Marius Bodochi: N-AM FOST USA DE BISERICA, RECUNOSC

de

S-a consacrat pe scena Nationalului din Cluj, dar Bucurestiul l-a primit cu bratele deschise si l-a adorat inca de la prima aparitie. Marius Bodochi, actorul Teatrului National este, insa, nu doar un actor admirabil, ci si un om de mare onoare, un prieten pe care si l-ar dori oricine, un tata absolut exemplar, un barbat frumos pe care nu-l pot ocoli privirile, iubirile.

Un spectacol de teatru sau de opera iti poate schimba viata

Marea Dragoste / Tango:
Mostenesti vocatia artistica din familie?

Marius Bodochi : Parintii mei erau veniti de la tara, erau oameni simpli. Taica-meu lucra la metrologie, acolo, la cantare, iar maica-mea era femeie de serviciu. Dar dansau foarte bine, taica-meu avea si voce, canta adesea. Erau niste oameni foarte vii, foarte adevarati. Eu m-am nascut in Cluj, dar, dupa ce m-au facut pe mine, ne-am mutat inapoi la tara si taica-meu facea un fel de naveta saptamanala. Apoi a aparut si fratele meu, si mama a ramas sa ne creasca. Am stat la tara de pe la 4 ani pana la 6 ani si jumatate, pentru ca dupa aceea am inceput scoala, la Cluj. Ne-am intors pentru ca aveam casa acolo.

Marea Dragoste / Tango: Si drumul artistic cum a inceput…?

Marius Bodochi : Cand eram prin clasa a IV-a, au venit sa ne selectioneze pentru licee si scoli de arta. Pe mine m-au selectionat pentru scoala de balet, dar taica-meu nu m-a lasat.  A zis „Nu, ce-i aia barbat balerin?! Nu se poate asa ceva!“. Si nu m-am dus. Dar m-am dus la Casa Pionierilor si am facut teatru de papusi, cativa ani, si apoi nu am mai facut. Dar la teatru am continuat sa merg. Si am inceput sa merg si la Opera. Asa a vrut Dumnezeu, ca noi, cand ne-am mutat de la tara, stateam chiar langa Teatrul National din Cluj, dar si langa Cinematograful Victoria si langa Casa Armatei…

Marea Dragoste / Tango: Deci conteaza unde stai, unde te nasti…

Marius Bodochi : Sigur, conteaza cum ai avut norocul sa te nasti, ca poate daca ramaneam la tara nu stiam nici ce e ala teatru, nici ce e aia opera, nici ce e ala balet. Poate ca nu stiam nimic. Pentru ca ai mei erau oameni simpli. Nu pot sa-i acuz pentru asta. Dar uite ca Dumnezeu m-a pus langa teatru, la 100 de metri, si am vazut atatea spectacole si m-a atras enorm treaba asta. Cred ca asta e un lucru foarte important. Intre copiii astia dezorientati care exista acum, poate ca sunt unii care ar avea date pentru a face lucruri frumoase, dar stau in Ferentari, stau la 20 Km de Bucuresti si nu au bani nici de troleibuz, sa vina pana aici, sa vada un spectacol de teatru sau de opera, care eu cred ca iti pot schimba felul de a privi viata si chiar viata ti-o schimba. Mie mi-a schimbat viata treaba asta. Profund.

Marea Dragoste / Tango: Unde ai facut facultatea de Teatru?

Marius Bodochi : La Targu-Mures, pentru ca era foarte aproape de Cluj. Acolo se facuse Institutul de teatru si sectie romana. In comisie era doamna Eugenia Popovici, care era directorul I.A.T.C.-ului de aici, marea actrita Eugenia Popovici, si mi-a zis, la admitere: „Ai un repertoriu foarte frumos, sa vad cum il zici!“. Era si domnul Constantin Codrescu, care apoi mi-a devenit profesor. In perioada aceea am citit cel mai mult si am lucrat cel mai mult. Apoi, student fiind, m-am casatorit cu Melania Ursu, actrita de la Cluj, cu care a fost, asa, un „coup de foudre“, a fost dragoste mare, desi era mult mai in varsta decat mine, dar nu ne-a interesat pe niciunul. Am facut un copil, baiatul meu, Alexandru, care are acum 27 de ani.

Marea Dragoste / Tango: Cum stii ca a fost o iubire mare? Am avut cu totii multe relatii. Tu cum stii care a fost si care nu a fost iubire?

Marius Bodochi : Stii de unde stiu? Pentru ca imi vin in minte numai lucrurile frumoase. Nu-mi vine niciun lucru urat, desi am trait si lucruri neplacute impreuna. Dar eu le-am uitat. Imi vin in minte numai lucrurile frumoase: noi in Delta, eu cu ea in turneu, ea gravida cu Alex, cand juca „Biroux“, cu Tudorel Filimon. Era in luna a opta si nu avea voie sa faca efort si totusi a jucat un rol foarte greu. Si s-a nascut Alex, a fost extraordinar… Pacat ca lucrurile frumoase tin cat tin.

Marea Dragoste / Tango: De ce n-au mai tinut? Din cauza diferentei de varsta?

Marius Bodochi : Nu, in niciun caz… Ea era mai in varsta decat mine cu 13 ani, dar nu ne-am gandit la asta si nici acum nu ma gandesc la asta… Era frumoasa, pregnanta, un om cu temperament, cu multa personalitate, o actrita importanta. Problemele au inceput in clipa in care m-am dus eu la Cluj. Dupa ce am terminat facultatea, in 82, ca am facut si armata intre timp.

Marea Dragoste / Tango: Nu ai avut probleme la inceput, nu-ti spuneau „sotul Melaniei Ursu“?

Marius Bodochi : Ba da, jucam in „Trenul cu lapte nu mai opreste aici“, de Tennesee Williams, la Cluj. Ma ajutase Dumnezeu, ca nu intrasem prin pile, si aveam si cronici foarte bune… Tin minte ca intrarea mea era din fosa, intram ca si cum ma cataram pe un munte, unde era vila doamnei Goforth si ma biciuia unul, iar cand am aparut, am auzit din sala: „Uite, asta, asta e sotul lui Melania Ursu!“ Pe mine nu ma deranja asta, dar am zis „Dom’ne, asta nu e bine, trebuie sa zica uite-l pe Marius Bodochi“. Si am luptat pentru asta si dupa aia nu mi-a mai zis nimeni „sotul“. Dar nu ma deranja, ca doar stiam cu cine m-am insurat. Dupa asta am jucat si la Cluj, si la Satu Mare, am luat premii la Festivalul Tanarului Actor la Costinesti… A fost o perioada  buna, in care am jucat mult si cu succes.

Marea Dragoste / Tango: Si in paralel, in toata perioada asta, cum mergea  familia ta, relatia cu copilul? Cum a venit copilul in existenta ta?

Marius Bodochi : Copilul a venit cand eram student. Cu noi era foarte bine in perioada aia, dar faptul ca am inceput sa joc, si jucam foarte mult, a creat diferite animozitati, de care nu vreau sa-mi aduc aminte, au durat cat au durat. Ne cumparaseram un apartament mare, foarte frumos, in centrul Cluj-ului, il puseseram la punct, era foarte bine, copilul crestea…

Ne-am ocupat tot timpul de el. L-am dat la gradinita, la sport, la engleza. Eu m-am ocupat de el foarte atent si tot timpul. La un moment dat am hotarat sa divortam, si am divortat in ’90. Copilul si-a exprimat dorinta sa stea cu mine. Cred ca nu e bine sa spun asta, dar a gasit actul de divort si a citit. Eram facut acolo in toate felurile: curvar, betiv… Betiv? Eu nu beau…

Ma rog, era facut ca sa desfaca lucrurile, pentru ca eu nu m-am dus la tribunal deloc. Dar copilul a zis: „Tata nu e asa, de ce ai spus despre tata asta, vreau sa stau cu el.“ Si copilul a stat cu mine. Cand am plecat de acolo nu m-am dus la mama acasa, nu am vrut sa stau cu mama. Nu am vrut impartiri, nu am vrut nimic. Am plecat si gata, si m-am dus si am stat in teatru, un an, pana  cand a venit Ion Iliescu in Cluj, presedintele Romaniei, la care m-am dus.

Intamplator, ca iarasi e mana destinului, m-au pus astia pe o lista de intalnire, i-am spus problema mea, ca am si eu nevoie de o casa, ca cei de la Primarie ma tot amana… S-a uitat asa, lung, la mine si mi-a zis ca, daca poate, ma ajuta. A doua zi mi-au dat casa, si nu o garsoniera, mi-au dat 3 camere, in centrul Clujului. Pentru asta i-am multumit si ii multumesc si acum, pentru ca a facut un gest, cel putin pentru mine, extraordinar. Si am facut o camera speciala, si copilul s-a mutat cu mine. Ca sa aiba cineva grija de el, am luat-o pe mama cu mine, sa stea cu noi. Si uite asa, copilul a stat cu mine, de la 9 ani. Si sta si in ziua de azi. E cu mine si e foarte bine.

Inseland-o, eu o iubeam mai mult

Marea Dragoste / Tango: Cat de greu este pentru un actor tanar, frumos, curtat, adulat, sa ramana fidel in relatia lui si sa o faca pe femeia lui sa fie increzatoare?

Marius Bodochi : Nu e greu. Eu cred ca am niste principii sanatoase. N-am fost usa de biserica, recunosc, dar intotdeauna am fost de o maxima discretie, si daca m-am dus cu amanta X in seara asta, pai m-am intors acasa si am facut amor ca in prima zi. Cum dai de banuit? Daca te arati plictisit… Nu, inseland-o, eu o iubeam mai mult. E paradoxal ce spun, sau ciudat. Dar iti spun, pentru ca e o revista de femei si discutam si lucruri de genul asta…

Marea Dragoste / Tango: Dar as vrea sa inteleg, de ce o inselai, de ce barbatii insala chiar si cand iubesc?

Marius Bodochi : E ca o eliberare treaba asta, ca nu e altceva… Daca esti insurat, nu te poti duce cu nevasta-ta sa faci o nebunie pe camp, sau, ma rog, poti, dar probabil numai in primul an, dupa aia nu mai poti, ca se instaleaza ceva ceremonial, ceva stabil, o chestie ca asta ar deruta relatia, e ca un mic cutremur: „Cum, facem acuma? Nu, am facut, gata!“. E pe capitole. Nu stiu, e in subconstientul nostru, e in educatia noastra.

Si atunci, din cand in cand, nu stiu cat de des sau cat de rar, mai faci si escapade de felul asta. Dar, repet, daca le faci cu discretie, daca nu le faci in vazul lumii… Sunt de principiul ca un barbat cu cat e mai discret, cu atat e mai barbat. Si nu spune niciodata cu cine, ce si cum!

Marea Dragoste / Tango: Da, asta e o apucatura oribila, sa divulgi ce relatii ai avut…

Marius Bodochi : Da, oribila. Si iarta-ma ca-ti spun, dar astia care-si fac liste n-au regulat in viata lor pe nimeni! Cum adica sa-ti faci lista? Acum si artistele in varsta isi scriu amintirile si scriu si cu cine s-au culcat, am vazut eu pe internet. Si Liz Taylor a facut asa, si Sara Montiel a facut asa. Probabil ca la o anumita varsta, 70-80 ani, poti sa faci asta. Si daca esti cine esti! Nu orice baietas de 25 de ani caruia i-a luat ta-su Ferrari si el e mare scula! Cu Ferrari-ul nu poti sa te duci in pat, imi pare rau! Poti sa te duci la pat, si atat.

Marea Dragoste / Tango: Deci tu spui ca e posibil sa-ti pastrezi si linistea si atmosfera de incredere…

Marius Bodochi : Da, e posibil, dar astea cred ca sunt un fel de paranteze in viata oricarui om. Si cand scrii ceva, intr-o fraza, mai pui ceva intre doua paranteze, sau intre virgule. Asa e si in viata. Se poate intampla si cu o femeie acelasi lucru. Sunt perfect de acord cu asta. Adica, nu sunt de conceptia ca numai noi avem aceste drepturi.

Marea Dragoste / Tango: Dar cand joci un rol in care te indragostesti in fiecare seara, cand te saruti cu cineva pe scena… asta nu-ti ia mintile?

Marius Bodochi : Nu, nu-ti ia. Eu o singura data in viata mea – si am jucat mult – o singura data, si m-am suspectat atunci, am zis: „Domnule, nu e artistic ceva!“, o singura data m-am excitat. Eu trebuie sa joc, nu sa… ca asta poate oricine! O singura data mi s-a intamplat, cu o actrita care nu-mi placea foarte tare, dar, nu stiu de ce, ma excita. Si i-am spus si ei, si stia si ea. Si jucam si intr-o piesa in care eram in chiloti si intr-un halat, ca totul se intampla la o piscina. Aia e singura data cand am patit.

Marea Dragoste / Tango: Nu, dar chiar sa te indragostesti! Daca joci un rol, il construiesti, o vezi in fiecare zi langa tine, e minunata, joaca bine, simtiti apropierea si comunicarea de care e atata nevoie…

Marius Bodochi : Comunicarea poate sa duca la o relatie, dar nu e bine. Nu e bine sa amesteci lucrurile pentru ca poate sa iasa ori o catastrofa, ori ceva foarte bun, deci e foarte riscant. E foarte riscant, pentru ca poate sa duca la nereusita acelui spectacol. In film e altceva. Ca acolo ai filmat, te-ai indragostit, ti-ai facut treaba si dupa aia poti sa te casatoresti.

Marea Dragoste / Tango: Pai si in filme, multi s-au indragostit…
Marius Bodochi : E greu in teatru, ca daca te indragostesti de partenera, cum mai joci inca 3 ani? Ca poate aia e maritata, tu esti insurat. Apare scandalul, se strica spectacolul. La film merge, e altceva. Si ai lumina aia in ochi…

Mi-am dat seama ca e foarte important sa ai tot timpul o televiziune în spatele tau

Marea Dragoste / Tango: Si apoi, cum a venit mutarea ta la Bucuresti si cum a continuat?

Marius Bodochi : Dupa anii ’90 am lucrat foarte mult cu Manutiu, cu Frunza, cu Dabija, cu Olimpia Arghir in televiziune, pe film cu domnul Mircea Veroiu, „Craii de curte veche“. Am inceput, datorita televiziunii si filmului, sa am iesiri catre Bucuresti. Dar nu ma tenta prea tare, pentru ca lucram roluri importante acolo, cu regizori importanti. A venit momentul cand domnul Horia Popescu a venit la Cluj sa faca „Avram Iancu“, a vrut sa-l faca cu mine, l-am facut in ’95-’96 si apoi a inceput sa ma tot cheme la Bucuresti, la National.

Si s-a întamplat la sfarsitul lui ’96, ei faceau aici „Ondine“, a lui Giraudoux, cu Adrian Pintea si Tania Popa, s-a intamplat ca s-au certat, nu stiu, dar Adrian Pintea a plecat din rolul pe care îl juca la National, si m-au chemat pe mine. Adrian nu a avut nimic împotriva ca eu sa preiau rolul, am ramas amandoi pe afis, dar el nu a mai jucat dupa ce am venit eu. Apoi am jucat în „Richard al II-lea“, „Bacantele“ si „Regele si cadavrul“. În patru luni am avut pe scena Teatrului National 4 roluri principale si înca nu-mi adusesem cartea de munca. Dupa aia lucrurile s-au legat, au mers foarte bine.

Mi-am dat seama de a doua zi ca am nevoie de o televiziune. Eu întotdeauna am avut o televiziune langa mine, am fost voiceover  si coprezentator la Acasa TV, atunci cand s-a înfiintat. Am plecat de acolo pentru ca am avut niste ciondaneli, pentru ca nu ai voie sa faci nimic acolo. Trebuie sa fii numai la ei. Si mie nu-mi place sa fiu sclav. M-au luat aia de la Prima TV, am facut acolo o emisiune, uneori singur, alteori cu Daniela Nane, „Povesti de iubire“. Apoi m-am dus la TVR Cultural, unde sunt si în ziua de azi… si la TVR2.

Tot timpul am avut o televiziune, si partea buna a fost ca, atata timp cat am lucrat, 2 ani si jumatate, la serialele pentru Antena1, nu am avut probleme cu TVR-ul. Deci ma lasau, si unii, si altii. Mi-am dat seama ca e foarte important sa ai tot timpul o televiziune în spatele tau, pentru ca televiziunea te duce în casa omului.

Am facut si film, destul de mult, cu domnul Dan Pita. Am facut niste productii afara, care mi-au adus bani de mi-am putut lua casa aici, cu austriecii si cu ungurii am facut „Bridgeman“ (omul punte), în ungureste, unde  jucam unul din rolurile principale. Era un ungur, o rusoaica (Irina Larskina) si cu mine. Jucam personaje de la 27 la 80 ani. Deci foarte multe etape. Irina Laskina e rusoaica, dar si un pic romanca, pentru ca e fata Svetlanei Toma, care a jucat în „Satra“. Pentru ca venit la mine si mi-a spus: „Stii ca eu stiu putin rumunesc?“ O fata foarte talentata, care e actrita la Moskova.

Marea Dragoste / Tango: Si într-adevar se castiga mult mai bine daca lucrezi în strainatate?

Marius Bodochi : Aaaa… Mult mai bine! Pai am luat o garsoniera si o masina! Pai luam din banii de aici? Nu!

In viata mea n-am fost singur o clipa

Marea Dragoste / Tango: Spune-mi si despre ultimii ani…cum esti? Esti singur? Te-ai îndragostit din nou? Ai mai trait iubiri insemnate? Ce s-a întamplat cu tine la nivelul vietii tale personale?

Marius Bodochi : Am mai trait…La nivelul vietii mele am mai trait iubiri, bineînteles. Am avut o relatie sase ani, care, la un moment dat, s-a stricat si aia… cam atat. Vorbesc de relatii de lunga durata, cu stat împreuna. Am mai avut o relatie de doi ani cu cineva din Cluj, o doamna de la Opera. A fost o relatie frumoasa si aia… si aia de 6 ani… Dar nu stiu, nu mi-a placut sa ies in fata cu astea, mi se pare atat de urat…

Marea Dragoste / Tango: Unii oameni nu accepta ca sa fie singuri sau sa fie neindragostiti…

Marius Bodochi : Dar nu sunt singur! N-am fost niciodata singur, in viata mea n-am fost singur o clipa. Chiar uneori vreau sa fiu singur si nu sunt. Indragostit, in sensul asta, poti fi tot timpul, ca eu am si capacitatea de a ma indragosti pentru cateva ore, deci ma pot indragosti, nu este nicio problema! Dar in viata asta trebuie sa ai niste lucruri sfinte. Nu multe, ca lucrurile sfinte si durabile si trainice nu pot sa fie decat cateva.

Si pentru mine astea sunt: baiatul meu, mama si profesia mea. Baiatul meu pentru ca mi-a schimbat viata, pentru ca daca nu era el viata mea era, probabil, cu totul altfel, el m-a facut sa fiu constient, responsabil si asa mai departe… Si ne intelegem foarte bine, suntem ca doi prieteni. Orice observatie mi-a facut el a fost justa.

Mama e sfanta pentru ca m-a facut, si teatrul pentru ca asta ma tine pe mine viu. Ca ma uit la colegii mei de liceu, sunt niste oameni batrani, cu burti, lasati, care nu stiu ce asteapta… Si ei zic „Vai, dar tu nu te-ai schimbat prea mult! Ce ai facut?!“ Pai n-am facut nimic, nu m-am operat, am grija de mine si de sufletul meu. Adica fac ce-mi place: daca vreau sa mananc acum dulce, mananc dulce, daca vreau sarat, mananc sarat. Fac ce vreau eu. Atat timp cat nu fac rau nimanui.

Asa ca nu mi-am propus si nici nu-mi propun sa zic ca ma indragostesc, ca trebuie, ca asa ma stabilizez. Nu. Stiu cum e, fiind de trei ori ca si insurat, de doua ori nu cu acte, dar am facut lucruri impreuna, casa, masina, mobila, covoare…

Marea Dragoste / Tango: Si le-ai lasat pe toate in urma?

Marius Bodochi : Pai, da, ce sa fac cu ele? Am facut altele. Asa ca stiu cum e si pot sa zic nu, nu trebuie asta. Trebuie sa faci ce simti. Daca o sa simt maine nevoia sa ma insor, ma duc si ma insor! Poimaine daca simt ca trebuie sa divortez, atunci poimaine am divortat! Pentru ca nu e bine sa te joci, sa faci oamenii sa sufere. Eu ma cunosc, si daca simt ca ceva nu-mi place, am plecat si nu ma uit inapoi. E cea mai mare greseala sa te uiti inapoi. Nici cu manie, nici cu durere, nici cu regret, cu nimic nu ma uit inapoi. Ma uit in fata, conteaza ce faci in clipa asta.

E ca la actorie, nu pot sa zic ca am avut aseara un spectacol grozav, am fost genial aseara. E o tampenie. A trecut. Eu astazi trebuie sa fiu genial. Azi si maine. Ce am facut ieri nu mai conteaza. Eu nu-i inteleg pe-astia care zic „am facut roluri!“. Pai „ai“ facut! La trecut!  Dar ce faci acum, si aici? Asta e teatrul, se stinge lumina si eu acum si aici trebuie sa fac ceva. Asa e si viata: acum si aici. Si maine trebuie sa fie iarasi un „acum si aici“, necontand ce am facut astazi.

Marea Dragoste / Tango: Ai jucat multi ani cu doamna Olga Tudorache, cum a fost experienta sa joci alaturi de domnia sa?

Marius Bodochi : Cred ca e cel mai mare artist roman din ultima suta de ani. Si e si un om foarte generos, e un om foarte bun, deosebit de sensibil. E o mare doamna. Si cu care poti sa lucrezi incredibil de bine, iti iese totul. Nu mai intampini niciun obstacol.

Marea Dragoste / Tango: Nu te striveste ca joci cu un atat de mare actor? Nu e greu? Nu te pune in umbra?

Marius Bodochi : Nu, nu, nu…nici poveste! Un mare actor vine cu energia lui, cu o energie solara, vine cu  o experienta de viata si de scena extraordinare. Si daca toate astea sunt dublate de generozitate si de sensibilitate, din contra, te inalta, te fac sa plutesti. Actorii mai putin dotati, aia te coboara.

Eu cred ca e ca in viata, ca intr-o iubire, si in relatia dintre doi actori pe o scena. Trebuie sa dai multa iubire si daca si primesti multa iubire, este extraordinar. Se naste ceva atunci, ceva foarte adevarat. Nu se poate explica prin cuvinte. Sunt momente cand uiti ca esti pe o scena, si te simti foarte bine acolo. Aaa… mai e cineva care se uita?…  Mmm…Nici nu conteaza. Multi dintre spectatorii care au fost la „Regina mama“ au zis ca au avut senzatia ca, la un moment dat, se uita la relatia dintre mama si fiu asa, pe gaura cheii. Eu am luat-o ca pe un mare compliment.

Marea Dragoste / Tango: Cati ani ai jucat „Regina mama“?

Marius Bodochi : Din 2000 pana acum. Aproape 10 ani.

Marea Dragoste / Tango: Si cum s-a schimbat relatia dintre voi intr-un spectacol ca asta?

Marius Bodochi Suntem la varsta personajului. Si doamna Olga e la varsta personajului. Spectacolul e la fel. Scheletul e acelasi, nu schimbam, dar fiecare spectacol e totusi altul, altfel e pusa carnea pe el de fiecare data, si in functie de publicul din seara respectiva, si in functie de starea noastra, ca nici noi nu mai suntem aceiasi, cum eram ieri sau alaltaieri… Si spectacolul porneste foarte firesc, foarte normal si nu jucam nimic, nu anticipam nimic. Nimeni nu se prinde ca, de fapt, in final, nu va muri mama, ci va muri fiul. Nimeni nu banuieste treaba asta.

La noi, cel putin la romani, sunt foarte multi oameni care dau sfaturi

Marea Dragoste / Tango: Alex, baiatul tau, seamana cu tine? Ca fire, ca infatisare?

Marius Bodochi : Seamana mult cu mine si ca fire, si ca infatisare. Seamana mult si cu maica-sa ca infatisare, dar ca fire, ca atitudine, are mult din mine.

Marea Dragoste / Tango: Si asta cum te face sa te simti? Sa fii mandru, sau cateodata iti pare rau ca iti seamana? Ai fi vrut sa fie altfel?

Marius Bodochi : Nu, mie imi place cum e. Nu as fi vrut, Doamne fereste, sa fie altfel. Chiar imi place cum e, si pe dinafara si pe dinauntru. Poate ca mai putin sensibil la ce se intampla in jurul lui as fi vrut sa fie, dar cu asta te nasti, nu poti tu s-o dictezi, dar totusi si starea asta poate fi echilibrata, educata, intr-un fel, si cred ca de asta am avut grija. Sa nu depinzi foarte mult de ce se intampla in jurul tau, ci sa depinzi numai de ce se intampla in tine, in interiorul tau. Asta e foarte important ca sa reusesti in viata.

Sa ai curajul sa te duci inainte, pentru ca tu stii ca e bine asa, nu pentru ca ti-a spus X, Y sau Z. Pentru ca la noi, cel putin la romani, sunt foarte multi oameni care dau sfaturi. Cand vrei sa faci ceva, te trezesti cu zece mii de sfaturi. Si sunt foarte multi oameni care si cer sfaturi. Adica vreau sa fac ceva si ma apuc sa intreb in zece locuri „Ce parere ai?“. Adica de ce? Eu nu am creier? Nu pot sa stau sa vad ce risc si ce sanse de izbanda am? Eu sunt unul din aia care NU intreaba! Si cred ca e foarte important ca fiecare om, si asta am incercat sa-i spun si lui Alex si studentilor, cat am fost eu profesor, ca dupa aia am renuntat, e foarte important sa ai o parere justa despre tine, sa stii ce poti, sa stii ce nu poti si neaparat sa te intrebi de ce nu poti, nu de ce poti, ca aia stii.

De ce nu pot sa fac asta? Ce-mi lipseste? Si sa incerci sa lucrezi. Tu cu tine. Atunci revii la chestia aia, la lucrat trupul si mintea. Pentru ca eu ma duc la teatru, ma urc pe scena… Ce vede lumea? Un corp de om, intra un om in scena. Si omul ala, cum a intrat, nu se vede ca e destept, vezi ceva si dupa aia ala incepe si plange, rade, ma rog, ce face el acolo. Si trebuie sa se priceapa sa faca chestia aia.

Marea Dragoste / Tango: Deci conteaza si infatisarea?

Marius Bodochi : Conteaza si impactul fizic, nu ai ce sa faci. Or, in acest loc, pot eu sa ma duc, sa am 150 kg, si sa-mi atarne toate? Nu pot! Si atunci trebuie sa ai grija de corpul tau, de fizicul tau, dar si de interiorul tau, de corpul tau interior! Foarte multi uita asta. Eu sunt actor si nu pot sa beau sapte beri, eu trebuie sa beau un singur pahar de bere, pentru ca berea ma buhaieste. Sau daca, totusi, am facut asta, ma duc si inot, a doua zi, sapte ore. Unii, pe care eu nu-i inteleg, se consoleaza cu gandul: „Dar uite, cutare actor, ce mare betiv, dar ce mare actor!“. Da, ala a fost mare, tragea niste betii, dar trei luni, cat filma, nu bea. Cu siguranta era un mare actor.

Si Dumnezeu i-a dat ceva si ala a avut grija de ce i-a dat. Pentru ca asta e un cadou. Talentul e un cadou, tine de Dumnezeu, nu stii de unde e si cum e. Poftim asta. Asta e pentru tine, mai, Bodochi sau cum te cheama. Si tu trebuie sa primesti un dar si nu trebuie sa-l uiti undeva, tu trebuie sa ai grija de el, de darul ala. Asta e talentul, e un dar. Si daca nu ai grija de el, nu-ti place darul, El ti-l ia inapoi. Si-l da la altul. Asta e tot, e foarte simplu. Deci trebuie sa stii sa pastrezi ce ai primit, ca e foarte greu sa pastrezi ce ai, si multi nu-si dau seama de ce au si au mult de luptat cu ce e in afara lor. Cum zicea Oana Pellea, intr-un interviu, parca… o intrebasera de invidii si ea a zis: „Eu cu mine sunt intr-o concurenta, cu mine, nu cu cineva de pe langa mine“. Ca asa se vede dinafara, este altceva.

Tu cu tine lupti, sa te autodepasesti, sa faci mai bine, ca sportivii. Azi am sarit 2,20 m maine sar 2.21 m, ca daca nu, nu o sa pot sari 2,30 m, sa iau Olimpiada. Asa e si la noi, si lucrurile astea nu vin asa, de la sine, sau stand la vorbe. Cred ca e foarte important, si nu doar pentru actori, sa ai grija de tine. Asta inseamna, de fapt, sa iubesti omul. Sa ai grija de tine. Pentru ca tu, daca ai nu grija de tine, nu poti avea grija nicidecum de cineva din jurul tau.

 

Categorii:
Interviuri

Comentarii

  • Mai mare cu 13 ani? Cu 19, nu cu 13!

    Eduard Antoniu octombrie 13, 2018 10:29 am Răspunde
  • Foarte frumos interviul, imi place ca Marius e foarte direct. 😆

    cristinutza octombrie 7, 2009 2:43 pm Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *