Dimineata, intrarea in firma arata ca usa clubului de dans, te astepti sa apara bodyguardul sa-ti ia banii, ca sa ai acces – cu un cocktail inclus in pret, fireste. Un desenator tehnic ar roade chibrituri de ciuda, vazand ce precizie manifesta zulufii femeilor angajate in companie.
Barbati cu cravate sexy si camasi ticalos de bune intra viril, preocupati de agenda zilei, si isi iau postul in primire, sub ochii umezi ai departamentului de protocol, intesat de feminine.
Tocurile – decupate parca din revista aia interzisa pe piata – tacane placut, sacadat, promitator, pe culoarele unei firme cu prestigiu, dupa buget, mare. Zambetul portelanos al tipei de la marketing iti face vraiste hormonii pe care nici cu cea mai buna cafea, descantata de secretara parfumata, nu-i mai poti drege. Parfumul Dior al directorului executiv furnica o jumatate de palier de femei carora, altfel, ziua de lucru le-ar trece al naibii de greu.
In consecinta, activitatea merge. Rezultatele se insira spectaculos, cifrele arata multe, poate prea multe, si toata lumea e multumita. Asta e varianta blajina, in care micul compromis e simpatic si binevenit, in care angajatii se simt liberi la serviciu, consortii sunt acasa (ori in alte servicii, in care se simt cel putin la fel de bine) si ziua de luni nu e o pacoste, ca de obicei, ci o mana cereasca.
Se spune ca la temelia oricarei cariere sclipicioase sade si oleaca de compromis sexual, amestecat discret cu betonul-tata. Si, cand am folosit un cuvant atat de satinat ca “sexual”, nu m-am referit neaparat la actul acrobatic, soldat cu o contopire fara echivoc, ci mai ales la arta de a-ti manevra nurii in asa fel incat ei sa arate ca niste capacitati intelectuale, mai abitir decat niste atuuri de iatac.
Ah, frumusetea interioara!… De exemplu, cea din interiorul decolteului…
O data ce ai ochi frumosi (iar ei, sa fim seriosi, nu sunt decat periscoapele prin care cineva iti priveste de fapt muschii, respectiv sanii), e pacat sa nu actionezi in cunostinta de cauza. Daca teoria cu frumusetea interioara ar fi functionat si in practica, eheeeei, atunci ne-ar fi facut Dumnezeu pe toti la fel, Pamantul ar avea trei miliarde de Ion Iliescu si trei miliarde de Narcisa Suciu, de exemplu. Dar El ne-a vrut diferiti, si cred ca nu numai pentru ca S-ar plictisi sa pastoreasca o turma de miei identici, ci pentru ca liberul arbitru e un atribut fascinant, atunci cand fiecare dispune de date genetice unicat.
Unii au ajuns la concluzia ca uratii sunt destepti si frumosii sunt prosti, iar cu asta au echilibrat salutar lucrurile, in mintea lor. Fiecare are parte de ceva, unii de sex-appeal, altii de omagii academice. Evident, fauritorul acestei legi da dovada de judecati de carton, e doar un mod de a se imbata cu apa minerala.
Daca o fata frumoasa are o functie buna, opinia publica ii alcatuieste in secret fisa sexuala si reiese ca duduia s-a culcat “cu cine trebuie” ca sa ajunga in departamentul cel mai fitos. Si de-aia nu mai poate ea, dar asta e alta chestiune.
Lumea complica lucrurile, din dorinta de a vedea actiune chiar si acolo unde nu e. Dincolo de barfa stupida, insa, ar fi ipocrit sa inlaturam adevarul din calcule: TOTI oamenii frumosi sunt constienti ca exista permanent personaje care saliveaza de dragul lor.
Instinctul se creeaza la varste fragede, intotdeauna copiii frumosi au mai multi prieteni decat copiii cu urechi clapauge, nari mari si mucisori lichefiati, cazuti pana pe barbie. Poate ca pustiul urat e mai generos, iar copilul dragalas nu te lasa nici sa-i atingi jucarile, dar cu toate astea il preferi.
Asa se invata lectia puterii, asa pricepi ca felul in care arati te poate face popular, iubit, curajos. Nici un presedinte de stat cu arata ca dracu, nici un lider de specie animala nu are penele jumulite. Ne convine sau nu, asta e realitatea. Directorii, chiar daca nu arata toti ca Ben Afleck, sunt inzestrati cu cate o carisma inefabila, plus o dichiseala benefica.
Ce-i frumos si norocului ii place
Meseria e zorzon de aur, eventual de 24 de carate, recompensa pentru bune rezultate in munca. Mai ales daca munca se cheama “relatii publice” sau “protocol”, e important sa nu arati ca muma codrului. Epoca femeii asexuate, tartorita grasa de la ghiseu, cu mutra sovietica, a apus de pe vremea lui Gorbaciov. Azi, daca vrei succes, trebuie sa mustesti de sexualitate discreta, de finete, de chemare subanteleasa. Sefii apreciaza talentul de a te culca cu ei din priviri, stiu sa citeasca limbajul pupilelor dilatate de dorinta si promisiuni, asa ca nu e nevoie sa-ti scoti chilotii in biroul lui ca sa te faci simpatica.
Studentii aratosi trec mai bine examenele – si asta nu pentru ca profesoara de 60 de ani, cu doctorat in stiinte si cu pulover de lana, are vreun gand erotic pervers cu examinatul timid, ci pentru ca, instinctiv, ochiul si inima aleg frumosul. Unii oameni fac eforturi uriase cu ei insisi, ca sa devina obiectivi si sa aprecieze oamenii dupa minte si munca, nu dupa curbele trupului, insa fac ce fac si tot acolo ajung: frumosul iese deasupra, ca bula de ulei.
Andrea Bocelli e orb, dar pentru ca e frumos de pica, a ajuns celebru, desi (citeam intr-un articol in presa americana) criticii se infoaie, spun ca exista talente mult mai mari, care ruginesc in anonimat, doar pentru ca nu sunt sexy. Exceptiile sunt putine si trec aproape neobservate. Danny De Vito, Whoopi Goldberg sau Rowan Atkinson au ajuns faimosi pentru ca avem nevoie si de actori buni de comedie, nu numai de papusi.
In rest, mutra bate munca: Anna Kournikova e una dintre cele mai cunoscute jucatoare de tenis, oricine poate spune ce poarta ea sub fustita de sport, dar putini isi amintesc amanunte din loviturile ei de game, set sau meci. Apare mai des pe coperta revistelor decat orice alta jucatoare (mai buna), pentru ca are ce arata. Publicul e cel care a ales-o, nu o adunatura de creiere libidinoase, Noi toti alegem frumosul, din reflex, in ciuda principiilor cu care ne falim.
Trebuie sa ma dezbrac, trebuie sa castig!
Si atunci, e oare chiar asa imoral sa te folosesti de felul in care arati? Faci o bucurie tuturor, nu vad unde e pacatul de moarte. Ochii leganati oleaca peste cap, genele sexy batand deasupra dosarului cu calcule, piciorul care se iteste bestial de sub birou, zambetul de garoafa creata, totul poate asigura confortul fizic al celorlalti. Legea selectiei actioneaza, prima avansare in munca va alege dintre cei cu trasaturi fericite.
Totusi, granita dintre flirt constructiv si avansuri nocive e fina ca o pielita de ceapa. Unii sar peste cal, pentru ca se cred prea sexy ca sa fie refuzati. Subalterni flamanzi de glorie trag de fermoarele de la fuste bine plasate, uitand ca bosii (mai ales femeile) au o autocenzura incapatanata. Nu toate sefele accepta sa faca amor cu un angajat superb, prefera eventual sa se masturbeze cu gandul la el, noaptea, decat sa-i dea satisfactia vadita ca il vrea. Iertati-mi franchetea dura a evaluarii situatiei, dar cam asa stau (si se infierbanta) lucrurile.
Am cunoscut un om puternic din muzica româneasca, adesea capatuit cu functii in jurii, la concursurile de tinere talente. Imi spunea ca – la un festival din tara – una dintre concurente i-a batut la usa, la hotel, chiar in ajunul competitiei. Era imbracata sexy si i-a spus: “Domnule compozitor, eu vreau neaparat sa castig acest concurs!” Si a inceput sa se dezbrace. Omul, desi tentat de gratiile fatucii, s-a simtit deodata jignit, tratat ca si cum ar fi un mitocan celebru, unul din ala care s-ar culca si cu unele despre care stie ca o fac (doar) din interes. Si ratiunea a fost mai puternica decat cheful de amor, a dat-o afara din camera si (subiectiv, dar indreptatit) a punctat-o mizerabil, a doua zi, la concurs.
Morala aproape ca nu mai merita insirata, e clar ca supralicitarea, in materie de negot sexualo-carieristic, e fatala uneori. Decolteul trebuie sa sugereze, nu sa arate. Piciorul trebuie sa se ghiceasca, mai degraba decat sa se goleasca. Intre frumusetea de bordel de lux si cea de bulevard cu vedete, exista diferente memorabile.
Frumusetea care deschide usi este, mai curand, gen Michelle Pfeiffer, decat gen Pamela Anderson. Pe prima ai lua-o acasa pentru toata viata, sau ai angaja-o directoare de marketing. Pe cealalta doar ai tavali-o febril, multiorgasmic, si ai concedia-o in zori.
