Stă lângă soțul ei, Maurice Edwards, și, din când în când, se întoarce către el și-i traduce, în engleză, mesajele esențiale din răspunsurile pe care mi le oferă. Uneori se iau de mână, iar când râd, se privesc în ochi.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Într-una dintre poeziile tale din “Spectacol în aer liber”, te mirai, cu atâta ironie și splendoare: “Există-ndrăgostiți fericiți/ “Auziți! Auziți! Auziți!”…
Nina Cassian: “Care rămân împreună,/ Și-al căror sărut proaspăt sună…/ Auziți! Auziți!/ Există perechi fără moarte,/ În mișcare mereie,/ Cu-o formă a inimii, poate aparte,/ Semănând a metaforă, semănând a idee. /Aceștia rămân împreună,/ În sărut ca-ntr-o dulce furtună. /Auziți! Auziți! Auziți! /Există-ndrăgostiți fericiți!” Da! Cred în asta! Am făcut și eu parte din acești îndrăgostiți fericiți.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Nu crezi că se întâmplă prea rar? O dată la o mie de ani?
Nina Cassian: Nu știu… Eu am avut în preajma mea și cupluri foarte fericite, chiar dacă numai temporar, chiar dacă poveștile lor nu au ținut o viață întreagă. Dar am avut și eu, și cunosc cupluri fericite. E posibil! Deci se poate! Hai să nu eliminăm ipostaza dragostei fericite. Nu, nu, ea există! Din aceste cupluri au făcut parte Ștefan Augustin Doinaș și Irinel, Dodi cu Rodica Sfințescu. Tata și mama! Printre alții, părinții mei. Părinții mei au fost foarte fericiți.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Crezi că modelul de relație al părinților noștri ne influențează felul de a ne cauta iubirea?
Nina Cassian:Firesc că da! Tandrețea care avea loc la mine acasă între părinții mei cred că m-a influențat și mi-a priit. Da, mi-a priit foarte mult faptul că părinții mei erau foarte tandri. Pe mama o chema Jana, iar el îi spunea Janțica. Tata i-a dedicat, a scris pentru ea și un mic tango, dacă pot să mă refer la acest dans. (Cântă) Lady, my beautiful lady, o lady Jane, I love you. That was the composition my father wrote for my mother… Lady Jane … Pentru că tata mai și compunea. Trebuie să spun că toate calitățile și cusururile tatălui meu le-am moștenit, dar ăsta este un alt capitol.
Cred că iubirea, fie că se termină rău sau bine, începe cu speranță. Fiecare nouă iubire e o posibilitate, o perspectivă. Adică, dacă de data asta chiar are loc marea iubire? Asta e speranța perpetuă și uneori se împlinește, și alteori dă greș. Sigur că mai des dă greș
Marea Dragoste/revistatango.ro: Mama avea și ea vocație artistică?
Nina Cassian: Mama scria versuri ocazional, cânta cu o voce exactă de soprană, acompaniată de tatăl meu la pian. Era o atmosferă artistică în casă, ceea ce, evident, mi-a cășunat în bine.
Marea Dragoste/revistatango.ro: În toate poveștile de dragoste sunt momente de fericire profundă, chiar și dacă, până la urmă, iubirea se destramă?
Nina Cassian: Cred că iubirea, fie că se termină rău sau bine, începe cu speranță. Fiecare nouă iubire e o posibilitate, o perspectivă. Adică, dacă de data asta chiar are loc marea iubire? Asta e speranța perpetuă și uneori se împlinește, și alteori dă greș. Sigur că mai des dă greș, pentru că întâlnirea a două personalități este întotdeauna un fel de luptă, sfâșietoare poate fi. E foarte greu să ne adaptăm. Eu cu Maurice ne-am adaptat mai repede, deși e american, născut în alte condiții, cu un cu totul alt background, cu totul altă evoluție decât a mea. Cum de ne-am înțeles…? Sigur că mai avem conflicte, contradicții, bineînțeles dar, în mare, în primul rând suntem de acord și pe plan etic și pe plan estetic, și cred că asta contează foarte mult, mai ales la vârsta noastră la care nu se mai pune problema daca porii noștri coincid. E mai puțin important. Important este că avem despre ce discuta. El știe de pildă că m-a luat, fără niciun fel de pretenții materiale. Nici eu nu l-am luat pentru bani, că nu-i avea, nu se punea problema. El pe mine m-a luat ca pe o adevărată pagubă, adică bătrână, urâtă, săracă, româncă. Nu știu cum s-a întâmplat. Sigur, și cu o simpatie, ca să nu zic iubire, că mi-e frică de cuvântul ăsta magic, că-i atât de controversabil și atât de periculos, într-un fel. Iubire, iubire, sigur că suntem aliați pe bază de iubire. Ne iubim. We love each other. Iubirea nici nu se poate explica, zice el. Nu, nu se poate…
Maurice Edwards: But, for example, in our situation it could be that background of our families, there was something in you that reminded me of my mother, I don’t know, possibly. That not even aware but I’am sure that are other elements. There must be something in me that reminds you something in your familly.
Nina Cassian: Probabil. Am avut o întâmplare ciudată. Eram la Ilinca Bartolomeu. Ea e fata lui Grigore Preoteasa. La un Paști, asta în America. Nu eram căsătoriți încă, și l-am luat pe Maurice cu mine. Și a intrat la un moment dat Vlad Dumitrescu, băiatul lui Vasile Dumitrescu, pe ușă. Știa că Ali e mort, soțul meu, și l-a văzut pe el, și a avut un șoc, a crezut că e Ali. Maurice a și scris în memoriile lui despre momentul ăla.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Dar ei seamănă? Au aceeași alură?
Nina Cassian: Nu, Ali era chiar ceva mai înalt, nu arătau la fel. Nu știu cum s-a întâmplat, mulțumesc Celui de sus.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Și dincolo de asta, nu ți-e dor câteodată să te îndrăgostești din nou, și să o iei de la capăt?
Nina Cassian: Nu! Nu! Recunosc cu umilință că am scăpat de această nesăbuintă dorință să mă mai amorezez, Doamne ferește! Nici nu se pune problema, las’ că nu s-ar amoreza nimeni de mine la ora asta, dar nici eu de altcineva. Nu, eu îl am pe acest personaj complet, care într-adevăr îmi acoperă toate necesitățile. (Se întoarce și spune către Maurice) I don’t need anyone else.
Maurice Edwards: I’ve allways warried that you’d going to fall in love. /Întotdeauna m-am temut că te vei îndrăgosti din nou, de altcineva…
Nina Cassian: El s-a temut că s-ar putea întâmpla, că tot am fost atât de lacomă și de interesată la capitolul ăsta. Nu mai, nu, gata!
Marea Dragoste/revistatango.ro: Când ai spus gata? Când se întâmplă pacea asta?
Nina Cassian: Eu n-am spus “gata”. “Gata” a venit peste mine.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Dar gata a mai venit o dată peste tine, peste poezia ta, când ai spus gata, nu voi mai scrie. Și poezia a venit înapoi.
Nina Cassian: Ei, poezia da, dar aia nu e o persoană în carne și oase, cu care să mă confrunt. Nu, nu aș mai lua în piept o nouă iubire. Nu, Doamne ferește! Iartă-mă, știu că ai prefera ca eu să mai visez la un amor. (râde…) Nu. Gata.
Interviu realizat în 2010.
