Modelele noastre au modelele lor?

de

S-ar zice ca, daca esti vedeta, lumea intreaga vrea sa semene cu tine, tu n-ai avea niciun motiv sa vrei sa semeni cu altii. Si totusi, chiar si in cazul unor persoane publice cu mult farmec, descoperim, iata, dorinta de a-si crea modele, de a semana cu personaje care le-au marcat viata si cariera. Doi tineri celebri si in voga, Simona Patruleasa si Mihai Traistariu, ne-au dezvaluit parerea lor despre idoli si posibile transformari personale.

Simona Patruleasa: Alegerea unui idol poate sa aiba efect negativ
Cand eram mica, imi doream sa seman cu mama (pentru ca, fizic, seman cu tata). Cred ca era si normal sa-mi gasesc modele in imediata apropiere, dar mai ales in persoanele cele mai dragi mie. Existau persoane pe care le admiram si care au fost si au ramas un exemplu pentru mine: doamna invatatoare – tanara, frumoasa si blanda (poate si acesta a fost unul dintre motivele pentru care am ales, mai tarziu, sa fiu cadru didactic) si doamna profesoara de chimie  – o femeie extrem de frumoasa, eleganta, dar si exigenta.
In adolescenta, nu am avut idoli din lumea artistica. Am avut si am modele, nu idoli. Cred ca atunci cand ajungi sa idolatrizezi pe cineva, poti sa ajungi sa fii chiar si irational in anumite privinte si nu este cazul meu. Am ramas constanta si, in ziua de azi, am aceeasi admiratie si respect pentru acele persoane. Deci, nu poate sa fie vorba de o toana.
Nu mi-am dorit sa seman cu actritele din filme sau cu artisti de la noi.
I-am apreciat si admirat, dar atat. Cred ca este mai bine sa fim realisti, sa ne multumim cu felul in care aratam sau sa muncim pentru a arata mai bine, pentru ca fiecare dintre noi avem ceva frumos, ceva numai al nostru. Pentru un tanar alegerea unui idol poate sa aiba efect negativ. Si spun asta pentru ca sunt tentati sa imite nu doar aspectele pozitive din viata lor. 
A imita stilul este altceva. Daca iti doresti sa semeni fizic, atunci este o problema. Eu nu am incercat sa imit nici macar stilul unei persoane cunoscute, pentru ca sigur nu ar avea acelasi efect si e mult mai bine sa fim originali. Asta nu inseamna ca nu apreciez si nu admir.
 Si acum, si la batranete, mi-as dori sa seman cu mine si nu o spun din lipsa de modestie, dar chiar daca mi-as dori sa seman cu Angelina Jolie, cu siguranta acest lucru nu s-ar intampla si, in general, nu-mi place sa visez la lucruri irealizabile. Imi doresc sa imbatranesc frumos si sa-mi accept cu normalitate varsta si toate transformarile ei. Admir mai mult loialitatea, onestitatea, puterea de munca si profesionalismul persoanelor din jurul meu. Frumusetea trece… raman alte calitati pe care le avem sau nu.

Mihai Traistariu: Acum zece ani, credeam ca-s naspa rau de tot!
In gimnaziu, voiam sa devin prof de mate… ca sora mea. Ea era pentru mine un model de om realizat, respectat si iubit. In liceu, voiam deja sa devin actor sau cantaret si aveam ca repere pe Tom Hanks si Michael Bolton. Mi s-a si zis, la un moment dat, ca am ceva din fizionomia lui Michael Bolton si din ambitusul lui vocal. La capitolul ambitie, l-am mostenit pe taica-meu, artist plastic, care nu dormea linistit daca nu picta sau nu desena ceva in fiecare zi. Dar modelul principal in ceea ce priveste telurile inalte ramane mama mea, Natalia. De la ea am mostenit dorinta de a fi cel mai bun in domeniul in care activez si tot de la ea am mostenit si vocea. Totusi, am imprumutat ceva tehnica vocala de la Mariah Carey, a carei voce m-a fascinat pe toata perioada adolescentei.
Acum deja am multe modele. In fiecare domeniu am cate unul. Pana si pentru felul de a fi si a ma comporta am un model. Si nu sunt neaparat persoane celebre. Sunt oameni pe care i-am intalnit si care m-au fascinat cumva. La mine… clar n-a fost o toana! Devenise un mod de viata. N-am avut niciodata, totusi, un model de frumusete fizica. Neconsiderandu-ma un barbat atragator, n-am vrut niciodata sa seman cu vreun Brad Pitt sau Tom Cruise! Am vrut sa seman doar cu… mine! Mi-am descoperit alte calitati, pe care am cautat sa le dezvolt cat mai mult si sa ma folosesc de ele pentru a reusi ceea ce mi-am propus!
Cred ca ne influenteaza faptul ca ne dorim sa semanam cu cineva. La un moment dat, in liceu, cand incepi sa ai complexe fizice, iti iei un reper, un model, si incerci sa-ti apropii infatisarea, look-ul de acea persoana. La mine a fost pe dos! Ma credeam urat si
mi-am bagat mereu in cap ca oameni precum Gérard Depardieu sau Barbra Streisand au reusit prin talent, chiar daca au fost urati!
Ei bine, dupa ce am reusit in muzica, am inceput sa citesc sau sa aud despre mine si complimente gen: simpatic, dragalas, scump etc, iar astea au eliminat orice complex din copilarie. Iar cand mai vine si cate-o batranica sa ma pupe dupa concert si-mi spune ca-s mai frumos in realitate decat la televizor… chiar ca nu mai inteleg nimic! Acum 10 ani, credeam ca-s naspa rau de tot!
Cred, in schimb, ca exista oameni care nu si-au dorit niciodata sa semene cu cineva. Cu siguranta cei frumosi de la natura nu mai au nevoie sa-si aleaga alte modele decat pe ei insisi! Si totusi, multi dintre ei au o oarecare aroganta capatata in timp datorita frumusetii lor… si pierd mai mult in viata decat un om cu o frumusete simpla, insa cu o minte agera, sclipitoare!
Acum, as vrea sa seman cu Tom Hanks! Un actor realizat pe toate planurile. E iubit, respectat si foarte apreciat in bransa si, cu siguranta, implinit sufleteste!
Iar la batranete as vrea sa seman cu Mr. Bean! Sunt un tip vesel si sunt convins ca latura asta se va amplifica din ce in ce mai mult pe parcursul anilor, astfel incat, pe la 90 de ani, voi fi un mosulica plin de umor.
Asa… un fel de Jim Carrey!

 

Categorii:
Dosar

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *