In luna dedicata copiilor, realizatoarea emisiunii Ne vedem la TVR a acceptat sa vorbeasca despre maternitate, despre iubire, despre sperante, intr-un intervu emotionant inclus in numarul aniversar al revistei Tango. Aflata la putina vreme de la despartirea de fostul ei sot, artistul Victor Socaciu, Marina Almasan pastreaza un strop de amaraciune in suflet, dar priveste cu incredere catre viitorul sau langa barbatul pe care il iubeste, timisoreanul George Cornu, neexcluzand perspectiva de a se muta in orasul lui.
Marea Dragoste / Tango: Ce fac azi copiii tai, cati ani au fiecare si ce drum in viata isi doresc sa urmeze?
Marina Almasan: Marina are 22 de ani, lui Victor tocmai i-am sarbatorit cei 15, impliniti recent. Fiica mea isi sustine licenta in Comunicare si relatii publice, pregatindu-se voiniceste sa mai faca o facultate: cea de Regie film, la care tanjeste inca din liceu. Aici am o parte din vina, pt ca m-am opus initial acestei alegeri, incercand s- o protejez de un drum in care nu credeam; insa, iata, pana la urma, pasii ei tot pe acest drum se incapataneaza sa paseasca!
Victor se pregateste pentru primul examen al vietii sale: intrarea la liceu. Nu da in branci cu invatatul , si degeaba ma caznesc sa-l conving ca inteligenta nativa nu e suficienta in astfel de confruntari, insa cum eu insami imi simt teoriile usor depasite, astept cu interes sa asist, odata cu acest examen, ori la o mare victorie, ori la un esec rasunator! Victor e un adolescent inteligent , sensibil, insa din cale-afara de rebel. E un pasionat al computerelor si nu m-as mira foarte tare ca, atunci cand imi vei lua un eventual viitor interviu, peste 10-15 ani, sa ma laud ca am un fecior angajat la NASA! Stam bine si la capitolul sentimental: Marina are un prieten inca din liceu, de care sunt foarte multumita si alaturi de care face primii pasi ai vietii in doi, iar Victor m-a induiosat, recent, marturisindu-mi, in premiera, prima lui iubire – o colega dragalasa si foarte silitoare – acest ultim amanunt umplandu-ma de bucurie si speranta! (rade)
Este, poate, cel mai mare regret al meu – impartasit si de omul pe care-l iubesc – ca aceasta dragoste, poposita atat de tarziu in sufletele noastre, nu se va putea materializa intr-un copil!
Marea Dragoste / Tango: Ce greseli de mama ai facut si, daca ai putea da timpul inapoi, cum ai face sa nu le mai repeti?
Marina Almasan: Dorindu-mi foarte mult sa am copii, constat ca nu m-am concentrat prea mult asupra… tatilor! Imi doresc ca esecurile mele in acest plan, mascate cu multa dibacie, dar si truda, sa nu le fi afectat prea mult copiilor mei formarea, ca viitori adulti.. In rest, ma tin minte , de cand ma stiu, facand eforturi de Sisif pentru a imbina , cat am putut de bine, rolul de mama cu cariera profesionala. Nu stiu cat am reusit, dar imi place sa cred ca intotdeauna, cand copiii mei au avut nevoie de mine, am fost acolo. Daca ar fi sa indrept , totusi, cate ceva , din relatia mea cu copiii, poate as fi incerca sa fiu mai putin severa, mai putin rigida, chiar daca aceasta „masca” am imbracat-o tot din dragoste si din dorinta de a-mi obisnui copiii cu o abordare mai „dura”a vietii, de a nu-i cocolosi si de a nu le oferi o imagine din cale afara de idilica a viitorului lor.
Marea Dragoste / Tango: Ti-ai mai dori un copil, acum, ca esti din nou fericita si iubesti? Sa nu-mi spui ca e prea tarziu- fiindca tu esti inca tanara, iar medicina a progresat enorm, femeile pot face copii pana foarte tarziu, mult dupa 50 de ani… Sau sa-mi spui, cum vrei tu, desigur…
Marina Almasan: Ei, Alice, cand media de varsta pe Pamant va tinde spre 100 de ani, probabil ca un copil la aproape 50 nu va mai starni in jur zambete si ironii ! Este, poate, cel mai mare regret al meu – impartasit si de omul pe care-l iubesc – ca aceasta dragoste, poposita atat de tarziu in sufletele noastre, nu se va putea materializa intr-un copil! Dar..amandoi avem copii, cate doi, asa ca ne vom concentra in a-i creste impreuna, in a ne bucura, cot la cot, de toate etapele viitoare ale vietii Marinei, a lui Victor, a Georgianei si a lui Andrei.
Marea Dragoste / Tango: Ce e diferit intre a creste o fata si a creste un baiat? Au semanat intre ele cele doua experiente maternale?
Marina Almasan: Au fost si asemanari, si deosebiri. Sarcinile au fost, parca, trase la indigo. Nasterile, aproape la fel. Bucuriile, la fel de imense! Au semanat si primii ani , cu deosebirea ca la Marina spalam scutece, iar la Victor schimbam pampersi! Dincolo de continutul dulapului cu haine si al celui cu jucarii, diferentele au inceput sa se vada din momentul in care le-am atarnat ghiozdanul pe spinare! Marina – silitoare si cuminte, Victor – mult mai superficial si nazdravan. Fara a fi deloc mai prost! Iar pubertatile lor…Brrr! Peste aceste etape as vrea sa fi trecut, in ambele cazuri, cu viteza luminii! Imi doresc insa ca viitorul lor sa fie la fel de plin de fericire! Si sper ca, peste ani, sa-i adun, cu dragoste,pe toti patru, cu nepoti cu tot, in jurul meselor de sarbatori! C-o fi la Bucuresti, c-o fi la Timisoara… cum o vrea Dumnezeu!?
CITESTE INTERVIUL INTEGRAL IN REVISTA TANGO DE IUNIE
