Miorita Videanu este o femeie care atrage atentia asupra sa. Coboara din ultimul tip de Mercedes si poarta haine Gucci, Armani, Dior, in combinatii pe care le gandeste singura. Iti vine sa crezi ca tot ce are se datoreaza faptului ca e nevasta primarului Capitalei. Dar Miorita e gata sa demonstreze ca nu. Afacerea legata de producerea si prelucrarea marmurei a fost pusa pe picioare impreuna cu sotul ei acum mai bine de zece ani si, de atunci incoace, le aduce castiguri dolofane.
Cand eram insarcinata, Adriean se trezea la 5 si-mi aducea lemne pentru foc si lapte din coltul strazii
Tango: Aveti o afacere banoasa si un sot faimos. Dar putina lume stie ca ati inceput drumul in viata undeva la tara.
MIORITA VIDEANU: Da. De origine sunt din Teleorman, m-am nascut intr-un sat de linga Alexandria, acum 42 de ani. Am copilarit in orasul Videle, fiind singurul copil la parinti. Mi-am dorit foarte mult sa fac Medicina, am inceput Liceul Sanitar din Alexandria, dar dupa treapta a doua m-am transferat la un liceu de mate-fizica. Nu regret, dar mi-a ramas si azi ca pasiune medicina. Dupa terminarea liceului am optat pentru Cibernetica, la ASE, pe care am absolvit-o in ’89.
Tango: Cind l-ati intilnit pe domnul Videanu?
MIORITA VIDEANU: Prietenia mea cu el dateaza inca din copilarie. Locuiam amindoi in acelasi oras mic de provincie, frecventam aceeasi scoala, era foarte greu sa nu ne intersectam. Printr-a VII-a, a VIII-a am inceput sa flirtam, sa ne vedem pe coridoare, el era cu un an mai mare. Prietenia propriu-zisa am inceput-o abia in ultimii ani de liceu, intrucit parintii mei erau foarte exigenti cu mine in aceasta privinta. Relatia de prietenie a durat noua ani. Nu a fost numai lapte si miere, au aparut si „furtuni“.
Tango: Ce furtuni au existat?
MIORITA VIDEANU: Ne certam, ne impacam, dar astfel demonstram ca ne dorim cu adevarat unul pe celalalt.
Tango: De ce va certati?
MIORITA VIDEANU: Ni s-a intimplat, de exemplu, ca din pura neintelegere sa avem intilnire si sa ne astepam unul pe altul in locuri diferite. Si atunci fiecare s-a simtit tradat si frustrat, motiv pentru care nu ne-am vorbit luni de zile. Amindoi am suferit si am oftat, fara sa spunem insa nimic. Apoi, cind ne-am mai intilnit la un ceai, ne-am intrebat: „Stii de cind nu ne-am vazut?“ „Da, de cind tu n-ai venit la intilnire.“ „Eu n-am venit? Tu n-ai venit!“. Si asa am stat noi despartiti citeva luni bune. Ne-am dat seama apoi ca a fost o neintelegere si ca orgoliul intr-o relatie sentimentala nu-si are rostul.
Tango: Si cind v-ati casatorit?
MIORITA VIDEANU: Ne-am casatorit in ’87. Dupa 8 ani, daca e sa scadem perioadele in care ne-am necajit si am stat despartiti. Ne vedeam in weekend-uri, ne vedeam la ceaiuri, la Revelioane, el fiind in Bucuresti, la liceu, iar eu in Alexandria. A urmat armata lui, care a durat noua luni. Si episodul cu armata a fost unul furtunos.
Tango: De ce?
MIORITA VIDEANU: A fost foarte suparat pe faptul ca nu am reusit sa-l vizitez in cele noua luni de armata petrecute la Lipova. Era distanta foarte mare, imi pregateam admiterea la facultate, iar parintii nici nu voiau sa auda de asa ceva.
Tango: Primele luni ale unui mariaj sunt de obicei cele mai frumoase. Cum a fost in cazul dumneavoastra?
MIORITA VIDEANU: A fost destul de delicat la inceput pentru ca nu aveam locuinta si nici buletin de Bucuresti, deci nu puteam sa lucrez. Atunci am avut un moment de cumpana in casatorie pentru ca el voia sa ne intoarcem in orasul nostru natal, iar eu tineam cu tot dinadinsul sa raminem in Bucuresti. Pina la urma am reusit sa-mi gasesc de lucru si de la intreprinderea unde lucram sa fac apoi rost de o locuinta. Am asigurat astfel caminul familiei. E adevarat ca el trebuia sa faca naveta, dar nu era foarte greu, pentru ca stateam aproape de gara Basarab. A fost grea perioada de inceput, dar a fost frumoasa. Cea mai fericita perioada a mariajului nostru a fost atunci, cind ne-am instalat in casa aceea. Era, si este inca pentru ca n-am renuntat la ea, o casuta cu doua camere destul de modeste, dar pentru noi era intreg universul.
Tango: Copiii cind au aparut?
MIORITA VIDEANU: Dupa 3 ani. Eram insarcinata cu primul copil, cu Andrei, si agenda
domnului Videanu era cam asa pe-atunci: se trezea la 5, imi aducea lemne pentru foc, imi aducea laptele din coltul strazii si la 5.30 pleca la gara, ca sa ajunga la 7 la serviciu. N-aveam gaze sau alte surse de incalzire.
Tango: Lucrati in acea perioada?
MIORITA VIDEANU: Da. Am lucrat pina am nascut. Sunt activa, imi place sa socializez, n-as fi putut sta acasa, plus ca pe atunci concediul era de patru luni si mi-l pastram pentru ingrijirea copilului dupa nastere. La nici doi ani, am ramas insarcinata cu fetita. S-a implinit visul vietii mele atunci, pentru ca aveam o pereche, baiat si fata. In ’92, in decembrie, s-a nascut. S-a intimplat putin mai devreme, pentru ca m-am dat eu viteaza si vrind sa fac aprovizionarea, am ridicat ceva greu si astfel fetita s-a nascut la 7 luni, prematur. Am simtit cind am facut efortul si seara s-a si declansat travaliul, iar dimineata am nascut.
Tango: V-a mustruluit sotul cind a aflat ca ati ridicat greutati?
MIORITA VIDEANU: Imprudenta a fost din partea mea. Multa vreme nici nu i-am spus de ce s-a nascut fetita prematur, tocmai ca sa nu-l necajesc. Dar copilul a fost sanatos si asta a contat. Daca lui Andrei doar Adriean i-a facut baita pina la 3 luni, pe fetita pe Diana, se temea sa o atinga, i se parea atit de fragila, ca n-ar fi vrut sa i se intimple ceva.
Iarna ne incalzeam la resou, iar vara un coleg a facut hemoragie nazala din cauza caldurii
Tango: Cum ati inceput propria afacere?
MIORITA VIDEANU: In ’94, dupa ce terminasem facultatea, aveam doi copii, nu-mi mai gaseam locul la fabrica de mobila unde lucram. Mi-am dat seama ca nu pot sa aspir la pozitii mai inalte si m-am gindit sa ma indrept spre o activitate privata. Si am infiintat Titan Mar.
Tango: Am inteles ca inceputul a fost destul de chinuitor, iar sediul firmei era de fapt o baraca…
MIORITA VIDEANU: Da. Baraca o avem si acum, am pastrat-o. Am inchiriat acest spatiu, un fost aprozar, pe care l-am vopsit, l-am cosmetizat un pic, l-am compartimentat. Am cumparat tehnologie de virf pentru acea perioada, insa nu ne puteam permite sa avem si birouri si tot confortul pe care ni-l doream. 3-4 ani am fost si cea care mergea la banca, si cea care se ducea la vama pentru importuri, eram si director de productie. Nu mi-a fost deloc usor pentru ca iarna nu ma dezbracam de haina, neavind caldura decit de la resouri. Iar vara, am avut chiar situatii cind am apelat la Salvare deoarece unui coleg i se declansase hemoragie nazala din cauza caldurii. Dar oamenii cu care am pornit atunci sunt alaturi de mine si acum.
Tango: De unde ati avut bani ca sa puneti pe picioare afacerea?
MIORITA VIDEANU: Am facut credite la banca, garantind cu apartamentul nostru, cel al mamei mele, al matusii si nu numai. Acum cred ca as fi mai precauta, pentru ca au existat momente cind riscam pierderea acestor locuinte si, evident, ascundeam acest fapt rudelor.
Tango: Toate aceste lucruri se intimplau cind aveati doi copii mici. Cum va
descurcati ca proaspata mama si patroana?
MIORITA VIDEANU: Am trimis copiii la mama si la matusa mea. Am realizat multe in viata, dar singura mea frustrare e faptul ca n-am avut copiii alaturi pina pe la 7 ani in cazul fetitei si 10 ani in cel al baiatului. Ii vedeam doar in weekend.
Tango: Regretati acest lucru?
MIORITA VIDEANU: Da. Acum n-as mai face lucrul asta. Practic am pierdut copilaria lor. Dupa Revolutie, concediul de maternitate s-a prelungit la un an si am stat acasa cu baiatul cam un an si doua luni, dar pe fata am dat-o de la cinci luni. N-as mai face asta si n-as recomanda nimanui s-o faca.
Barbatii insala ca sa-si dovedeasca faptul ca sunt barbati
Tango: Jobul va maninca cea mai mare parte a timpului, copiii va tin ocupati restul zilei. Cind si cum mai puteti mentine casnicia interesanta?
MIORITA VIDEANU: El stie ce fac eu peste zi, eu stiu ce face el. Amindoi gasim acasa un refugiu. Acasa nu discutam despre serviciu, ne concentram numai pe copii, pe noi. E adevarat, sunt si 18 ani de mariaj, ne cunoastem foarte bine. Am ajuns sa gindim la fel, sa traim la fel, sa simtim la fel.
Tango: Dar nu asa se strecoara rutina, plictisul intr-o relatie?
MIORITA VIDEANU: Nu, nu. Ne intelegem din priviri si ne cunoastem foarte bine, nu mai sunt multe surprize intr-adevar, dar zilele ne sunt diferite, nu ne plictisim. Lucram acum in locuri diferite, ne intilnim peste zi cu oameni diferiti, traim experiente diferite.
Tango: Sunteti geloasa? Il intrebati cu cine s-a intilnit si ce a facut peste zi?
MIORITA VIDEANU: Atit cit e nevoie pentru a mentine pasiunea vie.
Tango: Si cit e nevoie?
MIORITA VIDEANU: E nevoie de un strop de gelozie intr-o relatie, dar nu-l intreb unde a fost si cu cine. Iar el, sincer, in ultima perioada nici nu mi-a mai dat ocazia sa fiu geloasa. Poate ca si eu sunt prea sigura pe relatie, nu stiu…
Tango: De ce insala barbatii?
MIORITA VIDEANU: Cred ca insala ca sa-si dovedeasca faptul ca sunt barbati. Poate ca au niste asteptari de la partenere pe care, daca nu le impartasesc, le cauta in alta parte. Trebuie sa fii destul de vie in relatie, sa fii destul de prezenta, sa nu-l lasi singur de multe ori. Trebuie sa frecventezi cercurile in care se invirte el, sa fii tot timpul ingrijita, atenta cu tot ce e in jurul tau, sa nu te plafonezi, sa petreci toate sarbatorile cu familia. Cred ca nu prea poti avea parte de surprize in aceste conditii. Dar daca ceva se intimpla, daca apare altcineva in viata lui, sunt niste semnale, iti dai seama.
Tango: Domnul Videanu e gelos?
MIORITA VIDEANU: Parca in ultimii ani a devenit mai atent, mai preocupat de relatie. Cred ca e bine sa intretii gelozia. In limite decente, bineinteles. Daca la o reuniune discut mai mult timp cu un barbat, Adriean intervine si, subit, este interesat de subiect. Asta nu se intimpla niciodata cind discut cu o femeie.
Tango: Ati facut compromisuri in relatia de cuplu?
MIORITA VIDEANU: Bineinteles! Cred ca insasi viata e un compromis. Primii ani de mariaj au fost putin mai delicati. Ne-am trezit locuind impreuna si brusc vedeam toate aspectele fiecaruia. Am facut compromisuri, dar nu atit de mari incit sa ne zdruncine relatia.
Femeia trebuie sa-si declare dorinta de a se casatori si nu trebuie sa renunte chiar daca primeste un refuz
Tango: Cum v-a schimbat mariajul relatia?
MIORITA VIDEANU: Poate ca sunt de moda veche, dar sunt pentru oficializarea relatiei. Pledez pentru institutia casatoriei.
Tango: Inteleg ca sunteti impotriva concubinajului. Ce-ar putea face o femeie care sta ani de zile intr-o relatie frumoasa si multumitoare, dar care pare sa nu duca nicaieri?
MIORITA VIDEANU: Asta nu-i o relatie sanatoasa, care sa se bazeze pe sentimente, pe dragoste. Asta e o relatie de confort: lui i-a fost bine ca a avut unde sa vina, unde sa se culce, cine sa-i schimbe lenjeria, sa-i calce camasa si asa mai departe. Ea, daca s-a complacut in situatia asta si n-a pus piciorul in prag sa legitimeze relatia, e problema ei!
Tango: Dar cererea in casatorie n-ar fi mai romantic sa vina din partea barbatului?
MIORITA VIDEANU: Normal, dar daca acest lucru nu se intimpla, eu cred ca femeia trebuie sa-si declare aceasta dorinta si nu trebuie sa renunte daca primeste un refuz. El trebuie sa stie ce-si doreste ea si ea trebuie sa revina la ideea asta. Si daca tot aduci vorba de casnicie si el tot refuza categoric, poti sa pui problema in felul urmator: daca nu vrei sa ne casatorim, ce se va intimpla cu relatia noastra? Si atunci el se poate vedea iesit din relatie sau realizeaza ca poate sa-i fie bine insurat.
Tango: Cum a fost in cazul dumneavoastra?
MIORITA VIDEANU: Adriean termina facultatea, pleca sa lucreze undeva in provincie si se temea ca ma pierde. Ai mei au fost putin rezervati, pentru ca eu eram inca studenta. Eram foarte ocupata, lucram, aveam si facultatea, si cum mariajul se mentine cu eforturi mai ales din partea femeilor… Era clar ca n-aveam timp nici de gatit, nici de spalat, nici de calcat, nici de copii. Dar mi le-am asumat, ca imi era si mie teama sa nu-l pierd.
Tango: De ce o relatie, o casnicie se mentine mai ales prin efortul femeii?
MIORITA VIDEANU: Nativ, femeile au latura sentimentala mai dezvoltata, au acea stabilitate de care e nevoie in casnicie. Barbatii sunt ca niste copii. Poti sa scoti ce e mai bun in ei, totul e sa stii cum sa-i iei. Trebuie sa stii cum sa le pui problema in modul cel mai elegant, cel mai finut cu putinta, nu foarte direct si foarte transant ca se sperie. In cazul meu, nu trebuie sa-l abordez niciodata cind se uita la meci sau cind e o emisiune politica.
Tango: Dumneavoastra ce fel de sotie sunteti? Gatiti? Va ocupati de menaj?
MIORITA VIDEANU: De menaj se ocupa o femeie, de 5 ani de zile. Dar inainte de asta am facut de toate, slava Domnului! Dar si el a ajutat, mai ales cind eram insarcinata. Eu spalam rufele, el le storcea. Faceam piata impreuna sau cel mai des el. Puneam muraturi impreuna, faceam dulceturi impreuna. Suntem o familie normala, simpla. Provenim amindoi din familii simple, parintii nostri n-au fost intelectuali, si tatal meu si tatal lui au fost soferi amindoi.
Tango: Va e teama de criza barbatilor de la mijlocul vietii? Daca i se nazare intr-o zi sotului dumneavoastra ca s-a saturat de pus muraturi si vrea sa-si puna cercel?
MIORITA VIDEANU: N-a trecut prin asa ceva. Nu inca. Si daca ar fi semne, nu cred ca ar pune ceva in practica, fiind angajat politic. Exista o mica rezerva, dar asta nu ma face decit sa fiu foarte atenta, foarte vigilenta pe viitor, sa fiu prezenta in viata lui, sa fiu acel refugiu de care el are nevoie.
Tango: Am inteles de ce ar avea nevoie barbatii. Dar femeile ce vor de la barbati?
MIORITA VIDEANU: Femeia vrea atentie. Sa observe cind se intimpla o schimbare cu ea. Sa vada ca si-a schimbat culoarea parului, ca are o bluza noua, daca are o pasa proasta, poate i-a pregatit intr-un fel anume masa azi. Daca toate astea trec pe linga el inseamna ca ii e indiferent ce-i face femeia aceea. El trebuie sa aprecieze eforturile pe care le face ea, asta o motiveaza. Daca n-are cuvinte de multumire, nu are nici ea satisfactii.
N-as fi putut fi niciodata amanta sau femeie intretinuta!
Tango: Daca n-ati avea viata de acum, cu sot si copii, credeti ca ati fi putut fi atrasa de un barbat mai in virsta sau unul bogat sau insurat?
MIORITA VIDEANU: N-s fi putut fi niciodata amanta si nici femeie intretinuta! Si nici n-as fi acceptat sa fiu sotia vreunui barbat doar pentru ca ar fi foarte bogat! Si asta e lucru probat. Cind eram prietena cu Adriean, am fost curtata si de alti baieti. Si existind perioadele in care stateam despartiti, puteam sa fiu cu altcineva. Faptul ca aveau buletin de Bucuresti, masina sau apartament ma lasa rece, desi eu imi doream mult sa ramin in Bucuresti. Astea, pe vremea ceausista erau argumente, nu gluma! Dar eu am orgoliu mare. Si lui Adriean i-am spus cind eram in liceu: „Daca eu nu intru la facultate, prietenia noastra se termina!“. I-am spus asta nu neaparat pentru ca ma simteam inferioara lui, dar nu voiam sa fim pe pozitii diferite din punct de vedere aspirational. Nici fata mea, Doamne fereste!, n-as vrea sa aud ca s-ar marita cu un barbat din considerente materiale!
Tango: Ati incerca s-o influentati?
MIORITA VIDEANU: Implinirea materiala nu-ti aduce neaparat fericirea. As incerca sa-i explic asta.
Tango: Spuneati ca v-au curtat si alti barbati. De ce l-ati ales pe domnul Videanu?
MIORITA VIDEANU: In primul rind arata foarte bine! Avea un corp foarte frumos. Facea sport si s-a dezvoltat foarte armonios. Era unul dintre cei mai inalti tipi din scoala, era brunet.
Tango: Si asta nu-i un criteriu superficial?
MIORITA VIDEANU: Asta la prima vedere, apoi am descoperit alte calitati. Era si a ramas un tip foarte echilibrat si modest. Nu facea excese nici macar in adolescenta. Imi dadea o stare de liniste. Era un tip in banca lui.
Mi s-a spus: „Indiferent cine este domnul Videanu, doamna director este angajat politic PSD si nu va primeste copiii la scoala“
Tango: Cum vi s-a schimbat viata de cind e sotul dumneavoastra primar?
MIORITA VIDEANU: Acum isi dedica tot timpul administratiei. Pleaca primul de acasa si vine ultimul. Din nefericire, in relatia cu copiii nu pot sa-l suplinesc.
Tango: Stiu ca cel putin intr-o anumita situatie politica s-a virit in viata dumneavoastra poate mai mult decit v-ati dorit, iar cind ati vrut sa va inscrieti copiii la scoala, ati avut probleme. Ne puteti spune mai multe?
MIORITA VIDEANU: Anul trecut, in august, ne-am schimbat locuinta si trebuia sa-i mutam si pe copii la o scoala mai apropiata de casa. Am cautat o scoala, in sectorul 1, dar acolo am avut o surpriza neplacuta. Nici macar n-am putut intra la director pentru a discuta despre inscriere. De la secretariat mi s-a spus: „Indiferent cine este domnul Videanu, doamna director este angajat politic PSD si nu va primeste copiii la scoala.“ Daca pe mine m-a tratat asa, cum putea sa-i trateze pe copii?! Apoi am mai fost pe la alte doua scoli de stat si mi s-a parut nepotrivit din acelasi punct de vedere. Pina la urma am optat pentru Scoala Americana.
O femeie nu este suficient de desteapta, daca nu este si o femeie ingrijita
Tango: Ati slabit destul de mult in ultima perioada. Cum ati reusit?
MIORITA VIDEANU: Tot timpul am fost atenta la alimentatie, insa, o data cu trecerea anilor, metabolismul se schimba, si in fiecare an am „cistigat“ cite un kilogram. In martie am apelat la un medic nutritionist si in 3 luni cintaream cu 15 kg mai putin, adica 55 kg. N-a fost greu, doar ca trebuia sa maninc intr-un orar de 4-5 mese pe zi, care cuprindeau o gama destul de larga de alimente, dar le si excludeau pe altele. In aceasta cura se recomanda si minim 30 de minute zilnic de miscare, chiar si simplul mers pe jos e binevenit.
Tango: Sunteti o femeie cocheta. Cam cit va scot din portofel metodele de infrumusetare la care apelati?
MIORITA VIDEANU: Bugetul lunar pentru infrumusetare este de circa 7-800 de lei, insemnind coafor, manichiura si tratament cosmetic. La acestea se adauga ritualul zilnic de acasa, constind in utilizarea demachiantului, a cremei de zi si de noapte si folosirea dermatografului din gama „La Prairie“. La coafor si manichiura merg in medie o data pe saptamina sau in functie de evenimentele la care trebuie sa particip. Am insa la indemina, acasa, o solutie de rezerva: bigudiuri si o casca de uscat parul.
Tango: Aveti o adevarata colectie de posete. Ce piesa e cea mai extravaganta?
MIORITA VIDEANU: Posete am in jur de 20, dintre care cam jumatate sunt de firme sonore: Gucci, Chanel, Dior. Piesa cea mai extravaganta mi-a adus-o Iepurasul si este un Louis Vuitton de 1700 de Euro.
Tango: Ce altceva va mai fura privirea prin magazine?
MIORITA VIDEANU: Calatoresc destul de mult in strainatate, cu afaceri, si nu-mi refuz placerea de a da o raita prin magazine si, cum oferta e bogata, nu plec cu mina goala. Nu am o casa de moda anume de la care ma imbrac, trebuie doar ca tinutele sa imi placa si sa ma imbrace bine. Stilul meu vestimentar este unul clasic, ador moda anilor ‘60-‘70, iar femeia model in tinuta este Jackie Kennedy.
Tango: Ne-ar mai iubi barbatii daca n-am pune pret destul de mare pe exterior, daca le-am parea neingrijite?
MIORITA VIDEANU: In nici un caz! Chiar si cu eforturi financiare minime, ca femeie, trebuie sa fii preocupata de acest capitol. Indiferent de domeniul in care performeaza, o femeie nu este suficient de desteapta, daca nu este si o femeie ingrijita.
