Există o campanie a unei firme producătoare de ciocolată care te întreabă ce-ți mai amintești de la Crăciunul trecut… Întrebarea, menită să te răscolească și să te facă să constați că, da, nu prea îți mai amintești mare lucru de atunci, vizează și agățarea, proustiană, a amintirilor, de câte un gust bun sau nebun. Pasămite pentru Crăciunul acesta, să ne luăm ciocolata cea bună și să ne fixăm, astfel, amintirile…
În cartea lui Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut, memoria se învârtea printre ingredientele unei madlene și dospea odată cu ele, pregătită să țâșnească în prezent la prima mușcătură. Noi, românii, nu avem madlene, ci sarmale sau cozonaci de care să ne agățăm amintirile, ca dovadă că, atunci când vorbim despre Crăciun, nu ne referim decât la arome din categoria grea, ridicate, vălătuc, din oala sau cuptorul bunicii. Doar că n-a scris, încă nimeni pagina de literatură care să le consacre la nivel universal, așa că, pentru omenire, timpul a rămas, deocamdată, lipit de madlena lui Proust, în vreme ce noi, românii, îl risipim pe al nostru doar la nivel mic, pe plan local, al propriei bucătării sau sufragerii. Îl risipim, da, căci, uite, a trecut un an întreg peste noi și nu doar că nu ne mai amintim ce am făcut la Crăciunul trecut, dar, dacă ne ia cineva repede, nu ne mai amintim nici ce-am făcut un an întreg. Unde s-au scurs zilele și nopțile noastre, ce-am făcut cu banii și cu anii? Cu siguranță, 99,99% dintre noi, nimic memorabil, dar vom trece totul pe lista anului care stă să înceapă, reportând toate visele și amânând toate iluziile pentru mai târziu.
Eu m-am hotărât, însă, să opresc timpul în loc și să-mi dezmorțesc lenea având ca armă nu o baghetă magică, ci doar…
… CITEȘTE MAI DEPARTE PE SigurantaFinanciara.ro
