Mircea Baniciu: Daca tata m-ar fi recunoscut si as fi purtat numele lui, m-as fi numit Cancev

de

Mircea Baniciu este, deopotriva, solist, sex-simbol, tata, compozitor, om de lume, faptura discreta, artist, exponent tipic al zodiei Leului. Muzicianul pe care l-am cunoscut si ca membru al trupelor Phoenix sau Pasarea Colibri, apoi ca artist singur si singular, nu se dezvaluie niciodata pe de-a-ntregul, dar are mereu lucruri fabuloase, inedite, de povestit.

Incepuse sa-mi placa degringolada

Marea Dragoste / Tango: Cred ca te simti mai tinar ca niciodata, fiindca ai un copil mic…
Mircea Baniciu: Asa este. Am un copil mic, mic. Are doi ani jumate si-l cheama Victor.

Marea Dragoste / Tango: Te-ai casatorit?
MIRCEA BANICIU:  Nu, nu m-am casatorit, pentru ca, dupa prima mea casatorie care mi s-a parut total aiurea si care a fost poate una dintre cele mai mari greseli pe care le puteam face in anii aia, mi s-a parut ca a fi casatorit inseamna mult prea mult… Sau mult prea putin, depinde de context. Dar s-ar putea sa ma casatoresc in foarte scurt timp.

Marea Dragoste / Tango: Cum ai reusit sa le convingi pe femeile de linga tine sa accepte ca tu nu vrei sa te casatoresti?
MIRCEA BANICIU:  Intrebarea ar fi cum au reusit ele sa ma convinga pe mine sa stau linga ele! (ride) Dupa anii ’88 -’89, dupa una dintre despartirile mele cele mai ciudate, aceea de fosta mea sotie, n-am prea mai acceptat sau dorit o relatie stabila, asezata, cu casa, cu copii, cu neamuri, cu socri, cu rude. Mi-a fost chiar teama. Intre timp, incepuse sa-mi placa degringolada in care traiam si in care incercam sa iau cit mai mult de la viata. Dar, incet, incet, mi-am revenit.

Marea Dragoste / Tango: Totusi, copiii s-au nascut in perioada asta de „degringolada“. Cum ai impacat libertatea cu relatiile complexe in care au aparut copiii?
MIRCEA BANICIU: Ana, primul meu copil, a aparut ca un moment foarte frumos in viata mea si imi propusesem sa ma linistesc si sa-mi fac un rost, asa cum e firesc. Dar nu s-a putut, din cauza neintelegerilor cu mama ei. La inceput, lucrurile au mers bine, dar mai apoi am simtit ca ma indepartez din ce in ce mai tare. Ana a ramas, in schimb, una dintre marile mele iubiri si sint convins ca relatia noastra va continua in felul acesta pina la adinci batrineti.

Marea Dragoste / Tango: Citi ani are?
MIRCEA BANICIU: Are 14 ani. Am sarbatorit cumva buletinul ei si trecerea ei spre adolescenta, este in clasa a-VII-a, invata bine, cinta frumos, este intr-un nou format al Scolii vedetelor a lui Titus Munteanu, a cintat ani de zile in corul Alegretto care a facut turnee in toata lumea… Pasaportul ei avea in unele perioade mai multe vize decit avea al meu si Ana, fetita mea, a fost in multe locuri in care eu
n-am fost. Ma bucur foarte tare pentru ca acest cor a fost, cumva, ca o a doua familie pentru ea, mai ales ca noi, neintelegindu-ne, nu stiu daca familia de acasa a insemnat foarte mult pentru ea. Iar faptul ca eu m-am indepartat a fost inspre binele ei, pentru ca am exclus toate scandalurile si nebunia din casa la care si copilul era expus. Fac si muzica pentru copii, i-am facut si Anei niste cintece, si orchestratii, pentru ca au nevoie de piese si, cui sa-i ceara, daca nu mie? E la scoala germana. Eu, fiind un germanofil venit din Timisoara, mi-am spus ca nu i-ar prinde rau sa stie si un pic de germana, alaturi de engleza pe care o invata la scoala. Merge bine cu scoala si e din ce in ce mai frumoasa, incepe sa semene cu mine in perioada in care si eu eram frumos.

Marea Dragoste / Tango: Si mama ei e frumoasa.
MIRCEA BANICIU: E o femeie frumusica. Frumusica ii spun eu pentru ca asta e cuvintul care i se potriveste si e isteata, se ocupa intens de ea, ma mai ocup si eu, dar ghinionul nostru a fost sa nu ne intelegem.

Marea Dragoste / Tango: Dar cum ati hotarit sa faceti un copil? Asta nu e o raspundere foarte mare? Iar acum ai si al doilea copil?
MIRCEA BANICIU: Intotdeauna am mers pe ideea ca e pacat sa sacrifici un copil atunci cind el e pe cale sa se nasca. Si-atunci am zis „da“, adica am aprobat ideea de a duce sarcina pina la capat, pentru ca pe undeva chiar imi doream sa am copii. Acum citiva ani de zile, cineva mi-a ghicit ca o sa am doi copii, o fata si un baiat. O fata s-a nascut la putin timp dupa aceea, si-am zis intr-un tirziu, cind implinisem deja o virsta, ca lipseste baiatul. Si iata ca, totusi, el a aparut, fara sa-mi dau seama, dintr-o relatie despre care pot spune ca e cea mai frumoasa, cea mai consistenta de pina acum, o relatie cu o fata care are si o slujba destul importanta, se ocupa de un portal de internet, are toate datele pe care mi le doream. Si, in primul rind, este o fata desteapta.

Marea Dragoste / Tango: Cum v-ati cunoscut?
MIRCEA BANICIU: Ne-am cunoscut la petrecerea unei firme, ea era directoare in acea firma. Si am rugat-o sa ma ajute ea, pentru ca in perioada aceea ii tot ceream sprijinul lui Vlady Cnejevici, fiindca nu prea reuseam sa intru in meandrele computerului. La inceput, ea m-a ajutat in sensul acesta. Dar, mai apoi, am pus ochii pe ea, am cunoscut-o mai bine  si mi-am spus ca ea este cea care imi trebuie.

Marea Dragoste / Tango: Cum o cheama?
MIRCEA BANICIU: Alina. Este un om destept, asta mi-a placut si m-a atras de la inceput. Pe mine, la o femeie, ma atrage in primul rind inteligenta si apoi restul. Chiar nu stiu cum m-as intelege cu o proasta.

Marea Dragoste / Tango: Citi ani are Alina?
MIRCEA BANICIU: Aproape 30.

Marea Dragoste / Tango: Nu te-a atras si faptul ca e o femeie foarte tinara?
MIRCEA BANICIU: Femei foarte tinere gasesti peste tot. Sint foarte multe femei tinere care se misca in jurul nostru. Si tinere si singure.
Nu, nu acesta este principalul motiv de atractie.

Nu te potolesti pina nu dai cu capul de zid

Marea Dragoste / Tango: Tu esti un barbat care toata viata a avut admiratoare, care s-a invirtit in cercuri cu multe femei dornice sa te cunoasca mai bine. Cum faci diferenta intre relatiile de o noapte si relatiile pe care ti le doresti pentru o viata?
MIRCEA BANICIU: Cred ca instinctual. Daca dupa o noapte imi doresc si-o zi, daca dupa o zi imi doresc si-a doua zi, si-a treia zi, sau a doua saptamina si a treia saptamina, daca dupa o luna imi doresc si-a doua luna sau chiar urmatorul an, atunci inteleg ca lucrurile trebuie sa mearga inainte. Si-atunci cind nu intimpini evenimente si situatii negative din care sa intelegi ca nu te potrivesti, ca nu corespunzi celuilalt, ca nu vibrezi pe aceeasi unda cu omul respectiv, merita sa incerci sa mergi mai departe.

Marea Dragoste / Tango: Care sint lucrurile care te-ar putea indeparta de o femeie? Gindul ca te-ar putea insela sau faptul ca nu ar intelege munca sau sufletul tau?
MIRCEA BANICIU: Tot ce vine de la o neconcordanta de idei, de fapte, de a nu vibra impreuna. Mi-e teama de un mod de gindire care sa fie foarte diferit de al meu.

Marea Dragoste /
Tango: Crezi in fidelitatea in cuplu sau ii ceri partenerei sa-ti acorde un anumit grad de libertate, mai ales ca tu esti artist? Esti un barbat fidel atunci cind esti implicat intr-un cuplu sau macar iti propui asta?
MIRCEA BANICIU: Da, imi propun. Dar fidelitatea absoluta nu stiu daca exista nici la noi, la barbati, nici la voi, la femei, pentru ca „ochiul vede, inima cere“. Proverbul asta e cit se poate de adevarat. Iti doresti, la un moment dat o persoana care-ti flutura un parfum pe la nas sau arata mai bine, dar asta nu inseamna neaparat infidelitate. Cred ca fiecare trece, la un moment dat, printr-o tentatie si prin dorinta de a privi catre ceva nou, dar fara sa-l deranjeze pe celalalt.

Marea Dragoste / Tango: Pina unde poate merge tentatia, pina unde este permisa ispita?
MIRCEA BANICIU: Daca stam sa luam lucrurile asa cum sint, barbatii asa sint construiti, sa fie poligami. Asta nu inseamna ca ei trebuie neaparat sa treaca la fapte sau ca nu-si pot infrina anumite porniri. Dar atunci cind o femeie este desteapta, se afla acolo cind trebuie si unde trebuie si stie ce sa faca, in asa fel incit omul de linga ea sa nu-si mai doreasca acest lucru.
Marea Dragoste / Tango: La ce virsta te-ai casatorit prima si singura data?
MIRCEA BANICIU: Destul de tirziu, la 34 de ani.

Marea Dragoste / Tango: Spune-mi cum ai luat atunci decizia aceasta?
MIRCEA BANICIU: Pai, se-ntimpla sa vina saptamina oarba, cum se spune. Cred ca eu am trecut prin saptamina aia fara sa-mi dau seama prin ce trec. Dar, pina la urma, nu mi-a parut rau, orice experienta este bine venita, fiindca asa am fost invatat de copil sa le iau pe toate fara sa tin cont de sfaturi, de avertismente sau de ce crede lumea din jur. Asta a fost chestia pe care maica-mea mi-a explicat-o tot timpul, ca, oricum, nu te potolesti pina nu dai cu capul de zid.

Marea Dragoste / Tango: Fosta ta sotie (Diana Gheorghian n.r.), era celebra in momentul in care v-ati casatorit?
MIRCEA BANICIU: Nu, era studenta. Dar nu vreau sa vorbesc prea mult despre asta.

Marea Dragoste / Tango: Imi spui ca te gindesti sa reiei aceasta experienta si sa te casatoresti. Cind a inceput sa-ti incolteasca acest gind? In ziua de azi, chiar daca relatia merge foarte bine, unii barbati ezita sa se casatoreasca.
MIRCEA BANICIU: Multi dintre cei casatoriti, mai sfatosi in ce priveste ideea asta de familie au spus ca uneori e mai bine sa pastrezi o limita de precautie, care creeaza acea unda de nesiguranta care mentine atractia. Adica, sa nu spui niciodata ca esti stapin pe persoana de linga tine.

Marea Dragoste / Tango: Si totusi de ce femeile isi doresc mai mult sa se casatoreasca?
MIRCEA BANICIU: Pentru ca o casatorie le confera siguranta, stabilitate. O femeie isi doreste mai mult aceasta stabilitate pentru ca ea are rolul primordial in nasterea copiilor, in cresterea si ingrijirea lor. Si atunci simte nevoia sa aiba in preajma un reper puternic, un punct de stabilitate, care este familia. Iar daca nu are acest punct de stabilitate, atunci trebuie sa fie ea insasi o femeie puternica.

Marea Dragoste / Tango: Asa cum spui tu ca barbatii se nasc poligami, asa spun si eu ca femeile se nasc ca sa fie ocrotite de catre un barbat, dar barbatii nu-si mai asuma rolul asta in zilele nostre.
MIRCEA BANICIU: Pentru ca si-l asuma ele din ce in ce mai mult. La ora aceasta sint tot mai multe femei independente sau mai putin dependente de sotii lor, chiar femei care duc in circa familia, care-si tin pina si barbatii, care sint someri sau nu-si gasesc de munca. Acum sint o gramada de job-uri mai rentabile pentru femei decit pentru barbati. Plus ca la ora asta (chiar vorbeam cu niste prieteni), vazind foarte multe femei in niste masini foarte scumpe, foarte aranjate si cu bani, ma gindesc ca e mult mai bine sa fii femeie decit barbat. Si ma gindesc la sotii lor de care probabil ca nici nu le pasa, ci doar de banii lor.

Marea Dragoste / Tango: Ai accepta vreodata sa fii in situatia unui asemenea sot?
MIRCEA BANICIU: Nu, in nici un caz. Dar exista o vorba ca „decit 100% la o afacere proasta, mai bine citeva procente la una buna”.

Marea Dragoste / Tango: E doar un banc, cred ca nici un sot n-ar accepta sa-si imparta sotia si cu altii.
MIRCEA BANICIU: La modul cum se misca lucrurile la ora asta, s-ar putea ca unii barbati sa n-aiba incotro. Atunci cind o femeie e mai puternica decit el, atunci cind e prinsa si-ntr-un business important, o femeie care este dorita s-ar putea sa vrea sa mai schimbe si ea cite ceva. Asa cum si noi sintem supusi pacatului.

Marea Dragoste / Tango:: Pari foarte relaxat, dar sint convinsa ca nu ti-ar placea un asemenea lucru.
MIRCEA BANICIU: Mie nu, nu mi-ar placea.

Marea Dragoste / Tango: Dar esti un barbat gelos?
MIRCEA BANICIU: Da, dar n-am lasat aproape niciodata sa se vada acest lucru, dar am rabufnit atunci cind nu s-a mai putut. Sint, ca orice barbat atunci cind iubeste o femeie… Un pic de gelozie sta ascunsa intotdeauna in spatele unui sentiment de iubire. Si fara gelozie nu se poate. Dar am incercat sa fac in asa fel, incit sa nu se vada.

Marea Dragoste / Tango: De ce?
MIRCEA BANICIU: Dintr-un pic de orgoliu, de fapt chiar din mai mult orgoliu.

Marea Dragoste / Tango: Dar tu ai dat motive de gelozie?
MIRCEA BANICIU: Bineinteles, si-mi placea s-o fac si-mi place si acum.

Marea Dragoste / Tango: E incorect  s-o faci pe femeia de linga tine sa fie nesigura.
MIRCEA BANICIU: E foarte importanta un pic de nesiguranta.

Marea Dragoste / Tango: Ar fi si pentru tine la fel de important?
MIRCEA BANICIU: Da… Eu nu creez premisele unei gelozii pe care n-o pot stapini, am grija sa fac in asa fel ca lucrurile sa nu iasa de sub control.
M-au trecut fiorii atunci cind am fost anuntat ca voi mai avea un copil

Marea Dragoste / Tango: Spune-mi citeva lucruri legate de aparitia lui Victor. 
MIRCEA BANICIU: Aparitia lui a fost cumva neasteptata, eu nu ma mai asteptam sa mi se nasca un baiat. Si cred ca din motivul asta m-au trecut fiorii atunci cind am fost anuntat.

Marea Dragoste / Tango: Cum ai fost anuntat? Iti aduci aminte? Cum a impachetat Alina acest anunt?
MIRCEA BANICIU: N-a impachetat nimic. Mi-a spus direct: „Sint insarcinata, ce parere ai?“. Si pe mine m-au trecut naduselile. Pentru ca, in momentul acela, nu ma mai gindeam sa am un copil, eu nici nu sint un barbat foarte prolific din punctul asta din vedere, nu vorbesc de potenta, ci de fertilitate. Iar anuntul acesta mi s-a intimplat si la o virsta la care multi colegi de-ai mei mi-au spus ca au depus armele si se pregatesc sa devina bunici. Asa ca am avut o usoara ezitare. Bineinteles ca asta nu s-a vazut. Dupa aceea, m-am bucurat foarte tare, mai ales cind am aflat ca e baiat. Ei, in momentul ala a fost sarbatoare. Si chiar ca m-am bucurat, ma inteleg cu asta mic extraordinar. Si chiar cred ca, in subconstient, imi doream de multa vreme un baiat. Fetele sint mai sensibile, mai delicate, mai fragile. Cu Ana ma inteleg si ma port ca si cu un cristal care-mi este foarte drag, ca si cu o persoana cu care trebuie sa am foarte mare grija, cu foarte mare atentie. Ei, cu asta mic totul decurge mai simplu, incepind de la mingi in cap si alte jocuri baietesti. S-au schimbat lucrurile. Lucrurile sint total diferite. Si-l simt aproape, simt ca relatia noastra functioneaza si simt ca are toate datele unui pusti haios. Are umor, are haz. Cred ca o sa fie un tip cu simtul umorului. Sper sa ma mosteneasca. Si-l simt asa, din ochi, ca are o capacitate de a oferi ceva pozitiv si de a face lucruri bune.

Marea Dragoste / Tango: Te implici in cresterea copilului? Ii schimbi pampersul, ii dai de mincare, cum te implici?
MIRCEA BANICIU: Cum sa nu! Nici o problema, schimb si pampersul daca e nevoie, ceea ce cu Ana nu mi s-a intimplat pentru ca eram mult mai mult plecat. Au fost anii cu Pasarea Colibri si abia acum descopar mai bine cum e cu  cresterea unui copil. Plus ca nu a fost nevoie, s-au implicat mult mai mult maica-sa, bunica-sa, ele fiind casnice.

Marea Dragoste / Tango: Si pe Ana cind o vezi?
MIRCEA BANICIU: Tot timpul ne intilnim, ne telefonam, mergem pe la Mall sa ne cumparam toale, ii mai fac piese, tinem legatura, acum cu examenele, oricum indeaproape, tinem un contact strins.

Marea Dragoste / Tango: Citi ani aveai cind s-a nascut Victor?
MIRCEA BANICIU: Cincizeci si cinci. Da, e un lucru extraordinar. Ei, Anthony Quinn avea optzeci si…, Ives Montand la fel, dar oricum ei au fost mult mai „periculosi“ decit mine.

Mama Silvia, tata Linie

Marea Dragoste / Tango: Ti-e dor de Timisoara?
MIRCEA BANICIU: Da, chiar si acum, de cite ori merg acolo trag cite o plimbare prin zonele in care am copilarit. Mi-as dori sa cumpar casa in care am crescut, dar nu cred ca voi putea.

Marea Dragoste / Tango: Acum cinti din nou cu Phoenix?
MIRCEA BANICIU: Da, dar in masura in care mai vrea Phoenixul sa cinte, pentru ca Nicu Covaci locuieste acum in Spania si se pare ca acolo e o atmosfera de dolce far niente, s-au retras numai barosani care nu mai fac nimic, iar dintre cintareti sint contemporani cu noi care au incetat activitatea concertistica si care, spre deosebire de noi, au foarte multi bani. Si Nicu incearca sa tina pasul cu aia, numai ca aia sint doldora de bani, iar Nicu se mai straduieste sa mai scoata cite ceva din tot
ce-a pierdut in anii astia. Noi, daca am fi avut toti banii pe care chiar artistii din zona de est i-au cistigat, chiar cu comunistii si cu rusii pe cap, am fi fost fericiti cu totii.

Marea Dragoste / Tango: Cum ai descrie viata ta din punctul asta de vedere? Ai fost un copil sarac din cite stiu.
MIRCEA BANICIU: Chiar foarte sarac. Am simtit lipsurile astea mult mai tare decit multi dintre prietenii mei. Maica-mea avea un salariu de vreo 750 de lei, lucrind in trei ture intr-o filatura de bumbac din Timisoara, o munca foarte grea pe bani foarte putini, ca muncitoare necalificata.

Marea Dragoste / Tango: Tatal?
MIRCEA BANICIU: Ca o gluma, cind m-a intrebat unul ce scrie in buletin, i-am spus: „mama, Silvia“…, „Si tatal?“ „Tatal, linie.“ Si ala a scris „Linie“. Mama Silvia, tata Linie.

Marea Dragoste / Tango: Cum, nici nu ti-ai cunoscut tatal?
MIRCEA BANICIU: L-am cunoscut, numai ca pe el nu l-a interesat foarte tare.

Marea Dragoste / Tango: Numele Baniciu al cui este?
MIRCEA BANICIU: Al mamei.

Marea Dragoste / Tango: Cum te-ar fi chemat daca ai fi purtat numele tatalui?
MIRCEA BANICIU: Daca tata m-ar fi recunoscut si as fi purtat numele lui, m-as fi numit Cancev. Mircea Cancev. Nume de bulgar. El era dintre cei care fugisera din Cadrilater, era un om foarte frumos si foarte bogat, din cite am inteles eu. L-am vazut cind am inceput scoala, apoi intr-a saptea, apoi dupa ce am terminat liceul. Sint doar citeva dati in care l-am vazut.

Marea Dragoste / Tango: Si-ai suferit din cauza asta?
MIRCEA BANICIU: Am suferit pentru faptul ca maica-mea il daduse in judecata pentru pensie alimentara si el a rugat-o sa renunte la ideea asta, de a-i cere oficial pensie alimentara, pentru ca daca ar fi avut asta la dosar nu ar mai fi putut sa fie avansat. Si mama l-a ajutat, nu l-a mai dat in judecata, dar din momentul in care maica-mea a renuntat sa-i ceara pensie, tata nu i-a mai dat bani. Si mama ma trimitea pe mine sa-i cer si asa s-a facut ca au aparut si situatii in care mi s-a spus: „Iar ai venit sa cersesti, cersetorule?!“ Si nu m-am mai dus niciodata sa-i cer bani.

Tango: Mai traieste?
MIRCEA BANICIU: Cred ca nu. Ultimul lucru pe care l-am aflat despre el a fost ca familia lui l-a dus la un azil. El a crescut toata viata copilul altcuiva, pentru ca sotia lui a avut un copil din alta casatorie. Imi amintesc ca sotia lui era o femeie cu foarte multa personalitate si avea foarte mare grija de banii lui…

Tango: Dar el a apucat sa afle ce ai ajuns tu, ca esti un artist atit de iubit si de cunoscut?
MIRCEA BANICIU: Da. Tin minte ca a venit cineva, dupa ’90, dupa un concert, la Timisoara, si mi-a zis ca „acolo, la azil, taica-tu se lauda peste tot ca esti fiul lui“. Si m-a intrebat daca nu vreau sa ma duc sa-l vad. Era la un azil mai bun, pe linga Timisoara, din asta cu fonduri Phare. Iar eu am zis „Nu“, din pacate. Acum imi pare rau, dar atunci asta a fost prima reactie. Tot dintr-un soi de orgoliu.

Marea Dragoste / Tango: Pe de alta parte, este o reactie fireasca, pentru ca lui ii datorezi o copilarie cu multe lipsuri.
MIRCEA BANICIU: Oricum, cred ca asa cum foarte multi dintre prietenii mei, chiar din Phoenix, au crescut fara tata (Covaci a crescut fara tata), intr-un anume fel, fiind pus in dificultate de mic copil, ajungi sa intelegi mai repede si mai usor niste lucruri si sa ai capacitatea de a rezista mai bine.

Marea Dragoste / Tango: Te-a ajutat si in relatia cu copiii tai?
MIRCEA BANICIU: Sigur. M-a ajutat si-o sa ma ajute, pentru ca n-o sa fac niciodata ceea ce fac alti parinti, sa le ofer totul pe tava, sa n-aiba nici un scop. Copiii de bani gata ajung sa se-apuce de droguri sau de alte timpenii, asta pentru ca n-au nici un scop, nici un orizont si n-au pentru ce lupta.

Marea Dragoste / Tango: Pe de alta parte, cred ca ai trait si momente mult mai grele in copilaria ta fata de alti copii care aveau mai mult decit tine.
MIRCEA BANICIU: Foarte grele. Munceam la un siloz, descarcam saci de cereale, in timp ce colegii mei erau la munte si la mare, vara in vacante. Tin minte unul dintre momentele mele cele mai neplacute, era pe la inceputul anilor ’70, venise o formatie The Federals in Timisoara, un fel de Beatles, la spectacolul carora nu am putut sa merg pentru ca eram de serviciu in dupa-masa aceea si sefii n-au vrut sa-mi dea drumul sa plec, ba chiar m-au amenintat ca, daca plec, ma dau afara. Si nu am plecat, pentru ca venea toamna si trebuia sa-mi cumpar uniforma si cele de trebuinta pentru scoala.

Marea Dragoste / Tango: Ai intrat totusi la facultate?
MIRCEA BANICIU: Da, si am rezistat in facultate pe forte proprii, traind din bursa si ciupindu-le de fund pe grase! Facultatea noastra era la etajul V si nu exista lift. Si, cind urcam pe la ora opt fara un sfert, aveam eu preferatele mele pe care le ciupeam si le spuneam ca s-au ingrasat cam tare si ca ar fi cazul sa-mi cedeze sandvisurile lor.

Mi-a zis maica-mea ca-mi cumpara chitara daca intru la liceu

Marea Dragoste / Tango: Cum de ai ales arhitectura?
MIRCEA BANICIU: Am avut un prieten care desena foarte bine, era un tip super inzestrat din nastere, desena de parca se nascuse cu creionul in mina. Radu Duma. Acum e plecat pe undeva prin State. Iar eu m-am luat foarte tare dupa el. Aveam si muzica, imi placea mult. Dar imi placea foarte mult si sa desenez. Iar atunci cind am terminat liceul mi-am spus ca asta mi-ar placea sa fac, stiam perspectiva foarte bine, cu matematica nu m-am inteles prea bine, noroc ca la Arhitectura nu se cere sau nu se cerea prea multa matematica. M-am pregatit foarte tare pentru examen si am intrat asa cum mi-am dorit. Si, inspre schimbarea destinului meu, nici n-am apucat sa termin anul I ca a venit Covaci, m-am intilnit undeva cu el si mi-a spus ca ar fi timpul sa vin sa cint cu ei. Phoenix era in mare voga pe atunci, eu eram fan Phoenix. Moni Bordeanu, fostul solist, plecase la inceputul lui ’70. Eu terminasem anul I si cintam pe la strand, in diverse ocazii, si m-au observat unii dintre cei care le erau lor apropiati. Si m-a invitat Covaci la el si mi-a spus: „baiete, o sa ai treaba“. Pentru mine a fost surpriza surprizelor, pentru ca nu ma asteptam sa ajung in contextul ala pe care si l-ar fi dorit oricine. Era o trupa cu foarte multi fani, o gasca inchisa, cu fani profesori, studenti la Litere, la Medicina, la toate facultatile, era o trupa de elita in jurul formatiei de baza, bineinteles ca erau si fetele pe-acolo, care nu erau de neglijat. Era, in orice caz, o gasca extraordinara, in jurul careia roiau foarte multi care voiau sa patrunda si nu aveau cale de acces.

Marea Dragoste / Tango: Si tu visasesi sa patrunzi acolo?
MIRCEA BANICIU: Eu visasem sa cint, dar nu-mi imaginam ca pot sa ajung pina acolo. Dar eram foarte bun, invatasem pian pina la o virsta, stiam, aveam o baza a ceea ce era necesar acolo.

Marea Dragoste / Tango: Cum facusesi pian, tu, un copil sarac?
MIRCEA BANICIU: Printr-un noroc. Stateam la demisol in casa pe care
ti-am spus ca as vrea acum sa o cumpar, iar sus, proprietara casei era o batrina care facuse Conservatorul la Viena. Si ea i-a spus maica-mii ca a vazut din prima ca am ureche muzicala si calitati muzicale foarte bune din nastere si ca o se ocupe ea de mine. Si ma lua de citeva ori pe saptamina. Am invatat si putina germana cu ea, avea o biblioteca extraordinara si acum o tin minte, am invatat foarte multe lucruri in casa ei si am invatat si sa cint la pian. Avea o prietena care chiar era profesoara de pian si m-a trimis la ea, fara ca pretul orelor de pian sa fie la fel ca cel obisnuit, o faceau ca un fel de generozitate fata de un copil sarac si talentat. Si asa m-am trezit ca am ajuns in clasa a-IX-a, al doilea an de liceu, cintind la pian, stiam sa cint. Si atunci am vrut sa cint si la chitara. Avind baza, mi-a fost foarte usor sa invat sa cint la chitara.

Marea Dragoste / Tango: Cum ti-ai luat prima chitara?
MIRCEA BANICIU: Mi-a zis maica-mea ca-mi cumpara chitara daca intru la liceu. Nu eram foarte hotarit daca sa intru la liceu, scoala nu era intotdeauna la mine pe primul plan, dar functionam pe conditia de elev mediu. Si maica-mea a trebuit sa ma capaciteze un pic si mi-a promis ca-mi ia chitara daca intru la liceu. Am mincat cartea, am intrat si s-a tinut de cuvint, mi-a luat o chitara.

Marea Dragoste / Tango:Stii cum a fost povestea de dragoste dintre parintii tai, cum s-au cunoscut, cum au ajuns sa aiba un copil?
MIRCEA BANICIU: Foarte putine lucruri stiu, doar de la unchii si matusile mele. Mama mea nu mi-a povestit niciodata nimic, desi de vreo citeva ori chiar am intrebat-o vrind sa stiu de unde vin, la ce sa ma astept, dar nu a vrut niciodata sa vorbeasca despre trecutul ei. Dar matusile mi-au povestit ca a fost o dragoste foarte mare si ca mama a fost foarte dezamagita ca barbatul asta a parasit-o atunci cind ea era insarcinata. Si mi-au mai spus o poveste: ca matusa-mea a dus-o sa faca chiuretaj. Dar in fata usii doctorului, probabil pentru ca am fost eu mai puternic, mama a renuntat si s-a intors. Si asa m-am nascut eu.

Marea Dragoste / Tango: Mama ta nu s-a mai casatorit?
MIRCEA BANICIU: S-a recasatorit atunci cind am intrat eu la facultate.

Cei mai frumosi ani

Marea Dragoste / Tango: Cum s-a schimbat viata ta dupa ce ai intrat in Phoenix? Au fost ani fericiti?
MIRCEA BANICIU: Da, au fost cei mai frumosi ani, cu Phoenix. Sapte ani, din ’70 pina-n ’77, cind au plecat din tara. Au fost anii cei mai frumosi si studentia, toate discurile le-am scos in paralel, cind toti eram studenti. Covaci era la Arte plastice, eu si Kappl eram la Conservator si eram doi arhitecti in trupa, Costin Petrescu si eu.

Marea Dragoste / Tango: Care a fost prima ta iubire, prima fata pe care ai sarutat-o, pe care ai tinut-o in brate?
MIRCEA BANICIU: A fost o colega de liceu.

Marea Dragoste / Tango:Cum ai trait acea prima iubire, ti-aduci aminte?
MIRCEA BANICIU: Ca un lucru care nu se uita, poate dintre cele mai curate si cele mai frumoase.

Tango: Mai stii ceva despre ea, mai tii legatura?
MIRCEA BANICIU: Sigur ca da.

Marea Dragoste / Tango: A fost o iubire pe care ti-o doreai pentru toata viata?
MIRCEA BANICIU: Nu ma gindeam la asta atunci. Iar drumurile noastre s-au despartit cind ea a intrat la facultate, iar eu nu am intrat din primul an. Eu imi doream sa merg la Arhitectura, iar maica-mea mi-a spus ca nu are bani ca sa pot sa merg la Arhitectura in Bucuresti si sa-mi aleg o facultate in Timisoara. Si n-am gasit una care sa-mi placa in Timisoara si-am stat vreo doi ani intr-o scoala tehnica de unde nici nu mi-am luat diploma, dar am intrat ca sa  scap de armata. Apoi am mai facut doar citeva luni de armata, dupa ce am terminat facultatea, si de fapt am stat mai mult si-am cintat intr-un
ansamblu al armatei.

Marea Dragoste / Tango: Iubita ta a plecat la Bucuresti la facultate?
MIRCEA BANICIU: Nu, a ramas in Timisoara, cum de altfel am ramas si eu, doar ca atmosfera si faptul ca eu eram nemultumit de faptul ca nu am intrat la facultate din prima, si ca nu reusisem sa fac ceea ce imi doream, ne-a instrainat, si lumile noastre s-au departat incet, incet, fara sa ne dam seama.

Marea Dragoste / Tango: Si ai suferit?
MIRCEA BANICIU: Ca fiecare om care se desparte dupa o anumita perioada de timp de o persoana.

Marea Dragoste / Tango: Cum au evoluat iubirile tale dupa aceea, dupa ce ai intrat in Phoenix, ai privit iubirea ca pe ceva efemer sau intotdeauna i-ai acordat aceeasi insemnatate in viata ta?
MIRCEA BANICIU: Perioada de facultate fiind legata si de turnee, nu prea mi-a mai dat ragaz pentru o iubire supertrainica, in orice caz, pot sa spun ca am avut dupa aceea o relatie foarte puternica, cu o fata care acum este in Bucuresti, foarte bine plasata. Dupa aceea, lucrurile s-au derulat as putea spune nestatornic, deci fara prea mare importanta.

Marea Dragoste / Tango:Nu ai avut relatii cu vedete, cu femei din lumea ta? La un moment dat se spunea ca ai avut o relatie cu Olimpia Panciu?
MIRCEA BANICIU: Da, dar a fost o relatie de turneu, mai mult de prietenie decit o relatie de iubire profunda. A fost o prietenie care a mai ramas inca si in ziua de azi, ea fiind o fiinta cu haz si umor, extraordinar de placuta. Dar e de mult casatorita in Danemarca. As fi putut avea multe relatii in zona aceea, dar m-am ferit, mi-am spus ca e mult mai bine sa caut in alta parte ceea ce-mi este necesar.

Marea Dragoste / Tango: Dar relatia ta cu banii cind s-a schimbat? Cind ai reusit sa-ti gasesti stabilitatea in plan financiar? Cind ai inceput sa te simti in echilibru?
MIRCEA BANICIU: Pai, in liceu, verile munceam, mai aveam si o indemnizatie de sportiv pentru ca am facut canotaj. Nu era foarte mare, dar pentru un film, pentru ce-mi mai trebuia mie imi ajungeau. Erau bani pentru o hrana mai consistenta si pentru cei care aveau parinti cu salariu sub o anumita limita. Iar, dupa aceea, am avut bursa in scoala tehnica, in facultate, dar in facultate eram deja cu Phoenixul si cu el se cistigau bani. Nu de la inceput, dar dupa primul an, deja imi facea placere cind ma intorceam din turnee sa-i cinstesc pe profesori si pe colegi. Sarbatoream venirea mea din turneu, imi placea sa daruiesc atunci cind aveam.

Marea Dragoste / Tango: Dar dupa plecarea lor din tara a fost o perioada  grea?
MIRCEA BANICIU: Imediat atunci eram pur si simplu deznadajduit, bulversat de plecarea lor, la care nu ma asteptam. Intr-o discutie cu Nicu Covaci, eu i-am spus clar ca nu sint de acord sa plec undeva unde nu m-asteapta nimeni, in Germania, unde nu stiam nici limba foarte bine, era o aventura peste capacitatea mea de intelegere. Si s-a adeverit ca am avut dreptate. Sansa mea a fost sa ramin aici. La foarte scurt timp dupa plecarea lor, cei de la securitate s-au gindit  ca ei au plecat, dar m-au lasat pe mine ca un virf de lance in tara. Si atunci si-au spus „ia sa vedem ce-i cu asta“. Tudor Vornicu a spus  si el: „Baniciule, ia sa vii in Televiziune si sa vedem ce-i cu tine“. Si am dat examen, o proba, pentru ca spuneau „noi stim cum esti cu trupa, dar nu te stim singur. Hai sa vedem ce stii.“ Si-am imprimat patru piese de proba cu care mi-au facut si-un recital intr-o duminica dupa-amiaza, la o ora de maxima audienta, iar dupa asta le-au trimis la Electrecord. Si aia m-au chemat: „vino, sa-ti faci coperta, ca ai disc.“?„Din ce sa am disc?“?Erau cele patru piese! Lucru foarte important, ei m-au relansat la Televiziune si pe piata fara ca eu sa fac nici o miscare. Probabil ca cineva s-a gindit la asta. Dupa aceea, le-am cerut celor de la Electrecord banii, pentru ca s-a vindut foarte mult discul asta, multi il mai au si-n ziua de astazi, s-a vindut foarte, foarte bine. Si mi-au zis ca banii sint ai Televiziunii pentru ca ea a facut inregistrarile. Deci banii de pe primul meu disc s-au varsat la Televiziune, iar Televiziunea a ridicat din umeri.

Marea Dragoste / Tango: Cum se numea?
MIRCEA BANICIU: Nu se numea in nici un fel. Scria Mircea Baniciu, un EP cu patru piese.

Marea Dragoste / Tango: Si citi ani ai cintat de unul singur?
MIRCEA BANICIU: De unul singur am cintat pina in ’93, cind a aparut contextul cu Pasarea Colibri. Care a durat zece ani.

TMarea Dragoste / Tango: Cum caracterizezi perioada aceea?
MIRCEA BANICIU: O caracterizez ca una dintre cele mai placute, pentru ca in Phoenix era dictatura, iar in Pasarea Colibri era democratie. Si in democratie s-a si desfiintat Colibriul, fiindca prea multa democratie strica. Ar fi trebuit ca unul dintre noi sa cointereseze echipa, asa cum a facut Covaci la Phoenix.

Marea Dragoste / Tango: Daca ar fi incercat, probabil ca n-ati fi acceptat.
MIRCEA BANICIU: Exact. Pentru ca toti eram lideri. Colegii care au plecat au parasit trupa din diverse motive, Pittis pentru ca era angajat ca director la un post de radio, probabil ca nu mai cadra cu cintarile noastre pe la firme si pe la diverse party-uri cu foarte multi bani. Vintila si-a facut o alta echipa, el si-a dorit sa fie pe cont propriu si sa mai faca si altceva decit se facea in Pasarea Colibri. Iar eu si cu Vlady am ramas, noi mergem impreuna, eu colaborez si cu Phoenix, iar el cinta cu o trupa de acompaniament a lui Gyuri Pascu, Pacific.

Marea Dragoste / Tango: Ai avut si alte businessuri, ai si alte afaceri?
MIRCEA BANICIU: Nu. Mi-a mers foarte bine pe planul asta si-atunci nu avea rost sa ma apuc de altceva. Prefer sa ma ocup de ce pot face eu mai bine si cred ca e suficient.

Marea Dragoste / Tango: Pe plan profesional ce mai faci acum?
MIRCEA BANICIU: Acum o sa definitivez un disc. De aici, chiar voi pleca la Vlady, care ma asteapta in studio. Facem un disc doar cu piesele mele, care o sa includa piese mai noi, dar si mai vechi, si care suna deja foarte bine.

Marea Dragoste / Tango: Spune-mi, daca ar fi sa alegi, care ar fi un moment foarte frumos in care ai fost fericit?
MIRCEA BANICIU: Am avut mai multe. Era sfirsitul anului I de facultate si am avut un examen de analiza matematica si aveam o profesoara care nu m-a trecut si m-a chemat la re, re. In cazul in care nu as fi luat examenul acela pierdeam tot, si facultatea, si Phoenixul, tot! Cind mi-a dat cinciul acela din mila a fost cred ca cea mai luminoasa clipa din viata mea. Luasem cursurile de la toate fetele din facultate care ma placeau, aveam nu stiu cite variante de cursuri si dupa examen le-am aruncat de la etaj si s-a albit strada de hirtii. Asta a fost cel mai important cap de pod de la care au plecat toate realizarile din profesie, cred. Iar in viata personala, au fost citeva momente in care am simtit ca zbor in primele spectacole pe care le-am avut cu Phoenix.

Marea Dragoste / Tango: Si o amintire trista?
MIRCEA BANICIU: Au fost mai multe momente. Doua, de rascruce, dupa despartirea de Phoenix, in care am ramas fara prieteni pentru ca eram foarte legati unii de ceilalti, si al doilea moment trist, de care m-am debarasat foarte greu, a fost cel al primului divort in care tribunalul si avocatii care au fost in jurul acestui lucru mi-au creat o panica  de nedescris. Un divort implica avocati, implica declaratii, stii cum era pe vremea lui Ceausescu, plus ca am fost si amenintat de diverse persoane care se aflau in preajma fostei sotii, ramasesem si fara casa, am stat o perioada in gazda la niste prieteni.

Marea Dragoste / Tango: Ai plins vreodata?
MIRCEA BANICIU: Da, din copilarie obisnuiesc sa pling si-mi face bine. Dar fara sa ma vada nimeni.

Marea Dragoste / Tango: De ce, asa te-a invatat mama ta?
MIRCEA BANICIU: Nu, nu m-a-nvatat nimeni. Asa a fost sa fie, asa simt eu nevoia sa fac.

Nr.24 Iunie 2007 

Interviu de Alice Nastase
Fotografii: Roxana Iliescu

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *