Mihaela Tatu a sarbatorit Revelionul Maya, in Mexic: Ce energie, ce magie, ce uniune si ce bucurie!

de

Mihaela Tatu s-a intors din Mexic. Ce si-a adus de acolo? Bineinteles ca n-a venit cu mana goala. In primul rand, ca de obicei, magneti pentru frigider, pentru toti prietenii ei care au aceasta pasiune. Apoi, cateva feluri de esarfe colorate foarte potrivite pentru sezonul estival si care pot fi folosite si ca fuste sau rochii, daca au accesoriul necesar, unul special. Si-a mai adus un obiect din ceramica traditionala care are un desen caracteristic, cateva obiecte din piatra lor semipretioasa si care-i defineste pe mexicani, obsidianul si niste articole vestimentare populare. In afara echipamentului pentru snorkeling achizitionat si-a adus piesa de rezistenta a acestei calatorii, un shaman, Fredi, un caracol. Este o carcasa mare care a apartinut unui melc si care este folosit ca instrument suflator.

Epopeea mexicana a Mihaelei Tatu
Nu prea imi fac planuri pe lunga durata. Dar viata iti ofera situatii neasteptate. Asa s-a nimerit. Iar anul acesta si perioada echinoctiului de primavara, chiar Mexicul a fost cel mai potrivit loc pentru mine.
Pentru Mexic trebuie sa te pregatesti ca si pentru SUA. Treci oceanul cu escala la Paris, Londra sau prin New York. Asa s-a intamplat in cazul grupului nostru format din 13 persoane. Hm, numar predestinat?!
Dupa aproape 10 ore de zbor aterizezi la Cancun. Asta daca tinta este peninsula Yucatan. Senzatia pe care o ai despre drum este cat se poate de relativa. La dus eram nerabdatori, nu prea am simtit distanta si nici diferenta de fus orar. Am ras mult, nu stiam la ce sa ne asteptam asa ca am lasat totul sa curga si ce-o fi o fi. Nu pot spune acelasi lucru despre acelasi drum, dar la intoarcere. Si nu vorbesc despre oboseala. Nu cred ca a fost cineva care si-a dorit cu adevarat sa se intoarca in tara. Nu ne-au ajuns cele doua saptamani pentru a cunoaste cu adevarat Peninsula Yucatan: soare, plaje, valuri, veselie dar mai mult decat atat istorie, traditii, liniste, calm, spiritualitate.
Ce-ti pui in geamantan, daca pleci in Mexic
Bagajul meu in general, neobisnuit pentru o femeie, este suficient. Nu vin acasa cu nimic nepurtat si las loc in bagaj pentru eventualele “amintiri” vestimentare, suveniruri care ma ispitesc la fata locului. De data aceasta, am luat de acasa incaltaminte comoda, bluze lejere, pantaloni scurti dar mai ales o pereche de pantaloni lungi (pentru periplul in jungla), si o tinuta casual pentru serile de “socializare”. Plecam de la 3-4 grade si urma sa ajung la 34-35 grade. Nu mi-au lipsit solutiile de protectie solara si cele impotriva tantarilor. Palaria de soare am cumparat-o de acolo. A fost necesara. In rest un rucsac mic, ochelari de soare, costum de baie, aparat foto si multa-multa buna dispozitie.
Momente magice, lucruri inedite
Mexicul este o tara de “batut” cu piciorul, fascinanta si misterioasa.
Este un spatiu al soarelui si as spune al spiritualitatii si pasiunii. Asta este motivul pentru care nu ne mai dadeam plecati. Lumina, soare, o limpezime a atmosferei si a aerului. Poate asta este motivul pentru care mexicanii rad, canta, muncesc, mananca si, pur si simplu, se misca relaxati. Primesc strainii, si nu ma refer la turisti, cu naturalete si amabilitate si-i fac sa se simta “acasa”. E un popor minunat. Ma refer strict la mexicanii din Peninsula Yucatan. Pe ceilalti nu i-am vizitat.
Mexicanii isi respecta trecutul si conserva totul cu piosenie. Ba, mai mult, continua sa se faca sapaturi arheologice si sa se scoata la iveala noi si noi orase-cetati si piramide ascunse, pana nu de mult ,de jungla. Trecutul civilizatiei Maya are viitor.
Dar momentul maxim al calatoriei mele a fost ziua de 21 martie si prezenta mea alaturi a 5-6 mii de oameni din intreaga lume, la piramida Kukulkan de la Chichen Itza. Aici este locul unde, in momentul echinoctiului, coboara Kukulkan sau Quetzalcoatl adica sarpele cu pene si marcheaza anul nou Maya. Sarpele cu pene este unul dintre cele 3 animale sacre ale poporului maya pe langa vultur si jaguar. Mi s-a parut extraordinar.
Am fost acolo intr-o clipa magica. Oameni din toata lumea, de toate religiile, varstele, culorile au venit in 21 martie sa sarbatoreasca Revelionul Maya. Ce energie, ce magie, ce uniune si ce bucurie! Fiecare a sarbatorit dupa ritualul si obiceiurile lui dar in spiritul locului. Discreti si civilizati au cantat, au ras, au plans, au dansat si s-au bucurat alaturi de localnici. Minunat. Mai mult, ziua aceasta reprezinta pentru mine o experienta personala unica.
In Yukatan, femeia detine puterea
In Peninsula Yucatan este matriarhat. Femeia conduce gospodaria si ia deciziile cele mai importante. Familiile lor sunt armonioase si echilibrate. Barbatul respecta chiar cu putina teama femeia. Ele sunt maruntele, cu niste solduri generoase si cu un spate destul de lat. Mostenirea mayasa isi spune cuvantul. Le-am vazut lucrand in magazine ca vanzatoare, au ateliere de bijuterii si obiecte traditionale sau de cult, gatesc, au grija de copii dar muncile grele le face barbatul. Iar el, barbatul, o priveste cu veneratie. Si le merge bine. Oare asta sa fie secretul cuplului longeviv?
Mihaela a invatat sa faca guacamole
Mi-a placut mult de tot bucataria din sudul Mexicului. Este foarte gustoasa. Exista mancare pentru toate gusturile. Si am mancat aproape in fiecare zi guacamole, pasta aceea de avocado foarte delicioasa. Am aflat chiar reteta. Si quesadilla doar cu branza, spanac si ciuperci si burrito, dar fara carne, si multe combinatii de peste cu diverse sosuri si fructe de mare. Nu am baut tequila. Nu mi-a trebuit.
Mexicul, calea spre tine insuti
Nu am avut nici un fel de asteptari atunci cand am plecat de acasa. Stiam unde merg. Baile in cenote, mici lacuri cu apa dulce si vegetatie foarte abundenta, in cavitati in stanca calcaroasa care filtreaza apa de ploaie si apa marii, sunt o minune. Mayasii spun ca sunt porti catre locurile sacre. In una dintre ele am sarit in apa de la o inaltime de 5m. Apoi am urcat pe cea mai inalta piramida, Nochoch Mul inalta de 42m, din Coba, cel mai mare oras precolumbian care se pastreaza, 80 km2. Apoi pentru prima data in viata mea am facut snorkeling. Broaste testoase uriase si pesti de toate marimile, formele si culorile. Recifurile de corali in toata splendoarea lor. Secvente pe care le vezi doar la tv. Minunat si magic. Apoi vizita in satul mayas unde copiii ne-au cantat si dansat din folclorul maya, iar curanderos-ul local ne-a facut un scurt ritual de purificare. Lectia pe care mi-a dat-o Mexicul? Hm! Mexicul si cu precadere zona de sud, zona istorica a Peninsulei Yucatan mi-a deschis ochii. Si mi-a aratat ca drumul meu este abia la inceput. Dar nu spre exterior, prin lumea larga, ci inspre inlauntrul meu. Sunt abia la inceputul calatoriei de cunoastere a ceea ce deja stiu. Dar am pierdut pe drum. Sau am uitat.

 

Categorii:
Life

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *