fbpx

Lasati FINALURILE sa vina la mine!

de

Cand ceilalti isi fac planuri pentru inceputul de an care vine, eu ma intreb cum si daca il voi incheia pe cel de acum. Pe cand altii deapana amintiri din viitor, eu ma lupt sa inchei, onest si precis, fara zecimale, socotelile trecutului. Fiindca nu mai vreau sa iau nimic de la capat. N-am pofta sa-nting iar cu sufletul in blidul cu sperante fara rost.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Intr-un univers flamand de inceputuri, eu alerg nebuneste catre finalurile de drum. Intr-o lume in care barbatii si femeile se inghesuie sa-si faca aranjamente de viata, eu ma reped sa le randuiesc pe cele de moarte. „Vrei sa murim impreuna?“ e intrebarea pe care o recit, in gand sau in soapta, inainte ca omul meu, pe care-l iubesc, sa fie convins ca vrea sa traim amandoi – pentru ca uneori oamenii pe care eu ii iubesc ca lovita de fulger au, firesc, ezitari, convulsii, indoieli, povesti neincheiate la sireturile corsetului sau la baierele vinovatiei. Ii inteleg, chiar daca intelesul ma doare.

Dar pe mine m-au istovit atatea inceputuri. Sunt satula sa o iau, iar si iar, de la capat. Am ostenit cazand si ridicandu-ma, inca si inca o data, in numele rolului meu blestemat de femeie puternica. Nu mai vreau sa pretind ca practic de drag genuflexiunile conturului tonic, cand, de fapt, la fiece pas, sunt pe punctul sa cad in genunchi si sa urlu.

In vreme ce reveriile celor din jur se coloreaza cu iubiri neincepute, eu ma bucur lucid la gandul ca, de data aceasta, mi-am intalnit iubirea de sfarsit. Pentru ca, da, am tanjit mereu dupa ultima iubire. Si nici nu cred, acum la ceas de adevar, ca am cerut vreodata prea mult de la viata. Eu am nevoie de-atat de putin ca sa fiu fericita… De un singur barbat, dintre toti barbatii ispititori ai lumii. Ce usor, ce simplu, ce placut ar fi sa vreau mai multi! Dar mie-mi e de-ajuns unul singur, care sa ma tina in brate si-n suflet. Un om care sa stie sa fie numai si numai al meu. Un barbat care sa-mi faca loc langa el nu doar in asternut, ci si-n eternitate.

Cu un singur gest poti sa stergi cu buretele si sa scrii alte nume, alte intamplari. Cu usurinta, poti sa adaugi sclipici vietii tale, impletind noi aventuri in povestea unica a iubirii. Iti poti completa lesne existenta searbada de acasa, ademenind o istorie de taina, care sa-ti tina de urat, un amantlac innobilat de patima, care sa te salveze din singuratate. Dar eu cred ca miracolul se iveste atunci cand lupti pentru toate cele deja intamplate si-ti afli implinirea profunda fara sa adaugi ori sa stergi ceva de pe tabla. Cand esti in stare sa descoperi in cel de langa tine toate fetele fericirii. Cand poti sa-ti faci liman al tuturor nelinistilor tale din inima unei singure fiinte. Cand poti sa renunti la mai mult si sa faci, din putin, tot ce ai mai de pret pe pamant.

Ani multi, am cerut, in rugaciunile mele, iubiri noi, din care sa-mi aleg povestea visata. O buna bucata de viata, am cersit inceputuri, am frematat la izul fiecarui flirt, m-am bucurat de orisice preludiu de amor si, uneori, recunosc, am trait mai multe povesti deodata, bucurandu-ma de desfraul alegerilor. Dar abia acum stiu ce sa implor si sa caut. „Lasati finalurile sa vina la mine!“, imi spun, dereticand prin propria mea viata. Si astept ca barbatul iubit sa-mi intinda, insirate pe primul inel daruit, cheia de la sufletul lui, pe-aceea de la cavoul in care vom dormi etern imbratisati, si-abia apoi pe cele de la casa si de la sipetul de asezat amintirile noastre. Inceputurile vin singure peste noi. Arta, splendoarea, minunatia vietii se nasc, insa, numai atunci cand noi gasim finaluri demne pentru tot ce-am inceput. Inceputurile vin singure. Vin prea usor.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Categorii:
Scrisoare

Comentarii

  • Gabonnescu, mi-e mila de suferinta ta si nadajduiesc sa te vindeci. Si apoi sa vii sa iti ceri iertare daca se poate…
    Vasile Danci Morosanu, drag cavaler ratacit, iti raspund, cu emotie, la reverente. Si te mai astept.

    Alice Nastase Buciuta decembrie 7, 2011 3:22 pm Răspunde
  • Denisa, Mary, eu insami imi vindec teama de singuratate citind raspunsurile voastre care ma conving ca semanam, ca nu suntem pe drumul gresit, ca ne oglindim in sufletele celorlalti ca in niste oglinzi generoase.
    PICARA, iti transmit si eu gandul meu bun. Si o imbratisare:)
    Ali, iti multumesc, cu mare emotie.

    Alice Nastase Buciuta decembrie 7, 2011 3:19 pm Răspunde
  • SUPERB, DRAMATIC ŞI FASCINANT VERBUL ACESTA… CÎT ADEVĂR, CÎTĂ LUCIDITATE APROAPE SINUCIGAŞĂ dinspre o reprezentantă a unei specii despre care, sincer mărturisesc, pînă a nu fi citit rîndurile acestea, credeam că măsoară totul în "binecuvîntări" telenovelistice, desigur omiţînd din această socoteală fiinţa dragă mie căreia mereu îi spun că "s-a rătăcit" de pe o altă planetă ! Mergînd ceva mai departe, cu toată responsabilitatea, aş începe cu aceste rînduri o "istorie" modernă a gîndirii feminine (nu feministe !!!) unde, la loc de mare cinste, aş mai încadra nu multe dar suficiente cunoştinţe precum Ramona-Sandrina Ilie, Luisa Neruţ, Dor de Vis sau/şi Ştefania Puşcalău, asta aşa ca să se trezească toţi amatorii de amantlîcuri, să priceapă odată pentru totdeauna faptul că nu ELE ci NOI suntem cel mai adesea vinovaţi pentru că nu căutăm COMOARA acolo unde poate fi şi găsită, spunînd asta cu convingerea că, iată, ea EXISTĂ ! Reverenţe din partea unui cavaler rătăcit şi, cel mai adesea, zgîrcit în a-mpărţi superlative…

    vasile danci morosanu decembrie 7, 2011 2:05 am Răspunde
  • Asa sunteti voi femeile …va pierdeti in fel de fel de dulcegarii de genul asta,dar majoritatea n-au absolut nici-o legatura cu ceea ce se scrie aici.Traiti o prefacatorie continua,pana si pe voi insasi va mintiti.Am stat 7 ani cu o femeie ca sa-mi dau seama ca superficialitatea si proastele alegeri reprezinta aceasta specie.Evident,a fost prea tarziu cand mi-am dat seama.Si da,trebuie sa-i multumiti fostei mele consoarte pentru misoginismul feroce de care dau dovada.Amin!

    gabonnescu decembrie 7, 2011 12:39 am Răspunde
  • Nu cred ca am citit ceva mai frumos…ceva care surprinde si zbuciumul meu. Sa fii binecuvantata pentru toate articolele minunate pe care le scrii!

    Ali decembrie 6, 2011 11:45 pm Răspunde
  • Alice iubesc scierile tale.Le astept si le sorb pe nerasuflate.Unele le simt in suflet ,pe sirea spinarii,in lacrimile ce-mi curg fara sa vreau,dar imi fac bine.La fel ca acesta.Iti multumesc pentu ca pui in cuvinte ce altii nu pot transmite nicicum.Sarbatori fericite!

    PICARA decembrie 6, 2011 9:38 pm Răspunde
  • Frumos 🙂

    camelia decembrie 6, 2011 9:25 pm Răspunde
  • parca este povestea vietii mele,asa de bine se potriveste !!

    mary decembrie 6, 2011 6:36 pm Răspunde
  • Uneori, citindu-te, ma sperii…apoi merg pe firul gandului si ma bucur ca nu sunt singura. Ma gandesc ca atata timp cat si altcineva mai simte asa, nu sunt straina intr-o lume care pare a fi a inceputurilor.

    Denisa decembrie 6, 2011 12:35 pm Răspunde

Dă-i un răspuns lui PICARA Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.