Adrian Paunescu – Singura iubire
de revistatango.ro Marea DragosteVa trebui sa recunosc, in fine,/ Cu-n fel de ultima sinceritate,/ Ca te-am iubit, iubita mea, pe tine,/ Mai mult decat pe celelalte toate.
Va trebui sa recunosc, in fine,/ Cu-n fel de ultima sinceritate,/ Ca te-am iubit, iubita mea, pe tine,/ Mai mult decat pe celelalte toate.
In fiecare zi, ne batem joc/ De pasari, de iubire si de mare,/ Si nu bagam de seama ca, în loc,/ Ramane un desert de disperare.[...]
Eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar maine... Dar fiindca azi mi te dai toata,/ Am sa te iert -/ E vechi pacatul/ Si nu esti prima vinovata!...
Deasupra mea vin oameni/ Cu chipuri monstruoase,/ Ma-mbraca, ma dezbraca/ Si ma hranesc cum vor...
In seara aceasta poezia/ scrie cu mine lozinci pentru lebede,/ ma confunda cu trandafirul de geniu/ caruia i s-a transplantat parfumul in unghii/ si-mi ..
Sunt un om viu. Nimic din ce-i omenesc nu mi-e strain. Abia am timp sa ma mir ca exist, dar ma bucur totdeauna ca sunt.
La Paris, la colt de strazi,/ Ciresele cresc in lazi...
Mai greu imi e cand toti ai lumii dorm/ Si-n jurul meu tacerea ma intreaba,/ Atunci as prefera sa mor degraba,/ Asediat de-acest pustiu enorm.
Misu St. Popescu vrea sa divorteze. Lung prilej de vorbe si de ipoteze!
Vino odata, dulce himera,/ Firule-de-nisip-princiar,/ Si-n trupul meu cu iluzii de sfera/ Implanta lancea ta de clestar. Vino odata, dulce himera, Firule-de-nisip-princiar, Si-n ..
ce se va-ntampla de-acum cu vara/ ce se va-ntampla de-acum cu noi/ dumnezeu isi scutura tigara/ iulie se-ascunde sub desis de ploi
Dac-am uitat, iubito, cum te cheama Si cum se face ziua-n ochi tai, Ascunde-ti visul plin de vanatai, Si nu-mi lua uitarile in seama.
Necunoscuta care se vindea/ N-a vrut sa-mi spuna-n prima zi cine era,/ Dar fiindca ea aflase cine sunt -/ Poetul poreclit “Fluiera-vant”-/
Toamna imi ineaca sufletul in fum.../ Toamna-mi poarta in suflet roiuri de frunzare./ Dansul trist al toamnei il dansam acum,/ Tragica betie, moale ..
Saruta-mi ochii grei de-atata plans,/ Doar sarutarea ta ar fi in stare/ Sa stinga focul rau ce i-a cuprins,/ Sa-i umple de iubire si de soare.
Asta noapte n-am putut dormi/ Poate m-au trezit greierii de-afara/ Cantandu-si iubirile lor trecatoare de vara/ Cu monotonul cri-cri.
De ce te-oi fi iubind, femeie visatoare, care mi te-ncolacesti ca un fum, ca o vita-de-vie in jurul pieptului, in jurul tamplelor, mereu frageda, mereu ..
Lumina mea, ingroapa-te cu mine,/ La primavara poate incoltim,/ Si ne dam iarasi marilor multimi,/ Lumina mea, altfel nu va fi bine.
Ea sta pe treptele de lemn / ale abruptei scari, - când eu, / vazând-o, i-am facut un semn / ca am vazut-o... Era greu [...]
De când mi-ai pus capul pe genunchi, mi-e bine. Nu știam că ma voi vindeca de mine, cu tine. Vorbele, gândurile, împletirile crezusem că-mi ajung. Nu ..
De-abia plecasesi. Te-am rugat sa pleci. Te urmaream de-a lungul molatecii poteci, Pan-ai pierit, la capat, prin trifoi. Nu te-ai uitat o data inapoi!
De-ar fi sa spunem cum a fost / Povestea si precum s-ar cere, / Am pierde firul tors cu rost / In intuneric si tacere.
La centenarul lui Caragiale (plecat dintre noi la 9 iunie 1912), poetul Serban Foarta scris-a, rescris-a Tabla de Materii:
Orice copil are un nume,/ Orice copil are o zi,/ Lumina lui aprinsa-n lume/ De noapte ne-ar putea pazi.
Ploaia, buruiana deasa, / vrea pamant de cer sa teasa, / si pe vechi si-atatea cai / ploaia sterge pasii tai...