Și anotimpuri, vânt de miazănoapte
sau vânt de sud, dacă m-ar căuta,
pe-o treaptă m-ar găsi în preajma ta.
Și călători, iscoade de departe,
și patrie, morminte, bolovani,
dacă de mine toate-ar întreba,
m-ar dibui prin vânt în preajma ta.
De zile, săptămâni, de luni, de ani,
mă pierd în ochii tăi, mândră iubire.
Ca din oglinzi, ce singure nu mint,
încerc să dobândesc o dumirire,
că aripile ce le simt în spate
aievea sunt din pene de argint
sau o părere doar de greutate.
Fotografie de Paul Buciuta
Categorii:
Cea mai frumoasa poezie
De ce-aţi plecat de lângă noi? căci nimeni nu este ca voi. Ar fi trebuit să moştenească Pământul,dar ce l-ar mai fi inspirat ? Tote-s vechi şi noi îs toate.Şi azi ca eri la fel i-ar fi rupt aripile…Mare păcat.