fbpx

Nichita Stanescu – Ploaie in luna lui Marte

de

Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau in luna lui Marte.

Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene în creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.

O sa te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.

Si ma-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem în lume odaia.
Tu ma strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?… ploaia?…

Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as mai fi vrut sa se sfarseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte.

Nicu Alifantis despre Nichita Stanescu: …Era mirat, nu se astepta sa sune altfel, probabil, la inceput i s-a parut ciudat cum i le cant eu. Iar in seara aia, la acea prima intalnire a noastra, a spus chestia aia minunata cu „Sa smulgem fildesii din Alifantis“. Iti dai seama ca, pe moment, m-am topit, asa, ca uite, ma baga-n seama marele poet si uite ce a zis el despre mine… Dupa aia, cand mi-a dat caseta Florin Zamfirescu, dupa un timp de, cand am ascultat-o, am realizat ca mi-a pus mie Dumnezeu mana-n cap, am inteles ce inseamna sa te bage-n seama unul ca Nichita…
Cititi mai mult in interviul Nicu Alifantis: Casatoria nu e un act de caritate

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.