Marian Ionescu: Ma jeneaza situatiile in care sunt asociat cu ideea de cuceritor

de

Scorpion, nascut in 25 octombrie 1962, Marian a inceput sa cante in 1983 in grupul Timpuri Noi, apoi a trecut pe la Totusi (1985-1986) si B 22 (1990). In 1991 a infiintat Directia 5 (componenta actuala: Marian Ionescu – bass, clape, compozitor, Marius Keseri “Tete”– tobe, Nicu Damalan – chitara si Cristian Enache – voce). Relatiile sale cu femei celebre si frumoase au fost mereu subiect de comentarii in presa. Marian a fost iubitul Loredanei, al Gianinei Corondan si al Catincai Roman, iar mai nou, s-a barfit mult pe seama legaturii sale cu Angela Gheorghiu. Insa el mai mult a infirmat zvonurile…

Iar in 2006, cand am avut aceasta conversatie, Marian Ionescu era inca insurat cu mama copilului sau, Carmin Ionescu.

Andrei: De ce te iubesc femeile, Marian Ionescu?

Marian Ionescu: Daca incepem cu o gluma e foarte bine, o sa avem alt tonus!

Andrei: E o realitate ca ti-ai facut o cariera muzicala si una de barbat dorit! Altfel nu eram aici.

MARIAN IONESCU: Eu mi-am imaginat ca ati venit fiindca sint citeva cintece pe care le-am scris si care v-au placut.

Alice: Asta da, in mod sigur, pentru ca noi nu facem interviuri cu manelistii.

MARIAN IONESCU: Andrei, tu ma stii de mult si stii ca lucrurile nu stau deloc conform legendelor care circula prin oras.

Andrei: Iti plac femeile frumoase?

MARIAN IONESCU: Eu nu le impart in categorii in felul asta, frumos si urit. Fetele sint la egalitate cu baietii si le judec in complexitatea lor, si nu doar ca frumusete. Sigur, frumusetea este un capital! Mai nou si pentru baieti. Poate ca sintem intr-o perioada in care frumusetea este ceva mai cultivata ca altadata.

Alice: Si de catre baieti…

M.I. Sint emisiuni pe care le vad la televizor si am vazut ca oamenii din Egipt, de acum doua-trei mii de ani, erau foarte frumosi, tineau foarte mult la infatisare, si de altfel si grecii.

Andrei: Hai sa ne intoarcem la Romånia anilor 2005, 2000, 1985.

Alice: Tu ce faci pentru infatisarea ta? Ca sa arati bine faci sport, te duci la cosmetica, la beauty salon?

M.I. Pentru sanatatea mea si nu ca sa arat bine, fac exercitii fizice si merg aproape in fiecare zi la inot. In garaj am o bicicleta cu care mai merg. Pentru ca, daca-mi apare burta, mi-e mai greu pe scena si cu chitara, si la pian, imi pierd respiratia. Am nevoie de conditie fizica aproape la fel ca orice sportiv.

Alice: Dar eu am vazut multi cintareti buni si burtosi.

M.I. Sigur ca da, dar e de nedorit. Iti trebuie conditie fizica

Andrei: Ai avut multe incendii de iubire de cind te-am cunoscut, in 1985. Atunci erai deja un om insurat, cu copil mic, Carmin, care azi face 21 de ani. Esti si astazi insurat?

M.I. Oarecum da!

Andrei: Ce inseamna „oarecum“? Formal?

M.I. Adica intr-o forma a casatoriei pe care o pot intelege eu si pe care o pot exercita.

Alice: Mai este casatoria o institutie valabila in lumea in care traim? Foarte multi oameni gasesc alte forme acceptabile. De ce s-a ajuns la asta, probabil ca s-a stricat ceva?

MARIAN IONESCU: Cred ca este din pricina dinamicii si vitezei cu care traiesc oamenii si a acestui flux media. Se intimpla foarte rar sa lucreze impreuna, sa aiba acelasi domeniu de activitate. Se vad foarte putin, el si ea, si, daca aceasta chestie rezista un an sau poate doi ani, pe urma faptul ca ei stau mult timp dintr-o zi la distanta, aproape 14-15 ore stau separati, probabil ca relatia sufera. Acum 20-30 de ani, oamenii traiau mai mult timp impreuna, viata era ceva mai linistita, cam cum se traieste acum in mediul rural si cred ca acolo casniciile sint mai rezistente si aici sint mai putin rezistente.

Andrei: De ce te-ai insurat atit de tinar, la 21 de ani?

MARIAN IONESCU: E o intrebare pe care trebuia sa mi-o pui atunci, pentru ca poate ca iti raspundeam foarte repede. Acum am nevoie de timp de gindire.

Andrei: Ai uitat de ce te-ai insurat?

MARIAN IONESCU: N-a fost un lucru rau ce-am facut.

Alice: Si copilul cind a aparut, repede dupa casatorie?

MARIAN IONESCU: In primul an.

Alice: Cum ti-a schimbat viata aparitia copilului?

MARIAN IONESCU: Mi-a creat responsabilitati fata de copil si fata de mama copilului, pe care le port si astazi si de care sint constient in fiecare secunda, care iti creeaza un echilibru si cred ca te pun in situatia de a judeca mai aproape de zona de mijloc tot ce ti se intimpla in viata.

Andrei: Carmin cu cine sta? Singur, cu tine sau cu mama lui?

MARIAN IONESCU: Carmin are in aceasta casa etajul doi. Este al lui. Mai are o casa si sta unde vrea, aproape unde vrea. Am stat pina acum 6 luni aproape zi de zi impreuna cu el si se pare ca e un timp pe care l-am cistigat. Dar prea multe nu poti face si nu poti interveni in mare masura in viata unui tinar de 21 de ani. Cine crede asta isi face iluzii.

Andrei: El, copil fiind, a fost martorul unei despartiri de facto a parintilor. De obicei, copii tin cu mamele. Acum a ajuns barbat. A devenit solidar cu tine, a inceput sa inteleaga faptul ca un barbat e mai dinamic si ca zboara, la un moment dat, de linga prima lui iubire?

MARIAN IONESCU: Intr-o discutie directa cu Carmin, nu mi-a spus asta, dar sper sa fi inteles ca lucrurile, intr-adevar, asa au stat.

Alice: Ai avut clipe de maxima onestitate, in care te-ai gindit ca, daca ai fi stiut ca e greu sa fii parinte, n-ai mai fi facut un copil?

MARIAN IONESCU: Nu, in nici un caz. Nu mi s-a parut greu sa fiu parinte. Mi se pare un dar dumnezeiesc sa poti fi parinte si sa poti avea grija de oamenii din jurul tau, sa-ti mearga bine, si, ca urmare a acestui fapt, sa le mearga bine si oamenilor din jur, oamenilor cu care lucrez, care nu-s putini la numar. Îmi asum totul..

Alice: Dar sint multi oamenii din jurul tau de care ai grija? Si de parinti? La cine te gindesti?

MARIAN IONESCU: Absolut toata familia mea, parintii, fratii, formatia Directia 5, corpul de tehnicieni de scena, de la studio, soferii, sint o groaza de oameni care fac sa functioneze un artist.

 

Inainte de 1989, am fost bijutier si am vazut in posibilitatea de a face niste bani o oportunitate de a trai mai bine

 

Andrei: Ai fost un capitalist inainte sa vina capitalismul in Romånia. Putini stiu ca, atunci cind noi eram colegi, aproape adolescenti, in trupa Totusi, tu erai bijutier si invirteai o multime de bani.

MARIAN IONESCU: Da, aveam magazin de bijuterii si cistigam foarte bine, aveam foarte multi bani.

Alice: Cum ai ajuns bijutier? Asta ti-ai dorit sa faci sau a fost o conjunctura…

MARIAN IONESCU: Am vazut in posibilitatea de a face niste bani o oportunitate de a trai poate ceva mai bine decit media de la acea ora.

Alice: Ai facut o scoala speciala?

MARIAN IONESCU: Aproape ca nu. De fapt, am facut un liceu electrotehnic si am dat, pe vremea cind faceam sport, la Institutul de Educatie Fizica si Sport. Ar fi trebuit sa devin profesor de sport. N-am terminat facultatea. In acea perioada i-am cunoscut pe Adrian Plesca “Artanu” si pe Razvan Moldovan, care m-au invitat sa cint la Timpuri Noi. Nu regret.

Andrei: Pina v-au dat afara de pe scena. A fost oprit un concert în 1985. Voi cintati in mantale negre, cu ochelari negri pe nas: “Drumul spre lumina / Trece prin uzina” sau “Becule, stai aprins, / Noi te iubim” si v-au taiat sunetul.

MARIAN IONESCU: Au fost ceva represiuni impotriva grupului, ne-au ridicat atestatele, pentru ca la acea ora aveam atestate, au tipat un pic la noi, dar mari probleme nu-si faceau pentru ca un grup precum Timpuri Noi ajungea foarte greu sa cinte in fata oamenilor si nici nu se punea problema de turneu sau de ceva de genul asta, n-aveai cum, decat in urma unei invitatii, sa ajungi sa cinti undeva, pentru ca erai extrem de bine controlat. Erau cateva turnee importante in tara, la vremea aia, printre care si Cenaclul Flacara, dar noi n-am ajuns la Cenaclul Flacara.

Alice: Ai avut si perioade de saracie, ai dus-o greu vreodata?

MARIAN IONESCU: Nu. Am avut noroc si n-am avut perioade foarte grele.

Andrei: La o repetitie la Teatrul Foarte Mic, m-ai întrebat ce s-ar întampla daca te-ai duce la Oana Sirbu (o vazusesi în “Liceenii”) cu 3.000 de lei, ar ajunge s-o cuceresti?

MARIAN IONESCU: Nu, nu-i adevarat! Inventezi!

Andrei: Cum nu e adevarat? Mi-ai spus-o-n fata!

MARIAN IONESCU: Daca ti-am spus asta, retrag, e o timpenie!

Andrei: Mi-ai zis: „Arabii isi cumpara nevestele. Eu as vrea s-o cumpar pe Oana Sirbu.“

MARIAN IONESCU: Mi-e greu sa comentez anul 1985. Punct.

Andrei: In tinerete, mai spunem timpenii si pe urma ne maturizam.

 

“Am avut trei relatii, cu trei fete pe care le-am cunoscut in situatii in care n-avea nici o importanta ce facea ea sau ce faceam eu si cam astea sint toate relatiile pe care le-am avut”

 

Alice: In general, relatiile tale au fost tinute sub tacere, n-ai dat niciodata declaratii, desi presa te-a vazut mereu cu tot felul de vedete. Daca faci un bilant, ai avut mai multe relatii cu vedete sau cu femei simple?

MARIAN IONESCU: As incepe raspunsul cu o mentiune: nu am avut “tot felul de vedete”, nu am avut “tot felul de fete” care nu au fost in situatia de a fi vedete, am avut trei relatii, cu trei fete pe care le-am cunoscut in situatii in care n-avea nici o importanta ce facea ea sau ce faceam eu si cam astea sint toate relatiile pe care le-am avut.

Andrei: Cine sint ele?

Alice: Loredana, Catinca, cele despre care ai vorbit tu, si Gianina, probabil, pentru ca despre ele s-a scris, si, intr-adevar, ai recunoscut.

MARIAN IONESCU: Loredana, cind am cunoscut-o eu, in 1994, cred, era o cintareata cunoscuta, comentata la acea ora ca fiind in declin artistic, si poate ca linga Loredana m-a adus si talentul ei, care m-a fermecat si ma mai farmeca si astazi. Dar si omul Loredana era minunat! Atunci, in 1994, nu era genul de vedeta de astazi. Televiziunea nu era atit de fixata pe artisti, ca acum. N-am avut niciodata in obiectiv sa vorbesc cu o fata mai mult pentru ca este vedeta sau pentru ca nu este vedeta.

Andrei: Cit a durat relatia cu Loredana?

MARIAN IONESCU: Patru ani si ceva, poate.

Andrei: Si apoi, ce s-a intimplat in viata ta?

MARIAN IONESCU: Noi ne-am despartit, Loredana s-a casatorit si eu mi-am concentrat atentia asupra grupului.

Andrei: Ai suferit, ai trecut printr-o cadere sufleteasca, sau te-ai scuturat repede de sentimente si ai mers mai departe?

MARIAN IONESCU: Nu m-am scuturat repede, dar n-am suferit, n-am trecut prin nici o frustrare, n-am avut nici un fel de resentiment, mai ales la adresa Loredanei. Aproape inconstient am reusit sa fac pasi inainte.

Andrei: Si apoi ce s-a intimplat? Am ajuns in 1998.

MARIAN IONESCU: Am cunoscut-o pe Catinca.

Alice: Ba nu, intii a fost Gianina.

Andrei: Vezi, o ziarista trebuie sa tina ordine, chiar de la distanta, in viata ta!

MARIAN IONESCU: Asa e, intii a fost Gianina. Am stat cu ea aproape doi ani si au fost doi ani foarte buni. Alaturi de ea am scris o muzica foarte frumoasa. Am scris primul disc, “Super Star” si cel de al doilea, incepind cu anul 1998, de cind nu mai lucram cu Loredana. Am revenit la proiectul Directia 5 si am scris “Cintece noi cu Directia 5”, un disc care aproape ca ne-a pus la locul nostru pe piata muzicala.

Andrei: În acei ani, lumea va intreba daca relatia se confirma, daca-i adevarat, si voi spuneati ca nu.

MARIAN IONESCU: Pentru ca relatia mea cu Gianina nu era inca in echilibru.

Alice: Nu a fost in echilibru decit dupa ce s-a terminat?

MARIAN IONESCU: Nu, pe urma a functionat, un an si jumatate.

Andrei: Adica in prima jumatate de an voi nu stiati despre ce e vorba?

MARIAN IONESCU: Da.

Andrei: Erati inocenti?

MARIAN IONESCU: Nu, nu in sensul asta! Erau ziaristi care vroiau aceasta poveste ca subiect si, daca nu vrei sa faci subiect din aceasta poveste, n-ai altceva de facut decit sa infirmi.

Alice: Dar nu e corect sa spui o minciuna!

MARIAN IONESCU: Nu spui o minciuna, este un gen de tacere, pentru ca nu am spus „Nu, nu este adevarat“, n-am comentat si nu am avansat nici un fel de povestire.

Alice: Cumva relatia ta cu Gianina s-a terminat din cauza relatiei cu Catinca? A fost o trecere mai brusca de la una la alta? O trecere suprapusa sau cu pauza? Imi amintesc ca in perioada aceea Gianina a dat un interviu in care era intrebata daca stie de relatia ta cu Catinca si ea a spus: „Da, stiu, dar consider ca ei doi sint mult mai potriviti decit eram noi doi, mai ales ca fiecare are cite un copil“. Cum au stat lucrurile, de fapt?

MARIAN IONESCU: Mi se pare o timpenie sa vorbesc despre asta. Eu nu vreau sa vorbesc despre fetele cu care am fost prieten.

Alice:  Bine, ultima relatie cunoscuta de presa a fost cea cu Catinca, iar tu ai recunoscut.

MARIAN IONESCU: Recunosc, de altfel recunosc toate cele trei relatii pe care le-am avut si sint fete cu care m-am intilnit si fiecare in parte m-a construit intr-un fel, si am invatat cite ceva de la fiecare din ele. Si as fi fost foarte fericit cu oricare din ele.

Alice: Si de ce n-ai fost fericit cu niciuna?

MARIAN IONESCU: Am fost fericit cu toate.

 

Nu le înselam! Nici o relatie de-a mea nu s-a terminat pe acest fond

 

Alice: Si de ce s-au intrerupt relatiile?

MARIAN IONESCU: Pentru ca cred ca e greu de trait cu un om care isi pune toata viata pe tava pentru muzica pe care o face. Cred ca este dificil sa traiesti cu o persoana ca mine.

Alice: Nu cumva le si inselai?

MARIAN IONESCU: E foarte buna intrebarea si raspunsul e simplu: nu! Nici o relatie de-a mea nu s-a terminat pe acest fond.

Alice: Dar circula tot felul de zvonuri, cum ca te-ar fi prins cite una…

MARIAN IONESCU: Sint basme! Este marti dupa amiaza, sint acasa cu prietenul meu Calin Epuras. Ati vazut om mai cuminte, cu catelusul, cu toate ideile notate linga pian?

Alice: Si vrei sa ne spui ca in ultimii patru ani n-ai mai avut nici o alta relatie? Cred ca n-ar fi bine pentru sanatate!

Andrei: Esti yoghin?

MARIAN IONESCU: Daca asta inseamna sa fii yoghin, da, sint yoghin! Nu toate senzatiile vreau sa le traiesc. Sau sa le mai traiesc. Si am aceasta pasiune, numita Directia 5 si am o groaza de timp ocupat si sint tot timpul cu mintea la muzica pe care trebuie s-o scriu pentru anul 2006, si fac acest exercitiu de echilibristica de a sta cu incapatinare in piata muzicala romåneasca.

Andrei: Care a fost cea mai buna perioada din viata ta, ca potential, suflet, traire, combustie?

MARIAN IONESCU: Cred ca am o perioada foarte buna acum, in ultimii doi-trei ani, am devenit ceva mai cunoscut. Toata munca pe care am facut-o incepind cu 1991 a capatat esenta, iar oamenii sint din ce in ce mai atenti la productiile Directia 5 si discul care l-am scos acum, O zi de primavara,  a fost foarte bine primit, oamenii ne privesc cu seriozitate, cu interes si cu simpatie. Cred ca sintem un artist national, recunoscut ca avind in compozitie si ceea ce se numeste calitate.

 
Alice: Cum ti-ai caracteriza momentul acesta al vietii, din punct de vedere al situatiei materiale? Te simti un om implinit din punct de vedere financiar?

MARIAN IONESCU: Sint implinit intr-un calcul general. Nu sint extrem de dependent de o situatie financiara exceptionala. Adica nu tind spre asa ceva. Am tot ce imi doresc si-mi doresc foarte putine lucruri. Am citeva instrumente, am studioul care mi se pare o realizare extrem de importanta pentru noi, ca artisti, am acest pian si citeva chitari si cam pe aici se opresc dorintele mele. Nu alerg dupa o masina scumpa sau haine deosebite. Stau într-un cartier ocupat de clasa de mijloc, nu de oameni bogati (n.n. Pipera). Nu optez si nu aspir catre bogatie.

 

“Citesc chiar acum o carte a lui Petre Tutea, o am pe pian, ma minunez si, cu cit citesc mai mult, cu atit nu mai inteleg nimic. Citesc si ramin mut, mai bine nu mai citesc, mai bine citesc Tango”

 

Andrei: Ai vreun idol?

MARIAN IONESCU: Sigur ca da, absolut! Dar nu fac mentiuni, pentru ca oamenii pe care ii admir, intimplator, acum sint impartiti in tabere, in partide. Am oameni pe care ii urmaresc la televizor, ma uit foarte atent, cu gura cascata si cu urechile mari, ca de elefant, ascult fiecare cuvintel si unele chiar imi intra-n cap. Uite, citesc chiar acum o carte a lui Petre Tutea, o am pe pian, iar in perioadele de pauza ale studiului meu mai citesc si ma minunez si, cu cit citesc mai mult, cu atit nu mai inteleg nimic. El comenteaza perioada din 1990. Citesc si ramin mut, mai bine nu mai citesc, mai bine citesc Tango.

Alice: Nu-l poti compara pe Tutea cu o revista!

MARIAN IONESCU: Adevarat, dar Tutea deschide intr-un fel mintea. Si Tango, dealtfel, dar e o diferenta! Uite am citit interviul cu Florin Calinescu si-mi place foarte mult. Si-mi place si de Adrian Paunescu, am si vorbit la telefon… Sa fii contemporan cu oamenii astia si citeodata sa mai schimbi cite o idee cu ei, ce lucru minunat e!

Andrei: Dar din trecut, spune-mi un om pe care, daca ai putea sa-l intilnesti, l-ai aduce aici.

MARIAN IONESCU: L-as aduce pe Chopin, mie imi place foarte mult. Daca la ceilalti compozitori pe care i-am ascultat mai pricep felul in care au compus si au ajuns la piesele pe care le-au scris, de la Chopin nu intelegi nimic. Este extrem de complex, de rafinat. Un armonist absolut, este fabulos.

Alice: Dar daca ar fi sa poti sa aduci o femeie din toata lumea, o femeie celebra, o actrita, o scriitoare…

MARIAN IONESCU: Stiti care este drama mea, ca am si eu o drama. Am drama de a fi banuit ca sint foarte atent la fete si ca am avut legaturi cu multe fete, lucrurile nefiind asa deloc! Am suferit in timp datorita acestui gen de faima proasta.

Alice: Dar tu ai o faima foarte buna! Faima exista si este reala!

MARIAN IONESCU: Au fost fete pe care le-am gasit interesante in discutia pe care am avut-o cu ele si care s-au ferit de participarea la discutie, de teama de a nu fi banuite ca e ceva intre noi doi.

Andrei: Si tu, niciodata n-ai facut nimic…

MARIAN IONESCU: Între “facut” sau “nefacut”, sint mai aproape de nefacut!

 

Alice: Exista barbati considerati amanti buni si barbati considerati amanti prosti. Tu faci parte din categoria celor cu faima buna.

MARIAN IONESCU: Vreau in categoria de amanti prosti si vreau sa fiu lasat in pace cu chestia asta! Am aproape 60 de ani si nu mai vreau genul asta de faima.

Andrei: Ai 43 de ani, cum ai ajuns la 60?

MARIAN IONESCU: Am aproape 60, sint pe traiectoria asta… Asemenea lucruri nu ma avantajeaza, sint jenat in situatiile in care apar rinduri in presa, in care sint asociat cu ideea de cuceritor. Daca as da timpul inapoi as vrea sa ma situez foarte departe de genul asta de fel de a fi.

Alice: Si totusi cum s-a nascut faima asta? Datorita infatisarii tale?

MARIAN IONESCU: Asa, ca legenda. Am avut nesansa sa se vorbeasca in felul asta. Despre muzica pe care o facem noi, niciodata, nici un comentariu! Sau aproape niciodata. Sau daca sint, le prefer pe-alea. Sint foarte bune, alea sint de foarte bun augur, fie bune, fie rele, nu astea cu fetele.

Andrei: De ce n-ai mai facut televiziune?

MARIAN IONESCU: A fost o experienta pe care n-as dori sa o repet. Sint timpi pe care eu i-am pierdut din studiu si pe care nu-i pot justifica in nici un fel nici astazi.

Andrei: In afara de Chopin, ce oameni admiri in muzica?

MARIAN IONESCU: Pe Angela Similea, cu care am cintat pe 30 mai. O artista fabuloasa! Uitati-va la poze. Ce frumoasa!

Alice: Unde esti nascut, ce sint parintii tai? Ai frati?

MARIAN IONESCU: Sint nascut in Bucuresti, parintii mei traiesc, am un frate si o sora, toti sint foarte sanatosi si am grija de ei. Pe mama si pe tata ii ajut in permanenta si nu mi se intimpla sa nu ma gindesc daca au tot ce le trebuie.

Alice: Ce meserii au avut parintii tai?

MARIAN IONESCU: Tata a fost inginer si mama contabila. Mama este contabila.

Alice: Si fratii?
MARIAN IONESCU: Sora mea a terminat medicina si are o afacere in sensul asta, si fratele meu are o firma de constructii.

Alice: Cum ai ajuns in zona muzicii? Au fost o intimplare atractia si talentul tau pentru muzica?

MARIAN IONESCU: Talentul si o groaza de munca. Pe vremea mea si a lui Andrei, adica acum 20 de ani, era o forma de-a-ti diversifica viata si variantele erau foarte putine, nu exista genul asta de informatie cum este astazi si una din variante era sa incerci sa cinti la un instrument, era ceva nou. Eu am inceput cu chitara. Pe urma am studiat contrabasul, apoi m-am intors la chitara. Am avut o discutie cu profesorul meu de contrabas, care mi-a explicat ca cea mai mare provocare este sa scrii muzica si ca lupta cea mai mare e pe acest tarim si ca trebuie sa scrii muzica si sa incerci sa te faci auzit in felul asta.

Alice: Cind ai inceput sa scrii muzica? Cind si cum ai scris prima ta piesa?

MARIAN IONESCU: Mi-amintesc aproape perfect! In 1991 am scris primul cintec, care se numea “Voi pluti”, in urma despartirii de Dan Iliescu, cu care cintasem la grupul B 22 pe care el il infiintase alaturi de Dragos Badoi care, ulterior, a devenit primul vocalist al grupului Directia 5. Intr-o seara, Dragos si Dan s-au certat si am primit telefon în care Dan mi-a zis ca refuza sa mai continue colaborarea cu Dragos, ca destrama grupul si ca, daca am chef sa ramin cu el, bine, daca nu, sa continui cu Dragos.Dan Iliescu parca nu era prea hotarit sa continue, am vorbit cu Dragos si am pornit impreuna proiectul Directia 5 la inceputul anului 1991. Asa am fost pus in situatia de a scrie muzica. Pentru a avea ce cinta.

 

Citat: “Cu Loredana am amestecat profesia si dragostea”

 

Alice: Voi ati cintat intr-o vreme cu Loredana si dupa despartirea voastra, ati continuat proiectul “Loredana si Directia 5”.

MARIAN IONESCU: O scurta perioada. Cred ca mai putin de un an.

Alice: Eu deduc din asta ca nu ai amestecat niciodata profesia cu dragostea.

MARIAN IONESCU: Ba da, cu Loredana am amestecat-o! Ar fi fost si foarte greu sa nu fac asta. Relatia cu Loredana n-a inceput plecind de la un cintec sau de la o colaborare. Dar s-a continuat in felul asta si am optat amindoi pentru un proiect comun.

Alice: De obicei, cei care se despart nu mai pot lucra impreuna. Voi cum ati depasit pragul acesta? Cum ati gasit forta sa lucrati in continuare impreuna? Ea era insarcinata, facea un copil altui barbat, probabil ca a fost destul de greu pentru amindoi…

MARIAN IONESCU: De, stiu eu? Poate sintem un caz fericit? Da, sintem un caz fericit, cu siguranta!

 

Citat: “Cred in elita. Ea da tonul si ea face stinga sau dreapta, cind e cazul. Nu cred in multimea neinstruita.”

 

Andrei: Ce ai scrie despre tine într-un catalog al personalitatilor?

MARIAN IONESCU: “Marian Ionescu, chitarist bass”.

Andrei: Atit?

MARIAN IONESCU: Este fabulos! Este foarte mult. Tu spui: atit? Este foarte mult! Daca ajungi sa spui asta in gura mare si chiar sa fie adevarat, e mare lucru!

 Andrei: Crezi in elita?

MARIAN IONESCU: Cred in elita. Cred ca ea da tonul si ea face stinga sau dreapta, cind e cazul. Nu cred in genul asta de multime neinstruita.

Andrei: Totusi, ei i te adresezi, în anumite ocazii!

MARIAN IONESCU: Imi place sa cred ca oamenii carora ne adresam noi nu sint neinstruiti. Sint oameni educati, cu aspiratii, cu emotii, cu sentimente.

 

Alice: Esti si lider de opinie, oamenii din jurul tau te asculta, urmeaza directia ta?

MARIAN IONESCU: Discutiile sint scurte, clare si nu sint un lider in sensul asta. Daca trebuie sa ii conving atunci cind sint la inregistrarea unui nou material, de o idee pe care o am, ma lupt pentru acea idee. Dar nu cu ghearele, ci doar cu cuvintele.

Alice: Cum ai fost crescut de parintii tai?

MARIAN IONESCU: Cu multa libertate.

Alice: Si pe Carmin cum l-ai crescut?

MARIAN IONESCU: Cu foarte multa libertate si n-am gresit deloc. Cred din tot sufletul in ideea ca oamenii sint predestinati si ca comportamentul lor vine din stele, de la Dumnezeu. Asa se nasc, nu poti modifica nimic. Poti crea niste directori in comportamentul unui om, pe care el admite daca ii urmeaza sau nu. Mare lucru nu poti face. Cred in instructie. L-am luat pe Carmin si l-am dus la liceul de arta George Enescu si el a devenit un om sensibil, pentru ca, daca descoperi pianul, tot fondul tau sufletesc, spiritual si psihic se modifica. Cred in instructie, nu cred in educatie in forma in care impui: nu pe acolo, ci pe acolo. Cred ca indivizii sint determinati de ceva, atunci cind s-au nascut.

 

Citat: “Cred ca am gresit ca nu am facut un copil cu Loredana”

 

Alice: Nu ti-ai dorit sa ai si alti copii?

MARIAN IONESCU: Ba da. Atunci cind eram cu Loredana era un moment foarte potrivit, pe care l-am ratat si am o vina. Mi-am dorit copilul… Loredana lucra la un film atunci, eram amindoi foarte ocupati si atunci am judecat ca ar fi nepotrivit momentul. Daca ma intrebati acum, cred ca am gresit!

Alice: Asta poate fi o neimplinire, ca n-a mai aparut un al doilea, un al treilea copil.

MARIAN IONESCU: Am reusit in altele si n-o pot comenta ca pe o neimplinire. Adica nu cred ca trebuie secvential judecata viata, cu impliniri si neimpliniri si intr-un general al ei reusesti sau nu. Asa, pe secvente, nu e pozitiv sa judeci asa.

Andrei: Nimic din gindirea ta, din devenirea ta, din viitorul tau, nu exclude muzica?

MARIAN IONESCU: Absolut nimic. Pentru asta traiesc.

Andrei: Ai inceput pianul tirziu?

MARIAN IONESCU: Foarte tirziu, la 20 si ceva de ani.

Andrei: Si chitara, cind ai pus-o in mina?

MARIAN IONESCU: Pe la 20.

 

Citat: “Nu m-am gindit ca va ajunge vreodata sa conteze cum te cheama, ca o sa ne rosteasca Directia 5 mai mult de 50-60 de oameni.”

 

Andrei: Cum v-ati ales un nume atit de riscant, in 1991, care insemna ceva odios?

MARIAN IONESCU: Absolut! Era total nepotrivit pentru acea vreme. In 1990, cind am facut primul clip, la un cintec care nu a aparut pe nici un disc, “Do you remember?”, in casa domnului Anghel Mora, acesta m-a intrebat ce sa scriem la televizor, cine cinta? Iar un operator, cred ca a spus in gluma: “Directia 5”. Domnului Anghel Mora i-a placut, era genul lui de titlu si asa a ramas. Bine, nici nu m-am gindit ca va ajunge vreodata sa conteze cum te cheama, ca o sa ajungem sa ne rosteasca numele mai mult de 50-60 de oameni.

Alice: Tu ai indemnat-o pe Gianina sa se apuce de cintat?

MARIAN IONESCU: Nu. O singura data mi-a vorbit de dorinta ei de a se apuca de cintat, atunci cind stateam impreuna, si doar cind m-am uitat atent la ea am vazut ca vorbeste serios, am crezut ca e un fel de gluma. Ulterior am descoperit ca Gianina e extrem de talentata si cu o voce foarte buna si ca a scris niste texte foarte frumoase.

Alice: Si n-ai ajutat-o deloc?

MARIAN IONESCU: Nu, n-am ajutat-o, nu ca n-as fi vrut, ci ca n-am avut in ce fel. Ai de foarte putine ori ocazia sa ajuti pe cineva. In aceasta meserie nu prea ai cum ajuta.

Alice: Intr-un fel, pe Loredana, voi ati relansat-o.

MARIAN IONESCU: Nu, n-am relansat-o noi, este o legenda, s-a relansat impreuna cu noi si a fost, in egala masura, artizanul a ceea ce am facut la vremea aia. Loredana era si atunci, ca si acum, o femeie extrem de energica, cu un potential artistic fabulos.

Alice: Uite, iti lipseste o partenera de proiect. Nu te-ai mai gindit sa implicati o femeie in proiectul vostru, nu neaparat o iubita.

MARIAN IONESCU: Nu, am mai avut colaborari cu Paula Seling, cu Andreea Banica si cam atit.

Andrei: Cind lumea vedea videoclipul, se spunea: “Ia uite, o noua iubita a lui Marian Ionescu!”

MARIAN IONESCU: Da, adica previzibil, nimic nou!

ACEST MATERIAL ESTE PROPRIETATEA EXCLUSIVA MAREA DRAGOSTE / www.revistatango.ro SI NU POATE FI PRELUAT, INTEGRAL SAU FRAGMENTAR, FARA ACORDUL SCRIS AL DETINATORILOR ACESTUI SITE.
contact mareadragoste@revistatango.ro
 

 

 

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *