fbpx

Maia Morgenstern: Sunt geloasa si pe aerul pe care-l respira barbatul meu

de

E spectaculoasa, navalnica, altfel decat ceilalti oameni. O urmaresti fara sa-ti poti lua ochii de la ea, mergi dupa vocea sa care povesteste ca dupa un glas de sirena. Orice intalnire cu Maia Morgenstern se preschimba in amintire de neuitat.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Marea Dragoste/ Tango: Va amenajati casa?
MAIA MORGENSTERN: Da, nu-i niciun secret! Dupa 30 de ani “in câmpul muncii”, in sfârsit am reusit, eu si sotul meu (Dumitru Baltateanu n.r.), un lucru pe care ni-l dorim de 10 ani: avem o casuta a noastra, in Bucuresti, in zona de vest.

Marea Dragoste/ Tango: Pentru copii e foarte bine sa locuiasca la casa…
MAIA MORGENSTERN: Pentru miiiine! Am si eu dreptul sa ma bucur de o bucatica de pamânt, de trei fire de iarba, un bradut…

Marea Dragoste/ Tango: Daca ati fi fost actrita in alta tara din Europa, mai inspre vest, câte case credeti ca ati fi avut? 10-20!
MAIA MORGENSTERN: Poate daca as fi fost in est, la Moscova! Acolo sunt foarte apreciati, iubiti si respectati actorii. Astea sunt doar teorii, ca visam sa bem Coca-Cola ca-n vest si sa nu muncim ca-n est. Eu stiu ca in est sunt adorati actorii. Am fost la un festival one woman show, la Moscova. Un festival sarac, facut pe ultima suta de metri. Si ne-au cazat la un azil de actori batrâni. Vedeai pe pereti poze din filmele lui Eisenstein, din filme mute, rusesti… Si se vedea felul profund responsabil in care se ocupau de gloriile de acum apuse. La bucatarie ne dadeau papanasi cu compot, ce mâncau si ei, nu icre negre, dar era atâta grija si atâta caldura sufleteasca acolo…
Eu n-am niciun fel de nostalgii ca nu-s acolo, ca nu-s dincolo. Respectul de sine e un lucru extrem de pretios. Iar pe asta daca-l pierdem, daca il risipim, pierdem tot… De-aia am abia acum o casuta a mea. Si nici nu-i vorba de lux, desi nu stiu de ce ne-am simti vinovati ca ne dorim putin confort. Eu n-am false modestii, imi doresc sa traiesc decent, doresc confort, doresc educatie pentru copiii mei si educatie in general. Si, ca dovada ca imi doresc asta cu adevarat, am redevenit studenta, sunt din nou studenta in anul I acum!

Marea Dragoste/ Tango: Ce anume studiati?
MAIA MORGENSTERN: Studii iudaice si neogreaca. Recunosc, am cam chiulit in ultima vreme! Ba a fost festivalul national de teatru, ba filmari, ba nu stiu ce…

Marea Dragoste/ Tango: Dar cum de v-a venit ideea, cum de v-ati inscris la aceste cursuri?
MAIA MORGENSTERN: Lumea zâmbea sau râdea la inceput, apoi s-au obisnuit cu mine acolo. M-am inscris la Universitate pentru ca nu-mi dadea pace nevoia de a invata, nevoia de a raspunde la intrebarea: de ce fac eu umbra pamântului? Nu stiu daca-mi voi raspunde la intrebarea asta acum, in facultate, dar simt nevoia sa mai deschid ochii si catre altceva, catre un alt orizont.

Marea Dragoste/ Tango: Dar nu v-ati raspuns pâna acum la aceasta intrebare?
MAIA MORGENSTERN: Nu… Citeam un interviu exceptional al unei doamne medic, laureata a Premiului Nobel, in care spunea ca numai nevertebratele sunt perfecte. Pe masura ce omul se dezvolta, evolueaza, ratiunea devine apanajul lucrurilor imperfecte. Pe masura ce totul evolueaza, se diversifica, lucrurile devin mai complicate, mai complexe, mai alambicate, si se instaleaza imperfectiunea.

Marea Dragoste/ Tango: Dar, pâna la urma, dorinta de a cunoaste, de a cerceta, de a sti cât mai mult nu ne tine departe de fericire? Nu cei simpli sunt fericiti?
MAIA MORGENSTERN: Nu. Nu in felul asta. “Fericiti cei saraci cu duhul” nu trebuie sa devina un slogan. Nu trebuie sa devina refuzul de a lua contact cu o anumita realitate. A folosi un text sacru ca pe un pretext eu cred ca e un mare pacat. Ma rog, eu nu sunt teolog si nu asta este obiectul preocuparilor mele si nici al studiului meu. Nu m-as lansa deloc intr-o discutie teologica, pentru ca nu am competenta necesara…

 Persoana pe care sunt cea mai geloasa e fiica mea

Marea Dragoste/ Tango: Aveti timp pentru concedii, pentru calatorii?
MAIA MORGENSTERN: Am fost de curând in Elvetia, cu sotul meu. El a avut acolo niste cursuri de neurochirurgie, iar eu cu fetele am stat dupa el. Asta a fost concediul nostru, dar nu-mi pare rau, caci stiu cât e de important pentru el, asta apropo de dorinta de a invata mereu, de a te perfectiona.

Marea Dragoste/ Tango: Indraznesc sa spun, vazând cât si cum vorbiti despre sotul dumneavoastra, ca sunteti foarte indragostita de el!
MAIA MORGENSTERN: Da, evident! Si bineinteles ca sunt niste conflicte teribile intre noi, mai ales ca eu sunt geloasa si pe meseria lui! Sunt geloasa in general! Ma intreb intruna: Acum unde o fi? Ca ba-i de garda, ba una, ba alta!

Marea Dragoste/ Tango: Si in afara de meserie, nu sunteti geloasa pe alte femei?
MAIA MORGENSTERN: Cum sa nu fiu! Sunt geloasa si pe aerul pe care-l respira barbatul meu, ma sufoc!

Marea Dragoste/ Tango: Cum se rezolva problema asta, cum treci peste gelozie?
MAIA MORGENSTERN: Dar nu treci deloc, traiesti cu ea!

Marea Dragoste/ Tango: Vai, tot am sperat ca s-a gasit vreun leac!
MAIA MORGENSTERN: Nu s-a gasit! Si cum sa se gaseasca? Pai adica ce? Eu sunt singura proasta care-l vede pe asta frumos, bun si nobil? Nuuu… Il vad si altele! Si pe strada mai e cum mai e, dar când il vezi la spital, in mediul lui, pe care-l iubeste, e un titan! E cât un bloc! Cât Intercontinentalul e!

Marea Dragoste/ Tango: Eu ma tot uit la celebritati si zic, de exemplu: Maia Morgenstern nu e geloasa, câte Maia Morgenstern sunt pe lume ca sa o insele sotul? Dar, de fapt, fiecare actrita, fiecare celebritate are miezul ei de femeie care nu se schimba…
MAIA MORGENSTERN: Stiti ce se intâmpla? Eu nu sunt geloasa ca e alta mai frumoasa. Spaima mea e asta: daca o sa-l iubeasca, daca o sa-l pretuiasca alta mai mult decât mine?Problema mea e sa fiu sigura ca-l pretuiesc si ca-l iubesc asa cum merita. Ca si altele-l vad bun, nobil, frumos, destept, demiurg, cum il vad eu. Treaba mea e sa fie destula glorificarea de care se bucura din partea mea.

Marea Dragoste/ Tango: Dar barbatii au neaparata nevoie sa fie ocrotiti, glorificati, iubiti?
MAIA MORGENSTERN: Toti au nevoie de asta. Iar barbatul meu cred ca o si merita, pe deplin. Iar când ne-am cunoscut, a fost atâta comunicare intre noi, atâta nevoie unul de celalalt… Ne-a fost sete unul de altul, s-au spulberat toate “printipiile” conform carora “nu de prima data”, “nu de a saptea oara”… Totul s-a dus…
Marea Dragoste/ Tango: Si copilul cum a venit, dupa cât timp?
MAIA MORGENSTERN: Când a vrut bunul Dumnezeu. La etatea de 41 de anisori, consider ca Dumnezeu sau natura au facut un miracol. A vrut bunul Dumnezeu sa-mi daruiasca o minune de copil.

Marea Dragoste/ Tango: Cum a asezat fetita povestea de dragoste, cum a schimbat lucrurile?
MAIA MORGENSTERN: Persoana pe care sunt cea mai geloasa e fiica mea. Relatia dintre cei doi este nemaipomenita. Cum se iubesc astia doi…!

Marea Dragoste/ Tango: Cum sa facem sa-i iubim pe copiii nostri in asa fel, incât ei sa nu simta diferentele pe care noi le facem intre ei?
MAIA MORGENSTERN: Eu ma uit la copiii mei si ii intreb, pe fiecare in parte: cum de ai venit tu la mine sa fii copilul meu, ce-am facut eu sa merit sa am un copil atât de minunat? Sa-mi explici tu acum! Si astia stau si se gândesc, fiecare la etatea lui, ce raspuns sa-mi dea.

Marea Dragoste/ Tango: Dar copiii dumneavoastra sunt sau au fost gelosi unul pe celalalt? Câti ani au acum?
MAIA MORGENSTERN: Tudor are 26, Cabiria e in clasa a sasea, deci are 11, iar Isadora are 7. Sunt gelosi, au fost… Gelozia e un lucru adânc… Cabiria a fost bolnava un an de zile dupa ce s-a nascut Isadora. Bolnava, la propriu, ba rosu in gât, ba rosu in nas, ba rosu in urechi… Una dupa alta, un an de zile. Era totul psihosomatic, dar a trecut. E un val pe care-l lasi sa treaca peste tine. Gelozia e un sentiment profund omenesc. Vaca nu e geloasa. Desi e sacra in India.

 Eu muncesc in vreo 50 de locuri

Marea Dragoste/ Tango: Lucrurile care tin de ingrijire va preocupa, tineti la perioadele de somn, aveti grija sa va menajati..?
MAIA MORGENSTERN: M-am lasat de fumat, si am facut-o extraordinar de usor. Eram in prag de premiera cu “Livada de visini” si am spus: gata! S-a terminat cu asta. Pai, dupa ce ca e stres, dupa ce ca e emotie, sa fiu eu dusmanul meu cel mai aprig? Eu “sa-mi fumez” vocea? Sa-mi consum oxigenul? Si asa traim intr-un mediu teribil de poluat, de aglomerat!

Marea Dragoste/ Tango: Mergeti in locuri publice sau va feriti de multimi, ca sa nu fiti recunoscuta si privita insistent?
MAIA MORGENSTERN: Circul cu metroul si cu mijloacele de transport in comun. Dar nu intotdeauna sunt recunoscuta, slava Domnului! Eu am capacitatea de a ma transforma, iar când sunt pe scena sau in fata camerei de filmat, sunt alta persoana.

Marea Dragoste/ Tango: Aveti vreun ritual al fiecarei zile, din care sa va luati energia? Va beti cafeaua in pauze?
MAIA MORGENSTERN: Nu am ritualuri, pentru ca nicio zi a mea nu seamana cu cealalta. Cafeaua nu mi-a placut din tinerete, dar am fost obligata sa beau cafea, pentru ca am tensiune mica. Si atunci, neplacându-mi cafeaua, am devenit foarte exigenta, foarte selectiva cu acest rau atât de necesar! Daca e sa spun, totusi, ca am un ritual, acela este lectura. Citesc, invat despre lucrurile grele cu care ma confrunt, pe care vreau sa le retin, si nu intotdeauna reusesc. Ritual inseamna a chema de fapt sacrul, a recurge la o ceremonie prin care tu te substitui creatorului primordial. Renasti. Eu, ca actor, ca artist, imi asum ceea ce sunt, fara mofturi si fara a umbla cu ochii mijiti pe strada, ca un zombie, cu un un bot trist, dar am constienta ca, in momentul in care savârsesc un act artistic, chiar creez o realitate. Si atunci se cuvine sa am respect fata de mine si fata de ceea ce fac, fata de locul in care sunt. Iar eu muncesc in vreo 50 de locuri. Au fost si sunt multe discutii despre faptul ca jucam in telenovele, despre participarea in seriale… Eu stiu ca de noi, artistii, depinde sa facem lucrurile credibile si sa le innobilam, oriunde am juca.

Marea Dragoste/ Tango: Cum ati luat decizia sa dati acum examen la facultate? Cât timp ati avut sa invatati, sa va pregatiti?
MAIA MORGENSTERN: Pentru a ma pregati timp este intotdeauna si niciodata destul, dar faptul ca eu am mai absolvit o facultate mi-a inlesnit accesul la cea de-a doua, in sensul ca stiu cum sa abordez o noua etapa de studiu. Nu vreau sa-mi cumpar o diploma, nu asta ma intereseaza. Vreau doar sa invat intr-un cadru institutionalizat, vreau sa ma confrunt cu emotiile de acolo.

Marea Dragoste/ Tango: Cum a fost perioada primei facultati? Ati studiat aici, in Bucuresti?
MAIA MORGENSTERN: Da. Atunci a venit un copil, Tudor, chiar in timpul facultatii si, chiar daca a fost greu, era ceea ce iubeam si doream cel mai mult. Acum e o perioada oarecum mai relaxata, o sa ies la pensie si o sa am mai mult timp sa invat! Stiu insa ca aceasta relaxare poate sa dea laxitate, aici trebuie sa fiu foarte atenta, mai ales ca e o decizie de suflet sa urmez aceasta a doua facultate. Nimeni nu m-a impins, nu mi-a pus nimeni pistolul la tâmpla. Si daca ma mai ia câte cineva peste picior, dintre profesori sau oameni mai apropiati sau mai departati, zic: uite ce se intâmpla, eu vreau din tot sufletul sa fac asta, imi doresc cu adevarat sa fac asta!

Marea Dragoste/ Tango: Când ati stiut pentru prima data ca trebuie sa fiti actrita? Când ati avut revelatia asta?
MAIA MORGENSTERN: Mie mi-era si teama sa spun asta, fiindca eu sunt un om ingrozitor de orgolios… Tata mi-a spus: tu vrei sa fii actrita si nu indraznesti sa-mi spui.

Marea Dragoste/ Tango: Stiu ca ati avut o copilarie, o adolescenta, in care n-ati avut foarte multi bani…
MAIA MORGENSTERN: De-asta faci fata loviturilor, problemelor pe care ti le ridica viata, cu demnitate. Le recunosti, nu te imbeti cu apa rece. In acest context, inseamna a nu-ti pierde stima de sine, demnitatea. Fie ca ai bani multi sau putini, important e a nu risipi sau a nu te vaicari, a nu te victimiza, a nu te complace intr-o situatie sau alta.

Marea Dragoste/ Tango: Parintii dumneavostra aveau totusi valente artistice? Sau cum s-a nascut un asemenea talent intr-o familie de oameni care se ocupau cu altceva?
MAIA MORGENSTERN: Matematicieni fiind, parintii mei sustineau ca matematica e regina artei!

Marea Dragoste/ Tango: Si ati ajuns sa intelegeti asta vreodata?
MAIA MORGENSTERN: Nu.

Marea Dragoste/ Tango: Nici eu nu inteleg…
MAIA MORGENSTERN: Daca o sa aveti rabdare cu copiii, poate o sa descoperiti asta o data cu ei. Poate ca noi am fost prea ostracizati si prea zdrobiti, prea sub presiune cu scoala… Poate cu bucuria anilor de acum, cu relaxare, cu detasare, sa descoperim rolul si rostul matematicii, frumusetea ei.

Mi-e foarte drag sa fac parte din visul cuiva

Marea Dragoste/ Tango: Când ati jucat prima data alaturi de Tudor?
MAIA MORGENSTERN: El se pregatea sa sustina examenul de admitere pentru Institut, pentru ATF, si am vazut eu ca pregatirea lui era foarte interesanta, dar ca tehnica, mai avea de lucrat, cred… Si l-am rugat sa ma ajute, mai ales ca tocmai se nascuse si Isadora, l-am rugat ca, de dragul meu, sa faca un spectacol de poezie. Si atunci am lucrat cu el, pentru ca, altfel, stiam din experienta proprie ca atunci când vine mama sa-ti spuna ca asa si pe dincolo, nici doi si cu doi nu mai fac patru. A fost o tactica, o strategie, ca sa pot lucra cu Tudor. Si cred ca i-a folosit. Apoi am jucat impreuna in “Tango final”, spectacol cu care plecam acum in Canada. A urmat spectacolul “6 personaje”, la teatrul Bulandra, si apoi spectacolul lui Andrei Serban, de la Sibiu. Iar acum jucam impreuna la Teatrul Evreiesc de Stat.

Marea Dragoste/ Tango: Cum e sa jucati cu fiul dumneavoastra, e diferit fata de colaborarea cu alti actori?
MAIA MORGENSTERN: Este vorba de ceea ce se numeste sentimentul plenar al generozitatii. Orgoliul meu, dorinta mea de succes, de implinire si ambitia mea sunt cotrabalansate, in acest caz, de sentimentul mamei care vrea pentru copilul ei ce-i mai bun. Il vrea sa fie cel mai bun, pentru dezvoltarea si implinirea lui. Si sunt doua coordonate – precum timpul si spatiul – ceea ce vreau de la mine, ceea ce cred, ceea ce simt, dorinta de a ma pune in valoare au semnificatie si valoare numai prin binele celuilalt, al copilului meu. Intr-adevar, incerci sentimentul generozitatii plenare.

Marea Dragoste/ Tango: Nu ati trecut si prin rautatea lumii, sa vi se spuna, de exemplu, ca va promovati fiul?
MAIA MORGENSTERN: I don’t mind, I don’t care! Rautatea lumii o cunosc la modul foarte direct, foarte concret, si nu are importanta pentru mine. Ce sa fac: sa raspund, sa creez stare de tensiune, de conflict, de “ba pe-a ma-tii”? Mai am si conflicte, ca nu doar plutesc, nu-i totul numai lapte si miere, Nirvana. Mai sunt si niste norisori. Dar stiu ca atunci când ma incrâncenez, când intru in conflict si devin rea, ma cobor, ma innegresc, ma intunec. Ma devalorizez. Dar poate e nevoie si de asta, de dezintegrare, pentru a recrea armonia.

Marea Dragoste/ Tango: Spuneti ca aveti parte si de rautatea lumii, dar, pe de alta parte, cred ca va bucurati si de foarte multa dragoste din partea celorlalti!
MAIA MORGENSTERN: Da, e adevarat! Dar important este câta iubire am eu de oferit.

Marea Dragoste/ Tango: Cum ati ajuns la exercitiul acesta de generozitate? Oamenii nu sunt generosi, suntem mai toti marunti si zgârciti cu tot ce avem.
MAIA MORGENSTERN: Nu vreau sa fac acum prea multa filosofie, dar pur si simplu inseamna a incerca sa te cunosti, sa ai incredere in ceea ce ai tu de oferit. Eu am avut si sansa sa am o mama de o generozitate, de o intelepciune fenomenale… Iubea neconditionat. Bineinteles, lucrurile se puneau la punct, mereu exista da si exista nu, exista asta nu-mi place la tine, dar asta nu inseamna ca te iubesc mai putin…

Marea Dragoste/ Tango: Va plictisiti, vreodata, daca sunteti singura?
MAIA MORGENSTERN: Niciodata. Sigur, mi s-a revelat lucrul asta. In copilarie, in adolescenta mai spuneam: ma plictisesc. Sau: n-am chef de lectii, n-am chef de nimic. Si ai mei imi spuneau: gata, ai terminat de citit toate cartile? Ai gândit toate gândurile? Ok, n-ai chef sa faci lectii, dar te-ai jucat toate jocurile? De-asta pot sa si lucrez cu toti regizorii, sa vin cu o solutie. Sunt un om creativ, inventiv. Când eram mai tânara, ma enervam si spuneam: dom’le, e logic ca asa e bine! Dar acum stiu ca si tu ai dreptate, si eu am dreptate. In situatiile de viata sunt nenumarate interpretari, nenumarate abordari ale diferitelor contexte.

Marea Dragoste/ Tango: Sunteti deci printre actorii minunati, care se inteleg cu regizorii? Foarte multi actori se plâng de regizori. Spun: nu avem regizori buni, este un chin sa lucrezi cu regizorul nu stiu care, nu ma pot supune, nu gasesc regizorul potrivit.
MAIA MORGENSTERN: Nu vreau sa judec pe nimeni. Daca un om, un artist, un creator are o nemultumire, o neimplinire, o lipsa de comunicare, nu-l poti lua in derâdere si nu poti sa-l tratezi asa, superficial. E o problema, si trebuie, intr-un fel sau altul, cel putin analizata, daca nu solutionata. Dar mie mi-e foarte drag sa fac parte din visul cuiva… Pentru ca un regizor viseaza un vis. El chiar foloseste termenul de “spectacolul meu”, iar eu am ambitia ca, in mod deliberat, constient si voluntar, sa pasesc in ecranul filmului care se deruleaza in fata ochilor mei. E un act de vointa. Si nu-mi este teama ca-mi voi dizolva personalitatea, deloc.

Marea Dragoste/ Tango: Dar celor din jur nu le e teama, câteodata, sa stea lânga dumneavoastra? Nu le e greu actorilor sa joace alaturi de dumneavoastra, la gândul ca veti fi comparati?
MAIA MORGENSTERN: De ce? Sunt actor, am incredere in ceea ce fac, arta nu se masoara cu sublerul? Harvey Keitel a jucat alaturi de mine – si cine eram eu? – intr-un film care a luat, la Cannes, premiul juriului … Maestrul, dragul de el, putea sa zica: dar cine-i asta din România? Cine-i Maia Morgenstern? Eu de ce sa nu fac asa? Daca un coleg mai tânar imi arata ca vrea, intr-adevar, sa existe, sa creeze, eu nu pot sa-i zic nu.

Marea Dragoste/ Tango: Cum va impacati cu colegii din serial, din telenovela?
MAIA MORGENSTERN: Ma inteleg foarte bine. Daca trebuie sa imbunatatim, sa schimbam ceva in text, nimeni nu ne impiedica! Iar daca am avut sansa ca, la aceste filmari, sa fiu in replica directa cu maestrul Marin Moraru, pentru mine, credeti-ma ca a stat timpul in loc. Si pentru lucrul asta sunt foarte recunoscatoare.

DACA V-A PLACUT ACEST ARTICOL, VA RUGAM SA DATI LIKE PAGINII NOASTRE DE FACEBOOK – MAREA DRAGOSTE

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.