Mi s-a părut că m-ai cerut de nevastă. Ți s-a părut că am zis „nu” – de Simona Catrina

de

Oamenii mari m-au învățat, de când eram cât o păpușă din aia construită la fabrica Arădeanca, să nu-mi fie frică de chibrituri, de strugurii nespălați, de câinii mari și de cuvintele care pot schimba totul. Deși par capie câteodată, rareori am scăpat din plisc vorbe pe care să vreau, apoi, să le înghit la loc. Și, totuși, s-au mai întâmplat și de-astea. Și, pentru că eu scobeam în minte după termenii cei mai potriviți cu contextul, am avut aceeași umilă pretenție și la interlocutori. Am rămas cu speranța, însă. Și cu încurcăturile.

Am ales ca el să nu aibă de ales

Scena unu. Eram în clasa a unșpea. Iubitul meu era foarte mulțumit de mine, cu excepția unui pârdalnic amănunt: nu voiam să fac sex cu el. Sau „dragoste”, cum îi spuneau fetele, pe atunci. În pledoaria lui perpetuă pentru plasarea relației noastre într-un alt plan (de preferință, orizontal), a făcut uz de toate argumentele care i-au sfârâit prin minte. La un moment dat, când a isprăvit cu dragostea nemăsurată și alte bla-bla-uri necesare, l-am auzit articulând următorul enunț: „Asta e, dacă nu vrei, nu am de ales. E dreptul tău!”. Voi ce înțelegeți din asta? Că omul a acceptat situația și că se pregătea de o lungă și frumoasă castitate de câțiva ani, până în noaptea în care, nu-i așa, eu am să mă las decojită de rochița de mireasă. Ei, bine, aveam să descopăr că sensul acelui „nu am de ales” era cu totul altul. M-a păstrat în continuare și mă tot remorca de-o mână, în lungi plimbări diurne, iar noaptea parca neregulamentar în patul unei eleve cu vederi mai late decât ale mele. Nu m-ar fi zgâlțâit mai tare nici dacă mi-ar fi spus că, de când e cu mine, a început să fie incontrolabil ispitit de bărbații gay.

În facultate, timp de vreun an, eram convinsă că mă logodisem. Iubitul meu de atunci nu mă ceruse în mod explicit de nevastă, dar eu încă mai deliram în lumile mele ridicol de frumoase, unde fetele renunță la feciorie pentru modicul preț al unei cununii cu cât de cât acte. Nu știu ce înțelegea el prin „vom rămâne împreună”, presupun că voia să spună că rămânem gravizi împreună, că alte tentative de cooperare n-a manifestat. Abia după vreo cinci ani de prietenie trainică și erotism fragil, mi-a căzut în țeastă revelația că nunta nu intra în planul de lucru pe următorul cincinal. Mă-sa mă voia de noră, dar nu se înțelegea cu nebunul. Poate și pentru că tac-su îi băgase în cap să nu se însoare până la 30 de ani, deoarece își va pierde drepturile și libertățile. Că muierile atâta așteaptă, să arunce năvodul pe un biet băiat abia ieșit din ou.

Hai să scriem niște articole la tine în pat!

De atunci, viața mi-a tot fost treierată de malentendu-uri fatale. Așa se făcu de, în clipita în care actualul meu soț m-a cerut în căsătorie, eu n-am răspuns imediat. Mai întâi, m-am asigurat, punând douăzeci de întrebări imbecile și ajutătoare, că am înțeles bine despre ce era vorba în propoziție și ce-a vrut autorul să spună în această bucată de lectură suprarealistă.

Dar, în ciuda faptului că numele meu a ajuns sinonim cu încurcăturile amoroase, sarcasmul soartei nu s-a manifestat numai în această arie. Încă nu m-am copt suficient cât să intuiesc sensul fiecărei pălăvrăgeli. „Mi-ar plăcea să colaborăm!”, mi-a spus odată un șef de ziar. Iar eu aveam deja pipota extaziată de noua oportunitate profesională. Am scos CV-ul din sarsana și i l-am înmânat, cu limba încrețită de emoții. El a zâmbit condescendent, apoi mi-a spus că se aștepta la mai multă perspicacitate de la o femeie ca mine. Am dilatat o pupilă către el și, văzându-mă buimacă, s-a îndurat de mine și m-a lămurit: voia să fim amanți, pe considerentul că eu eram singură cuc, iar el era însurat praștie. Cu alte cuvinte, nici unul, nici altul nu prea făceam sex, așa că de ce nu ne-am fi unit disperările într-o serie de întâlniri conspirative? Urma să vină el la mine, de preferință, întrucât mi-a explicat omul pe îndelete cum că acasă la el era mai greu, deoarece nevastă-sa nu prea era de acord cu asemenea conduită sexuală.

Un sportiv pe care pianul nu putea să-l mai încapă

Încă n-am înțeles care e avantajul condiției de om – adică o ființă care mai scoate din gâtlej și altceva decât tuse și onomatopee. În fond, dacă ne-a fost dată comunicarea verbală, de ce am ajuns la caraghiosul paradox de a ne înțelege doar prin mutre, semne, strâmbături, pufnituri sau țopăială de sprâncene?

„Nu e nevoie să iei numai note de zece la matematică și nici să tocești toți paramecii și euglenele verzi, la biologie!”, m-a potolit mama odată, exasperată inclusiv de faptul că încercam să rezolv mental sisteme de ecuații cu trei necunoscute. Sau cu opt sau ceva de genul ăsta. Eu am luat-o ad litteram, însă. Cu prima ocazie, am împușcat un cinci la geografie și un șase la zoologie. Am venit acasă plesnind de semeție, căci trecusem în liga elevilor moderni și scăpasem de mirosul de tocilar care îmi tot intra în haine. Atunci, m-am temut o clipă că am s-o pierd pe mama, deși era tânără ca o primăvară. S-a făcut bleu la față, îi tremurau buzele alea rujate impecabil, părea că o sufocă lănțișorul de la gât. Și-a dat seama că încă nu stăpâneam codul figurilor de stil și că mă prăbușeam într-un hău al erorilor de comunicare.

Pe urmă, am trecut în extrema cealaltă. Foloseam atâtea nuanțe și înțelesuri, încât ajunsesem să nu mai știe nimeni ce vreau să spun, de fapt. Nici măcar când sughițam sau ceream un pahar cu sifon. Odată, eram cu un băiat, umblam ca tâmpiții prin oraș – că n-aveam ce altceva să facem, eram în ultimul an de liceu, adică prea devreme pentru sex și prea târziu pentru cofetărie. Părea un băiat brici de isteț. Dar, într-o zi nefastă, când l-am întrebat hodoronc-tronc dacă îi place Rahmaninov, mi-a spus că nu prea l-a văzut (?!), că nu obișnuiește să caște gura la patinaj artistic. În rest, era olimpic la matematică, avea simțul umorului, arăta competitiv, era odrasla unor intelectuali bogați.

La ora aia, gogomănia cu Rahmaninov mi-a pus capac. L-am părăsit, dar n-am avut nici tăria, nici bunul simț să-i spun de ce. Nu beam vodcă pe vremea aia, ca să-mi storc oleacă de curaj în vene. Iar el nu știe nici în ziua de azi ce m-a apucat. Deci, Cornele, dacă citești aceste rânduri, află despre mine că sunt bine, sănătoasă, și că era cât p-aci să te iubesc, doar că un rus a stat în calea fericirii noastre.

Dragă soață, te implor să mă dai afară!

O neînțelegere mi-a făcut viața rumeguș și atunci când iubitul meu a spus că e „ca și despărțit” de soția lui. Dădea de înțeles că el nici nu mai stă acasă, că-și petrece nopțile la un alt beț… la un prieten. L-am invitat să-și aducă boccelele la mine, dar a refuzat politicos, a zis să mai așteptăm, căci îi este rușine de copiii lui, care ar fi aflat penibila tărășenie. Făcea planuri peste planuri, iar mintea mea le procesa cu ceva erori, pasămite. Eu înțelesesem că, într-o bună și lucioasă zi, el va fi un om liber și în acte. După care ne vom cununa de mama focului și vom exploda într-o nuntă mare și gălăgios-siropoasă, în ciuda tuturor proștilor care pariaseră altfel. El a plecat de-acasă (în sensul că l-a dat aia afară, că altfel nu cuteza s-o lase), a venit la mine, apoi s-a așternut liniștea. Nici divorț de aia, nici nuntă cu mine, nici nimic.

Ciudat e faptul că a început să-mi placă să fiu tâmpită. Zilele când nu pricep ce se petrece sunt cele mai fericite din viața mea. Ignoranța suavă e un drog. Când aflu un adevăr otrăvit, mor înainte de a-l digera. La autopsie, mi se găsesc în stomac bucăți întregi de speranțe toxice. Constat că viața e ticsită de erori, de neînțelegeri, de bătăi de câmpi și bătăi de cap, minciuni superbe și adevăruri oribile. Mintea mea arată ca o pizza, are din toate câte ceva. Are crustă de zâmbet și umplutură de lacrimi. Și tot ce-am cerut, vreodată, a fost să iubesc și să fiu iubită. Dar, mai ales, să înțeleg și să fiu înțeleasă.

http://envision.galantom.ro/alaturidesimona

 

Categorii:
Dosar · Stiri

Comentarii

  • Sa-ti fie viata lumina si iubire care sa-ti vindece bolile, draga Simona Catrina!!!

    Adriana noiembrie 17, 2016 8:51 pm Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *