa dai in balbaiala daca nu esti suficient de logic sa intelegi ca, pana la urma, intre doua persoane trebuie sa existe un compromis, pentru ca nu suntem clone. Suntem doua fiinte diferite, doua suflete diferite, doua aspiratii diferite, si tot ce realizezi impreuna cu cineva despre care ti-ai propus sa fie partenerul tau este sortit unui compromis, unei negocieri in permanenta, negocierea sufletului, negocierea vietii. E o negociere. E dur termenul, probabil nu are ce cauta aici, dar hai sa-l numim asa, negociere. Casatoria este o negociere.

CITESTE RESTUL INTERVIULUI AICI

ACEST MATERIAL ESTE PROPRIETATEA EXCLUSIVA MAREA DRAGOSTE / www.revistatango.ro SI NU POATE FI PRELUAT, INTEGRAL SAU FRAGMENTAR, FARA ACORDUL SCRIS AL DETINATORILOR ACESTUI SITE.
contact mareadragoste@revistatango.ro
 

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Comentarii

  • Ha ha… Mugur Mihaescu… Inainte de toata valtoarea capitalismului, pe vremea cand Costinestiul era inca o oaza a tineretii si poeziei sub clar de intuneric, a megawattilor de la ‘Ring’ si elegantei din ‘Vox Maris’, o ceata de studenti olteni… talentati si mucaliti, la lumina lunii reflectata interzis de valurile marii, se ciorovaiau virulent cu tartorii locului – la vremea aia, salvamarii angajati de ministerul comunist al turismului – indivizi lati in spate si ingusti la creier – si din tot amestecul ala inedit de feerie estivala, shotii si nopti nedormite, un singur individ parea sa aiba gura mai mare decat fiecare si talent mai mare decat toti la un loc: Mugur Mihaescu… cel care peste cativa ani avea sa devina arhicunoscut intr-o lume in care bascalia devenise sport national… La cererea de atunci a salvamarului beat de a evacua plaja (care salvamar pe atunci, nu-i asa, reprezenta "legea")…mi-l amintesc pe M.M. raspunzandu-i calm si nonsalant, spre hazul nostru, al tuturor studentilor care aveam de toate afara de somn: "Daca-i calul dumitale, ia-l!" ;))).. probabil o parafraza la o alta expresie la fel de (ne)cunoscuta celor cu ceafa groasa si cortex anemic… valabila si atunci si acum. Istoria se repeta… La multi ani, Mugur Mihaescu!

    Dante iunie 3, 2011 6:26 pm Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.