Nico: Sunt mult mai implinita si mai frumoasa decat in adolescenta

Marea Dragoste / Tango:  Provii dintr-o familie de artisti, mai canta cineva in familia ta?…

Nico: Da, tatal meu, care a fost un om foarte bun, in primul rand, era pictor si canta la acordeon. S-a nascut intr-o familie de muzicanti si stia sa repare de toate, de la casetofoane pana la ceasuri; cred ca aveam peste 30 de tipuri de ceasuri la capul patului. De aceea eu daca nu aud un ticait noaptea, nu pot sa dorm. Mama mea a fost casnica, a avut grija de copii, pentru ca suntem patru frati. Ea nu a muncit niciodata, pentru ca tatal meu nu a vrut sa o lase sa munceasca. A iubit-o foarte mult si s-a temut sa nu i-o fure cineva, asa ca i-a zis sa stea acasa si sa aiba grija de copii. Asa se explica faptul ca maica-mea nu stie multe lucruri si de multe ori o iau cu mine si ii arat. Chiar si la gatit ii arat multe lucruri pe care le fac eu si pe care ea nu le facea pe vremea aceea. Dar copilaria mea a fost o perioada frumoasa, de care imi aduc aminte cu drag si chiar imi doresc, la un moment dat, sa scot o carte despre toata copilaria mea. Daca as fi facut actorie, daca as fi stiut ceva despre film, poate ca as fi facut un film, pentru ca am avut o viata foarte frumoasa. Si am pornit de la zero.

Marea Dragoste / Tango: Cand ai inceput sa canti? In copilarie?

Nico: Da, dar nu pot sa spun ca imi aduc aminte exact momentul. La 4 ani, la 6 ani, imi spunea mama ca ieseam pe strada si ma intalneam cu vecinii si cantam. Noi stateam la casa si chiar faceam o comparatie intre oamenii care stau la casa si cei care stau intr-un apartament, la bloc. Fetita mea a crescut mai mult singura, dar eu sunt invatata cu foarte, foarte multi copii, imi place sa dorm la prietenii mei, pentru ca noi fiind acolo 10-20 de copii, asa m-am invatat. Eu le cantam copiilor si mama a avut incredere in talentul meu, dar a durat ceva pana m-am inscris la Scoala Populara de Arta. Abia la 16 ani m-am inscris. Pana atunci cantam la scoala si cam atat. Am facut Scoala Populara de Arta la Ploiesti. Dupa ceva timp, cand inca eram la Scoala Populara din Ploiesti, am venit la Bucuresti, unde m-am pregatit cu doamna Mihaela Runceanu. De la Mihaela Runceanu am trecut la Viorela Filip, mi-a placut mai mult de ea, pentru ca e o fire foarte calda, e o femeie extraordinara. Ma gandesc cu drag la ea, mi-a initiat pasii in muzica si m-a facut sa-mi placa si mai mult muzica.


Marea Dragoste / Tango: Mergeai la festivaluri?

Nico: In acea perioada a fost un singur festival pe care l-am castigat, datorita dumneaei (Viorela Filip – n.r.): am fost la Cantarea Romaniei. Aveam 17 ani.

Marea Dragoste / Tango: Erai, deci, la liceu…

Nico: Da, insa nu am reusit atunci sa termin liceul. Insa m-am ambitionat si l-am terminat acum trei ani. Si, dupa aceea, am facut si Facultatea de Muzica. Pe vremea aceea nu s-a putut. Eram patru copii, iar eu am vrut sa ma angajez, sa am salariul meu, sa-i pot intretine si pe ai mei, pentru ca tata se dusese, tata a murit la doar 48 de ani. Asa ca eu, la19 ani, cand eram deja insarcinata in patru luni, m-am angajat la Combinatul Petrochimic Teleajen, unde am lucrat vreo 4 ani. Am renuntat dupa 4 ani pentru ca lucram in schimburi si eram foarte obosita, seara cantam la restaurant, trebuia sa fac schimb de tura, au fost cativa ani foarte grei.

Marea Dragoste / Tango: Cum a inceput cu cantatul in restaurant? Cum a venit prima propunere sa canti undeva?

Nico: La 16 ani am inceput Scoala Populara de Arta in Ploiesti. Tot in acea perioada am venit si la Bucuresti cu tatal meu si m-am inscris la Scoala Populara de Arta din Bucuresti. Faceam cursuri in paralel, la Ploiesti si la Bucuresti. Dupa ce am terminat scoala la Ploiesti, profesorul meu, Corneliu Irimia, mi-a propus sa cant in restaurant. Am zis: Da, de ce nu? Pentru mine conta cel mai mult sa cant, sa dobandesc experienta. Mi-am format un repertoriu foarte bogat, cantam aproape 8-9 ore non-stop si am fost curtata de mai multi instrumentisti, care doreau sa cant cu ei. Mi-am ales instrumentisti foarte buni, cu care colaborez si acum. Cantand in restaurant, l-am cunoscut pe primul meu sot, am facut copilul, dar am divortat dupa 4 ani. Si apoi am inceput o relatie cu Laurentiu, cu care ma stiam de la 16 ani, el fiind chitarist in formatia mea.

Marea Dragoste / Tango: Deci pe sotul tau de azi, pe Laurentiu Matei il cunosteai de mult, dar n-a fost sa fie el prima iubire…

Nico: Asa este. Eu si Laurentiu cantam impreuna, iar, dupa ce eu am ramas singura, a inceput povestea asta intre noi. Nici nu stiu cum s-a legat totul, azi o discutie, maine alta. Chiar nu l-a deranjat ca aveam un copil, asa ca am inceput sa ii spun despre familia mea, despre situatia mea si in scurt timp ne-am mutat impreuna. Ne-am casatorit cand fetita mea avea 5 ani. Si suntem si acum impreuna. Oricum, fetita mea cred ca il iubeste mai mult pe Laurentiu decat pe tatal ei.

Fetita mea a fost facuta cu primul sot si poarta alt nume decat noi, dar ea isi doreste acum sa ia si ea numele nostru, Matei. Si o sa si-l schimbe in curand.

Marea Dragoste / Tango: Cand l-ai cunoscut pe sotul tau de azi, pe Laurentiu Matei?

Nico: Noi ne-am cunoscut cand aveam 16 ani, dar intre timp eu m-am casatorit cu altcineva, am facut copilulul si… am divortat. Nu imi prea place sa vorbesc despre asta. E o poveste din trecut, incheiata de mult… Fetita mea a fost facuta cu primul sot si poarta alt nume decat noi, dar ea isi doreste acum sa ia si ea numele nostru, Matei. Si o sa si-l schimbe in curand.
Iar cu Laurentiu cantam impreuna, dar nu a fost nimic intre noi mult timp.

Marea Dragoste / Tango: Nu ati mai vrut sa aveti alti copii?

Nico: Nu s-a mai putut. Chiar la un moment dat am zis ca infiez unul, dar, pana la urma am zis ca daca Dumnezeu vrea sa mai am un copil cu el, o sa am. El are si el un copil din prima casatorie, e mare, are o fata de 28 de ani. Iar fetita mea are si ea 21 de ani si il iubeste foarte mult.

Marea Dragoste / Tango: Deci nu au fost probleme legate de faptul ca fetita a trecut dintr-o familie in alta…

Nico: Nu, totul a fost calm, mai ales ca eu nu i-am cerut nimic fostului sot, nicio alocatie, nimic. Si e foarte bine asa.

Marea Dragoste / Tango: Trebuie infiata?

Nico: Da, trebuie infiata. M-am interesat si se poate. Ea e de acord si asta conteaza cel mai mult.

Marea Dragoste / Tango: Crezi ca exista o singura mare iubire? Crezi ca in Laurentiu ai gasit marea dragoste?

Nico: Exista marea iubire… Si chiar daca sunt momente in care, intr-adevar, ne plictisim, in care ne certam, ca toata lumea, ne impacam repede. Mai gresim, dar eu cred ca Lauretiu este echilibrul meu. Eu sunt o femeie foarte vulcanica, sunt repezita, iar el este exact inversul meu. Eu cred ca Dumnezeu ne-a ales si nu cred ca as putea sa fac ceva fara el, chiar si in casa. Pe scena, la fel, ne completam foarte bine.

Marea Dragoste / Tango: Crezi ca ai fi ajuns ce esti astazi daca nu il cunosteai pe el?

Nico: Nu cred. Cred ca daca nu il cunosteam pe el, as fi ajuns sa fac un compromis, cum au facut alte femei, alte cantarete. Dar multumesc lui Dumnezeu ca mi l-a adus in cale.

Marea Dragoste / Tango: Cum faceti sa reziste o casatorie de aproape 20 de ani?

Nico: Cred ca a contat si faptul ca suntem impreuna mereu. Noi avem vacante doar o data pe an, nici nu plecam in fiecare weekend, cum pleaca toata lumea. Suntem ocupati cu casa, cu animalele pe care le avem, cu teatrul, fiindca si la teatru, tot impreuna lucram. Iar eu cred ca asta ne-a ajutat sa nu ne instrainam. Probabil ca si acest lucru conteaza. Avem si independenta, eu am prietenele mele si ma duc cu ele unde vreau, fac ce vreau, are incredere in mine. Si am si eu in el, iar el trei sferturi din zi sta in studio, creeaza tot timpul si nu il deranjez cand e in studio. Dar, in total, stam mult impreuna, iar faptul ca lucram impreuna ne ajuta foarte mult… Nu am alt secret. Asa stau lucrurile intre noi si e foarte bine ca e asa…

Eu stau si in pijamale in curte si nu mi-e jena si sa ies sa matur in fata curtii.

Marea Dragoste / Tango: Ce animale aveti?

Nico: Avem doua cateluse, un chihuawa si un pekinez, pe care le adoram, sunt precum copiii nostri, dorm cu noi in pat si mai avem trei pisicute si un caine foarte mare, care stau in curte. Ne-am chinuit si cu casa, a fost foarte greu.

Marea Dragoste / Tango: V-ati facut casa in ultimii ani?

Nico: Nu, ne-am refacut-o. Noi avem o casa veche a sotului meu, iar vara trecuta ne-am mai facut un living si o bucatarie. Au vrut multi sa vina sa ne pozeze acasa, dar mie nu-mi place asta, e casa mea, fac ce vreau. Daca vor sa vina paparazzi, desi acum nu mai e voie, sa vina, eu stau si in pijamale in curte si nu mi-e jena si sa ies sa matur in fata curtii. Cateodata ii mai zic sotului: Vino cu mine afara, ca zice lumea ca-s a nimanui… Si vine cu mine, ma tine de vorba si eu fac curat in fata casei. Fac lucruri pe care le face orice om. Am ridicat acest living si sunt foarte mandra de ce am facut, l-am amenajat eu cu fiica mea, nu a fost nevoie sa chem un designer, am facut totul noi cu manuta noastra.

Marea Dragoste / Tango: Tot cu manuta ta ai facut si cariera muzicala. Ai pornit de la un restaurant in Ploiesti si apoi, incet, incet ai ajuns pana la nivelul la care esti acum.

Nico: A fost o persoana care m-a ajutat foarte mult. Persoana aceea este George Maracine, care il cunostea pe sotul meu. In perioada aceea l-am cunoscut si pe Alex Minculescu (Cabron), a fost membru in trupa Codu’ Penal si Shobby. In momentul acela, Alex a facut o piesa impreuna cu sotul meu, cea care m-a si consacrat, Nu pot sa mai suport. Facand acea piesa, am zis: Hai sa mergem la casele de discuri, sa vedem cine ne primeste. Atunci eu aveam 33 de ani, nici nu mai tin minte la ce casa de discuri am fost, ca erau mai multe, in afara de cele cunoscute. Si acolo mi s-a zis ca sunt batrana, la 33 de ani… Dar pana la urma am reusit. Domnul Maracine m-a ajutat. A venit, m-a ascultat si mi-a zis ca i-a placut foarte mult si ca ma asteapta la casa de discuri. A doua zi m-am dus la el, am si semnat contractul, i-am dat si piesa… S-a miscat foarte repede. Iar eu ziceam: Doamne, Dumnezeule, a coborat Dumnezeu pe pamant. Mi-a intins o mana si de fiecare data cand il vad ii zic Vino sa te pup.

Marea Dragoste / Tango: Ce stil abordati acum?

Nico: Stilul pe care il abordam acum zic eu ca e mai spre stilul nostru, in genul anilor ’70, e o muzica pe care, sa zicem, o simt, desi inca mai caut ceva si sper sa gasesc acel ceva pentru mine. Suntem in 2012, imi doresc o colaborare cu Laurentiu Duta. Pentru ca tot vorbeam de compromisuri, va trebui sa lucram anul acesta la o schimbare de look, deja am vorbit cu domna Cosmina Englizian, ea se va ocupa de lookul meu, Smiley si Laurentiu Duta imi vor face piese pentru radiouri, sunt multe probleme care au intervenit anul acesta si sper sa le rezolv, pentru ca o sa fie un an mai greut, un an in care vreau neaparat si o schimbare de look, dar e mai greu pana pornesti.

Sigur, conteaza si cum canti si mai ales ce transmiti, dar omul te divinizeaza, sincer, daca ai o imagine care ii place, daca poate sa te admire.

Marea Dragoste / Tango: De ce e nevoie de o schimbare de look? Cine a hotarat asta?

Nico: Este. Simt si eu, cred ca si presa simte asta, se cere o schimbare de look si am zis Hai sa vedem ce putem face. Cosmina Englizian a fost de acord sa lucreze cu mine, chiar mi-a gasit un nou look, mie imi plac foarte mult costumele si chiar asa m-a vazut, ca pot aborda stilul acesta un pic masculin, dar doar un pic, vom merge si pe transparenta, chiar de sarbatori am avut o rochie creata de ea, o rochita din tul, cu aplicatii din piele, un corset foarte frumos, cu pietre Swarovski, care a costat in jur de 4000 de lei. Vor fi si cateva palarioare, imi sta foarte bine si cu palarii, chiar am avut o colectie de sepcute la un moment dat, vor fi si fracuri, create de ea, costume mai deosebite, o sa fie ceva foarte chic si sexy, ca asta se cere.

Marea Dragoste / Tango: Ai o silueta foarte frumoasa. Ce faci pentru asta?

Nico: Nu mananc dupa ora 17-18. Daca ies seara la restaurant, nu pot sa nu mananc, dar imi iau o salata, peste sau niste bruschete. Daca am pofta de o prajitura, de exemplu o amandina, ca imi plac foarte mult amandinele, nu pot sa ma abtin si mananc. Fac sala, cateodata ma duc chiar de trei ori pe saptamana. Sala fac dintotdeauna, cateodata ma duc sa alerg in parc, mai ales vara, ca iarna fac acasa sau la sala, dar vara alerg, merg cu bicicleta, vreau sa invat sa patinez si sa invat sa merg pe role. Imi place fitness-ul, dar nu prea da rezultate, aerobicul merge foarte bine si fac si kangoo jumps… Ma mai duc la inot, mai merg la munte, mi-ar placea sa fac alpinism si as vrea ca anul acesta sa incep sa merg la cursuri de masini, la raliu, mi-am propus eu asa pentru mine sa vad daca fac fata. Fac cate putin din toate.

Marea Dragoste / Tango: E atat de important, pana la urma, felul in care arata un artist?

Nico: E foarte important. Sigur, conteaza si cum canti si mai ales ce transmiti, dar omul te divinizeaza, sincer, daca ai o imagine care ii place, daca poate sa te admire. Ma uit la Angela Similea, cata eleganta, prosperitate, ce caldura emana, mi-a placut intotdeauna de ea. Imi place foarte mult de Loredana, sunt anumite persoane pe care le iau ca etalon si consider ca este foarte importanta imaginea. Toata lumea ma intreaba de cate ori ma duc la cosmetica. Nu m-am dus niciodata, am mostenit de la mama mea asta. Mama mea nu a fost niciodata la cosmetica, s-a ingrijit cu Doina si eu m-am ingrijit si ma ingrijesc cu crema Doina, nu-mi lipseste aceasta crema din casa. Am un ten frumos, dar nu sunt niste lucruri extraordinare pe care le fac pentru asta. Ma demachiez in fiecare seara, nu am dormit niciodata cu machiaj, imi dau cateodata cu ulei de masline, imi fac masti singura, ma dau cu miere pe fata, singura m-am ingrijit, mi-am facut gomaj singura, cu fiica-mea, ea ma mai si imbraca.

Marea Dragoste / Tango: Dar botox ti-ai facut vreodata?

Nico: Da, mi-am facut si nu mi-e jena sa spun, am ridurile de expresie si am inceput la 40 de ani, deci de doi ani incoace. Am vrut la un moment dat sa-mi pun silicoane, dar nu mi-am pus si nici n-o sa-mi pun, pentru ca am vazut atatea probleme…, deja mi-e teama pentru cele care le au. Am zis: Prefer sa fiu sanatoasa, ca nu se uita nimeni ce ai pe dedesubt. Deci conteaza in primul rand imaginea si apoi e important ce transmiti. Eu inca astept acei oameni care sa se ocupe de un artist, asa cum se intampla afara. Eu sunt una singura, sunt cea care aduce bani in casa, trebuie sa tin si animalele, am o fiica pe care sa o intretin, sa o tin la facultate, o casa, masini, imbracamintea pe care trebuie sa ti-o cumperi, pentru ca trebuie sa fii mereu altfel si nu-mi place sa cer mereu… Nu e usor…

Marea Dragoste / Tango: Si pana la urma de unde vin banii, ca din albume lumea spune ca nu vin?

Nico: Din evenimente, nu se castiga din albume. De la Credidam mi-au venit multi bani, anul acesta e an electoral si poate mai luam si de aici niste banuti. Ne rugam la Dumnezeu, ca din salariul de la teatru, de 800 de lei pe luna, nu prea se poate trai.

Marea Dragoste / Tango: La teatru ce faceti?

Nico: La teatru cantam, facem spectacole si vreau sa spun ca-mi este foarte drag. Avem piese de pe Broadway, eu cant, nu sunt actrita la teatru, sunt cantareata de musical si am spectacole pe care le tin. Marcela Similea, coregrafa si sefa de sectie la Teatrul Toma Caragiu, un om extraordinar de bun si de talentat, a vazut in mine un potential artist, ea m-a initiat in arta asta, mi-a ales muzica buna pe care o cant, ea impreuna cu Viorel Gavrila, compozitor si dirijor la Teatrul Toma Caragiu, el este, la fel, un om care a pus cateva caramizi in cariera mea. Ce sa spun, avem spectacole foarte frumoase, aici in Bucuresti nu am jucat, pentru ca avem in Ploiesti foarte multe spectacole si nu avem timp sa venim si in Bucuresti si v-as invita, daca aveti timp, sa veniti sa vedeti cateva spectacole in care joc – Mereu invinsi, Broadway via Ploiesti… Oricum, pe pagina mea de Facebook sunt anuntate toate spectacolele.

Marea Dragoste / Tango: Mi-ai spus mai devreme ca acum ai terminat si facultatea si liceul. De ce, pana la urma?

Nico: Am terminat… pentru salariu, va spun sincer. Aveam salariul de 700 si ceva de lei, suntem 4 care am terminat facultatea, ca am mai luat dupa mine si alti colegi si ne-am chinuit, la ora 6 dimineata ma trezeam si ajungeam terminata acasa la ora 3 si seara ma duceam la spectacol, am fost la Conservator, la Spiru Haret, la Bucuresti si am terminat-o pentru salariu. Si ne-au marit salariul din noiembrie cu 10 lei (rade) si ne-am dus la domnul director si am zis: Cum, domnule director? Si ne-a aratat legea. Cum, pentru 10 lei am facut eu facultatea, m-am chinuit trei ani? Nu e vorba ca nu mi-a folosit la nimic, pentru ca am invatat acolo, am ramas cu ceva si am legat prietenii, in primul rand, dar eu am facut-o pentru salariu, ma gandeam ca poate ajungem si noi la 1500 de lei si cand am auzit ca marirea e doar de 10 lei…

Marea Dragoste / Tango: Mai are ce sa invete un artist ca tine dintr-o scoala ca asta?

Nico: Cum sa nu?! Teorie, in primul rand. Am invatat foarte multe lucruri la canto, am invatat piese religioase. Bine, eu in Ploiesti am fost vreo patru ani la corul Paul Constantinescu si am fost premiati si chiar sunt invatata, imi place corul, m-am dus cu drag.

Marea Dragoste / Tango: Si liceul?

Nico: Liceul l-am terminat la Ploiesti, la seral, dupa care am intrat la facultate. Au curs toate, au curs frumos.

Marea Dragoste / Tango: Si fata ce facultate face?

Nico: Fetita e anul 3 la Drept, la Hyperion, in Bucuresti. Sa vedem ce facem cu ea. Nu canta, nici nu are talent si n-am avut timp de ea, poate ca daca aveam timp de ea, poate reuseam sa scot ceva, dar nu am avut nici timp, nici rabdarea necesara, a fost o perioada in care mi-am vazut de cariera. Iar sotul este compozitor, este chitarist…

Marea Dragoste / Tango: Pentru cine compune?

Nico: Pentru mine. A compus si pentru alte persoane, dar nu vedete.

Marea Dragoste / Tango: Si aveti si studio acasa?

Nico: Da, avem un studio pe care l-am facut impreuna. Am bagat foarte multi bani in el si e ok. Il folosim numai pentru mine, pentru ca nu merge in Ploiesti. Daca a venit cineva sa inregistreze, cu mare drag, niciodata nu am luat bani.

Eu cred ca exista dragoste si la 80 de ani.

Marea Dragoste / Tango: Locuiti cu mama?

Nico: Locuim singuri. Am locuit cu soacra mea, care a murit acum un an. A fost foarte bine, o soacra de nota 10, cred ca m-a iubit foarte mult, desi nu mi-a spus-o niciodata, dar cred ca m-a iubit pentru ca sunt o femeie, in primul rand muncitoare, nu m-am dat niciodata la o parte, n-am lasat-o sa faca treaba, am ingrijit-o 5 ani, ea avand un atac cerebral si cinci ani mi-a fost foarte greu. Poate sunt multi care se intreaba de ce nu apar mai mult. Nu pot sa spun ca am lasat muzica pe locul 2, pentru ca nu vreau sa las pe locul 2 meseria pe care o fac cu drag, dar imi place sa-mi ajut familia, imi place sa vad si de teatru, pentru ca aici e a doua mea familie, imi place sa le fac pe toate, dar cred ca la un moment dat o sa ma rup de ceva, pentru ca nu poti sa le faci pe toate si sa le faci si mine.

Marea Dragoste / Tango: Si mama ta sta singura?

Nico: Sta cu sotul ei. E recasatorita, s-a recasatorit dupa 6 ani de la moartea tatalui si e fericita. Are nepoti…

Marea Dragoste / Tango: Deci se poate sa intalnesti dragostea si mai tarziu.

Nico: Cu siguranta. Soacra-mea avea, din ce stiu de la sotul meu, 40-50 de ani cand i-a murit sotul si a avut o alta relatie, dar o relatie foarte, foarte frumoasa, vorbea atat de frumos si de sotul ei, si de cel cu care a avut a doua relatie… Nu cred ca exista varsta pentru asta, eu cred ca exista dragoste si la 80 de ani. Cred ca cel mai rau e sa fii singur, sa nu ai pe cineva cu care sa imparti necazurile, bucuriile, nu stiu, chiar si o felie de paine pe care o ai.

Marea Dragoste / Tango: Dar ca infatisare? Sunt multe femei care arata mai bine la 40 de ani decat la 30. Poate si tu arati mai bine acum decat in urma cu 10 ani. Esti mai eleganta, mai stilata…

Nico: Eu pot sa spun ca sunt mult mai implinita si mai frumoasa decat in adolescenta. Cred ca majoritatea suntem la fel. Exista o perioada in viata pe care nu ai cum s-o schimbi, dar la 20 si ceva de ani…, chiar vorbeam cu fiica-mea si ii spuneam: Mami, tu sa nu spui niciodata ca o femeie la 30 si ceva de ani e batrana. Eu la varsta ei spuneam de o femeie la 30-35 de ani ca e batrana si mi-e si jena cand ma gandesc la asta. Acum, la 42 de ani pot sa spun ca urc munti si nu obosesc, as face mai multe lucruri decat faceam in adolescenta si, daca ma uit inapoi, acum ma simt mult mai bine. Bine, sunt si schimbari pe care le-am facut in ani si cred ca si asta conteaza, cand ai bani e altceva, dar si daca nu ai, te multumesti cu ce ai. Daca ar fi s-o iau de la capat, as lua-o, fiindca as putea sa o iau, nu mi-e frica, pentru ca stiu ca am facut-o o data si stiu ce inseamna sa ai 500 de lei o luna de zile.

Marea Dragoste / Tango: Deci au fost si perioade cand ati fost saraci?

Nico: Da. Bine, saraci, nu stiam decat ca banii aia ii avem si cu banii aia trebuie sa traiesc o luna, dar stiam sa-mi dramuiesc banutii pana la salariul urmator si incerc sa-i explic si copilului meu lucrul acesta si intelege, nu e genul de copil care sa-mi ceara mereu cate ceva.

Marea Dragoste / Tango: La concursuri de muzica – X Factor, Vocea Romaniei, Romanii au talent – te-ai uitat? Urmariti in familie? Cum vi se par?

Nico: Au fost persoane care intr-adevar meritau sa fie acolo. M-am uitat la toate si ma uit si pe internet la artisti care nu sunt cunoscuti si care au talent. La Vocea Romaniei a contat foarte mult votul publicului, dar dupa parerea mea credeam ca o sa ia altcineva. Mi-a placut foarte mult Cristian Sanda si mi-a placut foarte mult cel care era profesor de muzica si era in echipa lui Horia Brenciu, dar nu stiu ce altercatii au avut si l-au scos. Iar in finala ma asteptam sa castige Dragos Chircu, imi doream sa iasa el castigator, dar asa a fost sa fie. La X Factor au fost voci bune si la fel, a castigat altcineva decat ma asteptam. Dar noi suntem artisti, auzim altfel muzica decat aude publicul si am spus-o de multe ori ca daca ar fi sa cant pentru mine as canta jazz, pentru ca imi place foarte mult, dar jazz-ul nu e savurat decat de cunoscatori si am zis sa facem ceva comercial ca sa placa tuturor si asta se intampla.

Marea Dragoste / Tango: Exista foarte multi oameni care au talent, dar nu ajung niciodata sa aiba succes sau sa cante pe scena, sa fie cunoscuti. Ai fi putut si tu sa fii in situatia asta? Ce s-ar fi intamplat, ce se intampla cu astfel de oameni? Ce face diferenta asta?

Nico:  Cred ca norocul. Daca ai talent, trebuie sa ai si relatii multe sau daca ai talent sa te duci din start la cineva care poate sa scoata ceva din tine, cum ar fi Moga, Smiley sau o casa de discuri foarte buna, Media Pro, Cat Music, dar depinde mult si de noroc.

As vrea sa plec pe vas, se castiga foarte multi bani si intalnesti altfel de oameni…

Marea Dragoste / Tango: Ai facut greseli in cariera, privind acum in urma?

Nico: Nu stiu, probabil ca da. Ce pot sa spun eu este ca sunt multumita de nivelul la care am ajuns acum, dar imi doresc niste piese bune, care sa-mi puna in valoare vocea. Eu inca nu am piese de valoare, asta spun eu, pentru ca lumea spune altceva. Presa cere ceva, televiziunea altceva, oamenii altceva si nu stii pe cine sa mai impaci si suntem intr-o continua cautare. De doi ani mi-am luat trupa si am avut concert la Tribute, la Hard Rock si asta imi doresc, sa am cat mai multe cantari. Oricum, si daca am cantat cu CD-ul, vocea a fost numai live. Si mie asa imi place, sa cant cu trupa, pentru ca asa sunt invatata. Sunt foarte multi care spun ca am facut si playback, dar nu am facut, nu am tacut, eu am cantat peste, pentru ca nu stiu sa fac playback, nu stiu sa tac si doar sa dau din buze, sa mimez si am facut pentru ca nu se putea canta, era sonorizarea proasta si nu poti sa spui Eu plec, ca nu e sonorizarea buna. Te duci si canti omului, asta e.

Marea Dragoste / Tango: Cum se gaseste piesa aia potrivita?

Nico: Nu stiu. Astept sa vad… Si sa nu comparam Romania cu America, nu o sa ajungem niciodata la nivelul lor. Nu avem compozitori care sa faca ce fac cei din America. Solutia este sa cantam piese comerciale si daca exista oportunitatea sa plecam in America, sa cantam in baruri, sa plecam, cum am facut eu, in 2003 am plecat in China, pentru 6 luni, am cantat intr-un parc de distractii, unde m-am simtit foarte bine. As vrea sa plec pe vas, se castiga foarte multi bani si intalnesti altfel de oameni, mai cunoscatori si cine stie, poate ma vede vreun impresar, nu stii niciodata de unde sare iepurele. Am zis compromisul asta, de a face piese comerciale, nu e pana la urma un compromis atat de mare, pentru ca romanului ii place sa-i canti acolo piese in limba romana, sa inteleaga versurile, sa-i canti un refren usor, pe care sa-l memoreze, asta e logica. Cantam si pentru noi, dar trebuie sa cantam si pentru cei care ne asculta si ne cumpara muzica.