Mony Bordeianu: Stiu ca Nicu Covaci si cu mine vom face inca multi ani muzica impreuna

de

Mony Bordeianu este fondator al trupei Phoenix, fost tobosar al trupei Sfintii si cel dintai solist al trupei noastre atat de iubite care a compus Canarul, Fata verde, Vremuri… Este omul care nu s-a dezis niciodata de Nicu Covaci si cel care a sarit intotdeauna sa-i ia apararea, pentru ca ii leaga o prietenie de o viata. Cei doi nu seamana, insa, unul cu celalalt. Mony Bordeianu e rebel, romantic si indragostit mereu, in timp ce Covaci e razvratit si dur.
Intr-un interviu exclusiv, Mony Bordeianu ne-a vorbit despre viata si despre dragostea lui secreta, despre muzica si despre ratacirile sale prin lume, despre visurile pe care urmeaza sa le implineasca in curand…

Toata viata mea a fost o continua calatorie…

Marea Dragoste / Tango: In ce fel de familie te-ai nascut? Ce erau parintii tai si ce fel de copilarie ai avut?
Mony Bordeianu: M-am nascut in 26 februarie 1948, intr-un sat nu departe de Timisoara, la Dudestii Noi, pe atunci se chema Besenova Noua (rade). Acest nume dadea intotdeauna prilej de zambete cand eram cu iubita mea… Satul era un sat de schwabi banateni-nemti. Din partea mamei eu sunt neamt, ceea ce nu e neaparat un avantaj. Tata a fost invatatorul mamei, ea – eleva lui. Asa s-au cunoscut. Tata fusese ofiter in razboi, iar dupa razboi l-au facut invatator, insa, mai tarziu, a lucrat ca inspector contabil la Judetul Timis, alocat pentru colectivele agricole, ceea ce ne-a ajutat sa nu ducem lipsa de fructe, carne etc. etc. Mama era casnica, iar bunica lucra la colectiva din sat.
Am avut o copilarie frumoasa si fericita, cu multe schimbari de localitati. Dupa nasterea mea, tata a fost mutat la Bihor, iar mama si cu mine am mers dupa el. Mi s-a spus ca in loc de lapte de mama, ca mama nu avea, eu mancam mamaliga si ceapa (rade). Dupa Bihor, la Biled, dupa Biled, iara la Dudestii Noi, dupa aia la Lugoj si iar Dudestii Noi. Acum, cand imi amintesc, imi dau seama ca toata viata mea a fost o continua calatorie… Si, in sfarsit, la varsta de 12 ani, am ajuns la Timisoara.

Marea Dragoste / Tango: Ai fost un copil cuminte? Ascultator? Linistit?
Mony Bordeianu: Nuu! Cat eram mic, la gradinita si in primele clase, eram imposibil! Cuminte si linistit in niciun caz nu erau atributele mele. M-au dat afara de la gradinita din cauza asta, asa ca mergeam cu bunica de dimineata la colectiva. La cules de tutun, porumb, lubenita etc. Dar mie asta mi-a placut enorm! Eu conduceam cai, mancam cu lucratorii, slanina si ceapa, pentru un copil de 4-5 ani asta e o aventura a la Huckleberry Finn!

Marea Dragoste / Tango: Dar cu invatatura cum stateai?
Mony Bordeianu: Am invatat devreme sa citesc. Primeam de la sora mamei, care statea in Germania, carti de Fenimore Cooper, cu povesti cu indieni si, fiind atat de interesante, am invatat devreme sa citesc. Dar n-a fost bine! Din cauza asta, la scoala, in clasa intai – faceam scoala in limba germana – Mony se plictisea, iesea din clasa, trebuia luat cu forta inapoi. Tot nu ma facusem cuminte si linistit…

Marea Dragoste / Tango: Dar cand ti-ai dat seama ca ai talent muzical? Cum ai descoperit asta?
Mony Bordeianu: Am inceput devreme si cu muzica. Melodiile, sunetul de instrumente, ritmurile si dansul m-au atras de mic copil. Cand era dans in sat, acolo eram si eu, si invitam fetele de 18 ani sa danseze cu mine (rade). Mama imi povestea ca inca de mic de tot, ma lua la dans in sat si eu in fata orchestrei dirijam si ma miscam… Am fost foarte atras de muzica de mic. Eu voiam sa invat pian inca de la varsta de 6 ani, insa tata a zis ca pianul e prea scump si mi-a cumparat o vioara. Nenorocirea a fost ca invatatorul meu de clasa era si profesorul meu de vioara si cum dadeam un ton fals, tac, cu arcusul peste urechi. Asa ca dupa doi ani de dureri de urechi… (rade)… am lasat-o balta cu vioara. Dupa clasa a 3 la scoala germana am trecut la scoala romana. Ma intrebase tata ceva pe romaneste si eu i-am raspuns “un vaca”, in loc de “o vaca”, asa ca tata a luat masuri si… a trecut baiatul la scoala romana. Pe cand din clasa intai pana intr-a treia eram tot primul sau al doilea in clasa, la romani m-am cam asezat in “mijloc” si cam pe acolo am ramas in tot timpul educatiei mele scolare. Aveam interese la anumite chestii, la istorie, geografie, limbi straine, sport, in rest, insa, nu prea. Si apoi, in privat, incepand cu clasa a 4 am luat lectii de franceza, si din clasa a 6 am facut rusa, obligatoriu… (Acum stiu germana, engleza, franceza, italiana, ceva rusa si spaniola, maghiara pe care am invatat-o inca din copilarie. Dar asta nu are nici o importanta. Nu ma face un om mai destept si nici mai bun decat altii.) Revenind, cand eram la Lugoj am avut si prima aparitie in public. Eram la gradinita si s-a facut un spectacol de dans, iar eu, desi a trecut atata timp, tin bine minte ca am avut costum de cazac si dansam cazacioc. Dar viata ceva mai interesanta a inceput la varsta de 12 ani la Timisoara. Oras, tramvaiuri, cinematografe, muzica la radio, lumina electrica, WC in casa si nu in curte si fara lumina electrica ca la sat. Cat am trait la sat, tot ce era la nivel cultural era dansul de sambata pentru tineret la casa de cultura si, odata pe luna, film. Imi aduc aminte si acuma cum am vazut “Opera Aida” pe film. Fantastic!

Eu eram la chitara si… la dans, adica faceam show! Dadeam in chitara electrica de la bunica, nebagata in priza, si faceam show in geaca mea de piele, de parca eram Elvis, fara sa-l fi vazut vreodata. Asta a fost inceputul meu!

Marea Dragoste / Tango: Si acolo, la Timisoara ai inceput sa canti cu adevarat?…
Mony Bordeianu: In Timisoara stateam pe Gheorghe Doja 10, intr-o vila in care noi imparteam bucataria, baia si WC-ul cu o alta familie. Si vecinul meu de-acolo, din casa asta pe care o imparteam, canta la ghitara. Ei, bine, asta m-a fascinat! De la el si de la prietenul lui am inceput pe la 14 ani sa invat ghitara. Se spune ca eram pe atunci o aparitie interesanta…

Marea Dragoste / Tango: Adica frumos!
Mony Bordeianu: (rade) Nu frumos, “interesant”… Primeam haine de la bunica mea care intre timp plecase in Germania. Aveam geaca de piele, pantaloni stramti de catifea verde, camasi interesante, si mai si zdranganeam putin la ghitara. Eram interesant! Prin intermediul prietenului asta care imi arata cate ceva la ghitara (Rudolf Belgrasch, actor la Teatrul German din Timisoara – l-am reintalnit dupa ani de zile aici in Germania, tot actor, la teatrul din Oldenburg), deci prin intermediul lui l-am cunoscut pe Petea Umanschi, care in Timisoara era cunoscut ca se ocupa de formatii de muzica. Prin el am ajuns la formatia Uzinei de baterii din Timisoara. Eram acolo Pilu Stefanovici la tobe (mai tarziu baterist la Sfintii si Phoenix), Wertheimer la Saxofon, Paul Weiner la pian, Harry Coradini la voce, mai era un ghitarist, dar i-am uitat numele, iar eu eram la chitara si… la dans, adica faceam show! Dadeam in chitara electrica de la bunica, nebagata in priza, si faceam show in geaca mea de piele, de parca eram Elvis, fara sa-l fi vazut vreodata. Asta a fost inceputul meu!

Marea Dragoste / Tango: Si pe Nicu Covaci cand l-ai intalnit?
Mony Bordeianu: Cand era cald, mergeam la bazinul Usoda si inotam si jucam prinsa sub apa. Acolo i-am cunoscut pe Nicu si pe Kamo (n.r. Kamocsa Bela). Ei aveau o trupa de agitatie la liceul nr. 2. Cu Nicu ma intalneam si in Parcul Rozelor si faceam sport impreuna, gimnastica, flick-flackuri si dintr-o discutie intr-alta, am descoperit ca amandoi cantam la ghitara. Ei, de atunci, cam prin 62, am inceput sa ne intalnim zilnic dimineata inainte de a merge la scoala. Cantam impreuna pe doua voci, de la Cielito Lindo la Love me do. De la el am invatat sa cant pe doua voci. Faceam si canotaj impreuna, eram si vecini, (el statea doar la doua strazi paralele de mine) asa ca am facut formatie impreuna. El la adus pe Kamo, l-am gasit pe Claudiu, care era vecin cu mine, si am facut formatia Sfiinti. Nicu, Kamo, Claudiu la ghitari, toti trei pe un radio vechi schimbat in amplificator. Iar eu la o toba de pioner tineam ritmul si cantam de rupeam fara microfon, sezand pe scaun in spatele lor. Am cantat la Liceul 1 si la Liceul 7, la balul de bacalaureat. Cantam de toate, dar, intre timp, aparuse o muzica noua, Shadows si, in special, Beatles. Asta a fost pentru noi revelatia. Am inceput sa repetam si sa ne slefuim repertoriul. Iar dupa un timp ne-a fost clar ca ne trebuie un tobosar, asa ca am vorbit cu Pilu si asa am ajuns eu de la tobe la cantat vocal. Intre timp, ajunseseram toti la facultate si asa am ajuns sa cantam la cantina de la facultatea de Mecanica in fiecare sambata. Asta ne-a sudat tot mai mult impreuna si am devenit tot mai versati. Numele de Sfintii a devenit cunoscut in toata Timisoara. Si noi, mici vedete.

Eram o pereche interesanta, toata lumea deja zicea prin oras: “Mony si Marietta se plimba la Violeta” (Violeta era o cofetarie). Cu toate ca m-a inselat la un moment dat, eu, romantic, si mai ales pentru ca ii promisesem “daca plec din tara vin ma casatoresc cu tine si te scot de aici”, am si facut asta si ne-am casatorit cand m-am intors in 72 din State!

Marea Dragoste / Tango: Ti-a trebuit curaj ca sa iti asumi o asemenea vocatie? Ai oscilat, gandindu-te ca poate ar trebui sa apuci alta cariera, mai sigura, mai banoasa?
Mony Bordeianu: Tata, cand am terminat liceul, mi-a zis: Nu vrei sa devii doctor, sa scrie pe usa “Dr. Bordeianu”? Eu i-am spus: „Nu! Ma duc la facultatea de Educatie Fizica, ca e mai usoara si am mai mult timp pentru muzica!” Si-atunci mi-a raspuns: „Bine, baiete, fa cum crezi tu”… Am avut parinti foarte intelegatori. Nu m-au obligat la nimic si m-au sprijinit intotdeauna. Bunica ne-a trimis din Germania o statie de amplificare Selmer, o ghitara si un microfon Shure, asa ca eram si bine echipati cu instrumente. Dupa un timp am primit o statie de voci Echolett, tot de la bunica si de acuma chiar ca nu mai exista formatie in tara cu echipamente de instrumente si amplificatoare mai bune. Noi, la fel, deveneam tot mai buni si incepusem sa compunem… Veneam cu o melodie la Nicu si o prelucram impreuna, mai adauga el un acord, mai o melodie si, la fel ca Lennon-McCartney s-a format Bordeianu-Covaci, cu rezultatul cunoscut. Vremuri, Canarul, Nebunul cu ochi inchisi, Totusi ca voi sunt, Eschimosul, Floarea stancilor etc. etc.

Marea Dragoste / Tango: Deci a venit si recunoasterea, imediat…
Mony Bordeianu: Da, am luat si premiul 1 la festivalul studentesc de la Iasi, in 68, deja sub numele de Phoenix. Acolo l-am cunoscut pe Cornel Chiriac, care mi-a devenit un bun si deosebit prieten, si managerul nostru. El a aranjat sa scoatem primul si al doilea disc, ne-a aranjat aparitii la TV, imprimari… Muzica pentru filmul “Canarul si Viscolul”… Deveniseram idoli si vedete. Intre timp ne chema Phoenix si eram chiar o gasca deosebita. Aveam camasi facute de mama lui Nicu, pantaloni cum purtau Rolling, facuti de un croitor priceput, cizme la comanda… Ce altceva puteam face cu banii castigati? Intre timp castigam mai mult decat castiga tata. Asa ca ieseam cu prietenii si mancam si beam. Cand se canta la mare, venea toata gasca, Dudu (Radu Chiselita), Chaka, Mike, Paul (Victor Suvagau), Victor Carcu. Paulus (Suvagau) si Carcu aveau un mare rol in gasca, ei faceau sau ajutau la multe texte de la compozitii.

Marea Dragoste / Tango: Spune-mi, te rog, si cand te-ai indragostit serios, pentru prima oara. Va dadeau tarcoale mii de fete, presupun…
Mony Bordeianu: Fete erau destule! Dar eu ma indragosteam de multe ori de cele false sau, alta data, cand as fi putut profita, eram prea prententios. Ba mi se parea ca avea piele de gasca (rade), ba avea mainile reci cand ma mangaia (rade), ba avea gura prea mare sau prea mica… si asa mai departe. Ma indragostisem de una cu voce joasa, Marietta. Eram o pereche interesanta, toata lumea deja zicea prin oras: “Mony si Marietta se plimba la Violeta” (Violeta era o cofetarie). Cu toate ca m-a inselat la un moment dat, eu, romantic, si mai ales pentru ca ii promisesem “daca plec din tara vin ma casatoresc cu tine si te scot de aici”, am si facut asta si ne-am casatorit cand m-am intors in 72 din State!

Marea Dragoste / Tango: Te-a inselat si ai iertat-o? Apoi ai facut asemenea sacrificiu pentru ea? Nu ai fost un pic prea… generos? Oricum, mai tarziu, relatia voastra nu a rezistat si ati divortat…
Mony Bordeianu: In general incerc sa inteleg de ce fac femeile acest lucru. Si noi il facem cateodata, mai putin cand iubim cu adevarat. Ea era insa tanara si voia probabil sa mai incerce si altceva… Iar eu o iubeam. Dupa ce s-,a despartit de mine a stat mult timp la mama si ii tot spunea ca “am fost cel mai bun baiat pe care l-a cunoscut vreodata, dar eram prea tineri”. Mi-a fost greu sa ma despart de ea, dar cred ca la urma urmei a fost bine pentru amandoi. Daca as fi ramas cu ea acolo in State, nu ar fi urmat din nou intalnirea mea cu Nicu si Phoenix. Asa a fost sa fie!.

Cu toate ca nu-i vazusem niciodata pe Beatles, Rolling; Kinks etc., a dansa si a face show imi venea din simturi si din suflet. Privind inapoi si vazand filme vechi cu mine, eram de fapt cuminte in ce priveste miscarile pe scena, fata de cum ma misc si fac show azi!

Marea Dragoste / Tango: Cum ai descoperit in tine nevoia de a fi spectaculos, puterea de a fi un solist care nu semana cu nimeni altcineva? Povestea Baniciu intr-un interviu ca i-a fost greu sa vina dupa tine, pentru ca erai extrem de spectaculos, faceai tumbe pe scena, cantai cu capul in jos, dansai, erai un fenomen pe care ii era greu si teama sa incerce sa il inlocuiasca.
Mony Bordeianu: Cu toate ca nu-i vazusem niciodata pe Beatles, Rolling; Kinks etc., a dansa si a face show imi venea din simturi si din suflet. Privind inapoi si vazand filme vechi cu mine, eram de fapt cuminte in ce priveste miscarile pe scena, fata de cum ma misc si fac show azi! Pe atunci insa nu era nimeni sa fie atat de exploziv sau extravertit in ceea ce facea. Eram considerat cel putin “nebun, drogat, homosexual” etc. etc. Duceam intr-adevar o viata excesiva. La 7 la facultate, 6 ore de sport, dupa masa la pat cu Marietta, seara repetitie, iar noaptea cu Spitzly (Gunther Reininger ajuns intre timp pianist la Phoenix, dupa ce Claudiu plecase) Paulus, Chaka, Circu la restaurant, mancat si baut pana pe la ora 2 si ziua urmatoare la 7 iarasi la facultate. La mare cantam de la 11 la 5 dimineata, dupa aia oricum nu mai dormeam, ca iara aveam de a face cu fete… aventuri cu fete la mare, o indoneziana, o daneza, mai o romanca, eram tineri. O dragoste mai serioasa, o relatie mai serioasa o aveam cu Marietta. Apoi a urmat turneul cu Teatrul de Revista din Ploiesti, cu trenul prin toata tara, finalul fiind la Bucuresti. Aveam si dansatoare, iar asta a fost intr-adevar ceva fain pentru noi. Si atunci fiecare si-a gasit cate o iubita, numai eu ma incapatanasem sa o aleg pe o doamna cantareata de 36 de ani, care m-a tot tinut la distanta in fiecare noapte. Si cand a vrut in sfarsit, la Bucuresti, i-am spus eu: Nu! Intre timp gasisem o fata la Brasov, care a venit dupa mine la Bucuresti…

Marea Dragoste / Tango: Nu erau cam multe fete, nu aveai probleme, nu le incurcai intre ele, nu se suparau?
Mony Bordeianu: Aveam de multe ori probleme cu fetele (rade). Marietta, de exemplu, m-a palmuit cand i-am spus ca e prea tanara. Aflasem ca are abia 15 ani si eu aveam deja 20. Dar ea nu m-a lasat in pace, a instaurat teroarea telefonica, nu s-a lasat pana nu ne-am culcat impreuna. Fosta prietena a lui Tudan a venit cu mine cat am stat la Bucuresti cu Chiriac sa pregatim primul disc, si dupa aia a venit la mare, si apoi voia sa vina la Timisoara sa ne casatorim?!!! Marga m-a urmarit ani de zile inca din liceu, si cand in sfarsit ne-am culcat impreuna, m-a zgariat pe spate ca o nebuna, pana la sange. Altele au plans ca le-am refuzat… Insa de fiecare data eu am fost idiotul si azi platesc pentru faptul ca nu m-am comportat intotdeauna ca un domn. Eram tanar si nebun.

Marea Dragoste / Tango: Si simti ca ai platit sau ca platesti pentru suferintele pe care le-ai produs fetelor si femeilor in anii aceia?
Mony Bordeianu: Ma gandesc de multe ori, ca anumite dureri si dezamagiri pe care le-am avut mai tarziu in viata cu sexul opus, a fost datorita faptului ca nu m-am purtat intotdeauna ca un domn. Sunt sigur ca exista un fel de echilibru, o balanta in viata. “The love that you give, is the love that you get”.

Marea Dragoste / Tango: Erai, deci, in plina glorie si, totusi, la un moment dat ai plecat, desprinzandu-te de Phoenix. De ce?
Mony Bordeianu: Din pacate toate aceste minunatii ale vieti mele s-au intrerupt destul de abrupt odata cu primirea pasaportului de plecare din tara. Familia mea a depus actele de plecare inca din 53. In 58 a primit bunica pasaport, iar noi, mama si fratele meu, in 70. Nu se mai astepta nimeni sa primim actele de plecare. Dar le-am primit si m-au dat afara de la facultate, au venit sa ma ia in armata. Atunci am stat cateva saptamani cu Nicu la casa de nebuni ca sa nu ne ia in armata… Dupa aceea s-a organizat un concert pentru sinistrati in Timisoara si pana la acel concert iara am fost scutit de armata si dupa aia am primit insfarsit pasaportul in mana si m-au lasat in pace. Acela a fost ultimul meu concert cu Phoenix inainte de plecare. In iulie 70 am luat trenul spre germania… De ce? De ce am lasat Phoenix? Nu as vrea sa treaca nimeni prin starea mea de atunci. Durere si tristete e putin spus. Eram rupt in doua. Pe de o parte era familia mea si pe de alta parte viata mea toata: trupa, prietenii, Nicu, Marietta, viitorul meu…

Marea Dragoste / Tango: A trebuit sa alegi…
Mony Bordeianu: A trebuit sa aleg familia. Mama si Fredy, fratele meu de 15 ani, nu ar fi plecat fara mine. Bunica ar fi murit de durere ca nu venim si ca astfel viitorul lui Fredy e distrus. El avand doar 15 ani, avea tot viitorul in fata lui, trebuia sa plece. Si, intr-adevar, in State a studiat balet, a devenit balerin si azi e director si manager la compania “Ballet Nuevo Mundo de Caracas”, in Venezuela. A dansat in toata lumea (chiar si in Timisoara) a cunoscut oameni deosebiti. Marcia Haydee, Barischnikov, Maurice Bejart, deci a avut un destin pe care in Romania nu l-ar fi avut. Dar pentru mine si viata mea de artist, plecarea a fost sfarsitul.

Marea Dragoste / Tango: Nu ai incercat sa canti si in strainatate?
Mony Bordeianu: Am incercat in Germania, impreuna cu Chiriac, care intre timp ajunsese la Europa Libera, am incercat sa fac ceva, am incercat in State cu niste baieti, dar nu a fost Phoenix, nu a fost Nicu… Nicu si cu mine suntem ca doi frati siamezi, cel putin eu simt asa. Cu el pot realiza totul, in timp ce fara el ma simt doar pe jumatate. Eu eram nebunul si el incapatanatul chibzuit care aranja sa fie totul bine. Asta mi-a lipsit in State, asta mi-a lipsit enorm. Dar viata a mers insa inainte, atat pentru mine, cat si pentru Phoenix.

Cand pleaca un cantaret si compozitor dintr-o trupa si trupa vrea sa continue, ori canta altul din trupa (cum a fost la Genesis cu Phil Collins) si se cam mentine acelasi stil, ori vine un cantaret nou si se schimba si stilul, (cum a fost la Phoenix cu Baniciu) ceea ce nu inseamna deloc ca formatia e mai proasta.


Marea Dragoste / Tango:
Te-ai mai intors, la un moment dat…
Mony Bordeianu: Da, in 72 m-am intors in tara, m-am casatorit cu Marietta, i-am vazut pe baieti, am mai cantat odata cu ei la o ruga si am fost impresionat placut de Ioji si de vocea lui Baniciu.

Marea Dragoste / Tango: Deci ti-a placut Baniciu? Ce-ai spus cand ai aflat ca el e in locul tau? Intre voi doi, intre tine si Mircea a ramas, totusi, o concurenta, sunt resentimente sau, in timp, ati trecut peste orice competitie?
Mony Bordeianu: Eu ma gandeam sa nu aiba el raca pe mine, ca i-am suflat odata o gacica (rade…) Dar nu a fost cazul. M-am inteles intotdeauna bine cu el, am cantat si impreuna pe scena si nu numai odata, si nu a fost nici raca, nici concurenta, nici rautate intre noi. It`s not my kind. Eu nu sunt asa. Stiam de el, pentru ca am tinut legatura cu Nicu si stiam ca Baniciu a fost luat in locul meu. Cand pleaca un cantaret si compozitor dintr-o trupa si trupa vrea sa continue, ori canta altul din trupa (cum a fost la Genesis cu Phil Collins) si se cam mentine acelasi stil, ori vine un cantaret nou si se schimba si stilul, (cum a fost la Phoenix cu Baniciu) ceea ce nu inseamna deloc ca formatia e mai proasta. Din contra, cu Nicu, Ioji si Baniciu, formatia a ajuns la un nivel muzical si la o popularitate la care cu Phoenix din anii 60 nu s-a ajuns. In orice caz, a fost altfel, mai pe inima romanilor, mai pe gustul lor. Mie personal mi-a placut mult de tot Cantafabule. Nicu mi-a trimis discul la New York, iar eu m-am dus imediat cu el la Atlantic Records, insa nu am reusit sa-l plasez.

Marea Dragoste / Tango: Deci, dupa ce te-ai intors in America, ce ai facut acolo?
Mony Bordeianu: In State am lucrat la o fabrica de textile. Si, dupa moartea lui Cornel Chiriac, ca DJ la Europa Libera. Am vazut multe trupe si am inceput sa inteleg ca Vestul nu era Raiul, cum credeam noi. Aveai intr-adevar libertatea de a vedea filme si de a citi carti, lucruri care la noi erau cenzurate, dar era o societate care alearga doar dupa bani, hegemonie mondiala, egoista, superficiala… Viata mea in State se desfasura intr-un mod normal si plictisitor. Sigur ca am vazut trupe pe care mi le-am dorit atat de mult in tara sa le vad, am ascultat multa muzica, m-am reintalnit cu Cornel Chiriac pe care bunica l-a ajutat sa primeasca Green Cards, m-am intalnit cu fratii Ursulescu, o aveam pe Marietta, dar imi lipsea trupa, imi lipsea sa fac muzica, imi lipseau prietenii. In cei 7 ani petrecuti in State nu am avut un prieten. Sunt altfel de oameni, nu se leaga cu sufletul meu…

Marea Dragoste / Tango: Cum ai aflat apoi de plecarea lor din tara si cum a fost reintalnirea?
Mony Bordeianu: Intr-o zi suna telefonul:Ce faci? Cine e? Eu sunt, Nicu. Uite, suntem cu totii in Germania, nu ai chef sa vii sa cantam din nou impreuna? Intre timp divortasem de Marietta si mi-am zis: de ce nu?! Mi-am facut valiza si am plecat. Mi-am luat un concediu de doua saptamani de la lucru, sa vad ce si cum. Ce sa spun?! E de nedescris sentimentul pe care l-am simtit, sa-i vad pe baieti, pe Nicu, pe Tandarica pe care il stiam de la mare si de la festivaluri, cand era cu Rosu si Negru, pe Ioji il mai vazusem in Timisoara in 72… Pe Krauser l-am cunoscut atunci in 29 iulie 77.

Orgoliile baietilor “talentati” au luat o asemenea amploare, incat eu am fost dat afara ca „nu repetam si cantam fals”… Bineinteles ca era si invidie in joc. Solistul primea, totusi, cea mai mare atentie la concerte.

Marea Dragoste / Tango: Si a fost bine? Te-ai hotarat sa ramai cu ei?
Mony Bordeianu: La inceput totul a fost minunat. Stateam intr-o casa mare cu etaj, gradina, terasa, fiecare cu camera lui, aveam camera de repetitie, doua bai, bucatarie. Parca se indeplinise visul de a sta impreuna toata viata cu prietenii si a avea high life. Am repetat, am invatat bucatiile pe care le canta Baniciu, am facut vreo doua bucati noi si am avut cateva cantari, ba prin imprejurimi, Bramsche, Osnabruck, Melle, ba la Hamburg si Berlin. Deveniseram putintel cunoscuti prin regiunea noastra si anumiti oameni din domeniul de muzica se interesau de noi. Irmin Schmidt de la trupa Can a vrut sa ne produca, revista Melody Maker, revista germana, a scris un articol depre noi, am primit timp de imprimat la un studiou la Wilster, unde am imprimat printre altele Stars Dance, Winter si Going to Alaska. Dar nu s-a legat nimic cu un contract. Cei mai admirati de fani erau bineinteles Tandarica (care este un totbosar unic si fantastic) si Erli (Erlend Krauser) de care toti ziceau ca e un ghitarist de nivel mondial.

Marea Dragoste / Tango: Aveati si iubite, prietene?
Mony Bordeianu: Intre timp aveam toti cate o prietena. A lui Nicu nu se baga deloc in treaba noastra. A mea era prea mica sa o intereseze problemele noastre. Erli era cu Anca Graterol (de la trupa Catena), care stia cum e intr-o trupa, Tandarica cu a lui aveau altceva de facut si Ioji a avut una din Berlin, invatatoare, care stia totul mai bine decat toti ceilalti. Deci eram care incotro… In afara de asta, cantarile au devenit tot mai rare, banii pe care ii adusesem din State (vreo 6000 de $, pe care ii obtinusem din vanzarea masinii acolo) se cam dusesera. Pe mancare, pe bautura, mai un mic ajutor lui Ioji sa trimita un pachetel la fiul sau din Romania, mai niste tigari, haine etc. etc. Deci lipseau cantarile, banii si aparusera tot felul de neintelegeri legate de ce drum sa luam. Cantam in engleza sau romana? Si in plus orgolile baietilor “talentati” au luat o asemenea amploare, incat eu am fost dat afara ca „nu repetam si cantam fals”… Bineinteles ca era si invidie in joc. Solistul primea, totusi, cea mai mare atentie la concerte. Asa ca mi-am luat lucrurile, am inchiriat un apartament si am avut noroc cu parintii prietenei mele si cu alti doi prieteni care m-au sustinut si m-au ajutat cum au putut. Unul din ei mi-a ramas cel mai bun prieten pana azi. L-am cununat, i-am botezat copilul. Cat a stat in Peru, mi-a trimis bani sa vin acolo, eu l-am invitat la Caracas si la Aruba (pentru ca un timp am stat in Caracas) si pana azi ne vedem in fiecare sambata in sauna si dupa aia mergem la el, la gatit… Concedii facem in fiecare an impreuna. Am avut mare noroc in viata sa gasesc un prieten.

Marea Dragoste / Tango: Pai l-ai gasit mai demult si pe Nicu, nu iti era si el prieten?
Mony Bordeianu: Nicu e mai mult decat prieten, nici nu se poate spune exact ce este, e probabil jumatatea care imi lipseste mie. Pe Nicu il consider FRATE! (….si mai am pe cineva care ma iubeste cu adevarat. Prietena mea de peste 30 de ani, Ingrid!) Dar, revenind la Nicu, atunci, de mult incepusera baietii sa-l nasoleasca si pe Nicu. Ca nu canta modern, ca nu e prea mare ghitarist, ca de ce se canta in romaneste, ca de ce face pe seful, ca de ce are el ciocolata si alune si le inchide in sertar? Mai mare idiotenie si meschinarie de la niste oameni pentru care Nicu si-a riscat viata sa-i scoata din tara aia unde viitorul lor era terminat (oricum toata drama acestei formatii si a personajelor implicate se trage de la situatia politica din acea vreme) din cauza ca au fost interzisi, pentru mine nu exista. Nicu nu e Dumnezeu si nici zeu si nici cel mai… perfect om din lume, cine este? Insa Nicu e un om care are un caracter pe care ceilalti nu o sa-l atinga in 100 de ani. Unde ar fi ei daca Nicu nu i-ar fi scos din tara? Unde ar fi daca Nicu nu i-ar fi adunat din nou si n-ar fi inceput concertele in tara dupa revolutie? Ar fi poate morti sau betivi in Romania. Multumirea lor a fost ca l-au parasit pe Nicu si au format Madhouse. Eu i-am ajutat si de data asta. Am devenit roadie (carator de scule si ingener de sunet) manager, textier si sfatuitor muzical, avand insa “o foarte mica si neimportanta influenta” (considerau ei), ii duceam cu masina la imprimari pentru primul disc… Erli chiar a stat la mine cand s-a despartit de Anca. Nu am purtat si nu port raca nimanui. Eu ura sau razbunare nu cunosc. Poate din dorinta de a-mi multumi, m-au ajutat atat Ioji cat si Erli la niste imprimari. Am scos cu ajutorul lui Ioji si al baietilor de la Lake single-ul “She`s an Angel”. A iesit la Warner Brothers, iar cu Erli am facut “Pasari albe vor zbura”, imediat dupa revolutie.

Marea Dragoste / Tango: Dar ti-ai pastrat relatia de prietenie si cu Nicu Covaci…
Mony Bordeianu: Cu Nicu am tinut legatura si mai cantam cu el, Ovidiu (fiindca Madhouse se despartise, caci Ioji si Erli s-au dus la “Lake” o formatie buna si cunoscuta pe timpul ala, prin ’83, in Germania) si Dzidek (Manciekiewicz actualul membru la Phoenix la keyboards) prin cluburi. Il vizitam, caci nu statea departe de mine si mai cantam cate o compozitie noua sau o bucata veche de la Byrds. Legatura noastra nu s-a rupt niciodata.

Marea Dragoste / Tango: Iar dupa Revolutie ati avut concerte in Romania…
Mony Bordeianu: In 90, dupa Revolutie, Nicu i-a adunat iarasi pe toti si in 94, cred, am facut primul mic turneu din nou cu Phoenix. Dan Chisu organizase un concert la Bucuresti si unul la Timisoara. M-am simtit “acasa” si de atunci de cate ori e posibil, Nicu ma ia “acasa”. Din 94 sunt aproape in fiecare an cand sunt concerte impreuna cu baieti.

Cand am intalnit-o pe I… am simtit ca am gasit in sfarsit ceea ce am cautat toata viata. Simteam ca e suflet din sufletul meu.

Marea Dragoste / Tango: E o perioada frumoasa…
Mony Bordeianu: Cei mai frumosi ani au fost 2007, 2008, 2009 si 2010. Concerte de aniversare, investirea de “Cavaler al Republicii” intalnirea cu I (cu I de la… Inger).. toate in 2007, iesirea CD-ului meu “Back to the future” dedicat lui I…si dragostea sfisietoare pentru I… Toate in 2008 cu ajutorul lui Nicu si a baietilor actuali de la Phoenix. Concerte si chin cu I… in 2009, 2010, 2011 si 2012. Iar in decembrie vom avea un concert aniversar la Timisoara si eventual inca unul la Bucuresti. La anul voi avea ceva mai mult timp si voi incepe cu imprimari noi pentru un CD nou, de data asta numai cu cantece de dragoste si in majoritate pe romaneste. Pe Back to the future au fost doar cateva de dragoste. Ce bine ca am cunoscut-o pe I… Inspiratia si iubirea ei m-au ajutat mult sa iasa CD-ul.

Marea Dragoste / Tango: Nu vrei sa ii spui numele? De ce doar I de la Inger? Femeia pe care o iubesti ramane o taina?
Mony Bordeianu: Numele ei nu e important, ea stie cine este si eu stiu cine este si intre timp stiu si ce este. In orice caz nu ceea ce a pretins ca este. In afara de asta, ar avea greutati daca i s-ar sti numele. Numele este “Inger” si atat.

Marea Dragoste / Tango: Deci, privind in urma si privind inainte, imi poti spune, cine sau ce este dragostea vietii tale?
Mony Bordeianu: Cand ma uit inapoi imi dau seama ca nu exista decat doua mari puncte de reper in viata mea Phoenix si Nicu Covaci si dragostea, I… Cu toate ca I… m-a parasit si s-a intors la prietenul ei, o inteleg si totusi sufar. Cand am cunoscut-o, am crezut ca totusi am scapat pana la urma de pedeapsa soartei. Cum am fost imposibil cu altele, ma gandeam ca nu voi mai gasi ce am cautat toata viata. Cand am intalnit-o pe I… am simtit ca am gasit in sfarsit ceea ce am cautat toata viata. Simteam ca e suflet din sufletul meu. Avea un talent deosebit in a ma face sa simt si sa cred asta. Am avut un an, 2008, minunat impreuna. Am fost atat de fericit, linistit, creativ, plin de viata, cum nu am fost in viata mea. Pacat ca Dumnezeu totusi la urma urmei si-a permis o gluma cu mine. Diferenta de varsta a fost probabil prea mare, si femeile de azi se pare ca sunt altfel. Cauta specialist in computere care sa le descarce cantece de pe net, trebuie sa stie sa repare caloriferul, sa-i ofere siguranta de viitor, sa fie viril etc. etc. Exact atribute pe care eu le am cu duiumul (rade)… Ea s-a dus inapoi exact la acela pe care l-a avut inainte si care intr-adevar are aceste atribute. Ce imi pare rau si ce m-a dezamagit este faptul ca nu a spus adevarul. Mie imi spunea ca nu ii e bine cu el si, totusi, a ales siguranta. Dar cum as putea s-o judec? Cred ca e firesc ce a facut. Nici una dintre femeile cu care am fost impreuna nu a fost mare frumusete, nu asta m-a atras, la mine trebuia sa-mi atinga sufletul, ceva de neexplicat trebuia sa ma atraga, si exact asta sa intamplat cu I… Am simtit ca ea e totul. Mama, sora, frate, iubita, prieten, sfetnic, inspiratie, ajutor, dar se pare ca am devenit putin cam orb. Eu vedeam si simteam toate astea si de fapt nu a fost nimic din astea. Curios, pe vremuri nu-mi pasa, dar azi, fac mii de texte de dragoste, in engleza, in romana. (Flori, Iubire de plumb, Sitting on a parc bench vor aparea si in cartea pe care o scriu “Mony, o viata de rebel”). Acum sufar si ma chinui si ma intreb: E dragoste sau e orgoliu ranit. Sunt convins ca e dragoste. Orgoliul ranit trece dupa un timp, dar sa ma gandesc zi de zi la ea, deja de 3 ani de cand s-a intors la el? Dar ne-am iubit ca doi adolescenti nebuni timp de aproape trei ani. Dimineata inainte de serviciu, dupa masa dupa serviciu, sau statea trei zile cu mine la hotel… De fapt ar trebui sa fiu multumit si as fi, probabil, daca nu as fi iubit-o. In fine, that`s life. Eu ii urez sa fie fericita, sa aiba copii frumosi si sanatosi, succes la serviciu si sa nu se indragosteasca vreodata si sa pateasca ce am patit eu!

Marea Dragoste / Tango: Cum traiesti acum, cum te descurci?
Mony Bordeianu: Cum traiesc acuma e foarte greu de spus. De la o zi la alta, asteptand concerte, asteptand sa ies la pensie, asteptand o minune de la Dumnezeu din partea lui I… Mergand la sauna si la tenis, in concediu cu prietenul meu, sotia lui si fiul lui. Vorbind cu mama la New York…

Marea Dragoste / Tango: Mai concret, din ce castigi bani, din ce te intretii?
Mony Bordeianu: Lucrez ca manager export la o fabrica de mezeluri. Consider ca e ceva trecator (rade) trece deja de vreo 15 ani! Insa in curand voi avea mai mult timp pentru planurile mele de viitor. Muzica, Romania, si viata…

Marea Dragoste / Tango: Si de dorit ce iti doresti pentru viitor?
Mony Bordeianu: Imi doresc doua lucruri: Viitorul lui Phoenix, succesul lui Phoenix, aprecierea lui Phoenix si a lui Nicu. Bineinteles isi are fiecare locul si rolul in aceasta formatie. Ea nu ar fi ce este si nu ar fi ajuns ce este fara toti cei care s-au perindat prin trupa. Ce ar fi Phoenix fara intalnirea asta Nicu-Mony si Vremuri, Canarul si Nebunul cu ochi inchisi, sau Nicu-Kappl, sau vocea lui Baniciu. Important e insa Nicu Covaci, caci fara el Phoenix nu ar mai exista. Si eu ii multumesc pentru tot ce a facut pentru Phoenix si pentru mine, si sper sa mai aiba puterea s-o faca inca zeci de ani, si asta mi-as dori si de la ceilalti care vorbesc urat de el. Ar fi bine sa nu uite ce a facut penrtu ei. Ca a devenit poate mai dur si mai fara compromisuri… E si normal la cate dezamagiri a trebuit sa sufere de a lungul anilor. Stiu ca Nicu Covaci si cu mine vom face inca multi ani muzica impreuna. Vom fi batrani si vom sta pe terasa lui in Spania si vom canta “Hey Mr. Tambourine Man” (rade)…
In al doilea rand, visez ca mai vorbesc cu I…, sa-mi spuna ce mai face, ce mai lucreaza, ce a mai gatit, ce si-a mai cumparat. Cred ca mi-ar ajunge daca mi-ar spune adevarul. “Nu te-am iubit”! sau “Te-am iubit, dar pe el il iubesc mai mult, iarta-ma ca am mintit”. Mi se pare ca ori sunt idiot, ori masochist (rade). Totusi, nu pot s-o uit si stiu, candva, voi avea raspunsul, voi sti ce a vrut sa-mi spuna soarta cu iubirea asta. O sa ne mai intalnim noi, chiar si daca o sa fie pe ultima rasuflare.

Marea Dragoste / Tango: Care a fost cel mai frumos lucru pe care l-ai alege din viata ta de pana acum?
Mony Bordeianu: E destul de greu de spus ce a fost cel mai frumos in viata mea. Cred ca tot ce am facut a avut un rost si a fost frumos la timpul sau. Cel mai frumos lucru e de fapt dragostea. Ea ne face sa ne straduim in tot si pentru tot ce facem in viata. Love makes the world go round and not money. Asta cred eu. Oricum pot spune in mare ca sunt multumit cu viata mea, ce pot sa cer mai mult decat am primit. Putin talent, prieteni, parinti buni, sanatate (care cam incepe sa dispara) si am avut norocul sa intalnesc iubirea vieti mele, I…. Altii nu au acest noroc. Dar, privind in urma, cu adevarat deosebit a fost Phoenix in ani 60. Eram toti vecini si prieteni, cam de aceeasi varsta, cu interese comune pentru sport si muzica. Si, intr-adevar, cum a povestit Nicu, crescuti fara tati. Si mama s-a despartit de tata, ca altfel nu primeam actele de plecare. Si mai e o coincidenta, membrii de atunci, foarte curios, nu au lasat urmasi. Nici unul dintre noi cei de atunci. Nicu, Mony, Pilu, Kamo, Claudiu si Spitzly nu au copii proprii. Pe atunci aveam visul sa ramanem pe veci impreuna, ceea ce a distrus acest vis, a fost situatia politica a Romaniei, si a lumii, impartita in doua blocuri. Comunism si capitalism.
Ce ma intristeaza foarte mult este ca o generatie mai tanara ca noi, care acuma e la putere in Romania, e la fel de corupta si necinstita, negandindu-se la binele poporului, ci doar sa-si umple buzunarele (cel putin majoritatea) ca pe vremea comunismului. Sunt insa sigur ca nici acest sistem nu va fi pe veci. Nu va putea functiona la nesfarsit. Unghiul intre bogati si saraci devine tot mai mare si, intr-o zi, va fi de nesuportat si cei saraci se vor ridica. Ca in cantec… “Intr-o zi pasari albe vor zbura”…

Marea Dragoste / Tango: Si nu regreti ca nu ai copii?
Mony Bordeianu: Marietta a ramas de doua ori insarcinata, dar pe atunci la inceputul nostru in State, am hotarat ca e prea devreme. Prietena mea din Germania in 77-81 a ramas si ea gravida, dar fiind inca eleva, iara a trebuit sa renuntam. Am simtit o singura data ca intr-adevar vreau un copil. Asta a fost cat eram cu “Ingerul” Acum de multe ori ma gandesc ca e pacat, mai ales de cand Fredy are 2 fetite. Una de 5 ani si una chiar nascuta anul asta in August. Si asta la varsta lui!

Marea Dragoste / Tango: Ce varsta are fratele tau?
Mony Bordeianu: Fredy are acuma 59 de ani. Prima fata a avut-o la 54 de ani. Pentru mine acuma e putin cam tarziu, cu toate ca uite Rod Stewart a avut copil la 69 de ani, iar Charlie Chaplin a facut ultimul copil la 82 de ani.

Marea Dragoste / Tango:
Deci ai putea si tu sa ai copii. Oricum, esti un om absolut special, cu un destin special…
Mony Bordeianu: Nu sunt decat un om cu putin talent, doi, trei prieteni care m-au ajutat, care in mare a avut norocul sa guste din plin viata. Triesc cu speranta ca voi lasa ceva in urma mea, ca dupa ani de zile voi mai placea la unul sau altul si ii voi inspira pe altii care vin dupa mine sa faca la fel. Omul nu se defineste prin vorbe, ci prin faptele pe care le face si le-a facut. Viata e un dar, scurta si grea, dar e singura pe care o avem. Si avem obligatia s-o traim din plin si sa ne straduim sa ramanem OAMENI.

Knowing you

Music & Words: Mony Bordeianu
1.
Please keep these words I send to you
And lock them into your heart
They are my heart and soul I give to you
Remember me as the one who gave you all

Refrain:
It might not have been to much
It might not have been enough
But its all I had to give
And I feel it was a bliss
Knowing you

2.
Please remember me as to one who loved you dear
And as the years go by remember our start
We had it all, we tried real hard
We took it up with all the odds
Happiness was near

Refrain:
It might not have been to much….

3.
And as the years will pass you by
Remember me as the one who wished you well
So don’t be sad, it was our fate, to have this precious love
And that’s a reason to be glad

Refrain:
It might not have been to much…..

27.01.2009

Sitting on a park bench

Ultimele raze somnoroase de soare ale unei veri tarzii il invaluie cu o caldura placuta si ii incalzesc corpul vlaguit de atatea ganduri si sentimente. El sta linistit, ca si cum ar dormi somnul usurator vesnic, dar mintea ii e treaza si inima lui bate cu un ritm cum aveau pe vremuri cantecele scrise de el.
Bum, bum, bum, bum. Poza pe care o tine in mana si la care se uita ore in sir, zi de zi, cand isi face plimbarile in parc sezand pe banca lui, ii aduce aminte de clipe indepartate ca apar in mintea lui ca intr-o ceata nebuloasa de ani trecuti. Ani frumosi, plini de viata si nebunie. “Toate au fost la timpul lor ceva exagerat, timpul trece ca un fum si tot va fi uitat”… Zambind trist si obosit, isi aduce aminte de aceste versuri scrise cu veacuri in urma. Si in mintea lui gindurile se incheaga ca un ghem de sentimente, de aproape ca-ii plesneste inima. Ce vremuri. Fara griji, pline de visuri de succes, bani, libertate. Vremuri pline de nebunii si frumusete, de vigoare si curaj, sigur pe sine.
Poza, poza LOR, veche, ingalbenita, aratind la colturi ca o fiinta ranita, e tot ce i-a ramas, e comoara vieti lui. El si EA, in clipa intalnirii, in clipa loviturii destinului. Privirea ei, blanda si sfioasa, el cu privirea plina de mandrie si siguranta. Un gand ii fulgera prin cap, daca ar fi stiut atunci ce va veni, ar fi facut ceva altfel? Scormoneste in adancul sufletului sau si ajunge si de data asta, ca de fiecare data cand se uita la poza LOR, la acelasi raspuns. “Nu as fi putut face sau fi altceva decat ce am facut si ce sunt”. Acest raspuns tacut al sufletului sau il linisteste si de data asta, il face sa zambeasca, ba chiar o umbra de mandrie se strecoara pe furis in chipul lui, mandria ca a ramas demn si devotat acestei intalniri. Sa o numeasca IUBIRE? NEBUNIE? SOARTA? Se intreaba de fiecare data si raspunsul e de fiecare data acelasi. DA.
De multe ori il chinuie intrebarea daca a fost iubit vreodata, dar a invatat in timpul anilor ca nu conteaza atat de mult daca esti iubit. Ce conteaza este sa iubesti. A iubi inseamna ca traiesti, visezi, ai motive si tinte in viata. Iubirea pe care o poarta cu el zi, de zi, de ani de zile ca un sac plin de minuni, i-a fost prietena, consolare, bucurie si dorinta de a trai.
Sta linistit pe banca si ultimele raze somnoroase de soare ale unei veri tarzii il invaluie cu o caldura placuta, si privirea lui se rupe cu greu de la poza LOR. Ochii lui acuma privesc in viitor si un fior rece i se strecoara in suflet. Isi da seama ca zilele ii sunt numarate, zilele astea fara de pret, cand se va putea uita la poza LOR.

A wise man said!
“It is essencialy wrong to love someone, when that someone doesn`t love you.
A heart shouldn`t do that”
Me, I had a lot of qualities, but to be wise, was not one of them.

 

Categorii:
Interviuri

Comentarii

  • Nu stiam ca Ioji a lasat un copil in tara. In cartea lui Covaci nu apare chestia asta. Se ocupa tot cu muzica?

    sorin noiembrie 3, 2012 8:40 pm Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *