fbpx

La talentu-ti mare, groaznic viitor

de

Sa sclipim cu piese dramatice, vorba revistei Harper’s Bazaar, m-a electrocutat din mers expresia si inca ma resimt. Va ofer, asadar, o alta colectie de piese dramatice, de valatuci stilistici si idei ciobite, din revistele lucioase romanesti, pe care le-am selectat de dragul vostru, cu pretul unor perplexitati majore. Pentru care astept macar compasiunea voastra, daca nu multumiri.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lezmajestatea Voastra, sunteti arestata
Harper’s Bazaar are, de altfel, resurse nelimitate de a declansa mutenia posttraumatica a cititorului. Ca de pilda: „tine un toast in cinstea designerilor la un after-party“. Redactorii carora si limba romana le clantane-n dinti se arunca la un vocabular semienglezit, in nadejdea ca, de sub patura carcaletelui lingvistic, anomaliile scapa mai greu la lumina.
Bazaar pare asediata de chermeze, lucru care topaie si prin texte: „o petrecere in jurul zodiilor“ propun ei, nemaiavand, pesemne, alte idei de paranghelii tematice. „Un colier cu diamante de 318 carate nu suna rau deloc“. De unde stiti, ati dat deja cu el de gresie?
Aceeasi revista etaleaza „o sticla sculptata in cristal“. Aha, interesant, cel putin din punct de vedere chimic. Asteptam legenda despre cristalul sculptat in lemn. 
Bolero luxeaza ratiunea juridico-imobiliara: „casele ipotecate drept garantie“. Dragi concetateni, nu ipotechezi nimic „drept garantie“, ipoteca insasi e o garantie.
Maestra emerita in scalcierea termenilor, revista Bolero rescrie istoria: „Regimul comunist a acuzat-o de lezmajestate“. Cum, ma? Mai zi o data. Nu, nu mai zice, am glumit! Poanta e ca, dupa modesta noastra spoiala de cultura aproape generala, „lezmajestate“ e tocmai insulta adusa unui suveran, unui monarh, iar asta se pedepseste drastic de catre legea statului. Si-atunci cum? Adica au acuzat-o comunistii ca s-a jignit singura sau… sau, ca sa intreb direct, ce credeti voi ca inseamna „lezmajestate“, cumva dictatura regala?
Nu stiu de ce ma mai mir, de fapt, cand aceeasi revista titreaza, hop-si-asa, „tendinte in botine“ sau, si mai fermeca-ca-cator, „doamna mica cu voce mare“. Bine, in paranteza fie spus, si revista The One m-a palit in moalele mintii cu „adica capatul“. Minunat!
Dezgheturile iernii muribunde scot la iveala degeraturi netratate la timp. Cosmo scapa caii pe aratura – „noi nu filmam secvente cu erotice“, „el si-a schimbat de patru numarului de telefon“, „un susras ironic“, „cautarea unui jobului ultraperfect“, „sacoul la care tineai ca ochii din cap“.
Iar redactia Glamour are in dotare tastaturi cam vechi, dupa cum reiese din „vesta vdin blana de oaie“ sau „la oricare din sutele bistrourile cochete“.
Revista Tabu a facut varza setarile la diacritice, cu „Dous luni mai tarziu“, iar The One lasa natura sa-si faca damblaua: „pentru aniversarea fiul meu”.
Unica, in schimb, nu-si pierde titlul de campioana nici de data asta – chiar aveam emotii pentru ea. Cica „si le-a pus cele doi intrebari indecente“. Daca erau formulate in acest hal, indecenta gramaticala era oricum de-ajuns ca sa asigure distractia.
Un titlu genial, muncit, gandit si slefuit se scurge dintr-un creier de Cosmopolitan: „Prea multe accesorii… sunt prea multe“. Foarte adanc spus. Si deosebit de realist, in fond, adica adaptabil la situatiune: prea multe gogomanii chiar sunt prea multe, am remarcat si eu asta.
„E timpul sa-ti scoti parul din caciula, dar si din anonimat“, suiera Cosmo. Cu alte cuvinte, e momentul sa-ti faci parul celebru, sa i se duca buhul. Pentru multe dintre noi, e suficient sa scoatem parul din caciula, vorba distinsilor colegi de la Cosmo, ca sa ajungem faimoase instantaneu. Si-n sensul bun, si-n sensul explodat.

Un praf de copt si nebuna cat cuprinde
„Evita sa stai in picioare pentru ca umerii tai sa fie orientati unul catre celalalt“, deseneaza Cosmo o pozitie imposibila. Eu cred ca, daca unui om i se indreapta umerii „unul spre celalalt“, el e deja lat pe masa de autopsie. Chiar si pentru o molusca ma tem, daca pateste vreo coliziune de flancuri, daramite pentru o fiinta nascuta sub forma de pui viu si hranita cu lapte.
Mai gasesc aici un delir pe care l-am maturat de la un capat la altul, dar inca nu i-am gasit toti galcii, deocamdata ma opintesc sa descifrez: „O furculita cu program bine stabilit. O telecomanda cu doua butoane. O privire pe furis, un strambat din nas. Da, si iubirea face mofturi“.
Or sa creada astia ca sunt idioata si nu pricep stilul lor nostim, aluziv, eliptic de felurite organe. Dar, sincera sa fiu, mi-a cam ajuns manierismul asta cu bucatele nominale, cu propozitii scurte, ca niste sughituri, numai ca sa parem interesanti si misteriosi. Stratagema tocita.
E clar, Cosmo chiar a ramas, in sfarsit, fara subiecte pentru celebrele-i sfaturi geniale. Au treierat sexul si inca il mai treiera, fiindca apar vesnic generatii noi de virgini, care trebuie intoxicati din vreme cu instructiuni aberante – si, mai ales, superficiale.
Cum spuneam, le-a cam secat tuturoiul cu scorneli, asa ca, in disperare de cauza, s-au trezit dand sfaturi antiperspirante, de te doare mintea: „Improspateaza-te atunci cand iti dai seama ca ai transpirat. Daca esti la restaurant, intreaba-l discret pe ospatar daca poate sa-ti aduca putin praf de copt – sau, ca back-up, putin amidon de porumb – de la bucatarie. Freaca-ti hainele cu oricare dintre cele doua variante.“ (sic !) „Mai poti incerca sa-ti freci interiorul bluzei cu banda parfumata dintr-o revista“.
Oamenii astia or reciti vreodata ceea ce scriu? Ma indoiesc. Suvoiul de mai sus e o bataie de joc la adresa normalitatii clinice si-a inteligentei cititorului.
Deci stai asa, ca m-am enervat: esti la restaurant si, cum stai tu asa si tai din snitel, „iti dai seama ca ai transpirat“. Nu stiu cum „iti dai seama“ – ca, daca te-ajunge izul pana la nara, fara sa cocosezi tu capul la subsuori, inseamna ca boala a evoluat prea mult, trebuia sa-ti dai seama inca dis-de-dimineata, cand ai sarit peste spalatul de rigoare. Daca nu, inseamna ca ti-ai dat seama mirosindu-te onest, la intervale masurate, contorsionandu-te ca un pisoi tampit care, intr-o zi, a realizat ca poate sa-si muste singur coada.
Bun, realizezi ca trasnesti si faci semn catre ospatar. Nu ridici aripa prea mult, ca sa nu se vada pata la subrat. Il fluieri, eventual, sau vezi tu. Oricum, daca mirosi urat, ce mai conteaza ca-ti bagi doua degete-n gura ca sa chemi un chelner? Asa, deci vine ala si tu ce-i spui? Zice Cosmo sa-i ceri „discret“ praf de copt. Fiti amabil, imi mai aduceti si mie o cola light si niste praf de copt? Ospatarul va clipi indulgent (e invatat cu tot felul de cretini, deci nu-l vei anihila asa usor), se va uita o fractiune de secunda, cu coada ochiului, sa vada cat sprit ai baut, apoi va zice ca trebuie sa-l intrebe pe bucatar. Daca n-aveti praf de copt, nu va suparati, spuneti-i domnului bucatar sa caute amidon de cucuruz, ma scuzati, pana la urma si un plic de zahar vanilat ar rezolva problema, multumesc. Daca nu, aduceti-mi va rog o revista mai noua, sa rup banda parfumata din ea. Si nota, va rog frumos.
Partenerul tau de la masa te va intreba, evident, ce s-a intamplat, iar tu, potrivit revistei Cosmo, trebuie sa ramai discreta, deci vei scuipa o minciuna de genul: „nu mai am acasa deloc si, pana ajung, inchide la non-stop“. Cand el te va intreba cum adica inchide, daca e non-stop, sa speram din toata inima ca ospatarul se va fi intors si va fi deviat astfel discutia care tindea sa devina teatru absurd.

67% bumbac, 33% erectie

„Mancati mai sanatos? Atunci sunteti, cu siguranta, mai fericiti si mai destepti“, a stabilit Cosmo. Redactia lor mananca oarecum sanatos, avand in vedere ca echipa e fericita, cel mult ar mai trebui cateva proteine esentiale prin sectorul IQ…
Stati, ca paradisul frazelor memorabile e din ce in ce mai activ: „Venim cu stiri fierbinti care, pe testatelea, au potential sa faca ceva pentru tine si corpul tau“. Depinde ce sa faca, mai zici si-asa, „ceva“-ul ala poate sa insemne orice, imi vin in cap si niste exemple, dar nu se cade sa le dau, nu-i asa, potential grafic. Si pentru ca redactorul e mandru de gaselnita lui lexicala, repeta „pe testatelea“ si mai jos, in caz ca ne-a scapat prima oara.
Dar n-ar fi drept sa scriu despre Cosmo fara sa tasneasca si cate-un penis din paragrafele astea. Ca atare, gasim: „Am doua vesti! Cea buna e ca spermatozoizii tai sunt vioi si rapizi ca niste minusculi titirezi“. Pe-aia proasta n-am mai apucat s-o citesc, m-a imbatat asta buna. In primul rand, stati asa, ati inceput sa faceti analize la cerere, prin corespondenta sau online sau cum? De unde stiti voi cum sunt spermatozoizii omului, poate sunt lenesi si neproductivi si uite-asa raniti voi, ireversibil, un suflet vulnerabil… Pe urma, daca spermatozoidul se invarteste ca un titirez, viteza de propulsie e redusa, vasazica el nu inoata, ci se joaca, dand peste cap orice activitate de planning familial. A naibii nucleoproteina pe el! 
Revista Elle isi manifesta gratia inventand cuvinte asupra carora am declansat anchete ample, insa pana la ora inchiderii editiei n-am dat de niciun indiciu: „Indiferent de programul tau, acest idemodabil ramane fara indoiala cea mai chic optiune“. Ce-o fi ala „idemodabil“, o fi mancat vreun „i“, o fi scapat vreun „t“, o fi visat urat, o fi vreun inceput de apoplexie, care ataca centrii scrisului? In schimb, revista Glamour inventeaza produse mai alambicate, gen porcarii: „Domeniul fashion e pentru tine ca un fel de pornografie: ti-ar conveni sa poti sa fii «de-acolo», insa stii ca nu ti-ar iesi niciodata“. Prin urmare, toata lumea vrea sa faca pornografie, dar prea putine sunt doamnele adevarate care au acest curaj. Bine ca n-au zis ca „domeniul fashion“ e ca sexul oral, ca toata lumea-l practica, dar numai o cincime recunosc. Credeam ca stam de vorba cu dame emancipate, care nu se limiteaza la geaca misionarului sau blugii in grup.

Va invitam la lansarea noului nostru albus
Ca sa ajunga din urma piata si sa-si vanda luciul mai bine, revista Marie Claire titreaza roz-gigant: „Daca dragostea trece prin stomac, pe unde trece sexul?“. Auziti? Eu va sfatuiesc prieteneste sa nu puneti niciodata intrebarea asta in public, unde e audienta vie, fiindca o sa primiti raspunsuri live cate-n luna si-n stele, unele mai amabile si mai avangardiste ca altele.
Degeaba, stofa de contrabanda crapa repede. Cand credeam ca Marie Claire s-a boierit indeajuns, a cazut pacostea: „aceasta prajitura aduce si-un aport de fibre“. Oooooof, Doamne, credeam ca tifosul exantematic si aducerea aportului au fost eradicate-n tara asta, dar se vede treaba ca molimele nu se dau niciodata duse definitiv. Maine-poimaine facem temperatura si eruptii pe piele de la „mai inferior“ si „eu insusi“.
Revista Tabu se lauda cu un omor din culpa: „Am daramat din doua cuvinte doi prieteni, el -regizor, ea – jurnalista, cand mi-au spus ca «Panza de paianjen» e cartea vietii lor. «O peltea», le-am zis“. Asa necheza ea, fornaind a paguba peste carti al caror inteles ii este paralel. Asta-mi aduce aminte de ceea ce ne povestea colega noastra Alina Grozea, careia se gasisera unii sa-i explice ca „Forrest Gump“ e un film urat si plicticos, fiindca personajul principal e, de fapt, un retardat.
Asa si cu asta din Tabu, ce sa-nteleaga ea din „Panza de paianjen“, ca sfasierile si profunzimile unei vieti haituite de istorie nefasta si determinism social i se par o peltea, ce dracu se vaita femeia aia pe cateva sute de pagini ca n-are rochii, ca har, ca mar, ca i s-a sinucis un iubit, ca alalalt n-o iubea, ca ala n-o intelegea, mai vine si-un pictor tacanit
p-acolo, naspa de tot, ce mai, n-are destule dialoguri.
Mai bine cititi Tabu, ca au la un moment dat, pe la smocul cu „beauty”, o compunere formata doar din nume de parfumuri si maclavaisuri, o gaselnita foarte inteligenta, de-o fitosenie fara cusur.
Revista The One citeaza, cu pipota umflata de glorie, un perloi de-al Danei Rogoz: „Nu mai e la moda sa te rogi in fata icoanelor; cel mult, in fata icon-urilor de pe desktopul computerului“. De fapt, stau si ma-ntreb de ce mai avem nevoie de biserici, cand poti sa faci un website gen liturghia-punct-com sau sfantulmaslu-punct-org si poti sa te spovedesti online, dupa ce pui, din cartea de credit, ceva la cutia milei (click aici).
Tot The One analizeaza galbenusurile existentei din toate unghiurile: „presupun ca ouale de gasca sunt mai mari decat cele de gaina, si poate nu asa de inteligente“. Am doua vesti pentru voi. Unu: ouale de gasca sunt, intr-adevar, mai mari decat alea de gaina. Am verificat eu. Doi: ouale de gasca par oleaca mai inteligente totusi, pentru ca, de exemplu, atunci cand le zic „sezi“ sau „mars“, se uita la mine de parca ar intelege, ceea ce nu am remarcat la ouale de gaina.

Smac de cojocul tau
Ca sa nu-ti intinzi fardurile pe toata suprafata unei sali de bal, revista
The One are o tactica de lupta halucinanta: „Nu transpira, altminteri, opera ta de arta va disparea inainte de a putea fi admirata. Deci, foloseste multa pudra, bea numai apa cu gheata, stai sub aerul conditionat si pozeaza in diva intangibila (ca sa nu te invite nimeni la dans)“.
Daca nu i-as cunoaste, as zice ca au scris la misto, dar din pacate vorbeau serios. Pai, daca stai impaiata sub tulumba de aer rece si mananci zapada toata noaptea, la ce-ti mai trebuiau farduri, mama draga, ca oricum, cu porii mari, botul decolorat si ochii beliti tot mai aveai o sansa sa te distrezi mai mult decat stand locului, cu un bat in fund.
Revista Unica are vesti in exclusivitate: „Se stie, Cupidon s-a nascut si traieste la Hollywood“. Eu nu stiu pe unde mai traieste, nu l-am mai vazut cam de mult prin preajma mea, dar stiu sigur, ca am citit intr-un almanah: nu-i nascut la Hollywood, draga, romanii care l-au mosit si l-au transformat in cea mai roz zeitate a lor si-l revendica azi si presupun ca de-aia e Italia plina de amorasi.
„Perna vorbeste“, mai titreaza Unica – si pe mine ma ia cu frig pe spinare, tot mai sper sa fie vorba doar de un titlu de film imbecil. Dar din grafica asertiunii, nu reiesea nimic cinematografic, ci doar o prostie cu inflexiuni sinistre.
„Buzele dulci sunt foarte trendy la ora actuala“, ne dezvaluie Unica, tot in exclusivitate. Pacat ca nu ne-au adus aminte si de vremurile vitrege cand se purtau buzele acre si era un supliciu sa participi la un preludiu sexual.
|n plus, „trendy la ora actuala“ e un fel de pleonasm – mai deosebit, recunosc, n-are tot prostul asa ceva – zic si eu… Ca, daca e trendy, e clar ca e actual, orice perciune a fost trendy la vremea lui, dar ieri a fost, pentru unii, un fel de azi mai mic.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Categorii:
Revista presei

Comentarii

  • Am ras cu lacrimi citind sceneta creata de tine, in chip miraculos, in restaurant. Nu am ras de muult timp atat de deplin. Sarumana! As vrea enorm de mult sa scrii o piesa de teatru pe care sa o vad jucata.

    Ulicica august 13, 2010 5:32 pm Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.