MIRCEA TOMA: Mi-e tot mai greu sa explic de ce fac jurnalism in contextul in care imaginea acestei profesii e in cadere libera

de

Mircea Toma este unul dintre specialistii alesi de nou infiintata divizie a Ogilvy Group, Ogilvy Earth, pentru a-i ajuta sa implementeze in Romania o viziune sustenabila de business si programe de comunicare orientate catre viitor. Prezent la evenimentul de lansare a Ogilvy Earth, Mircea Toma, presedintele Agentiei de Monitorizare a Presei, manuitor respectat de condei si psiholog cunoscut, a acceptat sa ne explice de ce Ogilvy Earth si proiectele sale inseamna un pas inainte pentru noi toti.

Articol preluat din Revista Tango nr. 51 din noiembrie 2009 – CLICK AICI pentru a vizualiza sumarul revistei!

Marea Dragoste / Tango
: Explica-ne, tu, Mircea Toma, in ce directie ne vor duce initiativele Ogilvy Earth Romania…

MIRCEA TOMA: Cred ca putem vorbi despre guvernare implicita, pentru ca guvernele romanesti nefiind sustenabile, cum vedem, cineva totusi trebuie sa poarte de grija dezvoltarii unui sistem, cum e o tara. Pe termen mai lung, in Romania, la nivel institutional public, continuitatea proiectelor este extrem de redusa, pentru ca la fiecare schimbare de gestiune politica noii veniti anuleaza toate actiunile premergatorilor.

Lasand deoparte politicul, totusi exista nevoia de a asigura niste zone esentiale pentru existenta omului, basic-urile: aer, apa, oxigen. Daca le lasi la cheremul unor terti cu viziune scurta, apar riscurile sa se produca niste catastrofe, cum ar fi topirea calotei, incalzirea globala, diversele forme de epidemii de saracie… In raport cu aceste riscuri au aparut niste actori care simuleaza, si niste actori care se implica. Cei care se implica, si vorbim aici de corporatii, o fac cu gandul la profit. Ei nu vor sa abandoneze ideea de castig, pentru ca e un principiu de existenta al unei corporatii, dar isi doresc sa faca acest castig fara sa lase in urma crime.

Marea Dragoste / Tango: In cazul de fata, o data cu lansarea Ogilvy Earth, vorbim mai mult despre Petrom, care a avut deja proiecte semnificative realizate impreuna cu grupul Ogilvy?

MIRCEA TOMA: Pentru noi, in Romania, una dintre cele mai vizibile companii care e implicata in activitati de responsabilizare sociala, care intra in palaria mai mare a sustenabilitatii, este Petrom. Sigur, se tot pune problema cat de ipocrit e un operator economic care vinde poluare… Combustibilul polueaza. Fata de un operator care vinde poluare si nu se implica in programe de responsabilitate sociala, ideea pe care o practica Petrom este una salutara, pentru ca el face ceva ca sa repare din poluare. Nu polueaza Petrom, poluam impreuna! Merg cu masina, folosesc benzina.

Cat timp societatea va functiona pe baza automobilului, suntem responsabili in mod egal. Dar e cu mult mai bine sa fac ceva ca sa previn dezastrele, decat sa nu fac nimic. Deci acest mod de gandire nu e ipocrizie, dimpotriva, este salutar. Ca reprezentant al unei organizatii non-profit, eu aleg sa ma implic doar in programe de acest fel, nu in programe care sunt doar de fatada, dintre care multe sunt cele girate politic.

Marea Dragoste / Tango: Cum ai ajuns sa te implici in zona asta de activitate? Cum ai inceput, in activitatea ta, la un moment dat, sa fii interesat de zona asta, de tot ce tine de ecologie, de responsabilitate sociala?

MIRCEA TOMA: Agentia de Monitorizare a Presei, pe care o reprezint, este o organizatie neguvernamentala care se ocupa de sanatatea comunicarii in spatiul public.

Marea Dragoste / Tango: Dar cum ai ajuns acolo? Nu ai facut asta de la inceput. Ai fost psiholog, ai fost jurnalist… Cum ti-a venit la un moment dat ideea sa te implici si in altceva decat in scrisul propriu-zis?

MIRCEA TOMA
: Cred ca totul a pornit cu sentimentul de frustrare pe care l-am simtit ca mi-am abandonat profesia, atunci cand deja lucram mai mult ca ziarist la Academia Catavencu, decat ca psiholog…

Marea Dragoste / Tango: Dar de ce ai plecat?

MIRCEA TOMA: Pentru ca in firea mea m-am simtit mult mai apropiat de jurnalism, mai ales atunci cand se intampla in Romania o mare transformare, in anii ’90, imediat dupa evenimentele din decembrie. Iar apoi mi se pare mult mai interesant sa intervin social, decat sa comentez social. Atunci, pe langa jurnalistul frustrat ca nu mai face psihologie sociala,  s-a dezvoltat un tip de activitate de psihologie sociala aplicata, care inseamna activitatea de la Agentia de Monitorizare a Presei, care e o activitate tipica, ce valorifica o metodologie de psihologie sociala, psiholingvistica, la un moment dat.

Dar pe mine nu ma multumeste sa masor si sa constat, vreau sa intervin. Aceea este o activitate de sanogeneza, incerci sa insanatosesti o zona. Cat am reusit, nu ma intreba. Dar cred ca am reusit, insa nu in mod direct. Este foarte greu sa intervii direct asupra comunitatii presei. Si, atunci, noi ne-am dus la consumator, pentru ca un consumator critic va avea degetul de pe telecomanda suficient de inteligent ca sa duca dupa el televiziunile. Televiziunile arata azi cum arata, pentru ca arata degetul consumatorului prost. Dar nu va mai fi asa… De aceea exista acum in liceu o disciplina numita „competenta in mass-media”, pe care noi am promovat-o si care va avea efecte peste 20 ani.

Acum ziaristii, colegii mei, nu stiu ce le-am pregatit, dar, in principiu, sansa ca, in timp, un public mai exigent sa traga dupa el presa va fi o bucurie comuna. Fiindca nici ziaristul nu e fericit sa faca ceea ce face astazi pentru un consumator de un nivel foarte scazut. Deci aceasta este o activitate de dezvoltare durabila, pentru ca e nevoie de un consumator responsabil de presa.

Marea Dragoste / Tango: Ce inseamna un consumator responsabil?

MIRCEA TOMA: Un consumator responsabil de presa va incuraja presa sa publice subiecte de interes public, nu subiecte interesante pentru public. Subiectul interesant se adreseaza zonelor subcorticale: crima, sange, sex. Cele de interes public nu sunt interesante intotdeauna, dar daca am putina scoala si putina educatie pentru a discerne intre informatiile pe care mi le varsa presa, sa aleg ceea ce imi regleaza mie viata pe termen lung, atunci presa va incepe sa scrie despre: dezvoltare, mediu, cianuri si nu doar despre violuri si accidente. Vorbesc ingrosand putin tonul, sigur ca nu se intampla chiar asa.

Dar exista un dezechilibru clar intre natura informatiilor de interes public si cele comerciale. Deci eu sunt in miscarea de dezvoltare durabila inca de cand exista Agentia de Monitorizare a Presei, fara sa-mi dau seama. Azi aflu cum se numeste ce faceam eu atunci. Azi imi dau seama ca privind inapoi in ultimii 10 ani de zile, in Romania exista deja urme  consistente ale interventiei sustinute a unor organizatii care nu sunt guvernamentale, nu spun numai neguvernamentale pentru ca ma refer si la domeniul privat, corporatie, business  si la cele non-profit, care au lasat in urma lor ceva cu care nu se poate lauda niciun guvern pentru ca niciun guvern nu are timp suficient  ca sa lase ceva in urma. Eu nu accept sa lucrez cu corporatii care sunt pe fata orientate si cladite ca sistem de valori exclusiv pe profit si cu zero responsabilitate fata de ce lasa in urma.

Marea Dragoste / Tango: Cum arata viata ta in afara acestei activitati? Urmaresti de placere presa in vreun fel? Te mai uiti de placere la un post de televiziune? Ce ti-a ramas, ca spectator, ca cititor?

MIRCEA TOMA
: Daca ma citesc la nivel afectiv, am un moment prost ca sa-mi pui intrebarea asta pentru ca am un disconfort accentuat pe care mi-l genereaza faptul ca apartin profesiei de jurnalist. Mi-e tot mai greu sa explic de ce fac jurnalism in contextul in care imaginea acestei profesii e in cadere libera. Nu ma impac, totodata, cu aceasta idee, pentru ca stiu ca foarte multi colegi de-ai mei din presa sunt foarte buni profesionisti. Ca fenomenul care ii ingenuncheaza si mercenarizeaza si ii determina sa faca lucruri odioase nu e controlabil de ei, ci de terti. Iar raspunsul sistematic pentru aceasta situatie nu e unul simplu, nu e unul care sa se refere doar la Romania, este un fenomen care are niste tendinte si la scara mondiala. Cert  este ca acum nu prea consum presa, pentru ca sunt intr-un moment de supradoza de toxine si am reinceput sa citesc carti, ceea ce, dupa 15 ani de pauza, e totusi un lucru salutar.

Marea Dragoste / Tango: Spune-mi cateva cuvinte si despre viata ta personala,. Ai un copil mic, un baietel, si o fetita un pic mai mare?…

MIRCEA TOMA
: Da….Si am si alte doua fete mult mai mari, care sunt din productia de primavara.

Marea Dragoste / Tango: Deci ai trei fete si un baietel… Sa-ti traiasca!

MIRCEA TOMA: Am garantat o dezvoltare durabila producand atatea personaje care o sa-si faca de cap si ele. In principiu, nu este un moment de discontinuitate intre domeniile mele de activitate. Am un exemplu cald: Targul de ONG-uri a fost un eveniment in strada, cu foarte multe corturi, in care organizatia neguvernamentala a avut prilejul sa-si etaleze produsele si la care era nevoie sa fiu si eu alaturi de colegii mei si a fost prima iesire publica a fiului meu, la trei saptamani de viata.

Marea Dragoste / Tango: L-ati luat cu voi?

MIRCEA TOMA
: L-am luat acolo, l-am expus, l-am implicat in partea de activitate a comunitatii. Am o sotie care e activist inversunat.

Marea Dragoste / Tango: Lucreaza cu tine in aceeasi organizatie?

MIRCEA TOMA: A fost in aceeasi organizatie, ulterior a lucrat in alte zone, dar din aceeasi familie de preocupari, cu aceleasi viziuni mai radicale de strada cu care ma impac, si atunci sigur ca si copiii sunt parteneri. Riscul acum, pentru un anumit public din Romania, este ca eforturile pe care le facem noi pentru a responsabiliza sa nu esueze in a agasa. Campaniile cu impaduriri sunt foarte necesare. E loc sa pui pomi in Romania in nestire. E, insa, o problema in felul in care se comunica lucrul asta, pentru ca a devenit oarecumva un exercitiu de rutina. Inca o firma isi face putina imagine plantand niste pomi…

Marea Dragoste / Tango: …Si, eventual, mai ia niste bani de la stat. Cam asta e perceptia. Oamenii au devenit sceptici.

MIRCEA TOMA: De-asta e important ca un produs de acest gen sa nu ramana la momentul in care te afisezi public, cu niste puieti de pomi, o groapa, un harlet si doua fotografii, ci sa urmaresti produsul ala in timp, sa arati ca el exista si creste. Ca numai procesul da consistenta. Gestul in sine risca sa se piarda in efemerul campaniilor de PR, daca nu este urmarit.

Marea Dragoste / Tango: Si noi cum facem diferenta? Pe cine credem si pe cine nu credem?

MIRCEA TOMA: Avem nevoie ca in scoala sa existe o modalitate de transmitere a instrumentelor cu care elevul sa stie sa interpreteze  ceea ce se petrece, ca sa fie critic,  sa diferentieze ce e de fatada de ce e pe bune. A inceput sa se faca asta, pentru ca era nevoie.

Marea Dragoste / Tango: Si sa invete sa citeasca printre randuri, pentru ca, adesea, presa e platita.

MIRCEA TOMA
: Acum, in scoala, aceasta disciplina exista. Copiii invata cum sa citeasca presa, critic. Dar nu e suficient sa facem disciplina asta in liceu, ar trebui sa fie adaptata si pentru clasele primare.

Marea Dragoste / Tango: Cat de mult te ajuta formatia ta de psiholog in ceea ce faci?

MIRCEA TOMA: Mult, foarte mult…In primul rand metodologia. Rigoarea in masurare si in comunicarea rezultatelor, sa nu te lansezi in interpretari libere pornind de la niste date empirice, ci sa ramai in limita datelor. Asta m-a ajutat mult pe mine si institutia in care functionez. Am promovat acest model de functionare, si asta a facut ca institutia sa isi castige credibilitate. Astazi, dupa 14 ani de existenta, dupa toate atacurile care au fost pe parcurs, la finalul unei perioade grele, am ajuns ca, daca iesim cu un produs, acela sa nu mai fie atacat pe motive de credibilitate.

Marea Dragoste / Tango: Dar pe tine, la nivel personal, cum te-a ajutat formatia ta de psiholog? Te ajuta sa traiesti mai bine, sa fii mai fericit? Sa intelegi mai mult din lumea asta?

MIRCEA TOMA: In primul rand, se pare ca lenea m-a facut sa resping presiunea familiei care ma voia medic, si am ales o varianta care mie mi s-a parut, atunci, ceva mai comoda: psihologia. Este si mai comoda, dar adevarul este ca am ales-o pentru ca am simtit-o ca mi se potriveste, ca am probabil facilitatea de a intra in comunicare mai usoara cu cel de langa mine. Si intr-adevar, ma simt confortabil ca psiholog, indiferent de forma in care ma valorific ca psiholog, pentru ca mi se potriveste, ma ajuta ca nu fac ceva contra firii mele.

Marea Dragoste / Tango: Dar la nivel familial, interpersonal, reusesti sa fii mai fericit decat alti oameni daca esti psiholog?

MIRCEA TOMA
: Nu sunt psiholog acasa. Nu pot fi psiholog. Acasa traiesti ca orice alti oameni. Te ajuta un picut sa intelegi mai repede ce ti se intampla, dar, de fapt, acasa nu poti fi terapeut. Acasa esti barbat, ea e femeie, el e copil, tu esti tata… Sunt niste elemente care te ajuta, dar nu esti niciodata psihologul familiei tale.

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *